Astăzi, haideți să continuăm prin a avea părtășie și a diseca următoarea afirmație despre conduita morală: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Aceasta descrie o metodă de interacțiune cu ceilalți pe care Satana a inoculat-o în oameni. Înseamnă că, atunci când interacționezi cu ceilalți, trebuie să le lași o oarecare marjă de libertate. N-ar trebui să fii prea aspru cu ceilalți, nu le poți aduce în discuție greșelile din trecut, trebuie să le păstrezi demnitatea, nu poți să strici relațiile bune cu aceștia, trebuie să fii iertător cu ei și așa mai departe. Această zicală despre moralitate descrie, în principal, un soi de filosofie pentru interacțiuni lumești între ființele umane. În filosofiile pentru interacțiuni lumești, există o teorie care spune: „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună.” Asta înseamnă că, pentru a menține o relație de prietenie, o persoană trebuie să păstreze tăcerea în legătură cu problemele prietenului său, chiar dacă le vede clar – că ar trebui să respecte principiile de a nu lovi oamenii în față și de a nu le expune neajunsurile. Ei urmează să se înșele unul pe altul, să se ascundă unul de celălalt, să uneltească unul împotriva altuia; și, deși fiecare știe limpede ce fel de persoană este celălalt, nu o spune de-a dreptul, ci apelează la metode viclene pentru a-și păstra relația de prietenie. De ce ar vrea cineva să păstreze astfel de relații? Are legătură cu faptul că nu vrea să-și facă dușmani în această societate, în cadrul grupului său, ceea ce ar însemna să se supună deseori unor situații periculoase. Știind că o persoană va deveni dușmanul tău și îți va face rău după ce i-ai expus neajunsurile sau l-ai rănit și, nedorind să te pui într-o astfel de situație, folosești teoria filosofiilor pentru interacțiuni lumești care spune așa: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” În lumina acestui fapt, dacă doi oameni se află într-o astfel de relație, sunt ei considerați prieteni adevărați? (Nu.) Nu sunt prieteni adevărați, cu atât mai puțin nu-și fac reciproc confidențe. Așadar, ce fel de relație este aceasta, mai exact? Nu este o relație socială fundamentală? (Ba da.) În astfel de relații sociale, oamenii nu pot să-și ofere sentimentele, nici să aibă dialoguri profunde, nici să vorbească despre orice își doresc. Nu pot să spună cu voce tare ce este în inima lor, problemele pe care le văd în cazul celuilalt, sau cuvinte care i-ar fi celuilalt de folos. În schimb, aleg să spună lucruri frumoase, pentru a rămâne în grațiile celuilalt. Nu îndrăznesc să spună adevărul sau să susțină principiile, ca nu cumva să le provoace altora animozitate față de ei. Când nimeni nu amenință pe cineva, nu trăiește acea persoană într-o liniște și pace relativă? Nu acesta e scopul oamenilor în promovarea expresiei: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”? (Ba da.) În mod clar, acesta este un mod de existență viclean, înșelător, cu un element de defensivă, al cărui scop este autoconservarea. Oamenii care trăiesc așa nu au confidenți, nici prieteni apropiați cărora să le poată spune orice le place. Sunt defensivi unul față de celălalt, manipulatori și strategici, fiecare luând ceea ce are nevoie din relație. Nu este așa? La rădăcină, scopul expresiei: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” este să te împiedice să-i jignești pe alții și să-ți faci dușmani, să te protejezi fără a răni pe nimeni. Este o tehnică și o metodă adoptată de cineva pentru a evita să fie rănit. Cercetând aceste câteva fațete ale esenței sale, este nobilă cererea conduitei morale a oamenilor, și anume: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”? Este una pozitivă? (Nu.) Atunci, ce îi învață ea pe oameni? Că nu trebuie să ofensezi sau să rănești pe nimeni, altfel, tu ești cel care va ajunge să fie rănit; și, de asemenea, că nu ar trebui să ai încredere în nimeni. Dacă rănești pe oricare dintre prietenii tăi apropiați, prietenia va începe discret să se schimbe: din prietenul tău bun, apropiat, va ajunge să fie un străin sau un dușman. Ce probleme poate să rezolve învățarea oamenilor să acționeze în acest fel? Chiar dacă, acționând în acest fel, nu îți faci dușmani, ba chiar pierzi câțiva, îi va face acest lucru pe oameni să te admire, să te aprobe și să te păstreze mereu ca prieten? Îndeplinește acest lucru pe deplin standardul pentru conduita morală? În cel mai bun caz, acesta nu este mai mult decât o filosofie pentru interacțiuni lumești. Poate fi considerată respectarea acestei afirmații și a acestei practici o conduită morală bună? Deloc. Astfel își educă unii părinți copiii. Dacă le este bătut copilul atunci când este plecat de acasă, ei îi spun: „Ești un fricos. De ce nu ai ripostat? Dacă-ți dă un pumn, tu lovește-l cu piciorul!” Este aceasta calea corectă? (Nu.) Cum se numește asta? Se numește incitare. Care este scopul incitării? Să eviți pierderi și să profiți de alții. Dacă-ți dă cineva un pumn, te va durea cel mult două zile; dacă tu apoi îl lovești cu piciorul, nu vor fi consecințe mai grave? Și cine va fi provocat asta? (Părinții, prin incitarea lor.) Deci, natura afirmației: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” nu este oarecum similară cu a acestei situații? E corect să interacționezi cu alți oameni conform acestei afirmații? (Nu.) Nu, nu este. Dacă o privim din acest unghi, nu este acesta un mod de a incita oamenii? (Ba da, este.) Îi învață pe oameni să fie înțelepți atunci când interacționează cu alții, să fie capabili să deosebească oamenii, să vadă lucrurile și oamenii în mod corect și să interacționeze cu oamenii într-un mod înțelept? Te învață că, dacă întâlnești oameni buni, oameni cu umanitate, ar trebui să-i tratezi cu sinceritate, să le oferi ajutor, dacă poți, iar dacă nu poți, să fii tolerant cu ei și să-i tratezi în mod cuvenit, să înveți să le tolerezi neajunsurile, să le suporți înțelegerile greșite și judecățile cu privire la tine și să înveți din atuurile și din calitățile lor? Asta îi învață pe oameni? (Nu.) Așadar, ce rezultă în final din ceea ce îi învață această zicală pe oameni? Îi face mai cinstiți sau mai înșelători? Are ca rezultat faptul că oamenii devin mai înșelători; inimile lor se îndepărtează mai mult, distanța dintre oameni se mărește, iar relațiile dintre ei devin complicate; reprezintă echivalentul unei complicări a relațiilor sociale ale oamenilor. Se pierde comunicarea de la inimă la inimă între oameni și ia naștere o mentalitate de protejare mutuală. Mai pot fi relațiile oamenilor normale în acest fel? Se va îmbunătăți climatul social? (Nu.) Așadar, de aceea zicala: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” este evident greșită. A-i învăța pe oameni să facă asta nu îi poate determina să trăiască umanitatea normală; în plus, nu îi poate face pe oameni deschiși, integri sau sinceri. Categoric, nu poate obține nimic pozitiv.

Zicala: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” se referă la două acțiuni: una este cea de a lovi, iar cealaltă este cea de a expune. În interacțiunile normale ale oamenilor între ei, este în regulă sau este greșit să lovești pe cineva? (Greșit.) Este a lovi pe cineva o demonstrație și o manifestare a umanității normale în interacțiunile tale cu alții? (Nu.) A lovi oamenii este categoric greșit, indiferent dacă-i lovești în față sau altundeva. Prin urmare, afirmația: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față” este greșită, prin natura sa. Potrivit acestei zicale, aparent nu este în regulă să lovești pe cineva în față, dar este în regulă să lovești altundeva, deoarece după ce este lovită fața, aceasta se înroșește, se umflă și este vătămată. Asta face persoana să arate rău și neatrăgător și arată, de asemenea, că tu tratezi oamenii într-un mod foarte nepoliticos, nesofisticat și neonorabil. Deci este onorabil să lovești oamenii altundeva? Nu, nici asta nu este onorabil. De fapt, punctul central al acestei zicale nu este unde să lovești pe cineva, ci însuși verbul „a lovi”. Când interacționezi cu alții, dacă mereu îi lovești ca mod de a te confrunta cu problemele și de a le rezolva, însăși metoda ta este greșită. Este un act făcut din impetuozitate și nu se bazează pe conștiința și rațiunea umanității tale și, desigur, este cu atât mai puțin o practicare a adevărului sau o aderare la adevărurile-principii. Unii oameni nu atacă demnitatea altora în prezența acestora – au grijă ce spun și se abțin de la a-l lovi pe celălalt în față, dar mereu le joacă feste murdare pe la spate, dau mâna cu ei pe deasupra mesei, dar sub ea, îi lovesc cu piciorul, în față le spun lucruri bune, dar pe la spate, conspiră împotriva lor, țes intrigi împotriva lor, așteaptă ocazii să se răzbune, înscenează și complotează, răspândesc zvonuri sau stârnesc conflicte și folosesc alți oameni ca să se ia de ei. Cu ce sunt mai bune aceste metode insidioase decât să lovești pe cineva în față? Nu sunt și mai grave decât să lovești pe cineva în față? Nu sunt chiar mai insidioase, mai imorale și mai lipsite de umanitate? (Ba da, sunt.) Atunci, afirmația: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față” este prin natura ei lipsită de sens. Acest punct de vedere este el însuși o greșeală, cu o tentă de pretexte false. Este o metodă ipocrită, ceea ce o face cu atât mai odioasă, mai dezgustătoare și mai detestabilă. Acum, ne-am lămurit că actul de a lovi oamenii este realizat din impetuozitate. Pe ce te bazezi, când lovești pe cineva? E autorizat prin lege sau este dreptul tău dat de Dumnezeu? Nu este niciunul dintre aceste lucruri. Atunci de ce să lovești oamenii? Dacă te poți înțelege bine cu cineva în mod normal, poți folosi metode corecte de a te înțelege și de a interacționa cu acea persoană. Dacă nu te poți înțelege cu ea, drumurile voastre se pot despărți, fără să fie nevoie să acționați impetuos sau să ajungeți să vă luați la harță. În limitele conștiinței și ale rațiunii umanității, acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă oamenii. De îndată ce acționezi impetuos, chiar dacă nu lovești persoana în față, ci altundeva, este o problemă gravă. Acesta nu este un mod normal de a interacționa. Așa interacționează dușmanii, nu este modul normal în care interacționează oamenii. Depășește limitele rațiunii umanității. Cuvântul „a expune” din zicala: „Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” este bun sau rău? Are cuvântul „a expune” vreo referință la oamenii care sunt dezvăluiți sau expuși prin cuvintele lui Dumnezeu? (Nu are.) Din înțelegerea Mea referitoare la cuvântul „a expune”, așa cum există în limbajul uman, nu înseamnă acest lucru. Esența lui este cea a unei forme de expunere oarecum răutăcioase; înseamnă să dezvălui problemele și neajunsurile oamenilor, sau unele lucruri și comportamente necunoscute altora, sau unele intrigi, idei sau opinii care funcționează în fundal. Acesta este sensul cuvântului „a expune” în zicala: „Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Dacă doi oameni se înțeleg bine și sunt confidenți, fără bariere între ei și fiecare speră să-i fie de folos și de ajutor celuilalt, atunci cel mai bine ar fi ca ei să se așeze împreună și să-și expună problemele fiecăruia cu deschidere și sinceritate. Acest lucru este corect și nu înseamnă a expune neajunsurile celorlalți. Dacă descoperi problemele unei alte persoane, dar vezi că aceasta nu este deocamdată capabilă să-ți accepte sfatul, atunci pur și simplu nu spune nimic, pentru a evita cearta sau conflictul. Dacă vrei s-o ajuți, poți să-i afli părerea și s-o întrebi mai întâi: „Văd că ai o mică problemă și sper să îți dau un sfat. Nu știu dacă vei putea să-l accepți. Dacă vei putea, îți voi spune. Dacă nu vei putea, îl voi păstra pentru mine deocamdată și nu voi spune nimic.” Dacă ea spune: „Am încredere în tine. Orice ai de spus nu va întrece nicio măsură; Pot să accept”, acest lucru înseamnă că ți s-a acordat permisiunea și atunci îi poți comunica problemele una câte una. Nu numai că va accepta pe deplin ceea ce spui, dar va și beneficia de pe urma acestui lucru, iar voi doi veți putea să păstrați în continuare o relație normală. Nu asta înseamnă să ne tratăm unul pe celălalt cu sinceritate? (Ba da.) Aceasta este metoda corectă de interacțiune cu ceilalți; nu înseamnă a expune neajunsurile celorlalți. Ce înseamnă să nu „expui neajunsurile celorlalți”, așa cum spune zicala în cauză? Înseamnă să nu vorbești despre neajunsurile altora, să nu vorbești despre acele probleme care sunt cele mai tabu pentru ei, să nu dai în vileag esența problemelor pe care le au și să nu fii atât de ostentativ încât să o expui. Înseamnă să faci doar câteva observații la nivel de suprafață, să spui lucruri pe care toți le spun de obicei, să spui lucruri pe care persoana însăși este deja capabilă să le perceapă și să nu dezvălui greșelile pe care persoana le-a făcut anterior sau probleme sensibile. Cum beneficiază acea persoană dacă acționezi în acest fel? Poate că nu ai ofensat-o sau nu ți-ai făcut-o dușman, dar ceea ce ai făcut nu o ajută în niciun fel și nu îi aduce beneficii. Prin urmare, expresia: „Nu le expune neajunsurile” este în sine evazivă și o formă de înșelăciune care nu permite sinceritatea în modul oamenilor de a se trata unii pe alții. S-ar putea spune că a acționa în acest fel înseamnă să nutrești intenții rele; nu reprezintă modul corect de a interacționa cu ceilalți. Non-credincioșii chiar văd expresia: „Dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” ca pe un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu o moralitate nobilă. Aceasta reprezintă, în mod clar, o manieră înșelătoare de a interacționa cu ceilalți, pe care oamenii o adoptă pentru a se proteja; nu este deloc un mod adecvat de interacțiune. A nu expune niciodată neajunsurile altora, în sine, nu este un lucru sincer, iar în faptul de a expune neajunsurile cuiva poate să existe o intenție ulterioară. În ce situații poți să vezi, în general, oamenii expunându-și unii altora neajunsurile? Vă dau un exemplu: în societate, dacă doi candidați concurează pentru o anumită funcție, își vor expune unul altuia neajunsurile. Unul va spune: „Ai făcut cutare lucru rău și ai sustras cutare sumă de bani”, iar celălalt va spune: „Ai făcut rău tuturor acelor oameni.” Ei expun astfel de lucruri unul despre celălalt. Nu înseamnă asta să-și expună unul altuia neajunsurile? (Ba da.) Cei care-și expun unul altuia neajunsurile pe scena politică sunt rivali politici, în timp ce atunci când fac asta oamenii obișnuiți, ei sunt dușmani. În termeni profani, am zice că acești doi oameni nu se înțeleg bine. Oricând se întâlnesc, încep să se certe, să-și expună unul altuia neajunsurile, să se judece și să se condamne unul pe celălalt și chiar să facă din țânțar armăsar și să lanseze acuzații false. Atât timp cât există orice lucru suspect legat de activitățile celeilalte persoane, ei îl vor expune și o vor condamna pe acea persoană pentru el. Dacă oamenii expun multe lucruri unul despre celălalt, dar nu și neajunsurile altora, este acesta un lucru nobil? (Nu.) Nu este, dar oamenii tot consideră acest principiu o conduită morală nobilă și îl laudă, ceea ce este cu adevărat dezgustător! Zicala: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” în sine eșuează să promoveze vreun lucru pozitiv. Este diferită de zicalele: „O bunătate primită ar trebui răsplătită cu recunoștință”, „Răsplătește răul cu binele” și „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală”, care măcar promovează o conduită morală demnă de laudă. Expresia: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” este o afirmație despre conduita morală care incită la un comportament negativ și nu are absolut nicio funcție pozitivă asupra oamenilor. Nu le spune oamenilor care sunt modurile sau principiile corecte pentru a se purta în această lume. Nu furnizează nicio astfel de informație. Nu face decât să le spună oamenilor să nu-i lovească pe alții în față, ca și cum ar fi în regulă să-i lovească oriunde altundeva, în afară de față. Loviți-i cât doriți; lăsați-i plini de vânătăi, mutilați sau chiar pe jumătate morți, atât timp cât încă respiră. Și când oamenii sunt în conflict unii cu alții, când dușmanii sau rivalii politici se întâlnesc, pot expune orice vor ei unul despre celălalt, atât timp cât nu-și expun unul altuia neajunsurile. Ce fel de obicei este acesta? În trecut, voi nu ați fost de acord cu zicala asta? (Ba da.) Să zicem că doi oameni intră într-o dispută și încep să se certe. Unul dintre ei spune: „Știu că soțul tău nu este tatăl copilului tău”, iar celălalt spune: „Știu ce tertipuri folosește afacerea familiei tale ca să facă bani.” Unii oameni comentează cu privire la conținutul disputei lor, spunând: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile. Priviți cum își dezgroapă unul altuia cele câteva neajunsuri și secrete vinovate și fac din țânțar armăsar. Ce comportament meschin! Și ce lipsă de integritate. Ați putea măcar să arătați oamenilor puțin respect; altfel, cum vor putea ei să se poarte bine în viitor?” Este corect sau greșit să faci astfel de comentarii? (Este greșit.) Are un efect pozitiv, oricât de mic? Corespunde acest comportament, oricât de puțin, adevărului? (Nu.) Ce fel de idei și puncte de vedere trebuie să aibă cineva ca să facă astfel de comentarii? Vin aceste comentarii de la o persoană cu un simț al dreptății, care a înțeles adevărul? (Nu.) Pe ce bază apar astfel de comentarii? Au fost ele făcute din cauză că persoana este total influențată de ideea culturii tradiționale că „dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”? (Da.) Aceste comentarii se bazează integral pe această idee și pe acest punct de vedere din cultura tradițională.

Cu privire la disputa dintre cei doi oameni, despre care tocmai am vorbit, dacă priviți această chestiune din perspectiva cuiva care crede în Dumnezeu, cum ar trebui să fie aceasta tratată, conform cuvintelor lui Dumnezeu și cu adevărul drept criteriu? Nu este aceasta o problemă la care oamenii ar trebui să reflecteze? (Ba da, este.) Este ceva la care ar trebui să reflectați. Ce principii ar trebui să respecte credincioșii? Trebuie să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Dacă se iscă o dispută între frați și surori, aceștia trebuie să fie răbdători și toleranți unii cu alții și să se trateze reciproc cu afecțiune. Mai întâi trebuie să reflecteze și să obțină conștiință de sine, apoi să rezolve problema conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să-și recunoască propriile greșeli și să poată să se răzvrătească împotriva trupului și să-i trateze pe alții conform adevărurilor-principii. În acest fel, ei vor rezolva problema de la rădăcină. Ar trebui să dobândiți o înțelegere deplină a acestei probleme. Zicala: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” nu este un standard pentru a evalua umanitatea, ci doar o filosofie standard pentru interacțiuni lumești, una care nu poate restricționa deloc purtarea coruptă a oamenilor. Această zicală este destul de lipsită de sens, iar credincioșii nu au nevoie să respecte o asemenea regulă. Oamenii ar trebui să interacționeze unii cu alții conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Pe acestea ar trebui să le respecte credincioșii. Dacă oamenii cred în Dumnezeu, dar în același timp cred și în opiniile culturii tradiționale și în filosofiile satanice și folosesc idei ale culturii tradiționale, precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, pentru a evalua oamenii și a-i constrânge pe alții sau pentru a-și impune chiar lor cerințe, acesta este un lucru absurd și exagerat din partea lor, iar ei sunt neîncrezători. Zicala: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” este o filosofie satanică pentru a interacționa cu prietenii tăi, lucru care nu poate rezolva problemele esențiale, de bază, ale relațiilor interpersonale. Prin urmare, această zicală este o regulă și o filosofie pentru interacțiuni lumești cât se poate de superficială. Nu corespunde nici pe departe standardelor adevărurilor-principii, iar respectarea unei reguli atât de superficiale nu poate rezolva nimic și este oarecum lipsită de sens. E un mod corect de a descrie situația? (Da, este.) Când se iscă o dispută între frați și surori, care ar trebui să fie principiul pentru a privi această chestiune și pentru a o rezolva? Este oare să respectați regulile culturii tradiționale sau să luați drept principiu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu? Spuneți-Mi opinia voastră. (În primul rând, ar trebui să disecăm și să cunoaștem, conform cuvintelor lui Dumnezeu, natura disputei și a acuzațiilor lor reciproce impetuoase, recunoscând că acestea sunt manifestări ale unor firi corupte. Apoi, ar trebui să avem părtășie cu ei despre calea relevantă de practicare. Ar trebui să se trateze unii pe alții cu afecțiune, ar trebui să aibă conștiință și rațiune, iar ceea ce spun și ce fac trebuie să-l întărească pe celălalt, nu să-l rănească. În cazul în care celălalt are lipsuri sau a făcut greșeli, ar trebui să trateze corect problema, ajutându-l dacă poate, în loc să-l atace, să-l judece sau să-l condamne.) Aceasta este o formă de a ajuta oamenii. Așadar, ce se poate spune pentru a-i ajuta și pentru a le rezolva disputa? (Se ceartă în biserică, ceea ce, în sine, încalcă demnitatea sfinților și nu îndeplinește cerințele lui Dumnezeu. Prin urmare, putem avea părtășie cu ei, spunând: „Când descoperiți că un om are probleme, ajutați-l dacă puteți. Dacă nu puteți ajuta, nu este nevoie să vă certați, altfel, acest lucru va tulbura viața bisericii, iar dacă insistați, în ciuda admonestărilor repetate, biserica va trata această chestiune conform decretelor sale administrative.”) Se pare că știți cu toții cum să tratați, conform principiilor, oamenii care tulbură viața bisericii, dar încă nu știți foarte bine cum să rezolvați disputele dintre oameni sau care dintre cuvintele lui Dumnezeu ar trebui folosite pentru a le rezolva – încă nu știți cum să folosiți cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii pentru a rezolva probleme. În această chestiune, ce probleme are fiecare dintre părțile implicate? Au amândouă firi corupte? (Da.) Fiindcă au amândouă firi corupte, vedeți ce firi corupte a manifestat fiecare dintre ele când s-a iscat disputa și care au fost originile acestora. Identificați firile corupte care s-au manifestat, iar apoi folosiți cuvintele lui Dumnezeu pentru a le expune și a le diseca, astfel încât ambele persoane să se întoarcă înaintea lui Dumnezeu și să obțină conștiință de sine conform cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, care sunt lucrurile principale despre care ar trebui să aveți părtășie cu ei? Poți spune ceva de genul acesta: „Dacă voi doi recunoașteți că sunteți discipoli ai lui Dumnezeu, atunci nu vă certați, fiindcă certurile nu pot rezolva problemele. Nu tratați în acest fel oamenii care cred în Dumnezeu și-L urmează și nu tratați frații și surorile în același fel în care tratează non-credincioșii oamenii. A proceda astfel nu corespunde intențiilor lui Dumnezeu. Cum le cere Dumnezeu oamenilor să-i trateze pe ceilalți? Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare: fiți iertători, toleranți și răbdători și iubiți-vă unii pe alții. Dacă vezi că persoana cealaltă are probleme grave și ești nemulțumit de ce a făcut, ar trebui să ai părtășie despre asta într-un mod rezonabil și eficient, cu o atitudine iertătoare, tolerantă și răbdătoare. Este mai bine dacă persoana respectivă poate să ia în considerare și să accepte acest lucru din partea lui Dumnezeu. Dacă nu poate să-l accepte din partea lui Dumnezeu, tu oricum îți vei fi îndeplinit responsabilitatea și nu este nevoie să lansezi atacuri impetuoase împotriva ei. Când frații și surorile își expun reciproc neajunsurile, această purtare încalcă demnitatea sfinților și nu corespunde intențiilor lui Dumnezeu. Nu așa ar trebui să se poarte credincioșii. Cât despre persoana care este acuzată, chiar dacă tu crezi că ai acționat rezonabil și că nu ar trebui să fii criticat de către cealaltă persoană, ar trebui, totuși, să renunți la prejudecățile personale și să înfrunți problema și acuzațiile celeilalte persoane într-un mod calm și deschis. Nu ar trebui să ripostezi niciodată într-un mod impetuos. Dacă ajungeți amândoi în stări impetuoase și nu vă puteți controla, ar trebui să începeți prin a ieși din acea situație. Calmați-vă și nu mai insistați asupra problemei, ca să nu fiți prinși în capcana Satanei și să nu cădeți în ispita lui. Puteți să vă rugați în taină, venind înaintea lui Dumnezeu ca să-I cereți ajutorul și încercând să folosiți cuvintele Lui pentru a vă rezolva problemele. Când sunteți amândoi capabili să vă calmați și să vă tratați unul pe celălalt într-un mod calm și rațional, fără să acționați sau să vorbiți impetuos, atunci puteți să vă întâlniți pentru a avea părtășie despre problemele dezbătute, până ajungeți la un consens, vă uniți în cuvintele lui Dumnezeu și găsiți o soluție la problemă.” Nu ar fi acesta un lucru adecvat de spus? (Ba da.) Adevărul este că atunci când se ceartă doi oameni, ambii își manifestă firile corupte și ambii își manifestă impetuozitatea. Toate acestea sunt comportamente satanice. Nimeni nu are dreptate, nimeni nu greșește și comportamentul niciuneia dintre persoane nu este în conformitate cu adevărul. Dacă ai fi putut privi și rezolva problema conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, disputa voastră nu ar fi avut loc. Dacă doar una dintre persoane ar fi putut să privească oamenii și lucrurile, să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu, disputa nu ar fi avut loc. Prin urmare, dacă doi oameni își expun unul altuia neajunsurile și se lovesc în față, atunci, ambii sunt niște oameni duri, impetuoși. Ei nu au nimic bun; niciunul dintre ei nu are dreptate și niciunul nu greșește. Care este baza pentru a măsura binele și răul? Aceasta depinde de perspectiva și de poziția pe care o adopți cu privire la această chestiune, de motivele pe care le ai, dacă deții baza cuvintelor lui Dumnezeu și dacă ceea ce faci corespunde adevărului. Evident, motivul din spatele disputei voastre este să o subjugați și să o copleșiți pe cealaltă persoană. Vă expuneți și vă răniți unul pe celălalt prin cuvinte urâte. Nu contează dacă ceea ce expuneți este corect, nici dacă scopul disputei voastre este sau nu corect – fiindcă voi nu rezolvați această chestiune conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, și ceea ce manifestați este impetuozitatea voastră, iar metoda și principiile acțiunilor voastre se bazează în totalitate pe impetuozitate, fiind constrânși să procedați astfel de firile satanice corupte, prin urmare, indiferent cine are dreptate, cine este avantajat și cine este dezavantajat, realitatea este că amândoi greșiți și sunteți răspunzători. Felul în care rezolvați problema nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Ar trebui să vă liniștiți amândoi și să vă gândiți atent la propriile probleme. Abia atunci când veți putea fi amândoi împăcați înaintea lui Dumnezeu și veți putea aborda problema la rece, veți putea să vă așezați și să aveți părtășie despre ea într-un mod calm și liniștit. Atât timp cât opiniile ambelor persoane despre oameni și lucruri și comportamentul și acțiunile lor se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevărurile-principii, atunci, oricât de diferite ar putea fi ideile și punctele lor de vedere cu privire la o anumită chestiune, de fapt, nu există o diferență reală și nu există nicio problemă. Atât timp cât își gestionează diferendele prin cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul drept principiu, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vor putea să se înțeleagă și să și le rezolve. Așa vă rezolvați voi problemele? (Nu.) Pur și simplu nu știți cum să folosiți adevărul pentru a rezolva probleme, cu excepția metodei voastre de a recurge la sancțiuni administrative. Prin urmare, care este ideea principală pentru a rezolva chestiunea în totalitate? Ideea nu este să le cerem oamenilor să renunțe la diferendele lor, ci să le rezolve în mod corect și să ajungă la unitate. Care este baza pentru a rezolva diferende? (Cuvintele lui Dumnezeu.) Așa este: căutați baza în cuvintele lui Dumnezeu. Ideea nu este să analizați cine are dreptate și cine greșește, cine este superior și cine este inferior, sau cine are o justificare și cine nu. Mai degrabă, este să rezolvați problema ideilor și punctelor de vedere ale oamenilor, ceea ce înseamnă să înlăturați ideile și punctele de vedere greșite ale oamenilor și modurile greșite de a trata o anumită chestiune. Doar căutând o bază în cuvintele lui Dumnezeu și doar înțelegând adevărurile-principii pot fi rezolvate cu adevărat problemele și oamenii pot trăi cu adevărat în armonie unii cu alții, ajungând la unitate. Altfel, dacă folosiți afirmații ale culturii tradiționale și metode, precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” pentru a trata lucrurile, problemele nu vor fi niciodată rezolvate, sau cel puțin nu vor fi rezolvate diferențele dintre ideile și punctele de vedere ale oamenilor. Prin urmare, toată lumea trebuie să învețe să caute o bază în cuvintele lui Dumnezeu. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și nu există nimic contradictoriu în ele. Ele sunt singurul criteriu pentru a evalua toți oamenii, chestiunile și lucrurile. Dacă toți oamenii găsesc o bază în cuvintele lui Dumnezeu și dacă perspectivele lor asupra lucrurilor ajung la unitate prin cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu le este ușor oamenilor să ajungă la un consens? Dacă pot să accepte toți oamenii adevărul, vor mai exista diferende între ei? Vor mai exista dispute? Va mai fi nevoie să se folosească idei și puncte de vedere și afirmații, precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” pe post de constrângeri între oameni? Nu va mai fi nevoie, căci cuvintele lui Dumnezeu pot rezolva toate problemele. Orice contradicții au oamenii, sau oricât de multe puncte de vedere diferite, toți ar trebui să fie aduși înaintea lui Dumnezeu și să fie deslușiți și disecați conform cuvintelor lui Dumnezeu. Atunci va fi posibil să stabiliți dacă sunt în conformitate cu adevărul. Când oamenii au înțeles adevărul, ei pot vedea că majoritatea ideilor și punctelor de vedere ale omenirii corupte provin din cultura tradițională, de la somitățile și persoanele importante pe care le venerează oamenii – totuși, la baza lor, ele provin din filosofii satanice. Prin urmare, aceste idei și puncte de vedere false sunt, de fapt, ușor de înlăturat. De ce spun că sunt ușor de înlăturat? Fiindcă dacă vei compara aceste idei și puncte de vedere umane cu ale lui Dumnezeu cuvinte, vei afla că toate sunt denaturate, imposibil de susținut și ilogice. Dacă oamenii pot să accepte adevărul, le este ușor să renunțe la aceste lucruri și toate problemele pot fi rezolvate în consecință. Ce se obține după ce se rezolvă problemele? Toți oamenii pot renunța la opiniile proprii și la ideile și punctele de vedere personale, subiective. Indiferent cât de onorabile și de corecte crezi că sunt și de cât de multă vreme circulă printre oameni, atât timp cât nu corespund adevărului, ar trebui să le respingi și să renunți la ele. În final, odată ce toți oamenii au luat cuvintele lui Dumnezeu drept bază și au respins tot ce vine de la oameni, nu se vor unifica ideile și punctele lor de vedere? (Ba da.) Când se vor unifica toate ideile și punctele de vedere care determină opiniile persoanelor despre oameni și lucruri, precum și comportamentul și acțiunile acestora, ce diferențe vor exista atunci între oameni? Cel mult, vor exista unele diferențe în dietă și în obiceiurile de viață. Dar când vine vorba despre probleme care privesc cu adevărat firile corupte ale oamenilor, calea pe care pășesc aceștia și esența omenirii, dacă toți oamenii iau cuvintele lui Dumnezeu drept bază și adevărul drept criteriu, ei vor deveni unul și același. Nu contează dacă ești din Est sau din Vest, bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, sau dacă ești intelectual, muncitor sau fermier: atât timp cât poți interacționa cu alții conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu, oare vor mai exista certuri și conflicte între oameni? Nu vor mai exista. Prin urmare, pot cerințe infantile, precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” să mai fie aduse drept soluție pentru disputele oamenilor? Mai pot fi ele maximele pe care le respectă oamenii în interacțiunile dintre ei? Astfel de reguli superficiale nu au nicio valoare pentru omenire și nu pot afecta opiniile persoanelor despre oameni și lucruri și nici comportamentul și acțiunile lor, în viața lor de zi cu zi. Gândiți-vă: nu este așa? (Ba da, așa este.) Fiindcă sunt prea îndepărtate de adevăr și nu au absolut niciun efect asupra opiniilor persoanelor despre oameni și lucruri, sau asupra comportamentului și acțiunilor lor, ar trebui să se renunțe la ele, o dată pentru totdeauna.

Analizând lucrurile despre care am avut părtășie mai sus, nu se poate spune cu certitudine că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu sunt criteriile după care trebuie evaluați toți oamenii, evenimentele și lucrurile și că scrierile morale și cultura tradițională a omenirii sunt imposibil de susținut și nu sunt vrednice de a fi menționate în fața cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului? (Ba da.) Cât despre acea cerință morală „nobilă”: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile” pe care omenirea o venerează, conform cărui punct de vedere și din ce perspectivă ar trebui să o privească oamenii acum? Ar trebui să continue să venereze și să asculte de astfel de cuvinte? (Nu.) Atunci, cum se poate renunța la ele? Începeți prin a nu fi impetuoși sau impulsivi atunci când vi se întâmplă ceva. Tratați toți oamenii și toate lucrurile corect, calmați-vă, veniți înaintea lui Dumnezeu, căutați adevărurile-principii în cuvintele lui Dumnezeu și găsiți o cale de practicare, astfel încât să puteți trata oamenii și evenimentele întocmai pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, în loc să fiți încătușați sau constrânși de zicala despre conduita morală, care spune: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Nu ți-ar fi mai ușor și nu ar fi mai vesel să trăiești așa? Dacă oamenii nu acceptă adevărul, nu au cum să se elibereze din constrângerea firilor corupte și le este dificil să interacționeze cu alții din grupul în care trăiesc. Poate să existe un om pe care tu nu-l hărțuiești, dar care vrea să te hărțuiască pe tine. Vrei să te înțelegi bine cu un om, dar el îți creează mereu probleme. Ești precaut cu anumiți oameni și îi eviți, dar indiferent de asta, ei continuă să te hăituiască și să te sâcâie. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai o bază în cuvintele lui Dumnezeu, nu poți decât să continui să te lupți cu ei până la sfârșit. Dacă se întâmplă să întâlnești un hărțuitor redutabil, vei simți că nu ai de ales decât să urmezi zicala: „Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune.” Vei aștepta ocazia potrivită să te răzbuni pe el, folosind metode ingenioase pentru a-l doborî. Nu numai că vei putea să dai frâu liber nemulțumirilor tale, dar îi vei și face pe toți să te aplaude pentru că ai simțul dreptății și să creadă că tu ești un gentleman, iar el, un răufăcător. Cum ți se pare această abordare? Este acesta modul corect de a te purta în lume? (Nu.) Acum înțelegeți. Așadar, cine este omul bun: gentlemanul sau răufăcătorul? (Niciunul nu este bun.) Acelor gentlemeni care sunt venerați de către non-credincioși le lipsește un calificativ: „falși”. Ei sunt „falși gentlemeni”. Deci orice ați face, nu fiți gentlemeni, fiindcă toți gentlemenii se prefac. Deci cum trebuie să te porți ca să rămâi pe calea corectă? Este în regulă să te porți ca un „fals gentleman”, care „dacă îi lovește pe alții, nu-i lovește în față și, dacă îi expune pe alții, nu le expune neajunsurile”? (Nu.) Toți acei gentlemeni și oameni celebri sunt prefăcuți și înșelători și sunt falși gentlemeni. Poate să-i înghită pe toți iadul! Atunci, cum ar trebui să te comporți? Trebuie să fii cineva care urmărește adevărul, care privește oamenii și lucrurile și care se comportă și acționează în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Doar cu un astfel de comportament ești o persoană adevărată. Este sau nu acesta modul corect? (Este.) Ce ar trebui să faci dacă cineva continuă să-ți expună neajunsurile? Ai putea să spui: „Dacă tu mă expui pe mine, te expun și eu pe tine!” Este bine să vă atacați unul pe altul în acest mod? Este acesta modul în care ar trebui să se comporte oamenii, să acționeze și să-i trateze pe alții? (Nu.) E posibil ca oamenii să știe că nu ar trebui să facă asta din convingeri doctrinare, cu toate acestea, mulți oameni tot nu pot să depășească asemenea ispite și capcane. Poate că nu ai auzit pe nimeni expunându-ți neajunsurile sau atacându-te, sau judecându-te pe la spate – dar când chiar vei auzi pe cineva spunând astfel de lucruri, nu vei putea să suporți. Inima ta va bate mai repede și vei deveni impetuos; vei spune: „Cum îndrăznești să mă expui? Dacă ești nepoliticos cu mine, îți voi face rău! Dacă tu îmi expui mie neajunsurile, să nu crezi că n-o să-ți expun și eu ție punctele sensibile!” Alții zic: „Există o zicală care spune: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile», deci n-o să-ți expun neajunsurile, dar o să găsesc alte metode să-ți vin de hac și să te pun cu botul pe labe. Vedem noi cine este dur!” Sunt sau nu sunt bune aceste metode? (Nu sunt.) Aproape orice om va avea o primă reacție de furie dacă află că cineva l-a expus, l-a judecat sau a spus ceva rău despre el, pe la spate. Va spumega de furie, incapabil să mănânce sau să doarmă – și dacă reușește să doarmă, va înjura chiar și în vise! Impetuozitatea lui nu are margini! Este o chestiune atât de măruntă, dar nu poate trece peste ea. Acestea sunt impactul impetuozității asupra oamenilor și rezultatele rele care decurg din firile corupte. Când o fire coruptă devine viața cuiva, unde se manifestă în primul rând? Se manifestă prin faptul că, atunci când persoana respectivă se confruntă cu un lucru ce i se pare dezagreabil, acesta îi afectează în primul rând sentimentele, iar apoi se va declanșa impetuozitatea ei. Și, când se întâmplă asta, ea va trăi cuprinsă de impetuozitatea ei și va privi chestiunea prin perspectiva firii sale corupte. Opiniile filosofice ale Satanei îi vor încolți în inimă și va începe să reflecteze la mijloacele pe care le va folosi pentru a se răzbuna, dezvăluindu-și astfel firea coruptă. Ideile și punctele de vedere ale oamenilor pentru a rezolva astfel de probleme, căile și mijloacele pe care le găsesc, chiar și sentimentele și impetuozitatea lor, toate provin din firile corupte. Deci care sunt firile corupte care ies la iveală în acest caz? Prima este cu siguranță malițiozitatea, urmată de aroganță, înșelăciune, ticăloșie, intransigență, aversiune față de adevăr și ură față de el. Dintre aceste firi corupte, este posibil ca aroganța să fie cea mai puțin influentă. Atunci, care sunt firile corupte care pot domina cel mai mult sentimentele și gândurile unei persoane și care determină cum va trata ea, în cele din urmă, această chestiune? Acestea sunt malițiozitatea, intransigența, aversiunea față de adevăr și ura față de el. Aceste firi corupte strâng o persoană în ghearele morții și este evident că aceasta trăiește prinsă în plasa Satanei. Cum apare plasa Satanei? Nu îi dau naștere firile corupte? Firile tale corupte au țesut tot felul de plase satanice pentru tine. De exemplu, când auzi că cineva face ceva, precum să te judece, să te blesteme sau să-ți expună pe la spate neajunsurile, tu le permiți filosofiilor satanice și firilor corupte să devină viața ta și să-ți domine gândurile, opiniile și sentimentele, generând astfel o serie de acțiuni. Aceste acțiuni corupte sunt în principal rezultatul faptului că ai o natură și o fire satanică. Indiferent care sunt circumstanțele tale, atât timp cât ești legat, controlat și dominat de firea coruptă a Satanei, tot ceea ce trăiești, tot ceea ce dezvălui și tot ceea ce manifești – sau sentimentele, gândurile și perspectivele tale și modurile și mijloacele tale de a face lucrurile – toate sunt satanice. Toate aceste lucruri încalcă adevărul și sunt ostile față de cuvintele lui Dumnezeu și de adevăr. Cu cât ești mai îndepărtat de cuvântul lui Dumnezeu și de adevăr, cu atât mai mult ești controlat și prins în plasa Satanei. Dacă, în schimb, poți să te eliberezi de constrângerile și de sub controlul firilor tale corupte și să te răzvrătești împotriva lor, dacă poți veni înaintea lui Dumnezeu, acționa și rezolva probleme cu metodele și principiile despre care îți vorbesc cuvintele lui Dumnezeu, atunci te vei elibera treptat din plasa Satanei. După ce te eliberezi, ceea ce vei trăi atunci nu va mai fi aceeași asemănare a unui om satanic care este controlat de firile lui corupte, ci aceea a unei noi persoane care ia cuvintele lui Dumnezeu drept viața sa. Ți se schimbă întregul mod de viață. Dar dacă cedezi în fața sentimentelor, gândurilor, opiniilor și practicilor la care dau naștere firile satanice, atunci, vei adera la o lungă listă de filosofii și diverse tehnici satanice, precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, „Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune”, „Mai bine să fii un răufăcător adevărat, decât un gentleman fals”, „Cel care nu caută răzbunare nu este bărbat.” Acestea vor fi în inima ta, dictându-ți acțiunile. Dacă iei aceste filosofii satanice drept bază pentru acțiunile tale, caracterul acțiunilor tale se va schimba, iar tu vei face fapte rele și I te vei împotrivi lui Dumnezeu. Dacă iei aceste gânduri și puncte de vedere negative drept bază pentru acțiunile tale, este evident că te-ai îndepărtat mult de învățăturile și de cuvintele lui Dumnezeu și că ai căzut în plasa Satanei și nu poți scăpa de acolo. Vă trăiți aproape toată viața de zi cu zi printre firi satanice – trăiți în plasa Satanei. Cauza suferinței oamenilor este faptul că sunt controlați de firile lor satanice, astfel încât nu pot scăpa de ele. Trăiesc în păcat și suferă, indiferent ce ar face. Te simți chinuit chiar și când ți-ai învins adversarul, fiindcă nu știi cine va fi următorul inamic cu care te vei confrunta și nici dacă-l vei putea învinge în același fel. Te temi și ești chinuit. Și cum rămâne cu cel care este învins? Firește, și acesta este la fel de chinuit. Fiind hărțuit, simte că nu are demnitate sau integritate în viață. Este greu să suporți să fii hărțuit, deci el așteaptă constant momentul oportun pentru a lovi și caută o ocazie de a se răzbuna – ochi pentru ochi, dinte pentru dinte – de a-i spune câteva adversarului. Și o astfel de mentalitate este un chin. Pe scurt, atât cel care se răzbună, cât și cel împotriva căruia se răzbună acesta trăiesc în plasa Satanei, făcând constant fapte rele, căutând constant moduri de a ieși din situația lor precară și dorindu-și, în timp ce fac asta, să găsească pace, fericire și siguranță. Pe de o parte, oamenii sunt controlați de firi corupte și trăiesc în plasa Satanei, adoptând diferitele metode, gânduri și puncte de vedere primite de la Satana, pentru a rezolva problemele care se întâmplă în jurul lor. Pe de altă parte, oamenii încă speră să obțină pacea și fericirea de la Dumnezeu. Cu toate acestea, întrucât sunt întotdeauna înrobiți de firea coruptă a Satanei și prinși în plasa lui, incapabili să se răzvrătească împotriva ei și să iasă din ea în mod conștient și, întrucât se îndepărtează de cuvântul lui Dumnezeu și de adevărurile-principii, oamenii nu sunt niciodată capabili să obțină confortul, bucuria, pacea și fericirea care vin de la Dumnezeu. În ce stare trăiesc oamenii, în final? Ei nu se pot ridica la înălțimea sarcinii de-a urmări adevărul, deși le-ar plăcea, și nu se pot ridica la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu, deși își doresc să-și îndeplinească îndatoririle cum se cuvine. Sunt blocați chiar acolo unde se află. Acesta este un chin agonizant. Oamenii trăiesc în firea coruptă a Satanei, în ciuda lor. Sunt mai mult ca niște fiare decât ca oameni, trăind adesea în colțuri întunecate, căutând metode rușinoase și rele prin care să rezolve numeroasele dificultăți cu care se confruntă. Realitatea este că, în adâncul sufletelor lor, oamenii sunt dispuși să fie buni și să aspire spre lumină. Ei speră să trăiască drept ființe umane, cu demnitate. Speră, totodată, că pot urmări adevărul și se pot baza pe cuvântul lui Dumnezeu pentru a trăi și fac din cuvântul Lui viața și realitatea lor, dar nu pot pune niciodată adevărul în practică și, în ciuda numeroaselor doctrine pe care le înțeleg, nu își pot rezolva problemele. Oamenii sunt pălmuiți din toate părțile în această dilemă, incapabili să meargă înainte și fără a fi dispuși să se întoarcă. Sunt blocați acolo unde se află. Iar sentimentul de a fi „blocați” este unul de agonie – o agonie groaznică. Oamenii au dorința de a aspira spre lumină și nu sunt dispuși să renunțe la cuvântul lui Dumnezeu și la calea cea dreaptă. Cu toate acestea, ei nu acceptă adevărul, nu pot să practice cuvintele lui Dumnezeu și rămân incapabili să se lepede de robia și de controlul firii lor satanice corupte. În cele din urmă, ei pot doar să trăiască în agonie, fără nicio fericire reală. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) În orice caz, dacă oamenii vor să practice și să obțină adevărul, ei trebuie să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu puțin câte puțin, începând cu lucrurile mici, ca să înlăture influența pe care aceste zicale despre conduita morală o au asupra ideilor și punctelor lor de vedere și asupra urmăririi adevărului de către ei. Acest lucru este esențial; aceste probleme trebuie rezolvate.