A crede în Dumnezeu nu înseamnă a câștiga har sau toleranța și mila lui Dumnezeu. Despre ce este vorba, atunci? Este vorba despre a fi mântuit. Așadar, care este semnul mântuirii? Care sunt standardele cerute de Dumnezeu? De ce este nevoie pentru a fi mântuit? De înlăturarea firii corupte. Acesta este miezul problemei. Așadar, la sfârșitul zilei, dacă stai și te gândești, indiferent cât de mult ai suferit sau cât de mare e prețul pe care l-ai plătit sau cât de mult te declari a fi un credincios adevărat – dacă, în cele din urmă, firea ta coruptă nu a fost înlăturată, asta înseamnă că nu ești cineva care urmărește adevărul. Sau se poate spune că, din cauză că nu urmărești adevărul, firea ta coruptă nu a fost înlăturată. Asta înseamnă că nu ai pornit deloc pe calea mântuirii; înseamnă că tot ceea ce spune Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face pentru a mântui omul nu au realizat nimic în tine, nu au dus la nicio mărturie din partea ta și nu au dat roade în tine. Dumnezeu va spune: „Pentru că ai suferit și ai plătit un preț, ți-am dat harul, binecuvântările, grija și protecția pe care le meriți în această viață și în această lume. Însă nu ți se cuvine nimic din ceea ce merită omul după ce a fost mântuit. De ce? Pentru că ți-am dăruit deja ceea ce meriți în această viață și în această lume; cât despre ceea ce merită omul după mântuire, pentru tine nu este nimic, deoarece nu ai pornit pe calea urmăririi adevărului.” Nu te afli printre cei care vor fi mântuiți, nu ai devenit o ființă creată adevărată și Dumnezeu nu te vrea. Dumnezeu nu-i vrea pe cei care doar lucrează, aleargă de colo-colo, suferă și plătesc un preț pentru El, care cred oarecum cu adevărat și au puțină credință și nimic mai mult. Astfel de oameni se găsesc peste tot în grupurile de credincioși ai Săi. Cu alte cuvinte, cei care lucrează și muncesc pentru Dumnezeu sunt atât de mulți, că nu pot fi numărați. Dacă sunt persoane pe care Dumnezeu le-a predestinat și ales, care au fost conduse înapoi la casa lui Dumnezeu de către El, atunci niciuna dintre ele nu ar fi dispusă să lucreze și să muncească pentru El. De ce? Pentru că este atât de ușor de făcut. Acesta este motivul pentru care există atât de mulți oameni care muncesc și trudesc pentru Dumnezeu. Există chiar și antihriști și oameni răi care sunt capabili să facă asta, ca Pavel. Oare nu sunt prea mulți oameni ca Pavel? (Ba da.) Dacă ai intra într-o biserică și ai predica astfel: „Atât timp cât ești dispus să alergi de colo-colo, să suferi și să plătești un preț pentru Dumnezeu, atunci te va aștepta o cunună a dreptății”, crezi că mulți oameni ar răspunde chemării tale? Ar face-o foarte mulți. Dar, din păcate, până la urmă, aceștia nu sunt oamenii pe care Dumnezeu îi va mântui sau care pot fi mântuiți. Astfel de oameni rămân, pur și simplu, la stadiul în care muncesc; ei sunt dispuși doar să muncească pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acești oameni sunt dispuși doar să-și dea truda la schimb pentru norocul, harul și binecuvântările de la Dumnezeu. Ei nu vor să-și schimbe metodele de supraviețuire, sau modurile de trai, sau temelia pe care se bazează pentru a supraviețui; nu vor să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu pentru a-și schimba firile corupte sau pentru a urmări adevărul ca să obțină mântuirea. Desigur, ai putea spune și că acești oameni sunt dispuși doar să sufere și să plătească un preț, că sunt dispuși doar să abandoneze și să ofere tot ce au, că sacrifică tot ce pot, indiferent de cost, și că sunt dispuși să trudească în orice mod posibil – totuși, dacă le-ai cere să se cunoască pe ei înșiși, să accepte adevărul, să-și înlăture firile corupte, să se răzvrătească împotriva trupului, să practice adevărul și să-și lase răul deoparte și să se întoarcă spre Dumnezeu, așa cum au făcut ninivitenii, și să țină seama de cuvintele Lui și să trăiască potrivit acestora, le-ar fi extrem de dificil. Nu-i așa? (Ba da.) Nu este acest lucru destul de problematic? Dumnezeu a lucrat atât de mult și a rostit atât de multe cuvinte, așadar, de ce li se pare oamenilor că este așa de greu să urmărească adevărul? De ce sunt mereu apatici față de acesta? Chiar și după ce au auzit predici ani de zile, ei tot nu au de gând să se schimbe. Nu s-au căit niciodată sincer în fața lui Dumnezeu, în adâncul inimii lor, și nici nu au recunoscut sau acceptat vreodată cu adevărat faptul că au firi corupte. În ceea ce privește atât punctele lor de vedere asupra lucrurilor, cât și acțiunile lor, ei nu au renunțat niciodată la propriile perspective și nu au căutat adevărul; nu abordează fiecare chestiune cu atitudinea celor care-și schimbă perspectivele și se căiesc în fața lui Dumnezeu. Așadar, sunt mulți oameni care au experimentat multe și au lucrat mult, care-și îndeplinesc îndatoririle de ceva vreme, dar încă nu pot să vină cu nicio mărturie. Ei încă nu au cunoștințe sau experiență privind cuvintele lui Dumnezeu și, când vorbesc despre experiența lor și despre cunoașterea cuvintelor Lui, sunt foarte stânjeniți și neputincioși și par extrem de nepricepuți. Lucrurile stau așa deoarece ei nu cunosc adevărul sau nu sunt interesați de el. A trudi, pe de altă parte, este foarte simplu, foarte ușor. Așadar, toți sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu, dar nu aleg să urmărească adevărul.

Acum, acestea fiind spuse, ce înseamnă, mai exact, a urmări adevărul? Am spus foarte multe; nu ar trebui să definim ce înseamnă a urmări adevărul? Puteți să definiți acest lucru? Ar trebui să fie o definiție destul de simplă, nu? O veți găsi, dacă pur și simplu meditați, vă gândiți și chibzuiți la aceste cuvinte? S-ar putea să fie unii care să zică: „Urmărirea adevărului este un subiect important. Nu poate fi exprimat clar în doar câteva propoziții. Nu știu ce să spun despre asta. Ce cuvinte o pot descrie? Urmărirea adevărului este o chestiune importantă și doar cele mai impresionante cuvinte ar putea să o descrie și să o definească în mod corespunzător – acesta este singurul mod de a impresiona cu adevărat pe toată lumea!” Credeți că așa trebuie să fie? (Nu.) Ei bine, atunci definiți urmărirea adevărului prin cuvinte pe care le folosiți zi de zi. (A urmări adevărul înseamnă a-l folosi pentru a ne îndepărta firea coruptă.) Se califică aceasta ca definiție? Trageți o concluzie cu asta? Este urmărirea adevărului ușor de definit? Definirea acestui lucru nu este o sarcină ușoară; trebuie să depuneți un oarecare efort pentru a-l contempla. Ce înseamnă a urmări adevărul? Haideți să încercăm să definim acest lucru, vreți? Cel mai bun dintre toate limbajele umane este cel simplu, colocvial și realist. Nu vom vorbi într-o limbă străină sau folosind niște cuvinte mărețe. Vom vorbi limba de zi cu zi a oamenilor obișnuiți, într-un mod care este fluent, colocvial și ușor de înțeles, astfel încât oamenii să poată înțelege imediat ceea ce am spus. În afară de minori, de cei prea simpli sau bolnavi mintal pentru a-l înțelege, orice adult care gândește normal va putea înțelege limbajul pe care l-am folosit de îndată ce-l va auzi. Asta înseamnă ca limbajul să fie colocvial; este ceea ce se numește limbaj cotidian. Așadar, ce înseamnă să urmărești adevărul? Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu – asta înseamnă să urmărești adevărul. Așa sună o definiție exactă a urmăririi adevărului. Întrebare: Ce înseamnă să urmărești adevărul? Răspuns: Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Aceasta este definiția urmăririi adevărului. E simplă, nu? Unii dintre voi s-ar putea să spună: „În tot acest timp, ai avut părtășie despre ce înseamnă a urmări adevărul, când definiția acestui lucru este doar acea propoziție. Atât de simplu este?” Da, este atât de simplu. Este o definiție atât de simplă, dar atinge atât de multe subiecte înrudite, iar acele subiecte înrudite ating, toate, subiectul urmăririi adevărului. Aceste subiecte includ dificultățile, gândurile și perspectivele omului, precum și nenumăratele scuze, justificări, metode și atitudini pe care omul le are față de urmărirea adevărului. Există, de asemenea, subiectul împotrivirii omului față de urmărirea adevărului și refuzul de a face asta, lucruri care sunt provocate de firile corupte ale omului. Desigur, chestiunile despre care v-am vorbit – câteva căi și mai mulți pași pentru urmărirea adevărului, modul în care urmărește cineva adevărul, rezultatele care se obțin prin urmărirea adevărului și adevărul-realitate care poate fi văzută la oamenii care o trăiesc – abordează, de asemenea, subiectul urmăririi adevărului. Rezultatul final al acestui lucru este mărturia despre experiența privind cuvintele lui Dumnezeu și lucrarea Lui de mântuire a omului, care apare atunci când oamenii urmăresc adevărul și practică și experimentează cuvintele Lui. Acesta este cel mai important rezultat. O caracteristică a unei astfel de mărturii este că e martoră pentru rezultatele lucrării lui Dumnezeu; o alta este că e martoră pentru efectele pozitive care se văd la oamenii care au urmărit adevărul, și anume că firile lor corupte au fost înlăturate, într-o mai mare sau mai mică măsură. De exemplu, o persoană care obișnuia să fie foarte arogantă, care era arbitrară, nesăbuită și nu ținea cont de nimeni în acțiunile ei, învață, citind cuvintele lui Dumnezeu, că aceasta este o fire coruptă și apoi acceptă acest lucru și îl recunoaște. Treptat, ajunge să cunoască răul pe care această fire coruptă îl aduce asupra ei și a altora: dintr-o perspectivă mai redusă, este dăunătoare oamenilor, iar dintr-o perspectivă mai largă, tulbură, perturbă și prejudiciază lucrarea bisericii. Aceasta este o parte a rezultatelor; este un lucru pe care o persoană îl află atunci când înțelege cuvintele lui Dumnezeu. În plus, bazându-se pe revelația cuvintelor lui Dumnezeu, își recunoaște firea coruptă și apoi, în situații rânduite de Dumnezeu, ajunge treptat să se pocăiască și renunță la stilurile de viață, la perspectivele asupra comportamentului și a acțiunilor sale la care a ținut cândva. Găsește principii și căi de practică printre cuvintele lui Dumnezeu și tratează problemele conform principiilor de practică pe care i le-a dat El. Aceasta este adevărata pocăință și schimbare. Este capabilă să se comporte și să acționeze pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și, în cele din urmă, ajunge să caute adevărurile-principii ori de câte ori acționează și trăiește o parte din realitatea luării cuvintelor lui Dumnezeu ca bază a ei. Acesta este un exemplu de înlăturare a unei firi arogante. Rezultatul final obținut prin asta este că această persoană nu mai trăiește aroganța; în schimb, are conștiință și rațiune, e capabilă să caute adevărurile-principii și chiar se supune adevărului; ceea ce practică și trăiește nu mai este dominat de firea ei coruptă, ci ia adevărul drept criteriu al ei și trăiește realitatea cuvintelor lui Dumnezeu – acesta este rezultatul. Nu se atinge acest rezultat prin urmărirea adevărului? (Ba da.) Acesta este tipul de rezultat pe care îl aduce unei persoane urmărirea adevărului. Iar pentru Dumnezeu, a trăi în acest fel este o adevărată mărturie pentru El și lucrarea Lui; este un rezultat care se obține atunci când o ființă creată se supune judecății, mustrării și dezvăluirii cuvintelor lui Dumnezeu. Este o mărturie adevărată și acesta este un lucru glorios pentru Dumnezeu. Pentru om, desigur, nu este un lucru glorios; ar putea fi numit doar un lucru onorabil și mândru și este mărturia pe care s-ar cuveni să o aibă o ființă creată și să o trăiască după ce a experimentat lucrarea lui Dumnezeu. Este un efect pozitiv care se produce într-o persoană care urmărește adevărul. Și Dumnezeu consideră o astfel de experiență și cunoaștere și ceea ce trăiesc acești oameni drept rezultate obținute prin lucrarea Sa. Pentru El, este mărturia care îl contraatacă pe Satana cu o mare forță. Asta este ceea ce iubește și prețuiește Dumnezeu.

Tocmai am definit ce înseamnă să urmărești adevărul. Prin această definiție, s-a apropiat de realitate viziunea voastră despre ceea ce înseamnă a urmări adevărul? (Da.) Acum că am definit urmărirea adevărului într-un mod pe care îl înțelegeți, cum ar trebui să priviți ceea ce ați urmărit înainte? Este posibil ca marea majoritate dintre voi să nu fiți oameni care urmăresc adevărul. Poate că vă supără puțin să auziți acest lucru, nu? Mai citiți o dată definiția. (Ce înseamnă să urmărești adevărul? Răspuns: Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu.) Acum puteți să o spuneți cu acuratețe. Analizând mai mult, este corectă? (Da.) Dacă veți evalua ceea ce ați urmărit înainte și practicile voastre anterioare pe baza acestei definiții, care va fi rezultatul? Veți putea afla dacă aveți sau nu adevărul-realitate și veți putea verifica dacă purtarea voastră actuală reprezintă urmărirea adevărului. Acesta nu este un mod abstract de a prezenta lucrurile, nu-i așa? Este un limbaj destul de colocvial, nu? (Este.) Este un limbaj obișnuit pe care orice persoană de rând îl poate înțelege. Deși poate părea destul de ușor de înțeles, oamenii au o problemă. Ce problemă? Odată ce au înțeles definiția, sunt stânjeniți și supărați. De ce sunt supărați? Pentru că ei consideră că prețul pe care l-au plătit și suferințele lor din trecut au fost condamnate, că le-au oferit în zadar, iar asta îi face să nu se simtă în apele lor. După ce aud asta, unii oameni vor spune: „O, deci asta este definiția urmăririi adevărului. Dacă ne luăm după definiția asta, atunci nu au fost irosite toate sacrificiile noastre din trecut și tot prețul pe care l-am plătit? Dacă Tu nu ai fi definit ce înseamnă să urmărești adevărul, am fi continuat să credem că procedăm bine cu ceea ce urmărim; acum că i-ai dat această definiție, nu s-au dus pe apa sâmbetei tot ce am urmărit și prețul pe care l-am plătit? Nu au fost distruse toate visele noastre de a fi încununați și răsplătiți? Când înțelegem adevărul, ar trebui să fim binecuvântați și visele noastre ar trebui să devină realitate, așa că de ce suntem judecați acum că înțelegem adevărul? De ce trăim fără speranță, în întuneric? Trecutul și prezentul nostru au fost condamnate și nu se știe cum va fi viitorul. Se pare că nu avem nicio speranță de a fi binecuvântați.” Așa este? Este corect ca oamenii să se gândească la asta în acest fel? (Nu.) Așadar, ar trebui oamenii să se gândească astfel la acest lucru? (Nu.) Nu ar trebui. Însă acest lucru are și o parte bună: poți să citești rugându-te în mod repetat această definiție a urmăririi adevărului, apoi să te uiți la trecutul tău, la prezent și înainte, la viitorul tău. S-ar putea să te superi, dar acest sentiment înseamnă că nu ești amorțit. Știi să-ți analizezi trecutul, prezentul și viitorul și să faci planuri pentru perspectivele tale și să te gândești la ele, să-ți faci griji și să te agiți pentru ele. Acesta este un lucru bun. Dovedește că ești încă în viață, că ești o persoană vie și că inima ta nu a murit. Îngrijorător este atunci când cineva rămâne apatic, indiferent ce i se spune sau cât de clar îi este împărtășită calea urmăririi adevărului. Acea persoană se gândește: „Așa sunt eu; cui îi pasă dacă sunt binecuvântat sau dacă vreun dezastru se abate asupra mea? Judecă-mă, condamnă-mă – fă ce vrei!” Orice i se spune, este indiferentă la ce aude. Asta înseamnă necazuri. Ce vreau să spun prin necazuri? Înseamnă că, indiferent cum ai părtășie cu ea despre adevăr, nu îl va înțelege; este o persoană moartă care nu are spirit. N-are habar despre lucruri precum credința în Dumnezeu, urmărirea adevărului, mântuirea sau lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii și nu înțelege astfel de chestiuni. Este ca și cum ai încerca să înveți un afon să cânte sau un daltonist să amestece culorile: pur și simplu nu este posibil. Părtășia despre aceste lucruri este lipsită de orice semnificație sau valoare pentru ea, deoarece indiferent ce spui, fie că e ceva profund sau superficial, specific sau în sens larg, nu va face nicio diferență – nu va simți nimic în niciun caz. Este ca un orb care poartă ochelari; indiferent dacă poartă acei ochelari sau nu, nu are niciun efect asupra vederii ei. Unii oameni spun adesea: „Când iarna a sosit deja, cât de departe poate fi primăvara?” și „Nu mi-e frică să mor, așa că de ce mi-ar fi frică să trăiesc?” și „Îmi flutur mâinile și nici măcar un norișor nu dispare.” Toate acestea sunt cuvinte ale unor oameni morți și fără spirit, care se cred foarte deștepți. Ca să ne exprimăm în termeni spirituali, le lipsește înțelegerea spirituală. Cei cărora le lipsește înțelegerea spirituală sunt oameni morți, chiar și atunci când trăiesc. Pot morții să înțeleagă cuvintele celor vii? Ei se gândesc: „Ce legătură au cu mine toate discuțiile astea despre urmărirea adevărului și părerile despre oameni și lucruri, despre comportamentul și acțiunile cuiva? Nu mi-e frică să mor, așa că de ce mi-ar fi frică să trăiesc?” Cine gândește așa este terminat. Este unul dintre morți. Așa este cu definiția urmăririi adevărului. Indiferent ce intenții sau planuri ai pentru viitorul tău drum după ce ai citit această definiție sau cum te vei schimba, totul se rezumă la ceea ce urmărești tu personal. Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le spun și lucrarea pe care trebuie să o fac. Am spus tot ce a fost nevoie și am spus tot ce am avut de spus. Dacă voi chiar iubiți adevărul și aveți voința de a-l urmări, ați face bine să adoptați definiția urmăririi adevărului pe care am dat-o ca scop și direcție pentru căutarea voastră, când vine vorba de modul în care priviți, de obicei, oamenii și lucrurile și vă comportați și acționați, sau adoptați-o ca referință, astfel încât să puteți intra treptat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și în adevărul-realitate. Dacă o faci, atunci, în viitorul apropiat, cu siguranță vei câștiga ceva pe calea urmăririi adevărului. Unii ar putea spune: „Nu este niciodată prea târziu să urmărești adevărul.” Acest lucru este greșit – dacă nu urmărești adevărul decât după ce lucrarea lui Dumnezeu s-a încheiat, va fi, într-adevăr, prea târziu. Cum se explică această idee? Urmărirea adevărului trebuie să aibă loc înainte să se încheie lucrarea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, această afirmație este valabilă înainte ca Dumnezeu să sune clopoțelul pentru a arăta că lucrarea Sa a ajuns la final. Dar, când lucrarea lui Dumnezeu se termină și El spune: „Nu voi mai face nimic din lucrarea de mântuire a omului și nu voi mai spune cuvinte pentru a-i ajuta pe oameni să obțină mântuirea sau care implică mântuirea omului. Nu voi mai vorbi despre astfel de lucruri”, lucrarea Lui se va fi încheiat cu adevărat. Dacă aștepți până atunci să urmărești adevărul, chiar va fi prea târziu. Indiferent ce s-ar întâmpla, dacă începi să urmărești adevărul acum, vei mai avea timp – încă ai șansa de a dobândi mântuirea. De acum înainte, fă tot posibilul pentru a privi treptat oamenii și lucrurile și pentru a te comporta și a acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu, având adevărul drept criteriu. Străduiește-te să citești și să înțelegi toate cuvintele lui Dumnezeu care dau în vileag firile corupte ale omului într-o perioadă scurtă de timp și practică reflecția asupra propriei persoane și autocunoașterea. A face acest lucru este extrem de benefic pentru intrarea ta în viață. Dintre cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie firile corupte ale omenirii, să le luăm, de exemplu, pe cele care se referă la firea antihriștilor. Nu sunt acestea cele mai importante cuvinte? (Ba da.) Și ce ar trebui să faci cu acele cuvinte, ca bază a ta? Să te condamni? Să te blestemi? Să te lipsești de viitorul și destinul tău? Nu – trebuie să le folosești pentru a-ți cunoaște firea coruptă. Nu încerca să scapi de asta. Aceasta este o conjunctură prin care fiecare persoană trebuie să treacă. Ce înseamnă că fiecare persoană trebuie să treacă prin asta? Este exact cum fiecare persoană se naște dintr-o mamă și un tată, apoi crește, îmbătrânește și moare. Acestea sunt conjuncturi prin care fiecare om trebuie să treacă, rând pe rând. Cât de importantă este urmărirea adevărului? Este la fel de importantă ca mâncarea și băutura zilnică a omului. Dacă ai înceta să mănânci și să bei în fiecare zi, trupul tău nu ar putea supraviețui; viața ta nu ar putea continua. „Conform cuvintelor lui Dumnezeu” înseamnă că trebuie să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, fapt care, la rândul său, dă naștere perspectivelor, metodelor și practicilor tale. Desigur, expresia „conform cuvintelor lui Dumnezeu” este echivalenta celei „cu adevărul drept criteriu”. Așadar, în definiția urmăririi adevărului, expresia „conform cuvintelor lui Dumnezeu” este suficientă în sine. De ce trebuie să adăugăm „cu adevărul drept criteriu”? Pentru că există unele probleme specifice pe care cuvintele lui Dumnezeu nu le abordează. În astfel de cazuri, ar trebui să cauți adevărurile-principii și să privești oamenii și lucrurile, să te comporți și să acționezi conform acestor principii. Procedând astfel, vei obține, în mod categoric, o acuratețe absolută. Înainte de a obține acuratețea absolută, omul trebuie să-și cunoască firea coruptă și să-și recunoască efuziunile de corupție și esența coruptă. După aceea, trebuie să se pocăiască sincer și, astfel, să se schimbe cu adevărat. Fiecare proces din această serie este indispensabil, la fel ca atunci când o persoană mănâncă: alimentele trebuie băgate în gură, apoi trebuie să treacă prin esofag în stomac, după care sunt digerate și absorbite. Abia atunci poate să intre treptat în sângele ei și să devină hrana de care corpul ei are nevoie. Oamenii urmăresc adevărul și ajung să-l considere drept criteriu și, apoi, pot să pună adevărul în practică, să-l trăiască și să pătrundă în adevărul-realitate. Fiecare dintre procesele normale din această secvență este indispensabil; sunt pași obligatorii pe care fiecare persoană care urmărește adevărul trebuie să-i facă în urmărirea oricărui element al adevărului. Unii ar putea spune: „Nu am nevoie de acești pași și de aceste procese pentru a urmări adevărul. Voi urmări pur și simplu adevărul direct și apoi îl voi pune în practică și îl voi face realitatea mea.” Aceasta este o înțelegere simplistă, dar dacă poate da rezultate, atunci desigur că este o modalitate mai bună. Arată că ai acumulat deja cunoștințe și succes într-o oarecare măsură, în timp ce ți-ai cunoscut în mod regulat firea coruptă, astfel încât să poți să te lipsești de procesele de cercetare, cunoaștere, acceptare, pocăință și altele și să treci direct la căutarea adevărurilor-principii. Ca o persoană să treacă direct la căutarea adevărurilor-principii, trebuie să aibă o anumită statură. Ce înseamnă să aibă o asemenea statură? Înseamnă că își cunoaște cu adevărat firea coruptă și că, atunci când nu înțelege adevărurile despre lucrurile care i se întâmplă, nu mai e nevoită să se cunoască, să se pocăiască sau să-și schimbe cursul. Tot ce trebuie să facă este să obțină în mod direct o înțelegere a adevărurilor-principii și apoi să continue să practice în conformitate cu acestea. Acest lucru este suficient. Aceasta nu este statura unei persoane obișnuite. O persoană cu o asemenea statură a trecut cel puțin prin procesul de a fi aspru judecată, mustrată, disciplinată și încercată de Dumnezeu. S-a supus Lui și este deja pe drumul spre desăvârșire. Astfel de oameni nu au nevoie de procese precum cunoașterea propriei corupții, apoi recunoașterea acesteia, pocăința și schimbarea. Așadar, cu voi cum rămâne? Trebuie, cei mai mulți dintre voi, să începeți prin a vă cunoaște? Dacă nu te cunoști pe tine însuți, nu vei fi convins și nu-ți va fi ușor să accepți adevărul și nici nu vei fi capabil de pocăință adevărată. Dacă nu te pocăiești cu adevărat, poți să te supui adevărului? Poți să te supui lui Dumnezeu? Cu siguranță nu și, în acest caz, nu ești o persoană care va fi mântuită.

După această părtășie, aveți acum o părticică dintr-o cale pentru a urmări adevărul? Aveți încredere să îl urmăriți? (Da.) E bine; ar fi fost îngrijorător dacă nu ați fi avut. S-ar putea ca unii dintre voi să se simtă negativi după predică. „O, nu! Am un calibru slab. Am ascultat predica, dar nu pot să înțeleg nimic din ea; înțeleg doar un pic din doctrină. Se pare că nu am multă înțelegere spirituală. Mă simt nepăsător în ceea ce privește urmărirea adevărului. În îndeplinirea datoriei mele, tot ce pot face este să trudesc puțin. Am prea multe neajunsuri și sunt plin de firi corupte. Presupun că acest lucru nu poate fi schimbat. Pur și simplu, așa va fi. Mă mulțumesc să fiu un muncitor.” Poate cineva cu gânduri negative ca acestea să pornească pe calea urmăririi adevărului? Pare puțin periculos, deoarece aceste gânduri negative creează o barieră uriașă în calea urmăririi adevărului. Dacă omul nu le va înlătura, atunci nu va putea porni pe această cale, oricât de bună este. Unii oameni au eșuat și au căzut de multe ori pe drumul urmăririi adevărului și ajung să se descurajeze: „Asta este – nu mai e nevoie să urmăresc adevărul. Soarta mea nu este să fiu binecuvântat. Nu a spus-o Dumnezeu Însuși? «Ai tu fața cuiva care ar putea obține binecuvântări?» Dacă arunc o privire în oglindă, văd că am o înfățișare mediocră, cu ochi lipsiți de spirit și trăsături prost proporționate, fără niciun strop de rafinament. Din orice unghi ai privi problema, pur și simplu nu arăt ca un om care este binecuvântat. Dacă Dumnezeu nu a sortit să fie așa, oamenii pot urmări cât vor, căci nu le va fi de niciun folos!” Fiți atenți la mentalitatea acestor oameni: cu atât de multe lucruri hidoase pe care încă nu le-au înlăturat din inima lor, cum pot ei să pornească pe drumul urmăririi adevărului? Urmărirea adevărului este cea mai importantă chestiune din viață, iar cel mai grav lucru pe care îl poți face este să o asociezi întotdeauna cu obținerea binecuvântărilor. Mai întâi, omul trebuie să-și înlăture intenția de a obține binecuvântări. După aceea, urmărirea adevărului va decurge puțin mai ușor. Când vine vorba despre urmărirea adevărului, cel mai important este să nu te uiți dacă pe această cale sunt sau nu mulți oameni și să nu urmezi ceea ce alege majoritatea, ci să te concentrezi doar la strădania de a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, imitându-l pe Petru. Cel mai important este să vezi clar prezentul și să trăiești în el, să știi ce fire coruptă este cea pe care o manifești în prezent și să cauți imediat, fără întârziere, adevărul pentru a o înlătura, mai întâi disecând-o și cunoscând-o în detaliu, și apoi pocăindu-te înaintea lui Dumnezeu. Când te pocăiești, punerea adevărului în practică este de maximă importanță – este singura modalitate de a obține rezultate reale. Dacă doar Îi spui lui Dumnezeu: „Dumnezeule, sunt dispus să mă pocăiesc. Îmi pare rău. Am greșit. Te rog să mă ierți!” și crezi că doar asta e tot ce trebuie să faci pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, va funcționa? (Nu.) Dacă ești mereu dispus să-I spui lui Dumnezeu: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit”, sperând în acest timp că Dumnezeu va spune: „Este în regulă. Continuă” – dacă trăiești întotdeauna în această condiție, nu vei putea să intri în adevăr. Așadar, cum ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să te pocăiești înaintea Lui? Există o cale? Cine are experiență în acest sens poate vorbi puțin despre asta. Nu e nimeni? Se pare că, în mod normal, nu faceți niciodată rugăciuni de pocăință și nici nu vă mărturisiți păcatele și nu vă pocăiți înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, cum ar trebui să renunțați la propriile dorințe și intenții? Cum ar trebui să vă înlăturați corupția? Aveți o cale de practică? Ca să dau un exemplu, dacă nu ai o cale pentru a înlătura o fire arogantă, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeule, am o fire arogantă. Cred că sunt mai tare decât alții, mai bun decât alții, mai inteligent decât alții și vreau să-i determin pe ceilalți să facă ceea ce spun eu. Acest lucru este atât de lipsit de sens. De ce nu pot să renunț la asta, cu toate că știu că este aroganță? Te implor să mă disciplinezi și să mă dojenești. Sunt dispus să renunț la aroganța și intențiile Mele, ca să caut, în schimb, intențiile Tale. Sunt dispus să ascult cuvintele Tale și să le accept ca fiind viața mea și principiile potrivit cărora acționez. Sunt dispus să trăiesc cuvintele Tale. Te implor să mă îndrumi, Te implor să mă ajuți și să mă călăuzești.” Există o atitudine de supunere în aceste cuvinte? Există vreo dorință de supunere? (Da.) Unii pot spune: „Nu funcționează doar să te rogi o dată. Când mi se întâmplă ceva, tot trăiesc după firea mea coruptă și tot vreau să fiu la conducere.” În acest caz, continuă să te rogi: „Dumnezeule, sunt atât de arogant, atât de răzvrătit! Te implor să mă disciplinezi, să-mi curmi faptele rele din fașă și să-mi înfrânezi firea arogantă. Te implor să mă îndrumi și să mă conduci, astfel încât să pot trăi după cuvintele Tale și să acționez și să practic potrivit cuvintelor și cerințelor Tale.” Vino înaintea lui Dumnezeu rugându-te și implorând mai mult și lasă-L să lucreze. Cu cât sunt mai sincere cuvintele tale și cu cât mai sinceră e inima ta, cu atât mai mult va spori dorința ta de a te răzvrăti împotriva ta și a trupului tău. Când acest lucru îți copleșește dorința de a acționa conform propriei voințe, inima ta se va schimba treptat – și atunci când se va întâmpla acest lucru, va exista speranță ca tu să practici adevărul și să acționezi conform adevărurilor-principii. Când te rogi, Dumnezeu nu-ți va spune nimic, nu-ți va indica și nici nu-ți va promite nimic, dar îți va cerceta inima și intenția din spatele cuvintelor tale; El va observa dacă ceea ce spui este sau nu sincer și adevărat și dacă te rogi Lui și Îl implori cu o inimă cinstită. Când Dumnezeu va vedea că inima ta este cinstită, te va călăuzi și te va îndruma, așa cum I-ai cerut și L-ai rugat să facă și, desigur, te va dojeni și te va disciplina. Când Dumnezeu va împlini ceea ce L-ai implorat, inima ta va fi luminată și oarecum schimbată. Dimpotrivă, dacă rugăciunile și implorările tale către Dumnezeu sunt nesincere și nu îți dorești cu adevărat să te pocăiești, ci doar încerci să-L liniștești, în mod superficial, pe Dumnezeu și să-L păcălești cu vorbele tale, atunci, după ce Dumnezeu îți va cerceta inima, nu va face nimic pentru tine, te va disprețui și te va respinge. În aceste împrejurări, nu vei simți nici că Dumnezeu îți spune ceva, sau face ceva, sau acționează în vreun fel; Dumnezeu nu va face nicio lucrare în tine, pentru că ai o inimă necinstită. Și când Dumnezeu nu lucrează, ce se va întâmpla? Așa cum ai intenționat, inimii tale îi va lipsi dorința de a se pocăi și nu se va fi schimbat deloc. Așadar, în acel mediu și în situația care s-a abătut asupra ta, ceea ce faci va fi în continuare dictat de voința umană și de firile corupte, mai degrabă decât să se bazeze pe adevărurile-principii. Tot vei acționa și vei practica în conformitate cu ceea ce vrei și-ți dorești. Rezultatul rugăciunilor tale către Dumnezeu va fi același ca înainte să te rogi; nu va fi nicio schimbare. Tot vei face ceea ce vrei, fără să te schimbi deloc. Asta înseamnă că, pe parcursul urmăririi adevărului, eforturile subiective ale oamenilor, precum și înțelegerea adevărului, sunt importante. Totodată, atunci când oamenii înțeleg adevărul și doresc să-l practice, dar li se pare greu, ei trebuie să se bazeze pe Dumnezeu și să-și ofere inimile sincere și rugăciunile adevărate. Și asta este foarte important; toate aceste lucruri sunt indispensabile. Dacă tot ce faci este să te rogi lui Dumnezeu în pripă și superficial, spunând: „Dumnezeule, am greșit. Îmi pare rău” și, dacă în inima ta ești la fel de superficial cu Dumnezeu ca atunci când te rogi, atunci Dumnezeu nu va face nicio lucrare și nici nu-ți va acorda atenție. Dacă spui: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit”, cu siguranță Dumnezeu nu va spune: „Este în regulă”. Din cauza cuvintelor pripite și superficiale pe care I le-ai adresat, Dumnezeu te va întreba: „În ce fel ai greșit? Ce intenționezi să faci? Te vei pocăi? Îți vei abandona faptele rele și te vei schimba? Vei renunța la voința, intențiile și interesele tale și te vei grăbi să te schimbi? Poți să iei hotărârea de a te schimba?” S-ar putea să nu-L auzi pe Dumnezeu întrebându-te ceva în timp ce se întâmplă acest lucru, dar dacă Îi spui: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit”, din perspectiva lui Dumnezeu, atitudinea Lui va fi așa cum tocmai am spus: te va interoga cu aceste cuvinte. Cum te va întreba El? Va continua să urmărească ceea ce faci și alegi după ce ai zis: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit.” El va căuta să vadă dacă pocăința ta e una autentică, care se naște din recunoașterea și detestarea cu adevărat a propriei corupții. Dumnezeu va căuta să vadă care este atitudinea ta față de El, care este atitudinea ta față de adevăr, cum îți privești firea coruptă și ce păreri ai despre ea și dacă intenționezi să renunți la opiniile și căile tale greșite; se va uita la alegerile tale, dacă alegi să mergi pe drumul urmăririi adevărului, cum ar trebui să acționezi și la principiile pe care se cuvine să le susții în viitor, dacă poți sau nu să practici adevărul și să te supui Lui. Dumnezeu îți va supraveghea fiecare mișcare, fiecare intenție și alegere și, făcând asta, va căuta să vadă dacă lucrurile pe care le săvârșești după ce faci aceste alegeri sunt într-adevăr acțiuni de pocăință și dacă te schimbi. Aceasta este problema crucială.

Odată ce oamenii au ales să se pocăiască, cum trebuie să procedeze ca să se schimbe? Renunțând la dorințele, gândurile și opiniile tale și la vechile tale căi de a face lucrurile, pentru a practica adevărul și a te schimba cu adevărat. Asta înseamnă să te schimbi cu adevărat. Dacă doar pretinzi că ești dispus să te schimbi, dar în inima ta încă te agăți de propriile dorințe, abandonezi adevărul și continui cu vechile tale căi, atunci nu te schimbi cu adevărat. Dacă tot ce-I spui lui Dumnezeu când te rogi este „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit”, dar apoi, prin toată purtarea ta, încă alegi, acționezi, practici și trăiești conform propriei voințe, împotrivindu-te adevărului în toate aceste lucruri, atunci, din perspectiva lui Dumnezeu, cum ar trebui să fii definit? Nu te-ai schimbat. Cel puțin, El va spune că nu vrei să te schimbi. Ai putea să-I spui lui Dumnezeu: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit”, dar acestea sunt doar cuvinte spuse în treacăt, nu reprezintă pocăința și mărturisirea care vin din adâncul inimii tale. Nu reflectă o atitudine a celui care-și recunoaște vina și se pocăiește; sunt doar cuvinte goale. Dumnezeu nu ascultă ceea ce spui – El Se uită la ce gândești, planifici și complotezi. Și când Dumnezeu va vedea că baza și principiile pentru acțiunile tale sunt tot contrare adevărului, va da un verdict adevărat, real și precis în ceea ce te privește. El va spune: „Nu te-ai schimbat și nu te schimbi.” Și când Dumnezeu va spune asta, când Dumnezeu îți va da acest verdict, nu Se va mai preocupa de tine. Și când Dumnezeu nu Se va preocupa de tine, inima îți va fi întunecată în zilele următoare și tu vei fi lipsit de luminare și iluminare în tot ceea ce faci și nu vei fi deloc conștient când vei manifesta o fire coruptă și nici nu vei fi disciplinat pentru asta. Vei merge mai departe, amorțit și mohorât, vei simți că ești pustiu și că nu ai pe ce să te bazezi. Cel mai grav dintre toate, vei continua să te complaci în comportamentul tău arbitrar și nesăbuit și vei continua să-ți lași firea coruptă să se intensifice și să scape de sub control. Asta se va întâmpla. Care va fi consecința finală a unei persoane care acționează în acest fel? Când o persoană se leapădă de adevăr, consecința pe care o aduce asupra sa este că Dumnezeu nu Se va preocupa de ea. Deși este posibil ca Dumnezeu să nu spună nimic sau să nu-ți indice în mod clar ceva, vei putea simți acest lucru. Pe baza gândurilor și ideilor tale, a stărilor tale reale și a atitudinii tale față de adevăr, va fi clar că starea ta generală este una de amorțeală, mohorâre, intransigență și alte asemenea manifestări. Aceste lucruri se reflectă în oameni. Așadar, după ce comparați cu acest lucru viața voastră reală și ceea ce practicați, s-ar putea să vreți să studiați sau să cercetați următoarele: când nu te-ai întors deloc spre Dumnezeu, s-ar putea să-I spui o mulțime de cuvinte dulci, care sună frumos, dar în ce fel de stare și condiție te afli când faci acest lucru? Și când te-ai schimbat cu adevărat, deși s-ar putea să nu te rogi lui Dumnezeu cu vorbe dulci sau care sună frumos, ci doar vorbești puțin, din inimă, în ce fel de stare și condiție te afli atunci? Cele două stări sunt complet diferite. Se poate ca Dumnezeu să nu le indice nimic clar oamenilor în viața lor de zi cu zi sau să nu le vorbească în cuvinte evidente, dar ei ar trebui să poată simți lucrarea Duhului Sfânt și tot ceea ce face El și fiecare intenție pe care El dorește să o exprime, în viața lor de zi cu zi. Desigur, observatorii pot detecta și aceste lucruri. O persoană care a fost amorțită și grea de cap poate deveni brusc deșteaptă, sau o persoană care este de obicei inteligentă poate deveni brusc amorțită, grea de cap și inutilă. Aceste două stări sau condiții pot apărea în același timp în cazul unei persoane sau la oameni diferiți – este ceva care se întâmplă destul de des. Din aceasta, se poate observa că, în multe cazuri, faptul că o persoană este inteligentă sau nesăbuită nu se referă la creierul, gândurile sau calibrul ei; este stabilit de Dumnezeu. Este clar? (Da.) Nu vei înțelege niciodată aceste lucruri până nu le-ai experimentat. Odată ce le-ai experimentat, vei ști – cu cât este mai profundă experiența ta cu ele, cu atât mai temeinic le vei înțelege și cu atât mai profund le vei aprecia. Intențiile lui Dumnezeu sunt în acțiunile Sale; El nu-ți va oferi nicio indicație evidentă despre acestea și nici nu-ți va spune sau vorbi explicit despre ele, dar acest lucru nu înseamnă că El nu are nicio poziție față de tine. Nu înseamnă că Dumnezeu nu are nicio opinie față de gândurile, ideile, stările sau atitudinile pe care le ai. Când cineva nutrește propriile intenții și planuri personale și când i se întâmplă ceva, când manifestă în mod clar o fire coruptă – acestea sunt exact momentele în care trebuie să reflecteze asupra propriei persoane și să caute adevărul și sunt, de asemenea, momente critice în care Dumnezeu cercetează amănunțit acea persoană. Prin urmare, dacă ești capabil să cauți adevărul, să accepți adevărul și să te pocăiești cu adevărat, acestea sunt momentele care dezvăluie cel mai mult o persoană. În astfel de momente, ar trebui să recunoști că ai o fire coruptă și să fii dispus să te pocăiești cu adevărat. Ar trebui să-I faci o declarație sinceră lui Dumnezeu, mai degrabă decât să fii nepăsător cu El, spunând: „Dumnezeule, îmi pare rău. Am greșit.” Nu de nepăsarea ta are nevoie Dumnezeu de la tine, ci de o atitudine de pocăință sinceră. Dacă ai dificultăți, Dumnezeu te va ajuta, te va îndruma și te va călăuzi pas cu pas în schimbarea ta, spre calea acceptării și urmăririi adevărului. Desigur, dacă pocăința ta există doar în cuvinte sau dacă intenționezi să te pocăiești și-ți dorești să renunți la intențiile și dorințele tale, dar nu ești sincer în privința asta și nu ai voința de a face acest lucru, Dumnezeu nu te va forța. Când vine vorba de Dumnezeu, nu există „trebuie” în atitudinea Lui față de om; Dumnezeu îți dă libertate, îți dă de ales și așteaptă. Ce așteaptă El? Așteaptă să vadă ce alegere ajungi să faci și dacă intenționezi să te pocăiești. Dacă intenționezi să te pocăiești, când vei face acest lucru? Cum se va manifesta pocăința ta? Dacă intenționezi să te pocăiești și ești dispus să o faci, dar tot încerci să-ți protejezi interesele atunci când acționezi și tot nu vrei să-ți pierzi statutul, atunci se vede limpede că nu te pocăiești cu adevărat, că nu ești sincer în privința asta. Doar îți dorești puțin să te pocăiești, dar nu ești cu adevărat pocăit. Va lucra Dumnezeu în tine, dacă doar intenționezi să te pocăiești, dar nu o faci cu adevărat? Nu va lucra. El va spune: „Ei bine, când intenționezi să te pocăiești?” Nu vei ști. Te va mai întreba Dumnezeu o dată? Nu – El va spune: „Așadar, nu te pocăiești cu adevărat. Voi aștepta, atunci.” Este posibil să nu intenționezi să te pocăiești, este posibil să nu fii dispus să o faci sau să renunți la statutul și interesele tale. Bine, atunci. Dumnezeu îți dă libertate, iar tu poți să alegi ce vrei. Dumnezeu nu te va forța. Dar există un fapt pe care trebuie să îl iei în considerare, la fel ca ninivitenii, dacă nu te schimbi și nu te pocăiești, ce va rezulta din asta? Vei fi distrus. Dacă, în prezent, doar intenționezi să te pocăiești, dar nu ai întreprins nicio acțiune reală în această direcție, atunci Dumnezeu nu Se va preocupa de tine. De ce nu Se va preocupa de tine? Dumnezeu spune: „Nu ești autentic, nu-ți declari poziția și inima ta încă ezită.” După o clipă de gândire, ai putea spune că ești dispus să te pocăiești, dar acesta este doar un gând al tău, o declarație goală, fără nicio acțiune sau niciun plan concret. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu spune: „Pe oamenii ca tine îi voi da, pur și simplu, la o parte. Nu Mă interesezi. Fă cum vrei!” Când, într-o zi, îți vei da seama: „O, nu, trebuie să mă pocăiesc”, cum ar trebui să procedezi? Dumnezeu nu Se va lăsa păcălit de acele cuvinte ale tale și nu Se va apuca orbește să lucreze, spunând: „El intenționează să se pocăiască, așa că acum trebuie să-l binecuvântez, nu-i așa?” Dumnezeu nu va face asta. Ce va face El? Te va cerceta. Intenționezi să te pocăiești, îți dorești să te pocăiești, iar cerința ta e puțin mai intensă decât înainte, dar cine știe cât va dura până când o vei face cu adevărat. Dacă nu ai făcut pași concreți sau nu ai un plan concret să practici pocăința, asta nu e pocăință adevărată. Trebuie să iei măsuri reale. Odată ce ai luat o măsură reală, lucrarea lui Dumnezeu va urma. Nu există principii pentru lucrarea lui Dumnezeu și modul în care-i tratează pe oameni? Când Dumnezeu Se apucă să lucreze, o persoană obține luminarea, ochii îi strălucesc, este capabilă să înțeleagă adevărul și să intre în realitate, iar câștigurile ei se înmulțesc de o sută, de o mie de ori. Odată ce se întâmplă acest lucru, ești cu adevărat binecuvântat. Așadar, pe ce temelie trebuie să se bazeze oamenii pentru a realiza aceste lucruri? (Pe cea a abilității de a se pocăi cu adevărat.) Așa este. Când oamenii chiar renunță la propriile interese și dorințe, când se pocăiesc cu adevărat față de Dumnezeu – ceea ce înseamnă că își înăbușă din fașă faptele rele, renunță la răul lor și la dorințele și intențiile lor, mărturisesc lui Dumnezeu și acceptă cerințele lui Dumnezeu și cuvintele Sale – atunci vor începe să intre în realitatea schimbării lor. Numai aceasta este adevărata pocăință.

Tocmai am avut părtășie despre problemele care se întâlnesc frecvent în cursul urmăririi adevărului de către om și despre acelea pe care cei care urmăresc adevărul le pot recunoaște și pot ajunge să le cunoască. Ele sunt chiar problemele care ar trebui rezolvate. S-ar putea să nu fi explicat sau analizat prea mult aceste probleme în trecut, s-ar putea să nu fi ajuns nici măcar la concluzii clare despre ele, dar, pentru fiecare dintre pașii pe care îi experimentează omul în procesul de urmărire a adevărului și diferitele comportamente și stări pe care le au în timpul acestui proces, Dumnezeu are cuvinte și lucrări corespunzătoare și modalități și metode relevante de abordare și înlăturare a acestora. Oamenii pot experimenta și înțelege un pic din toate aceste lucruri; ei nu ar trebui să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu sau să nutrească noțiuni sau închipuiri despre Dumnezeu care nu se potrivesc realității. Mai mult, Dumnezeu le dă oamenilor suficientă libertate și suficientă autoritate pentru a face alegeri cu privire la fiecare pas, fiecare mod de a acționa și fiecare mod de a practica implicat în urmărirea adevărului – El nu îi constrânge pe oameni. Și, deși aceste cuvinte și cerințe sunt tipărite și cu toate că se vorbește despre acestea într-un limbaj clar și precis, totuși, rămâne la latitudinea fiecărei persoane să aleagă liber modul în care va aborda aceste adevăruri. Dumnezeu nu forțează oamenii. Dacă ești dispus să urmărești adevărul, atunci ai speranță să fii mântuit. Dacă nu ești dispus să urmărești adevărul, dacă nu îți pasă de aceste adevăruri și le respingi, dacă nu ești deloc interesat de aceste moduri de a practica urmărirea adevărului, este bine și așa. Dumnezeu nu te va forța. Este bine, de asemenea, dacă ești dispus doar să trudești pentru Dumnezeu. Atâta vreme cât nu încalci principiile, casa lui Dumnezeu îți va permite să faci propria alegere. Deși urmărirea adevărului este inextricabil aferentă dobândirii mântuirii și strâns legată de aceasta, încă sunt destui oameni neinteresați să urmărească adevărul, care nu se gândesc și nu au intenția, nici planuri să facă asta. Sunt, atunci, acești oameni condamnați? Nu neapărat. Dacă acești oameni îndeplinesc cerințele casei lui Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririlor lor, ei și le pot îndeplini în continuare acolo. Casa lui Dumnezeu nu îți va răpi dreptul de a îndeplini o datorie pentru că nu urmărești adevărul. Însă, până astăzi, îndeplinirea datoriei în acest fel a fost clasificată drept „trudă”. „Trudă” este un mod frumos de a o spune, este termenul pe care îl folosește casa lui Dumnezeu, dar, de fapt, s-ar putea folosi, pur și simplu, expresia „a face o treabă”. Unii dintre voi ar putea spune: „Când faci o treabă, ți se plătește un salariu.” Da, poți primi salariu pentru că muncești. Așadar, care este salariul tău? Toate harurile pe care Dumnezeu ți le-a dat – acesta este salariul tău. Cât despre urmărirea adevărului, orice intenționezi, plănuiești sau îți dorești să faci, îți spun limpede acum că ești liber. Poți să urmărești adevărul, este în regulă; dacă nu, e bine și asta. Dar ultimul lucru pe care vi-l voi spune este că omul poate fi mântuit doar prin urmărirea adevărului. Dacă nu urmăriți adevărul, speranța voastră de a fi mântuiți este nulă. Acesta este faptul pe care vi l-aș spune. Trebuie să vi se spună acest fapt, astfel încât să fie în mod clar, expres, precis și distinct însemnat în inima voastră – ca să puteți ști clar în inima voastră pe ce temelie se bazează speranța mântuirii. Dacă te mulțumești doar să trudești, gândind: „Lucrurile sunt în regulă dacă pot să-mi îndeplinesc datoria și să nu fiu exclus din casa lui Dumnezeu; nu trebuie să mă deranjez cu ceva atât de greu ca urmărirea adevărului”, va fi valabilă această părere a ta? Deși mai crezi în Dumnezeu acum sau îndeplinești o datorie, ești convins că Îl poți urma pe Dumnezeu până la capăt? Indiferent de orice, să urmărești adevărul este o chestiune importantă în viață, este mai importantă decât să te căsătorești și să ai copii, decât să-ți crești fiii și fiicele, decât să-ți trăiești viața și să faci avere. Este chiar mai importantă decât îndeplinirea unei datorii și urmărirea unui viitor în casa lui Dumnezeu. În definitiv, urmărirea adevărului este cel mai însemnat lucru din calea vieții unei persoane. Dacă nu ați dezvoltat încă un interes pentru urmărirea adevărului, nimeni nu vă va da un verdict și nu va spune că nu veți urmări adevărul în viitor. Nici Eu nu voi da un verdict în ceea ce vă privește și nu voi spune că, dacă nu urmăriți adevărul acum, nu o veți face niciodată în viitor. Nu asta se întâmplă. Nu există o astfel de relație logică; nu aceasta e realitatea. Orice ar fi, sper ca, în viitorul apropiat sau chiar în acest moment, să puteți porni pe calea urmăririi adevărului, să deveniți oameni care urmăresc adevărul și să vă numărați printre cei care au speranță la mântuire.