I

Atât de des am vrut să strig, dar n-am găsit locul potrivit.

Atât de des am vrut tare să cânt, dar n-am găsit nicio melodie.

Atât de des am tânjit să exprim dragostea unei ființe create.

Am căutat în lung și-n lat,

dar toate cuvintele m-au dezamăgit.

Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeule Atotputernic, iubirea inimii mele ești.

Inima-mi tresaltă, mâinile-mi dansează

ca să laude venirea ta în această lume.

II

Omul a ieșit din țărână, fără strop de viață, fără strop de viață.

Dumnezeu a făcut omul și i-a dat suflarea vieții,

ca să poată supraviețui pe pământ.

Cât de trist e că Satana a corupt omul,

pierdute sunt rațiunea și conștiința sa.

Generație după generație, a tot căzut până acum.

Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeule Atotputernic, iubirea inimii mele ești.

Sunt din țărână, dar Îți văd chipul glorios.

Cum să nu mă plec și să mă-nchin Ție?

III

Dumnezeu a creat omul și-l iubește,

așa că a devenit iar trup ca să-l mântuiască.

A îndurat umilință și tot felul de dureri

și a gustat toată dulceața și amărăciunea vieții,

ca omul să poată fi adus la o frumoasă destinație.

Cum să nu-I mulțumim la nesfârșit pentru așa o mântuire venită asupra noastră?

Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeule Atotputernic, iubirea inimii mele ești.

Am fost profund corupt, dar Tu m-ai salvat azi.

Cum să nu mă plec și să mă-nchin Ție?

IV

Azi sunt mântuit și merg pe calea cea dreaptă

doar prin harul și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Mă bucur de cuvintele lui Dumnezeu și Îi experimentez judecata,

am ajuns să-I cunosc dreptatea și sfințenia.

Îndurând tot felul de persecuții, durere și adversitate,

am realizat că doar Dumnezeu este cel mai încântător.

Experimentând lucrarea lui Dumnezeu sunt curățit și în sfârșit trăiesc în lumină.

Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeule Atotputernic, iubirea inimii mele ești.

Supunându-mă rânduielilor tale, satisfăcându-Ți intențiile,

nu mai aleg nimic pentru mine.

din Urmați Mielul și cântați cântări noi