Au trecut câteva mii de ani

și oamenii încă se bucură de lumina

și de aerul oferite de Dumnezeu.

Oamenii încă inspiră răsuflarea expirată de Însuși Dumnezeu.

Oamenii încă se bucură de aerul de la Dumnezeu.

Oamenii încă se bucură de flori, pești, insecte și păsări,

de lucrurile create de Dumnezeu.

Ziua și noaptea se-nlocuiesc reciproc.

Anotimpurile alternează ca de-obicei, stabilite de Dumnezeu.

Fiecare ființă vie dintre toate lucrurile

pleacă și revine, apoi pleacă iar.

Într-o clipită, un milion de schimbări au loc.

Dar instinctul lor și legile supraviețuirii nu se vor schimba nicicând.

Gâștele zboară pe cer,

ele pleacă iarna și se-ntorc la primăvară, încă se întorc.

Peștii din apă nu pleacă din lacuri și râuri,

nu părăsesc nicicând apa, căci e casa lor.

Cicadele de pe pământ cântă tare, din toată inima.

Își petrec zilele de vară deasupra solului!

Greierii din iarbă fredonează în ritm cu vântul.

E un cântec de toamnă al ierbii, făcut de Dumnezeu.

Fiecare ființă vie dintre toate lucrurile

pleacă și revine, apoi pleacă iar.

Într-o clipită, un milion de schimbări au loc.

Dar instinctul lor și legile supraviețuirii nu se vor schimba nicicând.

Gâștele se-adună în stoluri, vulturii rămân solitari.

Haitele de lei vânează pentru a supraviețui.

Elanii nu se-ndepărtează prea mult de iarbă și flori.

Fiecare ființă vie dintre toate lucrurile

pleacă și revine, apoi pleacă iar.

Într-o clipită, un milion de schimbări au loc.

Dar instinctul lor și legile supraviețuirii nu se vor schimba nicicând.

Ele sunt aprovizionate de Dumnezeu,

care are grijă de viețile lor.

Nimeni nu le poate schimba instinctele

sau afecta regulile de supraviețuire.

Adaptare după Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”