Dumnezeu a venit de mult timp în lumea umană

și îndură aceeași suferință ca omul.

El a trăit cu omul timp de mulți ani și nimeni nu I-a descoperit existența.

Dumnezeu doar îndură în tăcere nefericirea meschinăriei din lumea umană

în timp ce îndeplinește lucrarea pe care a adus-o cu El.

El a îndurat pentru voia lui Dumnezeu Tatăl și nevoile omenirii,

suferind o durere pe care omul nu a mai experimentat-o niciodată înainte​​.

Înaintea omului, El a slujit în tăcere și S-a smerit

de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl și pentru nevoile omenirii.

Deoarece lucrarea lui Dumnezeu presupune

ca Dumnezeu să acționeze și să vorbească personal,

ca Dumnezeu să acționeze și să vorbească personal,

și pentru că omul nu are cum să intervină,

Dumnezeu a suferit o durere extremă

pentru a veni pe pământ ca să facă lucrarea El Însuși.

Omul nu este în stare să-L înlocuiască pe Dumnezeu în lucrarea Lui.

De aceea, Dumnezeu a riscat pericole de câteva mii de ori

mai mari decât cele din timpul Epocii Harului

pentru a ajunge la locul în care locuiește marele balaur roșu

ca să-Și facă propria lucrare,

ca să-Și pună toată gândirea și grija

pentru a răscumpăra acest grup de oameni săraci,

răscumpărând acest grup de oameni împrăștiați într-o grămadă de gunoi.

din „Urmați Mielul și cântați cântări noi”