Haideți să începem prin a ne aminti despre ce am avut părtășie la ultima noastră adunare. (La ultima noastră adunare, subiectul părtășiei noastre a fost „Ce înseamnă să urmărești adevărul”. Mai întâi ne-am concentrat asupra acestei întrebări: „Dat fiind că lucrurile pe care oamenii le consideră bune și corecte nu sunt adevărul, de ce se mai agață oamenii de acele lucruri ca și cum ar fi adevărul și cred că, făcând asta, urmăresc adevărul?” Ai expus trei motive pentru asta. Ai vorbit în principal despre primul dintre ele, adică despre ce sunt acele lucruri pe care oamenii, în noțiunile lor, le consideră bune și corecte.) La ultima noastră adunare, am avut părtășie în principal despre primul motiv. Am vorbit despre lucruri pe care oamenii, în noțiunile lor, le consideră bune și corecte și le-am împărțit în două mari categorii, prima fiind „comportamentele bune”, iar a doua, „conduita morală bună”. În total, am dat șase exemple pentru prima categorie de „comportamente bune”: a fi bine educat și rațional, a fi blând și rafinat, a fi curtenitor, a respecta bătrânii și a avea grijă de tineri, a fi amabil și a fi abordabil. Nu am avut încă părtășie despre a doua categorie, „conduita morală bună”. Există unele chestiuni pe care trebuie să le revizuim puțin în urma părtășiei, înlesnind și clarificând adevărurile și principiile acelei părtășii, totul fiind clar și limpede. Făcând acest lucru, vă va fi mai ușor să înțelegeți adevărul. Ultima dată, părtășia noastră a fost constituită din câteva părți mari, precum și din câteva exemple specifice. Par a fi multe, dar, de fapt, am avut părtășie doar despre anumite lucruri specifice din cadrul acelor părți mari și, în continuare, am discutat separat despre acele detalii, astfel încât părtășia să fie puțin mai clară și mai precisă. Am dat șase exemple de comportamente bune, dar nu am avut părtășie în detaliu despre fiecare dintre ele, rând pe rând. Printre aceste exemple, a fi bine educat și rațional este o reprezentare clasică a ceea ce oamenii consideră, în noțiunile lor, că este corect și bun. Despre acest exemplu am avut părtășie un pic mai mult. Restul sunt similare acestuia; puteți folosi o metodă similară pentru a le diseca și a le discerne.

Astăzi, înainte să ajungem la conținutul propriu-zis al părtășiei noastre, vă voi spune două povești scurte. Vă place să ascultați povești? (Da.) Nu este atât de obositor să ascultați o poveste și nu necesită prea multă concentrare. Nu este foarte extenuant, obiectiv vorbind, și poate fi destul de interesant. Așadar, ascultați cu atenție și, în timp ce ascultați conținutul poveștilor, gândiți-vă și la motivul pentru care le spun – ce idei distincte, centrale conțin sau, cu alte cuvinte, ce lucruri practice pot câștiga oamenii ascultându-le. În regulă – haideți să ne începem poveștile. Acestea sunt poveștile lui Xiaoxiao și Xiaoji.

Poveștile lui Xiaoxiao și Xiaoji

De ceva timp, Xiaoxiao simțea o durere în ochi, vedea încețoșat, era sensibil la lumină, lăcrima din cauza vântului, avea senzația că are ceva în ochi și alte asemenea simptome. Se freca la ochi, dar asta nu îl ajuta prea mult. Xiaoxiao nu știa ce este în neregulă cu el. Se gândea: „Până acum, nu am avut niciodată o problemă cu ochii, iar vederea mea este bună. Ce se întâmplă?” Când se uita în oglindă, ochii lui arătau cam ca înainte – erau doar puțin mai roșii și uneori un pic injectați cu sânge. Acest lucru era derutant pentru Xiaoxiao și puțin neliniștitor. Nu s-a gândit prea mult la problemă atunci când a apărut, dar când simptomele au început să fie din ce în ce mai frecvente, în cele din urmă nu a mai rezistat. S-a gândit serios: „Oare să merg la doctor sau să încerc să mă informez? Ar fi un chin să găsesc informații despre asta și s-ar putea să diagnostichez greșit problema reală. Mai bine merg direct la doctor; sigur îmi va da un diagnostic precis.” Așadar, Xiaoxiao a mers la medic. Medicul l-a examinat și nu a găsit probleme majore. I-a prescris niște picături obișnuite pentru ochi și l-a sfătuit pe Xiaoxiao să aibă grijă de ochii lui și să nu-i suprasolicite. Xiaoxiao a fost foarte ușurat să afle că nu avea o problemă majoră cu ochii. După ce s-a întors acasă, Xiaoxiao a folosit picăturile pentru ochi în fiecare zi, la orele și în doza prescrisă de doctor și, după câteva zile, simptomele s-au ameliorat. Lui Xiaoxiao i s-a luat o mare piatră de pe inimă: a crezut că, dacă medicina putea să-l vindece, era posibil ca problema să nu fie gravă. Dar acel sentiment nu a durat mult și, după un timp, simptomele au revenit. Xiaoxiao și-a mărit doza de picături pentru ochi și s-a simțit puțin mai bine, iar simptomele s-au domolit oarecum. Dar, câteva zile mai târziu, ochii au început să-l deranjeze ca înainte, iar simptomele s-au agravat și s-au manifestat mai des. Xiaoxiao nu a reușit să-și dea seama ce se petrece și s-a simțit cuprins de un alt val de nefericire: „Ce ar trebui să fac? Medicamentul pe care mi l-a dat doctorul nu are efect. Oare asta înseamnă că am o problemă gravă la ochi? Nu pot să o ignor.” De această dată, a hotărât să nu mai meargă la doctor și să nu-l consulte cu privire la problemele sale oculare. În schimb, a ales să rezolve singur problema. A intrat online și a găsit tot felul de videoclipuri și informații legate de simptomele sale. Majoritatea spuneau că aceste probleme erau cauzate de folosirea necorespunzătoare a ochilor, că trebuia să aibă grijă de ochii lui și că era și mai important pentru el să-i folosească în mod corespunzător. Lui Xiaoxiao i s-a părut că acest sfat nu era de ajutor și că nu putea să-i rezolve problema. Așadar, a continuat să caute informații. Într-o zi, a dat peste un material în care se spunea că simptomele lui pot fi cauzate de o hemoragie a retinei, care putea fi precursoarea glaucomului. De asemenea, era posibil ca, înrăutățindu-se, simptomele lui să se transforme în cataractă. Când Xiaoxiao a citit cuvintele „glaucom” și „cataractă”, a început să-i bâzâie capul. Totul s-a întunecat și aproape a leșinat, inima bătându-i cu putere. „O, Dumnezeule, ce se întâmplă? Chiar voi avea glaucom și cataractă? Am auzit că dacă ai cataractă trebuie să te operezi și că, dacă ai glaucom, este posibil să orbești! Acesta ar fi sfârșitul meu, nu-i așa? Sunt încă tânăr – dacă orbesc, cum îmi voi petrece tot restul vieții, ca orb? Ce aș mai aștepta apoi cu nerăbdare? Nu ar trebui să-mi petrec viața în întuneric?” Când Xiaoxiao s-a uitat la cuvintele „glaucom” și „cataractă” de pe pagină, a constatat că nu mai putea sta liniștit. Era neatent și se cufunda tot mai mult în depresie și deznădejde. Nu știa ce să facă și nici cum urma să înfrunte zilele ce aveau să vină. Era cuprins de tristețe și tot ce se afla înaintea lui se pierdea în ceață. Confruntat cu această problemă, Xiaoxiao s-a lăsat pe deplin pradă disperării. Și-a pierdut interesul de a trăi și nu și-a putut aduna energia pentru a-și îndeplini datoria. Nu a vrut să se întoarcă la medic sau să menționeze altor persoane problemele sale cu ochii. Desigur, s-a temut ca oamenii să nu afle că avea să sufere de glaucom sau cataractă. Și uite așa, Xiaoxiao și-a petrecut zilele în depresie, negativitate și confuzie. Nu îndrăznea să-și anticipeze viitorul sau să-și facă planuri pentru el deoarece, pentru Xiaoxiao, viitorul era un lucru teribil, sfâșietor. Își trăia zilele în depresie și disperare, într-o stare îngrozitoare. Nu voia să se roage sau să citească din cuvintele lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu voia să stea de vorbă cu alți oameni. Era de parcă ar fi devenit o persoană complet diferită. După câteva astfel de zile, lui Xiaoxiao i-a venit brusc o idee: „Se pare că mă aflu într-o stare proastă. Deoarece viitorul meu este sumbru și Dumnezeu, în loc să mă protejeze, mi-a permis să fac această boală, de ce ar trebui să-mi mai dau silința să-mi fac datoria? Viața e scurtă; ce-ar fi să profit de ocazie, cât mai am vederea bună, ca să fac unele dintre lucrurile care-mi plac și să mă răsfăț? De ce să fie viața mea atât de obositoare? De ce să-mi fac rău și să mă tratez atât de rău?” Așadar, când Xiaoxiao nu dormea, nu mânca sau nu muncea, își petrecea majoritatea timpului pe internet, jucând jocuri, urmărind videoclipuri, uitându-se ore în șir la emisiuni, iar când ieșea din casă, își lua chiar și telefonul cu el și-l folosea ca să se joace neîncetat. Își petrecea zilele cufundat în lumea internetului. Desigur, făcând asta, durerea de ochi s-a tot agravat, iar simptomele lui au devenit și mai severe. Când nu mai putea să îndure, folosea picăturile lui pentru ochi pentru a-și calma simptomele, iar când acestea se ameliorau puțin, se pierdea din nou pe internet, urmărind lucrurile care îi plăceau. Aceasta era metoda lui de a-și alina frica și teroarea din adâncul inimii și modalitatea lui de a-și petrece timpul, de a trece peste fiecare zi. Ori de câte ori îl dureau ochii și simptomele se agravau, Xiaoxiao se uita în mod involuntar la oamenii din jurul lui și se gândea: „Alții își folosesc ochii ca mine. De ce lor nu li se înroșesc, nu lăcrimează tot timpul și nu simt că ar avea ceva în ochi? De ce sunt eu cel cu boala asta? Oare nu are Dumnezeu favoriți? M-am sacrificat foarte mult pentru Dumnezeu; de ce nu vrea să mă protejeze? Dumnezeu este atât de nedrept! De ce toți ceilalți sunt suficient de norocoși să câștige protecția lui Dumnezeu, dar eu nu pot? De ce am mereu parte doar de ghinion?” Cu cât se gândea mai mult Xiaoxiao, cu atât se înfuria și se enerva, cu atât își dorea mai mult să folosească divertismentul și distracția online pentru a-și alunga amărăciunea și furia. Voia să scape de boala lui oculară cât mai curând posibil, dar cu cât voia mai mult să scape de amărăciunea și furia lui, cu atât avea mai puțină bucurie și pace, și cu atât se simțea mai ghinionist, indiferent cât de acaparat era de internet. Și, în inima lui, se plângea că Dumnezeu este nedrept. Zilele au trecut așa, una după alta. Problema ochilor lui Xiaoxiao nu s-a ameliorat, iar starea lui de spirit a devenit din ce în ce mai proastă. În acest context, Xiaoxiao s-a simțit cu atât mai neputincios și mai ghinionist. Viața lui a continuat așa. Nimeni nu l-a putut ajuta, iar el nu a căutat niciun ajutor. Pur și simplu și-a petrecut fiecare zi în ceață, deprimat și neputincios.

Aceasta a fost povestea lui Xiaoxiao. Îi vom pune capăt aici. Urmează povestea lui Xiaoji.

În timp ce își îndeplinea datoria, Xiaoji a întâmpinat aceeași problemă ca Xiaoxiao. Vederea i se încețoșa și deseori își simțea ochii umflați și iritați. Acest lucru era însoțit frecvent de senzația că avea ceva în ochi, iar el nu se simțea mai bine după ce și-i freca. Se gândea: „Ce se întâmplă? Ochii mei erau grozavi; până acum, nu am mai fost niciodată la oftalmolog. Ce se întâmplă cu ei în ultima vreme? S-ar putea să am o problemă cu ochii?” Când se privea în oglindă, ochii lui nu arătau altfel decât înainte. Doar avea o senzație de arsură în ochi și, când clipea tare, își simțea ochii și mai sensibili și umflați și începeau să-i lăcrimeze. Xiaoji a simțit că era ceva în neregulă cu ochii lui și s-a gândit: „Problemele cu ochii sunt importante. Nu ar trebui să le ignor. Chiar și așa, nu mă simt atât de rău, iar asta nu mi-a afectat viața sau datoria. În ultima vreme, am fost foarte ocupat cu lucrarea bisericii, iar mersul la medic ar avea repercusiuni asupra datoriei mele. Voi căuta pur și simplu informații despre asta când voi avea timp liber.” După ce a luat această hotărâre, Xiaoji a căutat informații relevante atunci când nu a fost ocupat cu datoria lui și a aflat că nu are nicio problemă gravă cu ochii – disconfortul său era cauzat de folosirea excesivă și îndelungată a ochilor. Folosindu-și și îngrijindu-și adecvat ochii și făcând niște exerciții potrivite, ochii lui aveau să revină la normal. Xiaoji a fost foarte fericit când a citit asta. „Nu este o problemă gravă, așa că nu trebuie să mă îngrijorez prea mult. Această sursă spune că trebuie să-mi folosesc ochii în mod corespunzător și să-i antrenez corect – așa că doar voi căuta cum să-mi folosesc ochii în mod corespunzător și ce exerciții ar trebui să fac pentru ca ei să revină la normal.” Apoi a căutat mai multe informații relevante, și din acestea, a ales câteva metode și abordări care se potriveau situației sale. De atunci, pe lângă viața normală și îndeplinirea datoriei sale, Xiaoji a avut o nouă sarcină: aceea de a-și îngriji ochii. În fiecare zi, a pus în practică tehnicile de îngrijire a ochilor pe care le învățase. În timp ce le-a încercat, a căutat să vadă dacă îi atenuau simptomele avute la ochi. După o perioadă în care le-a testat și le-a încercat, Xiaoji a simțit că unele dintre metode erau aplicabile, în timp ce altele erau bune doar în teorie, nu în practică – cel puțin, nu au putut să-i rezolve problema. Și așa, pe baza descoperirilor sale din acea perioadă inițială, Xiaoji a ales câteva metode și tehnici pentru menținerea sănătății ochilor care au funcționat pentru el. A practicat folosirea adecvată a ochilor și îngrijirea lor în fiecare zi, ori de câte ori acest lucru nu i-a întârziat datoria. După un timp, Xiaoji chiar a simțit că ochii lui sunt din ce în ce mai bine; simptomele lui anterioare – roșeață, durere, senzație de arsură și așa mai departe – au început să dispară încet și s-au manifestat din ce în ce mai rar. Xiaoji s-a simțit foarte norocos. „Slavă lui Dumnezeu pentru îndrumarea Sa. Acestea sunt harul și călăuzirea Lui.” Deși ochii i-au pus mai puține probleme și simptomele n-au mai fost atât de grave, Xiaoji a continuat să practice acele metode de îngrijire a lor și să și-i folosească în mod corect, fără a se culca pe o ureche. Și, după un timp, ochii lui au revenit complet la normal. Din această experiență, Xiaoji a învățat câteva metode de a-și păstra sănătatea ochilor și, de asemenea, a învățat cum să-și folosească ochii și să trăiască în mod corect. El a adăugat câteva cunoștințe pozitive, practice, repertoriului său de viață. Xiaoji a fost foarte fericit. A simțit că, deși a întâmpinat unele suișuri și coborâșuri și a avut câteva experiențe neobișnuite, în cele din urmă câștigase din asta o experiență prețioasă de viață. Ori de câte ori o persoană din jurul lui spunea că o dor ochii, că sunt umflați și sensibili, Xiaoji îi povestea sincer despre experiența lui și abordările și tehnicile pe care le folosise. Cu ajutorul lui Xiaoji, cei care experimentau simptomele problemelor oculare au aflat, de asemenea, modalități și metode de a-și folosi corect ochii și de a le menține sănătatea. Xiaoji era fericit și de mare ajutor oamenilor din jurul lui. Și astfel, în acea perioadă, Xiaoji și ceilalți au dobândit unele cunoștințe practice pe care oamenii ar trebui să le aibă în viața lor. Toți au lucrat și și-au îndeplinit îndatoririle împreună, fericiți și bucuroși. Xiaoji nu a cedat negativității sau neputinței din cauza problemei sale cu ochii și nici nu s-a plâns vreodată de ghinionul lui. Deși atunci când a căutat informații, a văzut unele dintre afirmațiile alarmante pe care le văzuse și Xiaoxiao, nu le-a acordat prea multă atenție. În schimb, și-a rezolvat în mod activ și corespunzător problema. Când același lucru i s-a întâmplat și lui Xiaoxiao, el a fost cuprins în mod repetat de depresie, neputință și confuzie. Xiaoji, pe de altă parte, nu numai că a evitat să fie cuprins de depresie și confuzie, dar nici nu s-a lăsat pradă resentimentelor împotriva lui Dumnezeu – și chiar a câștigat din aceste evenimente o atitudine mai benefică, mai activă și mai pozitivă față de viață. S-a ajutat pe sine și i-a ajutat pe alții.

Acestea au fost poveștile lui Xiaoxiao și Xiaoji. Acum ați auzit ambele lor povești. Le-ați înțeles? De care dintre ei vă place: de Xiaoxiao sau de Xiaoji? (De Xiaoji.) Așadar, ce este rău la Xiaoxiao? (Când s-au abătut lucruri asupra lui, el nu a fost capabil să le facă față în mod corespunzător. A fost negativ și potrivnic.) Să fii negativ și potrivnic înseamnă să-ți provoci distrugerea. Când se abat lucruri asupra altor oameni, ei pot să caute adevărul pentru a le rezolva, dar când lui Xiaoxiao i s-a întâmplat ceva, el nu a fost capabil să caute adevărul, ci a ales negativitatea și împotrivirea. Își atrăgea asupra lui distrugerea. Poate că informațiile sunt avansate în zilele noastre, dar în această lume satanică, minciunile și tertipurile abundă. Lumea este plină de minciuni și tertipuri. În fața oricărei probleme sau a oricărui tip de informație în această lume haotică, oamenii trebuie să aibă înțelepciune, să fie inteligenți și perceptivi și să aibă discernământ. Ei trebuie să filtreze în mod riguros diferitele tipuri de informații, dintr-o perspectivă adecvată. Oamenii nu trebuie să creadă cu ușurință nicio afirmație și cu siguranță nu trebuie să accepte ușor niciun fel de informație. În lumea Satanei, toți oamenii mint, iar mincinoșii nu sunt niciodată trași la răspundere. Își spun minciunile și atât. Nimeni pe lumea asta nu denunță minciunile; nimeni nu denunță tertipurile. Inima omului este greu de înțeles, iar în spatele fiecărui mincinos, există o intenție și un scop. De exemplu, te duci la medic și acesta îți spune: „Boala ta trebuie tratată rapid. Dacă nu o tratăm, se poate transforma în cancer!” Dacă ești timid, îți va fi frică: „O, nu! Poate să se transforme în cancer! Să o tratăm imediat!” Și, ca urmare, cu cât încerci mai mult să o vindeci, cu atât se agravează și ajungi la spital. De fapt, medicul a spus că boala ta poate să se transforme în cancer, ceea ce înseamnă că încă nu este cancer și, totuși, ai înțeles greșit că trebuie tratată urgent ca și cum ar fi cancer. Nu îți atragi moartea făcând asta? Dacă o tratezi ca pe cancer, atunci, cu cât încerci mai mult să o vindeci, cu atât mai repede vei muri. Vei putea, așadar, să supraviețuiești mult mai mult? (Nu.) Boala de care suferi nu este, de fapt, cancer, așadar, de ce ți-ar spune medicul că, dacă nu o tratezi, se va transforma în cancer? Spune asta ca să te stoarcă de bani, ca să te determine să-ți tratezi boala ca și cum ar fi una gravă. Dacă ai ști că este o afecțiune minoră, nu ai încerca să o vindeci, iar el nu ți-ar putea lua banii. Mulți doctori când își văd pacienții, îi înșfacă, așa cum un demon înșfacă o persoană, îi țin strâns și nu le dau drumul. Aceasta este o abordare comună pe care majoritatea medicilor o folosesc cu pacienții lor. Încep prin a-ți spune cât de renumiți sunt, cât de buni sunt în medicină, câți oameni au vindecat, ce boli au vindecat și de cât timp practică medicina. Te fac să ai încredere în ei, să iei loc și să le accepți tratamentul. Apoi, îți spun că vei contracta o boală gravă și că, dacă nu urmezi tratamentul, ai putea muri. Toată lumea moare, dar chiar va fi această boală cea care te ucide? Nu neapărat. Viața și moartea fiecărei persoane sunt în mâinile lui Dumnezeu. El este cel care le decide, nu medicii. Doctorii folosesc adesea acest truc pentru a-i păcăli pe oameni. Cei care sunt timizi și se tem de moarte caută sfaturi medicale peste tot și îi lasă pe medici să se pronunțe în legătură cu sănătatea lor. Dacă medicul lor spune că au șanse să se îmbolnăvească de cancer, îl cred și se grăbesc să-l lase pe medic să-i trateze, pentru a înlătura riscul ca ei să moară de cancer. Oare nu se sperie singuri? (Ba da.) Vom înceta să mai discutăm acum despre medici și vom continua să vorbim despre Xiaoxiao și Xiaoji. Perspectivele, punctele de vedere și atitudinile lor față de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor nu ar putea fi mai diferite. Xiaoxiao nu este altceva decât un ghem de negativitate, în timp ce Xiaoji este capabil să abordeze în mod corespunzător ceea ce i se întâmplă. Are rațiunea și judecata umanității normale și înfruntă lucrurile într-un mod activ. De asemenea, continuă să-și îndeplinească datoria. Cei doi nu puteau fi mai diferiți. Când i se întâmplă ceva lui Xiaoxiao, el acceptă situația ca fiind fără speranță și acționează cu nesăbuință. Nu caută metoda și mijloacele potrivite pentru a o aborda și este, de asemenea, lipsit de discernământ, confuz, nesăbuit, încăpățânat și intransigent – și, totodată, destul de malițios. Când se îmbolnăvește, când întâmpină vreo dificultate sau i se întâmplă ceva rău, speră că și ceilalți vor păți la fel. Îl urăște pe Dumnezeu pentru că nu l-a protejat și vrea să-și verse mânia. Însă nu îndrăznește să se manifeste și să-și verse mânia pe ceilalți, așa că dă frâu liber furiei și se înfurie pe el însuși. Nu este aceasta o fire feroce? (Ba da.) Să fii plin de resentimente, de ură și invidie atunci când ceva mărunt nu merge cum vrei tu – aceasta e ferocitate. Când i se întâmplă ceva lui Xiaoji, el are rațiunea și judecata umanității normale. Are înțelepciune și face alegerile pe care se cuvine să le facă o persoană cu umanitate normală. Deși Xiaoji suferea de aceeași afecțiune ca și Xiaoxiao, problema lui s-a rezolvat în cele din urmă, în timp ce Xiaoxiao nu a reușit niciodată să-și rezolve problema, iar aceasta a avansat constant și s-a tot agravat. Problema lui Xiaoxiao este una gravă și nu ține doar de boala trupului – el a dezvăluit firea care se afla în adâncul inimii sale; și-a expus încăpățânarea, intransigența, nesăbuința și malițiozitatea. Asta este diferența dintre cei doi. Dacă voi cunoașteți și înțelegeți mai în detaliu modul în care trăiesc acești doi oameni, precum și atitudinile și metodele lor de a face față lucrurilor, puteți continua să aveți părtășie despre asta mai târziu, comparându-vă cu ei și învățând o lecție din asta. Desigur, ar trebui să pătrundeți în lucruri într-un mod activ, ca Xiaoji. Ar trebui să abordați viața în mod corespunzător și să vă străduiți să priviți oamenii și lucrurile și să vă comportați și să acționați în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriul vostru, astfel încât să deveniți persoane care urmăresc adevărul. Nu trebuie să fiți precum Xiaoxiao. Nu-i așa? (Ba da.) Acesta este modul în care ar trebui să urmăriți și să practicați.

Acum, vom recapitula puțin subiectele despre care am avut părtășie la ultima noastră adunare. Am vorbit despre primul aspect al lucrurilor pe care oamenii le consideră corecte și bune – comportamentele bune – și am enumerat șase exemple de comportamente bune. Toate erau lucruri promovate de cultura tradițională și comportamente bune pe care oamenii le plac în viața lor reală. Puteți să-Mi spuneți care au fost? (A fi bine educat și rațional, a fi blând și rafinat, a fi curtenitor, respectuos față de bătrâni și grijuliu față de tineri, a fi amabil și a fi abordabil.) Nu am dat alte exemple. În cadrul culturilor tradiționale din alte țări este posibil să existe unele diferențe față de cele șase comportamente bune reprezentative, care sunt propuse de cultura tradițională chineză, dar pe acestea nu le vom enumera. Ultima dată, am avut părtășie despre conținutul specific al acestor șase comportamente bune și le-am disecat. În general, aceste comportamente exterioare bune nu reprezintă lucrurile pozitive din umanitate și cu atât mai puțin reprezintă faptul că o persoană și-a schimbat firea – cu siguranță nu demonstrează că o persoană înțelege adevărul și trăiește adevărul-realitate. Sunt doar comportamente exterioare pe care omul poate să le vadă. Pe scurt, sunt manifestări exterioare ale omului. Aceste manifestări și efuziuni exterioare sunt doar formalități afișate atunci când oamenii interacționează, se înțeleg unii cu alții și trăiesc unii cu alții. La ce se referă „formalitățile”? Se referă la cele mai superficiale lucruri care îi fac pe oameni să se simtă în largul lor când le văd. Nu reprezintă nimic din esența oamenilor, nici gândurile și opiniile lor, nici atitudinea lor față de lucrurile pozitive și cu atât mai puțin reprezintă atitudinea oamenilor față de adevăr. Cerințele și standardele de evaluare pe care le are omenirea cu privire la comportamentele exterioare sunt doar formalități pe care oamenii pot să le priceapă și să le realizeze. Nu au absolut nicio legătură cu esența omului. Oricât de amabili sau abordabili ar părea oamenii la suprafață și oricât de mult le plac altora comportamentele exterioare pe care le trăiesc, le respectă, le venerează și le adoră, asta nu înseamnă că au umanitate și nici nu înseamnă că natura-esența lor e bună, că iubesc lucrurile pozitive sau că au un simț al dreptății și, desigur, și mai puțin înseamnă că sunt oameni care pot să urmărească adevărul. Toate comportamentele bune care au fost rezumate de omenire nu sunt altceva decât niște manifestări exterioare și lucruri trăite pe care oamenii le promovează pentru a se diferenția de alte forme de viață. De exemplu, a fi bine educat și rațional, a fi blând și rafinat și a fi curtenitor – aceste comportamente bune arată doar că o persoană pare destul de manierată, politicoasă, educată și cultivată, spre deosebire de animale, care nu respectă nicio regulă. Oamenii se șterg la gură cu mâna sau cu șervețelul după ce mănâncă sau beau, curățându-se puțin. Dacă ai încerca să ștergi botul unui câine după ce a mâncat sau a băut, nu ar fi bucuros. Animalele nu înțeleg astfel de lucruri. Așadar, de ce oamenii le înțeleg? Pentru că oamenii sunt „animale superioare”. Ar trebui să înțeleagă aceste lucruri. Așadar, aceste comportamente bune sunt exact ceea ce omul folosește pentru a reglementa comportamentul grupului biologic care este omenirea și nu fac altceva decât să diferențieze omenirea de formele inferioare de viață. Acestea nu au absolut nicio legătură cu purtarea, cu urmărirea adevărului sau cu închinarea la Dumnezeu. Asta înseamnă că, deși în exterior poți să fii la înălțimea standardelor și a cerințelor de a fi bine educat și rațional, blând și rafinat și așa mai departe, cu toate că este posibil să ai aceste comportamente bune, asta nu înseamnă că ești o persoană care are umanitate, sau o persoană care deține adevărul, sau una care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Nu înseamnă deloc niciunul dintre acele lucruri. Dimpotrivă, înseamnă doar că, după ce ai trecut prin sistemul educației comportamentale și al normelor de etichetă, discursul, expresiile faciale, purtarea ta și așa mai departe au devenit puțin mai disciplinate. Arată că ești mai bun decât animalele și ai un strop de asemănare umană, dar nu arată că ești cineva care urmărește adevărul. Se poate spune chiar că nu are nimic de-a face cu urmărirea adevărului. Faptul că ai aceste comportamente bune nu înseamnă deloc că întrunești condițiile potrivite pentru a urmări adevărul, și cu atât mai puțin înseamnă că ai intrat deja în adevărul-realitate și l-ai câștigat. Nu demonstrează deloc aceste lucruri.

Oricine a ținut o pisică sau un câine ca animal de companie va simți că acea ființă are ceva demn de iubit. Câteva pisici și câțiva câini chiar au anumite maniere. Când unele pisici vor să intre în camera stăpânului lor, vor mieuna de câteva ori la ușă, înainte de a intra. Nu vor intra dacă stăpânul lor nu spune nimic; vor intra doar după ce stăpânul lor spune: „Intră.” Chiar și pisicile pot practica acest tip de etichetă – ele știu să ceară permisiunea înainte de a intra în camera stăpânului lor. Nu este acesta un fel de comportament bun? Dacă până și animalele pot să aibă acest tip de comportament bun, cu cât mai sus față de animale pot să-i pună pe oameni comportamentele bune pe care le au? Acesta este nivelul minim de bun-simț pe care oamenii ar trebui să-l aibă – nu trebuie predat, este un lucru foarte normal. Oamenii s-ar putea să creadă că acest tip de comportament bun este relativ adecvat, iar acesta îi poate face să se simtă oarecum mai confortabil, dar oare trăirea acestor comportamente bune reprezintă calitatea sau esența umanității lor? (Nu.) Nu o reprezintă. Sunt doar reguli și metode pe care un om ar trebui să le aibă în acțiunile lui – nu au absolut nicio legătură cu esența și calitatea umanității cuiva. Haideți să luăm ca exemplu pisicile și câinii – ce au în comun? Când oamenii le dau ceva de mâncare, aceste animale manifestă intimitate și recunoștință. Ele au și pot să manifeste acest tip de comportament. Ceea ce este diferit la ele este că unele sunt specializate în prinderea șoarecilor, iar celelalte în paza casei. O pisică poate să-și părăsească stăpânul oricând și oriunde; când poate să se distreze, o pisică își va uita stăpânul și nu-i va acorda atenție. Un câine nu-și va părăsi niciodată stăpânul; dacă te identifică drept stăpânul său, chiar dacă își va schimba proprietarul, tot te va recunoaște și te va trata ca stăpân. Aceasta este diferența dintre pisici și câini, în ceea ce privește calitatea morală a comportamentului și esenței lor. Acum, haideți să vorbim despre oameni. Printre comportamentele pe care omul le crede bune, precum a fi bine educat și rațional, a fi curtenitor, a fi abordabil și așa mai departe, deși există unele care depășesc comportamentul altor specii – adică lucrurile de care este capabil omul depășesc aptitudinile altor specii – acestea nu sunt altceva decât comportamente și reguli exterioare, sunt pur și simplu abordări menite să reglementeze comportamentul oamenilor și să-i diferențieze de alte forme de viață. Faptul că au aceste comportamente bune îi poate face pe oameni să simtă că sunt diferiți sau mai buni decât alte forme de viață, dar realitatea este că, în anumite privințe, oamenii se comportă mai rău decât animalele. Luați, de exemplu, respectul pentru bătrâni și grija față de tineri. În regnul animal, lupii fac asta mai bine decât oamenii. Într-o haită, lupii adulți vor avea grijă de un pui, indiferent cui îi aparține. Nu îl vor agresa și nu-i vor face rău. Omul nu reușește să facă asta și, în acest fel, omenirea este mai rea decât o haită de lupi. Ce fel de respect pentru bătrâni și ce grijă față de tineri are omenirea? Sunt oamenii cu adevărat capabili să realizeze acest lucru? Majoritatea oamenilor nu sunt în stare „să aibă grijă de tineri”, oamenii nu au acest tip de comportament bun, ceea ce înseamnă că nu au acest tip de umanitate. De exemplu: când un copil este cu părinții lui, oamenii vor fi destul de amabili și abordabili atunci când vorbesc cu acel copil, dar când părinții lui nu sunt acolo, partea demonică a oamenilor se manifestă. În cazul în care copilul le vorbește, ei îl vor ignora sau chiar li se va părea dezagreabil și îl vor abuza. Ce răi sunt! În multe țări din lume, traficul de copii nu este neobișnuit – este o problemă mondială. Dacă oamenii nu au nici măcar comportamentul bun de a-i respecta pe bătrâni și de a avea grijă de tineri și nu simt nicio remușcare atunci când agresează copii, spuneți-Mi, ce fel de umanitate este aceasta? Ei tot pretind că îi respectă pe bătrâni și au grijă de tineri, dar aceasta este doar o fațadă. De ce dau acest exemplu? Pentru că, deși omenirea a propus aceste comportamente bune și a propus aceste cerințe și standarde pentru comportamentul oamenilor, esența coruptă a omului nu se poate schimba niciodată, indiferent dacă oamenii sunt capabili să le realizeze sau câte comportamente bune au. Criteriile pentru opiniile omului despre oameni și lucruri, precum și pentru comportamentul și acțiunile lui, provin în întregime din gândurile și opiniile omenirii corupte și sunt determinate de firi corupte. Deși cerințele și standardele promovate de omenire sunt recunoscute ca standarde bune și înalte, sunt oamenii capabili să le atingă? (Nu.) Aceasta este o problemă. Chiar dacă o persoană se comportă puțin mai bine în exterior și este răsplătită și recunoscută pentru asta, și acest lucru e întinat de prefăcătorie și tertipuri, pentru că, după cum recunoaște toată lumea, a face un pic de bine este ușor – greu este să faci bine o viață întreagă. Dacă e cu adevărat o persoană bună, de ce îi este atât de greu să facă lucruri bune? Așadar, nicio persoană nu poate să se ridice la nivelul așa-numitelor standarde „bune” și recunoscute ale omenirii. Totul e bravadă, escrocherie și ficțiune. Chiar dacă oamenii pot îndeplini, în exterior, câteva dintre aceste standarde și pot avea un pic de comportament bun – precum să fie bine educați și raționali, să fie blânzi și rafinați, să fie curtenitori, să-i respecte pe bătrâni și să aibă grijă de tineri, să fie amabili și abordabili – cu toate că oamenii pot să facă și să aibă câteva dintre aceste lucruri, este doar pentru o perioadă scurtă de timp, e temporar sau într-un mediu trecător. Ei au aceste manifestări doar atunci când au nevoie. De îndată ce un lucru le atinge statutul, mândria, bogăția, interesele sau chiar soarta și perspectivele, natura și sinele lor interior feroce vor izbucni. Nu vor mai părea bine educați și raționali, blânzi și rafinați, curtenitori, respectuoși cu bătrânii și grijulii față de tineri, amabili sau abordabili. În schimb, se vor lupta unii cu alții și vor complota unii împotriva altora, fiecare încercând să-l depășească pe celălalt, înscenându-și ceva și ucigându-se unii pe alții. Asemenea lucruri se întâmplă mult prea des – de dragul intereselor, al statutului sau al autorității lor, prietenii, rudele și chiar tații și fiii vor încerca să se masacreze unii pe alții, până când doar unul dintre ei va supraviețui. Situația nefericită care există între oameni se vede clar. De aceea, a fi bine educat și rațional, a fi blând și rafinat, a fi curtenitor, a-i respecta pe bătrâni și a avea grijă de tineri, a fi amabil și abordabil nu pot decât să fie numite produse ale circumstanțelor trecătoare. Nicio persoană nu le poate trăi cu adevărat – nici măcar înțelepții și oamenii măreți adorați de chinezi nu erau capabili de aceste lucruri. Așadar, toate aceste învățături și teorii sunt absurde. Toate sunt pure absurdități. Oamenii care urmăresc adevărul sunt în stare să rezolve problemele care țin de interesele personale conform cuvintelor lui Dumnezeu și cu adevărul drept criteriul lor și sunt capabili să practice adevărul și să se supună lui Dumnezeu. În acest fel, adevărul-realitate pe care îl au ei depășește standardele pentru comportamentul bun recunoscut de omenire. Aceia care nu urmăresc adevărul nu pot trece de bariera propriilor interese și, prin urmare, nu pot pune adevărul în practică. Ei nici măcar nu pot să respecte reguli, precum comportamentele bune. Care sunt, atunci, baza și criteriile pentru opiniile lor despre oameni și lucruri și pentru comportamentul și acțiunile lor? Cu siguranță, ele sunt doar reguli și doctrine, sunt filosofiile și legile Satanei, și nu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru e cauzat de faptul că acești oameni nu acceptă adevărul și își văd doar de propriile interese, așa că, în mod firesc, ei nu pot pune adevărul în practică. Nici măcar nu pot să respecte comportamentele bune – încearcă să se prefacă, dar nu pot să-și păstreze aparențele. Prin aceasta, își expun adevăratul caracter. De dragul propriilor interese, ei se vor lupta, vor înșfăca și jefui, vor complota, vor unelti și se vor deda tertipurilor, îi vor pedepsi pe alții și chiar vor ucide pe cineva. Ei pot face toate aceste lucruri feroce – nu e oare natura lor expusă în asta? Și când natura lor este expusă, alții pot să vadă cu ușurință intențiile și bazele cuvintelor și acțiunilor lor; alții pot să-și dea seama că acești oameni trăiesc în totalitate după filosofiile Satanei, că baza pentru opiniile lor despre oameni și lucruri și pentru comportamentul și acțiunile lor o reprezintă filosofiile Satanei. De exemplu: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Banii fac lumea să se învârtă”, „Unde e viață, e speranță”, „Așa cum o minte măruntă nu te face un gentleman, un om adevărat trebuie să fie nemilos”, „Dacă ești nepoliticos, nu voi fi corect”, „Ți-o plătesc cu aceeași monedă” și așa mai departe – aceste legi și afirmații ale logicii satanice preiau controlul printre oameni. Când oamenii trăiesc respectând aceste lucruri, comportamentele bune precum să fie bine educați și raționali, să fie blânzi și rafinați, să fie curtenitori, să-i respecte pe bătrâni și să aibă grijă de tineri și așa mai departe devin măști pe care oamenii le folosesc pentru a se deghiza, devin fațade. De ce devin fațade? Pentru că temelia și legile după care trăiesc oamenii cu adevărat sunt lucruri inculcate omului de Satana, și nu adevărul. Și astfel, conștiința și moralitatea cea mai rudimentară a omului nu au niciun efect asupra unei persoane care nu iubește adevărul. Când se întâmplă ceva care are legătură cu interesele lui, adevăratul lui sine va izbucni și, în acel moment, oamenii îi vor vedea adevărata față. Oamenii vor spune șocați: „Dar nu este de obicei foarte blând, curtenitor și distins? De ce, atunci când i se întâmplă ceva, pare să se transforme într-o cu totul altă persoană?” De fapt, acea persoană nu s-a schimbat; doar că adevăratul ei sine nu fusese dezvăluit și expus până atunci. Când lucrurile nu îi ating interesele și înainte să-și scoată mănușile, toate acțiunile ei sunt tertipuri și deghizări. Legile și baza existenței sale pe care le dezvăluie atunci când îi sunt afectate sau amenințate interesele și când încetează să se deghizeze reprezintă natura ei, esența ei și cine este cu adevărat. Așadar, orice fel de comportament bun are o persoană – oricât de impecabil le pare altor oameni comportamentul ei exterior – asta nu înseamnă că e cineva care urmărește adevărul și iubește lucrurile pozitive. Cel puțin, nu înseamnă că are o umanitate normală și cu atât mai puțin înseamnă că este de încredere sau o persoană cu care merită să interacționezi.