Tocmai am spus că zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” este o cerință impusă conduitei morale a omenirii. De asemenea, am disecat unele dintre problemele privind această zicală și câteva dintre efectele pe care le-a avut asupra omenirii. Aceasta le-a prezentat oamenilor unele idei și opinii nesănătoase și a avut unele efecte negative asupra lucrurilor pe care le urmăresc ei și a supraviețuirii lor, de care ar trebui să fie conștienți. Așadar, cum ar trebui credincioșii să înțeleagă problemele legate de mărinimia și vederile largi ale umanității? Cum le putem înțelege de la Dumnezeu, într-un mod corect și pozitiv? Nu ar trebui să fie înțeles și acest lucru? (Ba da.) De fapt, nu este greu să înțelegeți aceste lucruri. Nu trebuie să ghiciți, nici să căutați informații. Învățând, pur și simplu, din lucrurile pe care le-a spus Dumnezeu, din lucrarea pe care El a făcut-o printre oameni și din firea Sa, așa cum se arată ea în diferitele moduri în care tratează El toate tipurile de oameni, putem ști exact care este părerea Lui despre aceste zicale și opinii ale culturii tradiționale și care sunt intențiile Sale precise. Analizând intențiile și opiniile lui Dumnezeu, oamenii ar trebui să aibă o cale pe care să urmărească adevărul. Zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” pe care o respectă oamenii înseamnă că, atunci când capul unei persoane este tăiat și cade la pământ, acesta este finalul problemei și nu ar mai trebui să se ocupe de ea. Nu este acesta un fel de punct de vedere? Nu este un punct de vedere comun printre oameni? Înseamnă că, odată ce o persoană ajunge la sfârșitul vieții fizice, acea viață se termină definitiv. Toate lucrurile rele pe care acea persoană le-a făcut în viața sa și toată dragostea, ura, pasiunea și vrăjmășia pe care le-a experimentat sunt declarate ca luând sfârșit chiar atunci, iar acea viață este considerată ca fiind încheiată. Oamenii cred asta, dar analizând cuvintele lui Dumnezeu și toate semnele diferite ale acțiunilor Sale, este acesta principiul acțiunilor lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, care este principiul acțiunilor lui Dumnezeu? Pe ce bază face Dumnezeu astfel de lucruri? Unii oameni spun că Dumnezeu face astfel de lucruri pe baza decretelor Sale administrative, ceea ce este corect, dar nu este imaginea completă. Pe de o parte, este conform decretelor Sale administrative, dar, pe de altă parte, El tratează oamenii de toate felurile pe baza firii și a esenței Sale – aceasta este imaginea completă. În ochii lui Dumnezeu, dacă o persoană este ucisă și capul îi cade la pământ, se termină viața acestei persoane? (Nu.) Așadar, în ce mod pune Dumnezeu capăt vieții unei persoane? Acesta e modul în care tratează El o persoană? (Nu.) Modul lui Dumnezeu de a trata orice persoană nu este doar să o omoare, tăindu-i capul și terminând cu ea. Există un început și un sfârșit, o coerență și o constanță în ceea ce privește modul în care tratează Dumnezeu omenirea. Din momentul în care un suflet se reîncarnează ca ființă umană, până în clipa în care sufletul revine pe tărâmul spiritual după sfârșitul vieții fizice a persoanei, indiferent de cursul pe care îl urmează, fie pe tărâmul spiritual, fie în lumea materială, trebuie să fie supus tratării lui Dumnezeu. În cele din urmă, dacă este răsplătit sau pedepsit depinde de decretele administrative ale lui Dumnezeu și există reguli cerești. Asta înseamnă că modul în care Dumnezeu tratează o persoană depinde de destinul întregii vieți pe care El l-a rânduit pentru fiecare persoană. După ce destinul unei persoane se termină, ea este supusă tratării bazate pe legea rânduită de Dumnezeu și pe regulile cerești de pedepsire a răului și răsplătire a binelui. Dacă această persoană a făcut un rău substanțial în lume, atunci trebuie să fie supusă unei pedepse substanțiale; dacă nu a făcut mult rău și chiar a făcut unele fapte bune, atunci ar trebui răsplătită. Dacă poate continua să se reîncarneze și dacă renaște ca om sau ca animal depinde de cum se comportă în această viață. De ce am părtășie despre aceste lucruri? Pentru că zicalei: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” este anexată o altă frază, „fii indulgent oriunde este posibil”. Dumnezeu nu are astfel de moduri de a vorbi sau de a acționa care să constituie o încercare neprincipială de a calma lucrurile. Acțiunile lui Dumnezeu sunt dezvăluite în felul în care El tratează, de la început până la sfârșit, orice ființă creată, ceea ce le permite oamenilor să vadă clar că Dumnezeu este Cel care deține suveranitatea asupra destinului oamenilor, orchestrându-l și rânduindu-l și apoi pedepsind răul și răsplătind binele conform comportamentului unei persoane, aplicând pedeapsa acolo unde se impune. Conform celor stipulate de Dumnezeu, o persoană ar trebui să fie pedepsită oricât de mulți ani și pentru oricâte reîncarnări, în funcție de câte rele a săvârșit, iar tărâmul spiritual pune în aplicare acest lucru conform regulilor stabilite, fără nici cea mai mică abatere. Nimeni nu poate schimba acest lucru, iar cine o face încalcă regulile cerești rânduite de Dumnezeu și va fi pedepsit fără excepție. În ochii lui Dumnezeu, aceste reguli cerești nu pot fi încălcate. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că orice persoană, indiferent ce rău a făcut sau ce reguli și reglementări cerești a încălcat, va fi tratată, în cele din urmă, fără compromisuri. Spre deosebire de legile lumii – unde există sentințe cu suspendare, sau cineva poate mijloci, sau judecătorul își poate urma înclinațiile și-și poate manifesta bunătatea, fiind indulgent oriunde este posibil, astfel încât persoana să nu fie condamnată pentru crimă și să nu fie pedepsită ca atare – pe tărâmul spiritual, nu așa funcționează lucrurile. Dumnezeu va trata viețile trecute și prezente ale fiecărei ființe create în strictă conformitate cu legile pe care El le-a stabilit, și anume cu regulile Cerului. Nu contează cât de grave sau de neînsemnate sunt fărădelegile unei persoane sau cât de mari sau insignifiante sunt faptele sale bune, nici de câtă vreme a comis fărădelegi sau a făcut fapte bune sau cât de mult a trecut de când le-a săvârșit. Nimic din toate acestea nu schimbă felul în care Domnul creației îi tratează pe oamenii pe care i-a creat. Adică, regulile cerești făcute de Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Acesta este principiul din spatele acțiunilor lui Dumnezeu și modul în care El face lucrurile. De când au apărut ființele umane și Dumnezeu a început să lucreze printre ele, decretele administrative stabilite de El, adică regulile Cerului, nu s-au schimbat. Prin urmare, Dumnezeu va avea în cele din urmă modalități de a trata fărădelegile omenirii, faptele bune și tot felul de fapte rele. Toate ființele create trebuie să plătească prețul cuvenit pentru acțiunile și comportamentul lor. Totuși, fiecare ființă creată este pedepsită de Dumnezeu din cauza răzvrătirii sale împotriva Lui, a faptelor rele pe care le-a făcut și a fărădelegilor pe care le-a lăsat în urmă, mai degrabă decât din cauză că Dumnezeu a devenit plin de ură față de oameni. Dumnezeu nu este un membru al rasei umane. Dumnezeu este Dumnezeu, Domnul creației. Toate ființele create sunt pedepsite nu pentru că Domnul creației îi urăște pe oameni, ci pentru că au încălcat regulile, regulamentele, legile și poruncile cerești stabilite de Dumnezeu, iar acest fapt nu poate fi schimbat de nimeni. Din acest punct de vedere, în ochii lui Dumnezeu nu există niciodată așa ceva precum „a fi indulgent oriunde este posibil”. S-ar putea să nu înțelegeți pe deplin ceea ce spun, dar, în orice caz, scopul final este să vă informez că Dumnezeu nu are ură, ci doar regulile Cerului, decretele administrative, legile, firea, mânia și măreția Sa, care nu tolerează nicio ofensă. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu nu există așa ceva precum „a fi indulgent oriunde este posibil”. Nu ar trebui să-L evaluați pe Dumnezeu după cerința de a fi indulgent oriunde este posibil și nici să-L examinați atent conform acestei cerințe. Ce înseamnă „să-L examinați atent pe Dumnezeu”? Înseamnă că uneori, când Dumnezeu le arată oamenilor milă și toleranță, unii vor spune: „Uite, Dumnezeu este bun, Dumnezeu îi iubește pe oameni, este indulgent oriunde este posibil; este cu adevărat tolerant cu ființele umane, are cea mai largă minte, este mult mai largă decât mintea ființelor umane și chiar decât cea a prim-miniștrilor!” Este corect să spui asta? (Nu.) Dacă Îl lauzi pe Dumnezeu în acest fel, se cuvine să spui așa ceva? (Nu, nu se cuvine.) Acest mod de a vorbi este greșit și nu poate fi aplicat lui Dumnezeu. Oamenii se străduiesc să fie indulgenți oriunde e posibil pentru a-și arăta generozitatea și îngăduința și pentru a arăta că sunt persoane tolerante și mărinimoase, cu o virtute nobilă. Cât despre Dumnezeu, în esența Lui se regăsesc mila și toleranța. Mila și toleranța sunt esența lui Dumnezeu. Însă esența Lui nu este aceeași cu mărinimia și toleranța de care dau dovadă ființele umane care sunt indulgente oriunde este posibil. Aceste două lucruri sunt diferite. Fiind indulgenți oriunde este posibil, scopul oamenilor este de a-i determina pe ceilalți să spună lucruri frumoase despre ei, că dau dovadă de generozitate și au har și că sunt persoane bune. În plus, fac asta și din cauza presiunilor sociale, pentru supraviețuire. Oamenii dau dovadă de puțină generozitate și de oarecare vederi largi față de ceilalți doar ca să atingă un scop, nu pentru a adera la criteriile conștiinței sau pentru a le respecta, ci pentru a-i determina pe semenii lor să îi admire și să li se închine sau pentru că asta face parte din vreun motiv ascuns sau din vreo înșelăciune. În acțiunile lor nu există puritate. Așadar, face Dumnezeu lucruri precum să fie indulgent oriunde este posibil? Dumnezeu nu face asemenea lucruri. Unii oameni spun: „Oare Dumnezeu nu dă dovadă de indulgență față de oameni? Așadar, când face asta, nu este El indulgent oriunde este posibil?” Nu, există o diferență aici pe care oamenii ar trebui să o înțeleagă. Ce ar trebui să înțeleagă ei? Ar trebui să înțeleagă că, atunci când oamenii aplică zicala „fii indulgent oriunde este posibil”, o fac fără principii. O fac întrucât cedează presiunilor sociale și opiniei publice și pentru a pretinde că sunt oameni buni. Cu aceste scopuri impure și purtând o mască a ipocriziei pentru a se etala ca oameni buni, ei fac asta fără tragere de inimă. Sau poate că sunt constrânși de circumstanțe și vor să se răzbune, dar nu pot, iar în această situație în care nu au altă opțiune, respectă cu reticență această dogmă. E ceva ce nu provine din manifestarea esenței lor lăuntrice. Oamenii care pot face asta nu sunt cu adevărat buni sau persoane care iubesc realmente lucrurile pozitive. Așadar, care este diferența dintre Dumnezeu care este tolerant și milostiv cu oamenii și oamenii care pun în practică zicala „fii indulgent oriunde este posibil”? Spuneți-Mi care sunt diferențele. (Faptele lui Dumnezeu sunt principiale. De exemplu, oamenii din Ninive au avut parte de toleranța lui Dumnezeu după ce s-au căit cu adevărat. Din asta, putem vedea că acțiunile lui Dumnezeu sunt principiale și, de asemenea, că în esența Sa există milă și toleranță față de oameni.) Bine spus! Aici există două diferențe principale. Faptul pe care tocmai l-ați menționat acum este crucial, și anume că există principii pentru tot ceea ce face Dumnezeu. Există o limită clară și o sferă de aplicare pentru tot ceea ce face Dumnezeu, iar această limită și sferă sunt lucruri pe care oamenii le pot înțelege. Realitatea este că există anumite principii în tot ceea ce face Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu a dat dovadă de indulgență față de fărădelegile oamenilor din Ninive. Când ninivitenii au renunțat la răul făcut și s-au căit cu adevărat, Dumnezeu i-a iertat și a promis că nu va mai distruge orașul. Acesta a fost principiul din spatele acțiunilor lui Dumnezeu. Cum poate fi înțeles, aici, acest principiu? A fost limita de jos. Potrivit înțelegerii oamenilor și modului lor de a vorbi, se poate spune că aceasta a fost limita de jos a lui Dumnezeu. Atât timp cât oamenii din Ninive au renunțat la răul din mâinile lor, au încetat să trăiască în păcat și să se lepede de Dumnezeu cum au făcut-o cândva și au fost capabili să se căiască sincer în fața lui Dumnezeu, această căință adevărată a fost limita de jos pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dacă puteau ajunge la adevărata căință, Dumnezeu avea să fie indulgent cu ei. Dacă, dimpotrivă, nu ar fi reușit să ajungă la adevărata căință, S-ar fi răzgândit Dumnezeu? S-ar fi schimbat decizia anterioară și planul lui Dumnezeu de a distruge acest oraș? (Nu.) Dumnezeu le-a dat două opțiuni: prima era să continue cu obiceiurile lor rele și să se confrunte cu distrugerea, caz în care întreg orașul avea să fie distrus; a doua era să renunțe la răul făcut, să se căiască sincer înaintea Lui în pânză de sac și cu cenușă în cap și să-și mărturisească păcatele din adâncul inimii lor, caz în care El avea să fie indulgent cu ei și, indiferent de răul comis înainte sau de cât de grave erau faptele lor rele, El avea să Se hotărască să nu distrugă orașul datorită căinței lor. Dumnezeu le-a dat două opțiuni și, în loc să o aleagă pe prima, au ales-o pe a doua – să se căiască sincer înaintea lui Dumnezeu în pânză de sac și cu cenușă în cap. Care a fost rezultatul final? Au reușit să-L determine pe Dumnezeu să Se răzgândească, adică să-Și reconsidere, să-Și schimbe planurile, să le arate indulgență și să Se abțină de la a le distruge orașul. Nu acesta este principiul după care lucrează Dumnezeu? (Ba da.) Acesta este principiul după care lucrează Dumnezeu. În plus, există un alt punct crucial, și anume că există iubire și milă în esența lui Dumnezeu, dar, desigur, și intoleranță față de ofensele omului și mânie. În cazul distrugerii orașului Ninive, ambele aspecte ale esenței lui Dumnezeu au fost dezvăluite. Când Dumnezeu a văzut faptele rele ale acestor oameni, esența mâniei lui Dumnezeu s-a manifestat și a fost dezvăluită. Există un principiu pentru mânia lui Dumnezeu? (Da.) Simplu spus, acest principiu este acela că mânia lui Dumnezeu are o bază. Nu înseamnă a se enerva sau a se înfuria la întâmplare, cu atât mai puțin este un fel de sentiment. Mai degrabă, este o fire care apare și se dezvăluie în mod natural într-un anumit context. Mânia și măreția lui Dumnezeu nu tolerează nicio ofensă. În limbajul omenesc, asta înseamnă că Dumnezeu S-a supărat și S-a înfuriat când a văzut faptele rele ale ninivitenilor. Mai exact, Dumnezeu era supărat pentru că are o latură care nu tolerează ofensele oamenilor; așadar, văzând faptele rele ale oamenilor și apariția și existența lucrurilor negative, Dumnezeu Își dezvăluie în mod natural mânia. Prin urmare, dacă mânia lui Dumnezeu ar fi dezvăluită, ar distruge El imediat orașul? (Nu.) Așa puteți vedea că există principii pentru ceea ce face Dumnezeu. Nu este adevărat că, odată ce Dumnezeu Se va supăra, va spune: „Am autoritate, te voi distruge! Indiferent de situația ta, nu îți voi da nicio șansă!” Nu e așa. Ce lucruri a făcut Dumnezeu? Dumnezeu a făcut mai multe lucruri. Cum ar trebui să le interpreteze oamenii? Toate lucrurile săvârșite de Dumnezeu se bazează pe firea Sa. Nu s-au născut doar pe baza mâniei Sale. Adică, mânia lui Dumnezeu nu este impetuozitate. Nu este ca impetuozitatea oamenilor, care spun impulsiv: „Am puterea, te voi omorî, îți voi veni de hac” sau cum zice marele balaur roșu: „Dacă te prind, te voi distruge și te voi omorî în bătaie, fără consecințe.” Acesta este felul în care fac lucrurile Satana și diavolii. Impetuozitatea vine de la Satana și de la diavoli. În mânia lui Dumnezeu nu există impetuozitate. În ce fel se manifestă lipsa Lui de impetuozitate? Când Dumnezeu a văzut cât de corupți erau ninivitenii, S-a mâniat și S-a înfuriat, dar, după ce S-a mâniat, nu i-a distrus fără să spună un cuvânt, din cauza existenței esenței mâniei Sale. În schimb, l-a trimis pe Iona să-i informeze pe oamenii din Ninive ce avea să facă în continuare, spunându-le ce avea de gând să facă și de ce, pentru ca ei să înțeleagă limpede și să le ofere o rază de speranță. Acest fapt spune omenirii că mânia lui Dumnezeu este dezvăluită din cauza apariției lucrurilor negative și rele, dar că mânia Sa este diferită de impetuozitatea și sentimentele umane. Unii oameni spun: „Mânia lui Dumnezeu este diferită de impetuozitatea și sentimentele umane. Este mânia lui Dumnezeu controlabilă?” Nu, „controlabilă” nu este cuvântul potrivit pentru a fi folosit aici, nu se cuvine să spui asta. Pentru a fi precis, mânia lui Dumnezeu e principială. În mânia Sa, Dumnezeu a făcut mai multe lucruri care demonstrează și mai mult că în acțiunile Sale există adevăruri și principii și, în același timp, informează omenirea că, pe lângă mânie, Dumnezeu are și milă și iubire. Când mila și iubirea lui Dumnezeu sunt investite în omenire, ce beneficii primește omenirea? Adică, dacă oamenii își mărturisesc păcatele și se căiesc așa cum au învățat de la Dumnezeu, ei pot câștiga de la El o șansă la viață și speranța și posibilitatea de a supraviețui. Asta înseamnă că oamenii pot trăi în continuare cu permisiunea lui Dumnezeu, cu condiția ca ei să se fi mărturisit și să se fi căit cu adevărat, și atunci vor putea primi făgăduința lui Dumnezeu. Nu există principii în toată această serie de afirmații? Vezi, în spatele a tot și a oricărui fel de lucrare săvârșită de Dumnezeu, folosind limbajul uman, un raționament și meticulozitate sau folosind cuvintele lui Dumnezeu, există adevăruri și principii. Este diferit de modul omenirii de a face lucrurile și cu atât mai puțin este denaturat de impetuozitatea ei. Unii oameni spun: „Firea lui Dumnezeu este calmă și nu e impulsivă!” Așa stau lucrurile? Nu, nu se poate spune că firea lui Dumnezeu este calmă, liniștită și că nu e impulsivă – acesta este modul în care o evaluează și o descrie omenirea. Există adevăruri și principii pentru ceea ce face Dumnezeu. Indiferent ce face El, există o bază pentru acel lucru, iar această bază este adevărul și e firea lui Dumnezeu.

În relația cu oamenii din Ninive, Dumnezeu a făcut mai multe lucruri. Mai întâi, El l-a trimis pe Iona să le spună ninivitenilor: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!” (Iona 3:4). Înseamnă aceste patruzeci de zile mult timp? Înseamnă exact o lună și zece zile, ceea ce este un timp destul de lung, suficient ca oamenii să gândească și să reflecteze o vreme și să ajungă la adevărata căință. Dacă ar fi fost patru ore sau patru zile, nu ar fi fost timp suficient pentru a se căi, însă Dumnezeu le-a oferit patruzeci de zile, o perioadă foarte lungă și mai mult decât suficientă. Cât de mare poate fi un oraș? Iona a circulat prin oraș de la un capăt la altul și a informat pe toată lumea în doar câteva zile, astfel încât fiecare cetățean și fiecare gospodărie a primit mesajul. Acele patruzeci de zile au fost mai mult decât suficiente pentru a pregăti pânza de sac sau cenușa și pentru a face orice alte pregătiri necesare. Ce vezi din aceste lucruri? Dumnezeu le-a acordat oamenilor din Ninive suficient timp pentru a fi anunțați că El urma să le distrugă orașul și pentru a-i lăsa să se pregătească, să reflecteze și să se examineze. În limbajul uman, Dumnezeu a făcut tot ce putea și se cuvenea să facă. Acea perioadă de patruzeci de zile a fost de ajuns, în măsura în care a oferit tuturor – de la rege și până la oamenii obișnuiți – suficient timp pentru a reflecta și a se pregăti. Pe de o parte, din asta se poate observa că ceea ce face Dumnezeu pentru oameni este să dea dovadă de toleranță, iar pe de altă parte, se poate vedea că lui Dumnezeu Îi pasă de oameni în inima Sa și are dragoste adevărată pentru ei. Mila și iubirea lui Dumnezeu există într-adevăr, fără nicio prefăcătorie, iar inima Lui este credincioasă, fără nicio prefăcătorie. Pentru a le da oamenilor ocazia să se căiască, El le-a acordat patruzeci de zile. Acele patruzeci de zile înglobau toleranța și iubirea lui Dumnezeu. Acele patruzeci de zile au fost suficient de lungi pentru a dovedi și a le permite pe deplin oamenilor să vadă că Dumnezeu are grijă și iubire autentică pentru ei și că mila și dragostea Sa există într-adevăr, fără nicio prefăcătorie. Unii vor zice: „Nu ai spus înainte că Dumnezeu nu iubește oamenii, că îi urăște? Nu contrazice asta ce tocmai ai spus?” Este o contradicție? (Nu, nu este.) Lui Dumnezeu Îi pasă de oameni în inima Sa, El are esența iubirii. Este acest lucru diferit de a spune că Dumnezeu îi iubește pe oameni? (Da.) Cum este diferit? Dumnezeu chiar iubește oamenii sau îi urăște? (Îi iubește.) Atunci, de ce Dumnezeu încă îi blestemă, mustră și judecă pe oameni? Dacă un lucru atât de important nu vă este clar, sigur l-ați înțeles greșit. Este aceasta o contradicție între tine și Dumnezeu? Dacă acesta e un lucru care nu-ți e clar, nu este probabil să apară o prăpastie între tine și Dumnezeu? Spune-Mi, dacă Dumnezeu îi iubește pe oameni, îi și urăște? Are iubirea lui Dumnezeu pentru oameni vreo influență asupra urii Sale față de ei? Are ura lui Dumnezeu față de oameni vreo influență asupra iubirii Lui pentru ei? (Nu, nu are.) Așadar, de ce iubește Dumnezeu oamenii? Dumnezeu S-a întrupat pentru a-i mântui pe oameni – nu este aceasta iubirea Sa cea mai mare? Ce jalnic este dacă nu știți asta! Dacă nici măcar nu știți de ce Dumnezeu iubește oamenii, atunci este ridicol. Spune-Mi, de unde vine iubirea unei mame pentru copilul ei? (Din instinct.) Așa este. Iubirea maternă vine din instinct. Așadar, se bazează această iubire pe bunătatea sau răutatea copilului? (Nu, nu se bazează.) De exemplu, chiar dacă odrasla este foarte obraznică și uneori își scoate mama din minți, ea tot o iubește până la urmă. De ce? Acest fel în care își tratează copilul vine din instinctul pe care-l are în rolul ei de mamă. Datorită acestei iubiri materne instinctive pe care o are, iubirea ei pentru copil nu se bazează pe bunătatea sau răutatea lui. Unii oameni spun: „Din moment ce o mamă își iubește instinctiv copilul, de ce îl mai lovește? De ce îl mai urăște? De ce se mai enervează uneori și îl ceartă? Și de ce uneori se enervează atât de mult, încât nu vrea să mai aibă deloc de-a face cu el? Nu ai spus că o mamă are iubire și că își iubește copilul? Așadar, cum ar putea să fie atât de lipsită de inimă?” Este aceasta o contradicție? Nu, nu este. Modul în care o mamă își tratează copilul depinde de atitudinea copilului față de mamă și de comportamentul acestuia, dar indiferent cum își tratează copilul, chiar dacă îl lovește și îl urăște, acest lucru nu are nicio legătură cu existența iubirii ei materne. La fel, din ce vine iubirea lui Dumnezeu pentru oameni? (Dumnezeu are esența iubirii.) Așa este. În sfârșit, ați spus-o clar. Cheia aici este că Dumnezeu are esența iubirii. Motivul pentru care Dumnezeu îi iubește pe oameni și Îi pasă de ei este că, pe de o parte, El are esența iubirii. În această iubire există milă, bunătate, toleranță și răbdare. Desigur, există și manifestări ale neliniștii, iar uneori ale îngrijorării și tristeții, etc. Toate acestea sunt determinate de esența lui Dumnezeu. Asta înseamnă să privești lucrurile dintr-un punct de vedere subiectiv. Din punct de vedere obiectiv, ființele umane sunt create de Dumnezeu, așa cum un copil se naște din mama sa, iar mamei îi pasă în mod natural de el și între ei există legături de sânge indestructibile. Deși oamenii și Dumnezeu nu au aceste legături de sânge, așa cum spun oamenii, ființele umane sunt totuși create de Dumnezeu, iar Lui Îi pasă de ele și simte afecțiune pentru acestea. Dumnezeu vrea ca ființele umane să fie bune și să meargă pe calea cea dreaptă, dar văzându-le corupte de Satana, mergând pe calea răului și suferind, El Se întristează și Se neliniștește. Acest lucru este normal, nu-i așa? Dumnezeu are aceste reacții, sentimente și manifestări, și toate apar datorită esenței lui Dumnezeu și sunt inseparabile de relația formată prin crearea omului de către El. Toate acestea sunt realități obiective. Unii oameni spun: „Din moment ce esența lui Dumnezeu are iubire, de ce îi mai urăște El pe oameni? Lui Dumnezeu nu-I pasă de ei? Cum de îi mai urăște?” Aici există o altă realitate obiectivă, și anume că firea oamenilor, esența lor și alte aspecte sunt incompatibile cu Dumnezeu și adevărul, astfel încât ceea ce manifestă și dezvăluie ei înaintea lui Dumnezeu Îl dezgustă și e detestabil pentru El. Odată cu trecerea timpului, firile corupte ale oamenilor devin din ce în ce mai grave, păcatele lor se tot agravează, iar ei sunt, de asemenea, extrem de intransigenți, ferm nepocăiți și nu acceptă nici cel mai mic grăunte de adevăr. Sunt cu totul potrivnici lui Dumnezeu și, prin urmare, ura Lui este stârnită. Așadar, de unde vine ura lui Dumnezeu? De ce apare? Apare pentru că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar dezgustul Său este stârnit de esența Sa. Dumnezeu nu suferă răul, detestă lucrurile negative și urăște forțele și lucrurile rele. Prin urmare, Dumnezeu detestă această rasă umană coruptă. Așadar, dragostea și ura pe care Dumnezeu le dezvăluie pentru ființele create sunt normale și determinate de esența Sa. Nu există absolut nicio contradicție. Unii întreabă: „Deci, de fapt, Dumnezeu îi iubește sau îi urăște pe oameni?” Cum ai răspunde la întrebarea asta? (Depinde de atitudinea oamenilor față de Dumnezeu sau dacă s-au căit cu adevărat.) Acest lucru este practic adevărat, dar nu chiar exact. De ce nu este exact? Credeți că Dumnezeu trebuie să-i iubească neapărat pe oameni? (Nu.) Cuvintele lui Dumnezeu către omenire și toată lucrarea pe care o săvârșește în oameni sunt manifestările naturale ale firii și esenței Sale. Dumnezeu are principiile Sale, El nu trebuie neapărat să-i iubească pe oameni, dar nici să-i urască. Ceea ce le cere oamenilor este să urmărească adevărul, să-I urmeze calea și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor Sale. Dumnezeu nu trebuie neapărat să-i iubească pe oameni, dar nici să-i urască. Acesta este un fapt, iar oamenii trebuie să-l înțeleagă. Ați spus chiar acum că Dumnezeu iubește sau urăște oamenii în funcție de comportamentul lor. De ce este inexact să spuneți asta? Dumnezeu nu trebuie neapărat să te iubească și nici nu trebuie să te urască în mod absolut. Dumnezeu poate chiar să te ignore. Fie că urmărești adevărul și te porți și acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, fie că nu accepți adevărul și chiar te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și I te împotrivești, în cele din urmă, El va răsplăti fiecare persoană în funcție de faptele sale. Cei care fac bine vor fi răsplătiți, în timp ce aceia care fac rău vor fi pedepsiți. Asta se numește tratarea chestiunilor în mod corect și echitabil. Adică, în calitate de ființă creată, nu ai niciun motiv să-I ceri lui Dumnezeu cum să te trateze. Când Îl tratezi pe Dumnezeu și adevărul cu dor și urmărești adevărul, te gândești că El sigur te iubește, dar dacă Dumnezeu te ignoră și nu te iubește, simți că El nu este Dumnezeu. Sau, atunci când te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, ești sigur că te urăște și te pedepsește, dar dacă te ignoră, simți că El nu este Dumnezeu. Este corect să gândești așa? (Nu, nu este corect.) Relațiile dintre oameni, cum ar fi relația dintre părinți și copiii lor, pot fi evaluate în acest fel – adică dragostea sau ura părinților față de copiii lor se bazează uneori pe comportamentul copiilor – dar relația dintre ființele umane și Dumnezeu nu poate fi evaluată astfel. Relația dintre ființele umane și Dumnezeu este aceea dintre ființa creată și Creator, și nu există nicio legătură de sânge. Este doar o relație între ființă creată și Creator. Prin urmare, ființele umane nu-I pot cere lui Dumnezeu să le iubească sau să-Și declare poziția față de ele. Acestea nu sunt cerințe rezonabile. Acest tip de opinie este greșit și incorect; oamenii nu pot să aibă astfel de cerințe. Așadar, analizând acum lucrurile, oare înțeleg oamenii, de fapt, iubirea lui Dumnezeu într-un mod exact? Înțelegerea lor anterioară era inexactă, nu-i așa? (Da, așa este.) Iubirea sau ura lui Dumnezeu față de oameni e principială. Dacă purtarea sau ceea ce urmăresc oamenii este în acord cu adevărul și pe placul lui Dumnezeu, atunci El aprobă acest lucru. Totuși, oamenii au esențe corupte, pot dezvălui firi corupte și pot urmări idealuri și dorințe pe care le consideră corecte sau care le plac. Asta este ceva ce Dumnezeu urăște și nu aprobă, dar, contrar gândirii oamenilor – și anume că Dumnezeu îi va răsplăti ori de câte ori îi aprobă sau îi va disciplina și pedepsi ori de câte ori nu-i aprobă – nu așa stau lucrurile. Acțiunile lui Dumnezeu sunt principiale. Asta vorbește despre esența lui Dumnezeu și oamenii trebuie să o înțeleagă în acest mod.

Am adresat acum o întrebare și am avut părtășie despre principiile acțiunilor lui Dumnezeu și esența Sa. Care a fost întrebarea pe care tocmai am pus-o? (Dumnezeu tocmai a întrebat despre diferența dintre toleranța și mila Sa față de oameni și practica umană de a fi indulgent oriunde este posibil. După aceea, ai avut părtășie despre faptul că Dumnezeu nu acționează în conformitate cu această filosofie pentru interacțiuni lumești. În principal, Dumnezeu tratează fărădelegile oamenilor pe baza a două aspecte: pe de o parte, există principii pentru ceea ce face Dumnezeu, iar pe de altă parte, în esența Sa există atât milă, cât și mânie.) Acesta este, într-adevăr, modul corect de a înțelege chestiunea. Principiile lui Dumnezeu pentru a face lucrurile în acest fel se bazează pe esența și firea Sa și nu au nicio legătură cu faptul de a fi indulgent oriunde este posibil, aceasta fiind o filosofie pentru interacțiuni lumești pe care o respectă omenirea. Acțiunile oamenilor se bazează pe filosofii satanice și sunt guvernate de firi satanice. Acțiunile lui Dumnezeu reprezintă manifestarea firii și esenței Sale. În esența lui Dumnezeu, există iubire, milă și, desigur, ură. Așadar, înțelegeți acum care este atitudinea lui Dumnezeu față de faptele rele ale oamenilor și diversele lor forme de răzvrătire și trădare? Care este baza atitudinii lui Dumnezeu? Este produsă de esența Sa? (Da.) În esența lui Dumnezeu există milă, iubire și mânie. Esența lui Dumnezeu este dreptatea și din această esență provin principiile acțiunilor Sale. Așadar, care sunt, exact, principiile acțiunilor lui Dumnezeu? Dăruiește milă din belșug și Își varsă profund mânia. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu a fi indulgent oriunde este posibil, lucru care se practică în rândul ființelor umane și pare a fi o dogmă foarte nobilă, dar, în ochii lui Dumnezeu nu merită menționată. În calitate de credincios, pe de o parte, nu poți judeca esența lui Dumnezeu, faptele și principiile acțiunilor Sale pe baza acestei dogme. În plus, din propria perspectivă, oamenii nu ar trebui să respecte această filosofie pentru interacțiuni lumești; ar trebui să aibă un principiu pentru modul în care fac alegeri atunci când li se întâmplă ceva și cum să facă față situației. Care este acest principiu? Oamenii nu au esența lui Dumnezeu și, desigur, nu pot face totul cu principii clare, așa cum o face Dumnezeu, sau nu pot să aibă o poziție înaltă, să ofere oportunități și să fie indulgenți cu toți. Oamenii nu pot face asta. Așadar, ce ar trebui să faci atunci când întâlnești lucruri care te tulbură, te rănesc sau îți insultă demnitatea, caracterul sau chiar îți rănesc inima și sufletul? Dacă respecți zicala despre conduita morală, „fii indulgent oriunde este posibil”, atunci încerci să facilitezi lucrurile fără să ții cont de principii și să le faci oamenilor pe plac și simți că nu este ușor să te descurci în această lume, că nu poți să-ți faci dușmani și trebuie să încerci să jignești oamenii mai puțin sau deloc și să fii indulgent oriunde este posibil, să stai deoparte cu fiecare ocazie, să alegi calea de mijloc, să nu te pui în nicio situație periculoasă și să înveți să te protejezi. Nu este aceasta o filosofie pentru interacțiuni lumești? (Ba da.) Aceasta este o filosofie pentru interacțiuni lumești, mai degrabă decât un principiu pe care omenirea îl învață de la Dumnezeu. Așadar, care este principiul pe care-l învață oamenii de la Dumnezeu? Cum este definită urmărirea adevărului? Să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul tău. Dacă s-ar întâmpla ceva care ți-ar stârni ura, cum ai vedea asta? Pe ce bază ai privi acest lucru? (Pe baza cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este. Dacă nu știi cum să privești aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci poți doar să fii indulgent oriunde este posibil, să-ți înăbuși indignarea, să faci concesii și să aștepți în timp ce cauți oportunități de a riposta – aceasta este calea pe care ai lua-o. Dacă vrei să urmărești adevărul, trebuie să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, întrebându-te: „De ce mă tratează așa această persoană? Cum de mi se poate întâmpla asta? De ce poate exista un astfel de rezultat?” Astfel de lucruri ar trebui privite conform cuvintelor lui Dumnezeu. Primul lucru pe care să-l faci este să poți accepta această chestiune de la Dumnezeu și să accepți în mod activ că vine de la Dumnezeu și că este ceva util și benefic pentru tine. Pentru a accepta această chestiune de la El, trebuie mai întâi să o consideri ca fiind orchestrată și guvernată de Dumnezeu. Tot ce se întâmplă sub soare, tot ceea ce poți să simți, să vezi, să auzi, totul se întâmplă cu permisiunea lui Dumnezeu. După ce accepți această chestiune de la Dumnezeu, evalueaz-o după cuvintele Sale și află ce fel de persoană este cea care a făcut acest lucru și care este esența acestei probleme, indiferent dacă ceea ce a spus sau a făcut te-a rănit, dacă sentimentele tale au primit o lovitură sau dacă ți-a fost călcat în picioare caracterul. Cercetează mai întâi dacă persoana respectivă este una rea sau una coruptă obișnuită, deslușind-o mai întâi conform cuvintelor lui Dumnezeu și apoi discernând și tratând această chestiune conform cuvintelor Sale. Nu sunt aceștia pașii potriviți de urmat? (Ba da.) Mai întâi, acceptă această chestiune de la Dumnezeu și privește oamenii implicați în ea conform cuvintelor Sale, pentru a stabili dacă sunt frați și surori de rând, oameni răi, antihriști, neîncrezători, duhuri rele, demoni spurcați sau spioni de-ai marelui balaur roșu și dacă ceea ce au făcut a reprezentat o manifestare generală a corupției sau o faptă rea intenționat menită să tulbure și să perturbe. Toate acestea ar trebui stabilite prin comparația cu ale lui Dumnezeu cuvinte. A compara lucrurile după cuvintele lui Dumnezeu este cea mai exactă și obiectivă modalitate. Oamenii ar trebui să fie diferențiați și chestiunile tratate conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ar trebui să meditezi: „Acest incident mi-a rănit foarte mult sentimentele și a lăsat o umbră asupra mea. Dar ce a făcut întâmplarea acestui incident pentru a mă edifica pentru intrarea mea în viață? Care este intenția lui Dumnezeu?” Acest lucru te conduce la esențialul problemei, de care ar trebui să-ți dai seama și pe care ar trebui să-l înțelegi – asta înseamnă să urmezi calea cea dreaptă. Trebuie să cauți intenția lui Dumnezeu, gândindu-te: „Acest incident mi-a traumatizat inima și sufletul. Simt suferință și durere, dar nu pot fi negativ și plin de reproșuri. Cel mai important lucru este să discern, să diferențiez și să decid dacă acest incident este, de fapt, benefic sau nu pentru mine, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă vine din disciplinarea lui Dumnezeu și este benefic pentru pătrunderea mea în viață și înțelegerea mea de sine, atunci ar trebui să-l accept și să mă supun acestui lucru; dacă este o ispită de la Satana, atunci ar trebui să mă rog lui Dumnezeu și să îl tratez cu înțelepciune.” Este o pătrundere pozitivă să cauți și să gândești astfel? Înseamnă asta să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu? (Da.) În continuare, indiferent de chestiunea cu care ai de-a face sau ce probleme apar în relațiile tale cu oamenii, ar trebui să cauți cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a le rezolva. Care este scopul acestei întregi serii de acțiuni? Scopul este să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât perspectiva și punctul tău de vedere despre oameni și lucruri să fie complet diferite. Scopul nu este să câștigi o reputație bună și să salvezi aparențele pentru a fi foarte apreciat sau să aduci armonie în țară și societate și, prin aceasta, să mulțumești clasa conducătoare, ci să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și adevăr, astfel încât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-L slăvești pe Creator. Doar practicând în acest fel poți fi pe deplin în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, nu este nevoie să respecți zicalele despre conduita morală din cultura tradițională. Nu trebuie să te gândești: „Când o astfel de problemă se abate asupra mea, nu ar trebui să pun în practică zicala: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil»? Dacă nu pot face asta, ce va crede opinia publică despre mine?” Nu e nevoie să folosești aceste dogme morale pentru a te înfrâna și controla. În schimb, ar trebui să adopți perspectiva cuiva care urmărește adevărul și să tratezi oamenii și lucrurile în conformitate cu modul în care Dumnezeu îți spune să urmărești adevărul. Nu este acesta un mod de existență cu totul nou? Nu este aceasta o viziune asupra vieții și o țintă cu totul nouă? (Ba da.) Când adopți acest mod de a privi oamenii și lucrurile, nu e nevoie să-ți spui în mod deliberat: „Trebuie să fac asta sau asta dacă vreau să fiu mărinimos și să câștig o poziție printre oameni”, nu trebuie să fii atât de dur cu tine însuți, nu trebuie să trăiești contrar propriei voințe, iar umanitatea ta nu trebuie să fie atât de deformată. În schimb, vei accepta aceste medii, persoane, chestiuni și lucruri care vin de la Dumnezeu în mod natural și de bunăvoie. Nu numai asta, dar poți și să obții câștiguri neprevăzute din ele. Având de-a face cu astfel de lucruri care îți stârnesc ura, vei fi învățat să discerni oamenii așa cum sunt cu adevărat, conform cuvintelor lui Dumnezeu, și să discerni și să tratezi astfel de lucruri conform cuvintelor Sale. După ce ai trecut printr-o perioadă de experiență, de încercări și de luptă, vei fi găsit adevărurile-principii pentru a trata astfel de lucruri și vei fi învățat ce fel de adevăruri-principii să folosești atunci când ai de-a face cu astfel de oameni, chestiuni și lucruri. Nu înseamnă asta să urmezi calea cea dreaptă? În acest fel, umanitatea ta se va fi îmbunătățit pentru că mergi pe calea urmăririi adevărului, adică nu mai trăiești pur și simplu după conștiința și rațiunea ta umană, iar atunci când se întâmplă lucruri, nu le privești doar cu gândirea și punctele de vedere bazate pe conștiință și rațiune, ci mai degrabă, pentru că ai citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ai experimentat efectiv lucrarea Sa, ai înțeles unele adevăruri și ai dobândit o oarecare înțelegere reală a lui Dumnezeu – Creatorul. Aceasta este cu siguranță o recoltă bogată, din care vei fi dobândit atât adevărul, cât și viața. Pe baza conștiinței și a rațiunii tale, vei fi învățat să folosești cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pentru a înfrunta și rezolva toate problemele pe care le întâlnești și, treptat, vei ajunge să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu. Cum sunt astfel de ființe umane? Sunt ele în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Astfel de ființe umane sunt din ce în ce mai aproape de a deveni ființele create calificate cerute de Dumnezeu și, făcând acest lucru, sunt treptat capabile să obțină rezultatele așteptate ale lucrării de mântuire săvârșite de Dumnezeu. Când oamenii pot să accepte adevărul și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, e foarte ușor să trăiască așa, fără nici cea mai mică suferință. Însă în cazul celor care au primit o educație culturală tradițională, tot ceea ce fac este contrar voinței lor, atât de ipocrit, iar lucrurile dezvăluite de umanitatea lor sunt atât de deformate și anormale. De ce? Pentru că ei nu spun ceea ce gândesc. Buzele lor spun: „Fii indulgent oriunde este posibil”, dar inima lor zice: „Nu am terminat cu tine. Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune” – nu este asta contrar voinței lor? (Ba da.) Ce înseamnă „deformat”? Înseamnă că, în exterior, nu vorbesc decât despre bunăvoință și moralitate, dar, pe la spatele altora, fac tot felul de lucruri rele, de exemplu, sunt desfrânați și jefuiesc. Toată această discuție exterioară despre bunăvoință și moralitate este doar o mască, iar inima lor este plină de tot felul de rele, de tot felul de idei și puncte de vedere odioase; acest lucru este neasemuit de murdar, extrem de disprețuitor, josnic și rușinos. Asta înseamnă distorsionat. În limbajul modern, deformarea se numește pervertire. Toți sunt foarte pervertiți, dar, totuși, pretind că sunt extrem de decenți, sofisticați, manierați și onorabili în fața altora. Chiar nu au nicio rușine, sunt atât de răi! Calea pe care le-a indicat-o Dumnezeu oamenilor nu este aceea de a te face să trăiești așa, ci de a-ți permite să urmezi principiile corecte și calea de practică indicată oamenilor de Dumnezeu în orice faci, fie înaintea Sa, fie a altor oameni. Chiar dacă întâmpini lucruri care dăunează intereselor tale sau care nu sunt pe placul tău sau care chiar au un impact asupra ta toată viața, trebuie să ai principii în tratarea acestor probleme. De exemplu, trebuie să-i tratezi pe frații și surorile adevărate cu dragoste și să înveți să fii tolerant față de ei, să-i ajuți și să-i sprijini. Așadar, ce ar trebui să faci cu dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii, oamenii răi și neîncrezătorii, sau cu agenții și spionii care se infiltrează în biserică? Ar trebui să-i respingi odată pentru totdeauna. Procesul este unul de identificare și expunere, de simțire a urii și, în final, de respingere. Casa lui Dumnezeu are decrete administrative și regulamente. Când vine vorba de antihriști, oameni răi, neîncrezători și cei care sunt de-o teapă cu diavolii, Satana și duhurile rele, ei nu sunt dispuși să muncească, așa că îndepărtează-i pentru totdeauna din casa lui Dumnezeu. Atunci, cum ar trebui să-i trateze aleșii lui Dumnezeu? (Respingându-i.) Aveți dreptate, ar trebui să îi respingeți, să-i respingeți pentru totdeauna. Unii spun: „Respingerea este doar un cuvânt. Presupunând că, teoretic, îi respingi, cum ai putea face asta în viața reală?” Este în regulă să fii ireconciliabil împotriva lor? Nu este nevoie să te obosești în acest mod inutil. Nu trebuie să fii ireconciliabil împotriva lor, nu trebuie să te lupți cu ei până la moarte și nu trebuie să-i blestemi pe la spate. Nu trebuie să faci niciunul dintre aceste lucruri. Doar disociază-te de ei adânc în inima ta și nu interacționa cu ei în circumstanțe normale. În circumstanțe speciale și când nu ai nicio alternativă, poți să le vorbești normal, dar apoi să te ferești de ei cu prima ocazie și să nu te implici în niciuna dintre treburile lor. Înseamnă să-i respingi din adâncul inimii tale, să nu-i tratezi ca pe frați și surori sau ca pe membri ai familiei lui Dumnezeu și să nu-i tratezi ca pe credincioși. În cazul celor care Îl urăsc pe Dumnezeu și adevărul, care tulbură și perturbă în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu sau care încearcă să-I distrugă lucrarea, nu trebuie doar să te rogi lui Dumnezeu să-i blesteme, ci și să-i lege și să-i înfrâneze pentru totdeauna și să-i respingă odată pentru totdeauna. E în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu să faci acest lucru? Este pe deplin în acord cu intențiile Sale. Ca să tratezi acești oameni, este necesar să iei atitudine și să ai principii. Ce înseamnă să iei atitudine și să ai principii? Înseamnă să le vezi clar esența, să nu-i privești niciodată ca pe credincioși și categoric să nu-i privești ca pe frați sau surori. Ei sunt diavoli, sunt satane. Nu este vorba despre a-i ierta sau nu, ci despre a te disocia de ei și a-i respinge odată pentru totdeauna. Acest lucru este pe deplin justificat și în conformitate cu adevărul. Unii oameni spun: „Nu este foarte nemilos ca oamenii care cred în Dumnezeu să facă astfel de lucruri?” (Nu.) Asta înseamnă să iei atitudine și să ai principii. Facem orice ne spune Dumnezeu să facem. Suntem indulgenți cu oricine ne spune Dumnezeu să fim indulgenți și disprețuim orice ne spune Dumnezeu să disprețuim. În Epoca Legii, cei care au încălcat legile și poruncile au fost uciși cu pietre de aleșii lui Dumnezeu, dar astăzi, în Epoca Împărăției, Dumnezeu are decrete administrative și El îi îndepărtează și-i exclude doar pe oamenii care sunt de-o teapă cu diavolii și Satana. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să pună în practică și să asculte de cuvintele Sale și decretele administrative pe care le dă El, fără să le încalce, fără să fie constrânși sau influențați de noțiuni umane și fără să se teamă de a fi judecați și condamnați de oamenii religioși. Să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu este ceva absolut firesc și justificat. În orice moment, să credeți că doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că ale omului nu sunt, oricât de frumos ar suna. Oamenii trebuie să aibă această convingere. Ei ar trebui să aibă această credință în Dumnezeu și, de asemenea, această atitudine de supunere. Este o chestiune de atitudine.

Am spus mai mult sau mai puțin despre zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” privind conduita morală și despre principiile acțiunilor lui Dumnezeu. Când vine vorba de chestiuni precum acelea care îi rănesc pe oameni, înțelegeți acum principiul conform căruia să vă ocupați de ele, învățat de oameni de la Dumnezeu? (Da.) Este acela că Dumnezeu nu le permite oamenilor să fie impetuoși când se ocupă de chestiunile care li se întâmplă, cu atât mai puțin să apeleze la codurile morale umane pentru a se ocupa de orice problemă. Care este principiul despre care le spune Dumnezeu oamenilor? Ce principiu ar trebui să urmeze ei? (Să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este, să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Orice s-ar întâmpla, trebuie tratat conform cuvintelor lui Dumnezeu, deoarece în toate chestiunile și lucrurile există o cauză fundamentală în spatele a tot ce se întâmplă, precum și în spatele oricărei persoane sau chestiuni care se ivește, toate acestea fiind rânduite de Dumnezeu și supuse suveranității Sale. Tot ceea ce se întâmplă poate avea un rezultat final pozitiv sau negativ, iar diferența dintre ele depinde de ceea ce urmăresc oamenii și de calea pe care merg. Dacă alegi să tratezi lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci rezultatul final va fi pozitiv; dacă alegi să le tratezi după metodele trupești și ale impetuozității, precum și după toate diferitele zicale, idei și opinii care vin de la oameni, atunci rezultatul final va fi cu siguranță cel al impetuozității și negativității. Dacă acele lucruri ce țin de impetuozitate și negativitate implică lezarea demnității, trupului, sufletului, intereselor oamenilor și așa mai departe, în cele din urmă, vor lăsa asupra lor doar ură și o umbră de care ei nu vor putea scăpa niciodată. Doar urmând cuvintele lui Dumnezeu este posibil să găsești cauzele diferitelor persoane, chestiuni și lucruri pe care le întâlnești și doar urmând cuvintele Sale este posibil să vezi clar esența unor astfel de oameni, chestiuni și lucruri. Desigur, doar urmând cuvintele lui Dumnezeu pot oamenii să gestioneze și să rezolve corect problemele legate de diferitele persoane, chestiuni și lucruri pe care le întâlnesc în realitate. În cele din urmă, acest lucru le va permite să tragă foloase de pe urma tuturor mediilor pe care le creează Dumnezeu, viața lor va crește treptat, firile lor corupte se vor schimba și, în același timp, vor găsi în ele direcția corectă în viață, perspectiva corectă asupra vieții, modul corect de existență și obiectivul și calea corectă de urmărit. Practic, ne-am încheiat părtășia asupra zicalei despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Această zicală este oarecum superficială, dar atunci când este disecată conform adevărului, esența ei nu este atât de simplă. Cât despre ce ar trebui să facă oamenii în acest sens și cum să gestioneze asemenea situații, este și mai puțin simplu. Acest lucru are legătură cu abilitatea lor de a căuta și urmări adevărul și, desigur, e și mai mult legat de schimbarea firii oamenilor și de mântuirea lor. Prin urmare, indiferent dacă aceste probleme sunt simple sau complexe, superficiale sau profunde, ar trebui tratate corect și serios. Nimic din ceea ce are legătură cu schimbările din firea oamenilor sau care implică mântuirea acestora nu este o chestiune banală; totul este decisiv și important. Sper că, de acum înainte, în viața voastră de zi cu zi, veți scoate din propriile gânduri și din conștiința voastră toate diversele zicale și opinii despre moralitate din cultura tradițională și le veți diseca și le veți discerne așa cum sunt cu adevărat, conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât să puteți să le înțelegeți și să le rezolvați treptat, să adoptați o direcție și o țintă cu totul nouă în viață și să vă schimbați în totalitate modul de existență. Bine, haideți să încheiem aici părtășia de astăzi. La revedere!

23 aprilie 2022

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.