Am petrecut ceva timp având părtășie și analizând chestiunea afirmațiilor despre conduita morală în cultura tradițională – aveți vreo experiență reală în această privință? (Anterior, am recunoscut doar că aceste afirmații despre conduita morală nu sunt adevărul, dar nu am realizat cât de profund au corupt omenirea. Doar prin părtășia și analiza Ta am realizat că diversele afirmații despre conduita morală care le sunt insuflate oamenilor de Satana par să fie corecte și bune în ochii oamenilor, dar au corupt, paralizat și întemnițat gândurile oamenilor, făcându-i să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să I se împotrivească și îndepărtându-i tot mai mult de El. Așa a corupt Satana omenirea pas cu pas, până în ziua de azi.) Dacă n-aș avea părtășie despre aceste lucruri în detaliu, ar putea oamenii să le recunoască pe cont propriu? Ar putea ei să analizeze esența acestor afirmații despre conduita morală? (Oamenii nu ar putea analiza sau vedea esența acestor afirmații despre conduita morală.) Dar după o experiență prelungită? (Oamenii ar fi capabili să recunoască problemele legate de unele afirmații despre conduita morală, dar nu să le analizeze clar esența.) Oamenilor le place deseori să considere că zicalele celebre din cultura tradițională sunt egale cu adevărul și să le amestece, mai ales când este vorba despre lucruri care seamănă la exterior cu adevărul sau care par a fi conforme cu moralitatea umană, cu standardele conștiinței lor și cu sentimentele omenești. Toți cred că aceste lucruri sunt pozitive și conforme cu adevărul, dar nimeni nu poate vedea că provin de la Satana și că sunt, de fapt, lucruri negative. Este pozitiv ceva insuflat de Satana omului? (Nu.) Nu există absolut nimic pozitiv în acele lucruri. Dimpotrivă, toate sunt lucruri negative și otrăvuri satanice. Nu încape nicio îndoială. Așadar, ați ajuns să cunoașteți și să scoateți la iveală aceste lucruri negative și otrăvuri satanice? A mai rămas în mintea voastră ceva similar acestor lucruri din cultura tradițională pe care le considerați a fi corecte? Dacă a mai rămas, e o năpastă, un cancer! Ar trebui să reflectați la asta mai mult acum și să observați îndeaproape și să acordați atenție acestui lucru în viața voastră cotidiană. Vedeți dacă în ce spun alții și în ce auziți sau în lucrurile care vă impresionează sau pe care vi le amintiți ori în acele lucruri pe care le acceptați în inima voastră și le considerați valoroase există ceva ce seamănă cu ceea ce susține cultura tradițională. Dacă există, trebuie să discerneți și să analizați și apoi să abandonați complet lucrul respectiv. Acest lucru va fi benefic pentru căutarea adevărului de către voi.

Unii oameni aduc în discuție expresia „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni” în timp ce scriu articole de mărturie despre experiențe – ar trebui să discerneți dacă această afirmație este corectă sau greșită, dacă este un lucru pozitiv sau negativ și dacă are legătură cu adevărul, cu cerințele lui Dumnezeu și cu principiile pe care ar trebui să le aibă oamenii când tratează chestiuni. Este validă afirmația „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni”? Este în concordanță cu adevărul? Este ceva produs de legile și regulamentele stabilite de Dumnezeu? Are vreo legătură cu faptul că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile? Haideți, împărtășiți cunoașterea și înțelegerea voastră în legătură cu această afirmație. (Și eu am spus asta anterior, mai ales când organizam lucrarea bisericii. Dacă personalul nu este desemnat în mod adecvat, potrivit principiilor, uneori lucrarea devine haotică. Dacă personalul este desemnat în conformitate cu principiile, lucrarea poate fi făcută bine. Pe atunci, consideram rolurile oamenilor foarte importante și semnificative, de aceea am citat expresia „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni”. Acum îmi dau seama că îmi lipsea înțelegerea privind suveranitatea și atotputernicia lui Dumnezeu. Mereu m-am axat pe rolul oamenilor și nu a existat niciun loc în inima mea pentru Dumnezeu.) Cine ar mai vrea să-și împărtășească gândurile? (Afirmația „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni” nu este o mărturie față de Dumnezeu, ci o mărturie față de oameni, ca și cum succesul ar depinde de efortul omenesc. Este o negare a suveranității lui Dumnezeu și este echivalentă cu mărturisirea pentru Satana. Dacă această afirmație este sădită în inimile oamenilor, în timp, când se vor confrunta cu probleme, ei vor crede că trebuie doar să găsească persoanele potrivite pentru a avea succes și nu vor avea credință în Dumnezeu sau nu se vor baza pe El. Prin urmare, este o afirmație deosebit de denaturată.) Modul în care înțelegeți această afirmație este, în esență, că nu e corectă sau un lucru pozitiv și că nu este, în niciun caz, adevărul. Așadar, de ce o folosiți? Dacă o folosiți, ce dezvăluie acest lucru? (Că nu avem discernământ în privința acestei afirmații.) Care este motivul pentru lipsa voastră de discernământ? Este că încă mai credeți că această afirmație are un aspect corect și valid? (Da.) Deci, ce este greșit la această afirmație? De ce spuneți că nu este corectă sau un lucru pozitiv? Mai întâi, să vedem dacă se conformează legilor obiective ale lucrurilor. La prima vedere, pare că oamenii sunt cei care îndeplinesc orice sarcină dată. Ei pregătesc lucrarea, ei realizează lucrarea și ei o urmăresc. Ei joacă un rol esențial în fiecare etapă și, în cele din urmă, determină finalul și progresul acelui element al lucrării. La exterior, cauzele, procesul evoluției lucrurilor și rezultatele sale par a fi toate determinate de oameni, dar, în realitate, cine este Cel care guvernează, orchestrează și rânduiește toate acestea? Are vreo legătură cu oamenii? Acceptă oamenii în mod pasiv orchestrările sorții și ale Suveranului sau preiau ei înșiși, în mod activ, controlul asupra tuturor lucrurilor? (Acceptă în mod pasiv.) Toți oamenii acceptă pasiv suveranitatea, orchestrarea și rânduielile lui Dumnezeu. Ce rol joacă aici oamenii? Nu sunt ei marionete în mâinile lui Dumnezeu? (Ba da.) Oamenii sunt asemenea unor marionete trase de sfori. Sfoara trasă determină acțiunea pe care o întreprind și expresia pe care o adoptă. Unde merg oamenii, ce spun și ce fac în fiecare zi – în mâinile cui sunt toate acestea? (În mâinile lui Dumnezeu.) Toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Oamenii acceptă pasiv suveranitatea lui Dumnezeu. Pe toată durata acestui proces, Dumnezeu stabilește ce va face, dacă va da în vileag pe cineva, ce schimbări și progres va realiza în această chestiune și când, care va fi finalul suprem și pe cine va da în vileag sau elimina; El stabilește ce lecții vor învăța oamenii prin această chestiune, ce adevăruri vor înțelege și ce tip de cunoaștere vor dobândi despre Dumnezeu, ce opinii îi va determina pe oameni să schimbe și ce noțiuni îi va face să abandoneze. Pot oamenii să realizeze toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu? Pot? (Nu, nu pot.) Oamenii nu pot să realizeze aceste lucruri. Pe durata întregii evoluții a oricărei chestiuni, oamenii doar fac lucruri pasiv și conștient sau inconștient, dar nicio persoană nu poate prevedea cauzele, procesul, rezultatele finale și finalurile obținute ale întregii chestiuni, nici nu poate controla vreunul dintre aceste lucruri. Cine prevede și controlează toate acestea? Doar Dumnezeu! Indiferent dacă este vorba de un eveniment semnificativ petrecut în univers sau de un mic incident petrecut în orice colț al oricărei planete, el nu depinde de oameni. Nicio persoană nu poate controla legile care guvernează totul sau procesul evoluției tuturor lucrurilor și rezultatele lor finale. Nicio persoană nu poate să prevadă viitorul tuturor lucrurilor sau să prezică ce se va întâmpla, cu atât mai puțin să controleze rezultatul final al tuturor lucrurilor. Doar Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, controlează și stăpânește toate acestea. Singurul efect pe care îl pot avea oamenii este să joace diferite roluri, ce pot fi pozitive sau negative, în medii vaste sau mărunte și alături de diverse tipuri de oameni, evenimente și lucruri ce sunt conduse, orchestrate și rânduite de Dumnezeu. Acesta este efectul pe care îl au oamenii și rolul pe care îl joacă. Când ceva nu are succes sau când rezultatele nu par să fie la fel de bune pe cât se aștepta, iar finalul nu este unul pe care oamenii doresc să îl vadă, când finalul chiar le aduce multă tristețe și durere, acestea sunt tot lucruri asupra cărora oamenii nu au nicio suveranitate, care nu pot fi prevăzute de oameni și, în mod sigur, nu pot fi controlate de ei. Dacă finalul ultim este foarte bun, dacă are un impact pozitiv și activ, dacă este foarte edificator pentru oameni și are o influență profundă asupra lor, atunci este de la Dumnezeu. Dacă ceva nu atinge finalul dorit, dacă finalul nu este foarte bun sau optimist și dacă pare să aibă unele efecte negative asupra oamenilor, și nu efective pozitive și active, întregul proces al acelei chestiuni este, de asemenea, orchestrat și rânduit de Dumnezeu. Nu este controlat de vreo persoană. Să nu vorbim despre lucruri îndepărtate; haideți să vorbim despre ce se poate observa în biserică, de exemplu, apariția antihriștilor. Din momentul în care un antihrist iese în față și începe să acționeze, este promovat în rolul de conducător sau de lucrător și preia o lucrare importantă în biserică, până în punctul în care este dezvăluit ca antihrist, discernut și dat în vileag de frați și surori și, în cele din urmă, este eliminat și respins – pe tot parcursul acestui proces, mulți oameni sunt induși în eroare, unii chiar îl urmează pe antihrist, unii suferă pierderi pentru intrarea lor în viață din cauza influenței antihristului și așa mai departe. Deși toate acestea provin din tulburările Satanei și sunt lucrarea slujitorilor Satanei, înseamnă asta că Dumnezeu nu vede apariția și evoluția tuturor acestor lucruri? Oare Dumnezeu nu știe care vor fi consecințele apariției unui antihrist? Oare Dumnezeu nu știe ce impact va avea un antihrist asupra bisericii și asupra fraților și surorilor? Sunt toate acestea doar rezultatul unui eșec cauzat de oameni? Când se confruntă cu apariția unor astfel de lucruri negative, oamenii gândesc deseori: „O, nu, Satana a profitat de un punct slab acolo; acesta a fost Satana care a perturbat lucrurile.” Implicația este: „De ce nu a supravegheat Dumnezeu lucrurile? Nu cercetează El toate lucrurile? Nu este Dumnezeu omniprezent? Nu este Dumnezeu atotputernic? Unde au fost autoritatea și puterea lui Dumnezeu?” În inimile oamenilor apar îndoieli. Care e sursa acestor îndoieli? Întrucât finalul evenimentului este negativ, nedorit, nu e ceea ce oamenii vor să vadă și se conformează chiar mai puțin noțiunilor și închipuirilor lor, credința lor sacră în Dumnezeu încasează o lovitură. Oamenii nu pot înțelege și gândesc: „Dacă Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor și controlează totul, atunci de ce s-ar întâmpla ca un antihrist să-i inducă în eroare pe oameni chiar în fața ochilor noștri? De ce s-ar întâmpla un lucru atât de nedorit în biserică și rândul fraților și surorilor?” În inimile oamenilor încolțesc îndoieli și credința lor că „Dumnezeu este atotputernic și omniprezent” este încercată. Când credința oamenilor în Dumnezeu este încercată, dacă îi întrebi: „Cine e de vină pentru că începi să ai noțiuni despre Dumnezeu?”, vor spune: „Satana e de vină.” Dar întrucât Satana nu poate fi văzut de om, cui ar trebui să-i revină în cele din urmă această răspundere? Ar trebui să-i revină antihristului sau grupului antihristului. Oamenii vor spune că aceia care au fost induși în eroare de antihrist și ale căror vieți au suferit pierderi au meritat să fie induși în eroare de antihrist. În cele din urmă, la ce afirmație se rezumă înțelegerea oamenilor despre întreaga chestiune? „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni”. Aceasta e concluzia la care ajung. Unde Îl plasează pe Dumnezeu în aceasta? Ei nu înțeleg că Dumnezeu este suveran peste tot, așa că, în schimb, atribuie tot ce se întâmplă teoriei lipsite de fond potrivit căreia „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni”.

Când oamenii văd unele lucruri relativ bune și pozitive întâmplându-se în jurul lor, ca atunci când Duhul Sfânt săvârșește o lucrare puternică și toți au multă credință, când oamenii rămân fermi chiar și în toiul persecuției și al adversității, fără să devină vreunul o iudă, și când bunurile casei lui Dumnezeu și viețile fraților și surorilor nu suferă nicio pierdere, oamenii spun: „Aceasta e protecția lui Dumnezeu. Acest succes nu s-a datorat oamenilor; este fără îndoială lucrarea lui Dumnezeu.” Să presupunem că lucrurile pe care oamenii le văd întâmplându-se în jurul lor sunt indezirabile, de exemplu, biserica se confruntă cu oprimare și arestări din partea marelui balaur roșu, iar bunurile bisericii sunt confiscate de Satana. Să spunem că viețile fraților și surorilor suferă pierderi și că aleșii lui Dumnezeu sunt împrăștiați peste tot, strămutați și incapabili să se întoarcă acasă. Să presupunem că viața bisericească este distrusă și că membrii bisericii nu mai pot trăi aceeași viață bisericească precum înainte. Să ne imaginăm că nu mai pot trăi vieți vesele, fericite, de coexistență pașnică alături de frații și surorile lor, reunindu-se să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și făcându-și îndatoririle, iar unii oameni răi și neîncrezători încep să răspândească noțiuni pentru a-i induce în eroare pe alții, făcându-i să-și piardă credința în Dumnezeu și să cadă în negativitate și slăbiciune. Într-un astfel de moment, oamenii nu se pot abține să nu se plângă. Nu îndrăznesc să se plângă de Dumnezeu, așa că se plâng astfel: „Cutare e o persoană rea, cutare e Satana și cutare e un diavol. Dacă n-ar fi fost neatenți la întruniri și n-ar fi fost arestați, n-am fi ajuns în situația de a nu putea să ne întoarcem acasă. Dacă n-ar fi fost ei, am fi trăit în continuare viața bisericească fericiți, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și făcându-ne îndatoririle în mod normal. Toate acestea sunt din cauza unei anumite persoane, a unui anumit diavol, a unei anumite satane sau unui anumit regim satanic.” Deși oamenii nu îndrăznesc să nutrească nemulțumiri față de Dumnezeu sau să atribuie răspunderea întregii situații lui Dumnezeu, în acel moment, au dobândit o neîncredere inexplicabilă, nici mare, nici neglijabilă, față de El. Ce lucruri se vor ivi din aceste gânduri de neîncredere? Oamenii vor spune: „Am învățat o lecție din această experiență. De acum înainte, voi analiza cu atenție tot ce întâmpin și mă voi gândi de două ori înainte să acționez. Nu voi fi nechibzuit și nu mă voi încrede cu ușurință în nimeni. Voi fi mult mai atent în toate situațiile și voi învăța să mă protejez.” Îl mai au pe Dumnezeu în inimile lor? Se mai bazează pe Dumnezeu și au credință în El? Unii oameni spun: „Cum să nu? În inima mea, cred încă în Dumnezeu și încă mă bazez pe El în mod sincer.” Dar, în secret, ei își spun: „Nu te încrede atât de ușor în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu îi încearcă și îi rafinează mereu pe oameni. Nu te poți baza pe El! Privește doar ce s-a întâmplat chiar în fața ochilor noștri. Membri ai bisericii noastre au fost arestați de marele balaur roșu. De ce nu ne-a protejat Dumnezeu? Oare El vrea să vadă că interesele casei Sale sunt afectate? Oare Dumnezeu Se simte apatic când vede că neîncrezătorii îi induc în eroare pe oameni? Dacă Dumnezeu chiar vede asta, de ce nu-I pasă? De ce nu împiedică sau nu oprește asta? De ce nu ne luminează, astfel încât să putem discerne faptul că persoana care ne induce în eroare este o persoană rea și un neîncrezător, să ne putem distanța de ea cât mai curând posibil și să evităm toate aceste consecințe? Când neîncrezătorul îi induce în eroare pe oameni, de ce nu ne protejează Dumnezeu? Chiar și un avertisment rapid ar fi suficient!” Ei nu primesc răspunsuri la toate aceste „de ce-uri” și nici nu le pot primi. În final, după ce experimentează acest lucru, concluzia la care ajung este: „Mă voi baza pe Dumnezeu în chestiuni în care ar trebui să mă bazez pe El și mă voi baza pe mine însumi în chestiuni în care n-ar trebui să mă bazez pe Dumnezeu. Nu pot să fiu nesăbuit. Noi, frații și surorile, trebuie să învățăm să ne strângem laolaltă ca să ne ținem de cald și să ne ajutăm între noi. În rest, Dumnezeu poate să facă după bunul plac. Nu putem controla asta.” Dacă marele balaur roșu îi arestează pe aleșii lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și viața bisericească vor fi extrem de îngreunate și îndeplinirea îndatoririlor de către frați și surori va fi grav afectată. În aceste momente, neîncrezătorii și antihriștii își vor face apariția pentru a tulbura și induce în eroare, răspândind erezii și sofisme, susținând că arestările au avut loc deoarece conducătorii și lucrătorii s-au împotrivit intențiilor lui Dumnezeu, iar oamenii vor fi induși în eroare de acești antihriști și persoane rele. Când se întâmplă aceste evenimente ce nu se conformează noțiunilor și închipuirilor oamenilor și nici sentimentelor umane, oamenii nu învață niciodată lecții din ele. Ei nu ajung niciodată să înțeleagă suveranitatea, orchestrarea și firea lui Dumnezeu din aceste evenimente. Oamenii nu pricep niciodată intențiile lui Dumnezeu și nu înțeleg ce lecții dorește El să învețe ei, ce edificare dorește El să obțină ei și ce discernământ dorește El să dobândească ei din aceste evenimente. El vrea ca ei să aibă de câștigat din aceste evenimente. Oamenii nu știu niciunul dintre aceste lucruri și nu știu cum să le experimenteze. Prin urmare, când vine vorba de toate lucrurile pe care le văd petrecându-se în jurul lor, oamenii cred cu adevărat că propoziția „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni” este corectă și că este mai fiabilă și mai reală decât faptul că „Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, Dumnezeu este omniprezent și cercetează totul”. De fapt, în sinea voastră, mai credeți că propoziția „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni” este mai reală, că oamenii stabilesc totul și că a spune că Dumnezeu decide totul pare puțin vag. De ce cred oamenii că este ceva vag? De ce cred oamenii că afirmația „Dumnezeu decide totul” nu inspiră încredere? În teorie, pentru că oamenii nu înțeleg adevărul și nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar, în realitate, care e motivul? (În realitate, oamenii nu recunosc sau nu cred că Dumnezeu este suveran peste tot.) Este corect să spui că oamenii nu cred sau nu recunosc că Dumnezeu este suveran asupra tuturor, dar există un motiv mai specific, și anume că propoziția „Succesul și eșecul lucrurilor depind de oameni” dezvăluie perspectiva eronată pe care o au oamenii referitor la modul în care privesc lucrurile bune și rele. Oamenii cred că lucrurile care le aduc pace, veselie, confort și fericire sunt bune și vin de la Dumnezeu. Există unele lucruri care îi neliniștesc sau înspăimântă pe oameni, care îi fac să plângă, să sufere sau îi umplu cu atât de multă durere, încât își doresc să moară – unele lucruri chiar fac ca oamenilor să le fie imposibil să-și asigure o viață bisericească normală și un mediu normal în care să-și facă îndatoririle. Aceste tipuri de lucruri sunt considerate de oameni „lucruri rele”. Termenul „lucruri rele” trebuie pus între ghilimele. Pot „lucrurile rele” să aibă un efect bun asupra oamenilor? Ei nu pot să vadă sau să simtă aceste efecte bune, așadar, în mințile lor, acel „tot” peste care Dumnezeu este suveran include doar lucrurile care le aduc pace, veselie, îndestulare, beneficii, edificare și câștiguri, precum și lucrurile care le întăresc credința în Dumnezeu. Acestea sunt lucrurile despre care oamenii cred că țin de suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor. În schimb, dacă, la suprafață, unele lucruri par să provoace suferință în viețile oamenilor, să dăuneze intereselor bisericilor și dacă unii oameni sunt induși în eroare, unii sunt chiar eliminați și unii întâmpină evenimente nefericite și îndură ceva durere, oamenii cred că aceste lucruri nu au nicio legătură cu suveranitatea lui Dumnezeu și că sunt lucrarea Satanei. Oamenii cred că, dacă ar fi lucrarea lui Dumnezeu, aceste lucruri negative nu ar apărea sau nu ar exista; asta au stabilit ei. Prin urmare, înțelegerea propoziției „Dumnezeu este suveran asupra tuturor” de către oameni e unilaterală și foarte superficială. Se limitează la noțiuni umane, e încărcată de emoții umane și nu corespunde realității. Să vă dau un exemplu. Dumnezeu a creat tot felul de insecte și păsări. Unii oameni spun: „Cred că toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu sunt importante, că toate sunt insecte benefice și toate sunt bune. Albinele au fost create de Dumnezeu și tot soiul de păsări bune au fost create de El. Țânțarii îi ciupesc mereu pe oameni și răspândesc boli, așa că nu sunt buni. Poate că țânțarii nu au fost creați de Dumnezeu.” Nu este aceasta o înțelegere denaturată? În realitate, toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu, Creatorul, și tot ce trăiește și ce nu trăiește vine de la Dumnezeu. În noțiunile lor, oamenii cred că doar diversele insecte și păsări benefice și alte creaturi benefice vin de la Dumnezeu – cât despre muște, țânțari, ploșnițe și unele animale carnivore care sunt considerate de om deosebit de violente, acele creaturi nu par să vină de la Dumnezeu și, chiar dacă vin, nu sunt lucruri bune. Nu este aceasta o noțiune umană? În ideile și noțiunile oamenilor, aceste lucruri au fost treptat clasificate sistematic: orice e pe placul oamenilor sau le aduce beneficii este considerat pozitiv și creat de Dumnezeu, în timp ce orice nu e pe placul oamenilor sau le face rău este considerat negativ și necreat de Dumnezeu și s-ar putea să fi fost creat de Satana sau produs de natură. În mintea lor, oamenii cred deseori inconștient că „Muștele, țânțarii și ploșnițele nu sunt lucruri bune, nu au fost create de Dumnezeu. El nu ar crea în niciun caz asemenea lucruri.” Sau gândesc: „Leii și tigrii mănâncă mereu oi și zebre, sunt prea cruzi. Nu sunt lucruri bune. Lupii sunt siniștri, vicleni, feroce, violenți și cruzi. Lupii sunt răi, dar vacile și oile sunt bune, iar câinii sunt chiar mai buni.” Dacă ceva creat de Dumnezeu este bun sau nu este bun nu se măsoară în funcție de nevoile emoționale sau gusturile omenești – nu așa se măsoară aceste lucruri. Dumnezeu a creat tot felul de animale, inclusiv zebre, căprioare și diverse tipuri de erbivore, precum și carnivore feroce, cum sunt leii, tigrii, leoparzii și crocodilii, care sunt deosebit de violenți, inclusiv unii prădători care își pot ucide prada dintr-o singură mușcătură. Indiferent dacă aceste animale sunt bune sau rele în ochii oamenilor, toate au fost create de Dumnezeu. Unii oameni văd lei mâncând zebre și gândesc: „O, nu, biata zebră! Leii sunt foarte feroce pentru că mănâncă zebre.” Când văd un lup devorând o oaie, cugetă: „Lupii sunt foarte cruzi și vicleni. De ce a creat Dumnezeu lupii? Oile sunt așa drăguțe, blânde și docile. De ce nu a creat Dumnezeu doar animale docile? Lupii sunt dușmanul natural al oilor, deci de ce a creat Dumnezeu atât lupi, cât și oi?” Ei nu înțeleg misterul din spatele acestui lucru și nutresc mereu noțiuni și închipuiri umane. Când există incidente în care antihriștii induc în eroare oameni din biserică, unii spun: „Dacă lui Dumnezeu Îi este milă de această omenire, de ce l-a creat El pe Satana? De ce îi permite El Satanei să corupă omenirea? Întrucât Dumnezeu ne-a ales pe noi, de ce le permite antihriștilor să apară în biserică?” Nu înțelegi, nu-i așa? Aceasta e suveranitatea lui Dumnezeu. Așa stăpânește Dumnezeu peste toate lucrurile și doar când stăpânește asupra lor în acest mod pot toate lucrurile să existe în mod normal în cadrul regulilor și al legilor pe care le-a poruncit El. Dacă Dumnezeu te-ar proteja și i-ar împiedica pe antihriști să apară în biserică, ai ști ce sunt antihriștii? Ai ști cum este firea unui antihrist? Dacă ți s-ar spune doar niște cuvinte și doctrine despre deslușirea antihriștilor, fără să întâlnești în realitate unul, ai putea să discerni antihriștii? (Nu.) Cu siguranță nu. Dacă antihriștilor și oamenilor răi nu li s-ar permite să apară, ai fi mereu asemenea unei flori într-o seră: de îndată ce temperatura s-ar schimba subit, te-ai veșteji din cauza valului brusc de ger, incapabil să reziști. Prin urmare, dacă oamenii vor să înțeleagă adevărul, trebuie să accepte și să se supună tuturor mediilor și tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor peste care stăpânește Dumnezeu și pe care le orchestrează El. „Toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile” le includ pe cele pozitive și negative, includ lucrurile care se conformează noțiunilor și închipuirilor tale și lucrurile care nu se conformează. Includ lucrurile pe care le consideri pozitive și lucrurile negative care îți displac și includ lucrurile care sunt în acord cu sentimentele tale și pe cele care nu sunt în acord cu sentimentele sau gusturile tale. Trebuie să accepți toate aceste lucruri. Care este scopul acceptării tuturor acestor lucruri? Nu este doar de a-ți clădi cunoașterea și de a-ți spori experiența, este de a-ți îngădui să ajungi să cunoști cuvintele lui Dumnezeu într-un mod mai practic și mai concret, să înțelegi adevărul și să experimentezi veridicitatea și exactitatea cuvintelor lui Dumnezeu prin aceste fapte. În cele din urmă, vei confirma că acele cuvinte ale lui Dumnezeu sunt adevărul, vei învăța lecții de la diferite persoane, evenimente și lucruri, îngăduindu-ți să înțelegi mai multe adevăruri, să vezi dincolo de fațada multor lucruri și să te îmbogățești și mai mult. Rezultatul suprem obținut astfel este că vei fi capabil să dobândești cunoaștere despre Creator prin apariția și evoluția diferitelor persoane, evenimente și lucruri, vei ajunge să-I înțelegi firea și esența și vei învăța că El guvernează și orchestrează toate lucrurile.