Cât despre soarta unei țări, ar trebui oamenii să înțeleagă cum o vede Dumnezeu și cum ar trebui să o vadă ei în mod corect? (Da.) Oamenii ar trebui să înțeleagă exact ce punct de vedere ar trebui adoptat în această chestiune, pentru a scăpa de efectele erozive și de influența pe care o are asupra lor ideea că „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale”. Haideți mai întâi să vedem dacă soarta unei țări poate fi influențată de orice persoană, forță sau grup etnic. Cine hotărăște soarta unei țări? (Dumnezeu o hotărăște.) Corect, această cauză fundamentală trebuie înțeleasă. Soarta unei țări este strâns legată de suveranitatea lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu nimeni altcineva. Nicio forță, idee sau persoană nu poate să schimbe destinul unei țări. Ce înglobează destinul unei țări? Prosperitatea și declinul ei. Indiferent dacă este dezvoltată sau înapoiată și indiferent de localizarea sa geografică, de cât teritoriu ocupă, de dimensiunea și de toate resursele sale – câte sunt pe pământ, sub pământ și în aer – indiferent cine este conducătorul țării, ce fel de oameni alcătuiesc ierarhia de conducere, care sunt principiile politice directoare și metoda de guvernare a conducătorului, dacă Îl recunoaște pe Dumnezeu, I se supune și care este atitudinea lui față de El și așa mai departe, soarta țării este influențată de toate aceste aspecte. Lucrurile acestea nu sunt stabilite de nicio persoană, cu atât mai puțin de vreo forță. Nicio persoană sau putere nu are ultimul cuvânt, și nici Satana. Așadar, cine are ultimul cuvânt? Doar Dumnezeu are ultimul cuvânt. Oamenii nu înțeleg aceste lucruri, și nici Satana, dar el este sfidător. Își dorește întruna să preia controlul asupra oamenilor și să-i domine, așa că se folosește permanent de unele idei și opinii tulburătoare și care induc în eroare pentru a promova lucruri precum conduita morală și obiceiurile sociale și pentru a-i determina pe oameni să accepte aceste idei, exploatându-i astfel încât ei să-i slujească pe conducători și să-i mențină la putere. Dar, de fapt, indiferent ce face Satana, soarta unei țări nu are nicio legătură cu Satana și nici cu cât de viguros, de profund și de larg sunt răspândite aceste idei din cultura tradițională. Condițiile de trai și forma de existență a oricărei țări din orice perioadă – indiferent că este bogată sau săracă, înapoiată sau dezvoltată, precum și poziția pe care o ocupă printre numeroasele țări din lume – nu au nicio legătură cu puterea guvernării conducătorilor, cu esența ideilor acestor gânditori sau cu vitalitatea cu care le răspândesc. Soarta unei țări are legătură doar cu suveranitatea lui Dumnezeu și cu perioada în care El gestionează întreaga omenire. În timpul oricărei perioade în care Dumnezeu este nevoit să săvârșească o anumită lucrare, să conducă și să orchestreze anumite lucruri, să îndrume întreaga societate în vreo direcție și să dea naștere oricărei forme a societății, vor apărea niște protagoniști speciali și se vor petrece unele lucruri importante și deosebite. De exemplu, războiul, anexarea terenurilor unor țări de către altele, apariția unor noi tehnologii speciale, sau chiar mișcarea tuturor oceanelor și a plăcilor continentale ale Pământului și așa mai departe – toate acestea sunt supuse suveranității și rânduielilor mâinii lui Dumnezeu. De asemenea, este posibil ca apariția unei persoane obișnuite să conducă întreaga rasă umană să facă un progres uriaș. La fel de posibil este ca producerea unui eveniment extrem de banal, insignifiant, să declanșeze o migrație în masă a omenirii, sau se poate ca, sub efectele unui eveniment neremarcabil, întreaga omenire să sufere o transformare majoră sau economia, problemele militare, afacerile sau tratamentele medicale și așa mai departe să fie supuse, în diverse măsuri, unor schimbări. Aceste schimbări influențează soarta oricărei țări de pe pământ, precum și prosperitatea și declinul său. Acesta e motivul pentru care destinul, ascensiunea și colapsul oricărei țări, indiferent că este puternică sau slabă, sunt legate, toate, de gestiunea lui Dumnezeu în rândul omenirii și de suveranitatea Sa. Atunci, de ce vrea Dumnezeu să facă lucrurile în felul acesta? Intențiile Sale se află la baza tuturor lucrurilor. Pe scurt, supraviețuirea, ascensiunea și colapsul oricărei țări sau națiuni nu au nicio legătură cu nicio rasă, nicio putere, nicio clasă conducătoare, cu niciun mod sau metodă de guvernare și cu nicio persoană individuală. Au legătură doar cu suveranitatea Creatorului și de asemenea, cu perioada în care Creatorul gestionează omenirea și cu următorul pas pe care îl va face El în gestionarea și conducerea omenirii. Prin urmare, orice face Dumnezeu influențează destinul oricărei țări, națiuni, rase și al oricărui grup sau individ. Din acest punct de vedere, se poate spune că destinele oricărei persoane, rase, națiuni și țări sunt, de fapt, unite și strâns legate între ele și că între acestea există o relație indisolubilă. Totuși, relația dintre aceste lucruri nu se naște datorită ideii și opiniei conform căreia „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale”, ci, mai degrabă, datorită suveranității Creatorului. Tocmai datorită faptului că destinele acestor lucruri se află sub suveranitatea singurului Dumnezeu adevărat, Creatorul, între ele există o relație indisolubilă. Aceasta este cauza principală și esența sorții unei țări.

Așadar, analizând chestiunea din perspectiva majorității populației, ce punct de vedere ar trebui să aibă o persoană în ceea ce privește soarta țării sale? În primul rând, ar trebui să se uite la cât de mult face țara ca să protejeze majoritatea populației și să o mulțumească în continuare. Dacă majoritatea populației trăiește bine, este liberă și are dreptul de a vorbi nestingherit, dacă toate politicile promulgate de guvernul statului sunt foarte raționale și oamenii le consideră corecte și rezonabile, dacă drepturile omului – ale celui de rând – pot fi protejate, iar dacă lor nu li se ia dreptul la viață, atunci ei vor ajunge în mod firesc să depindă de această țară, să se simtă fericiți trăind acolo și să o iubească din adâncul inimii. Atunci, toată lumea va fi responsabilă pentru soarta acelei țări, iar oamenii chiar vor fi dispuși să-și îndeplinească responsabilitatea față de ea și își vor dori ca aceasta să existe pentru totdeauna, pentru că este de folos vieții lor și tuturor lucrurilor care îi privesc. Dacă această țară nu poate să protejeze viața oamenilor de rând și nu le oferă drepturile omului pe care le merită, iar ei nici măcar nu au libertatea de exprimare și dacă aceia care-și spun părerea sunt supuși restricțiilor și represaliilor, iar oamenilor le este chiar interzis să vorbească sau să discute despre ceea ce vor și dacă, atunci când oamenii sunt supuși hărțuirii, umilinței și prigoanei, țării nu îi pasă și dacă nu există niciun fel de libertate, iar oamenii sunt lipsiți de drepturile lor fundamentale și de dreptul la viață și dacă aceia care cred în Dumnezeu și Îl urmează sunt chiar constrânși și prigoniți, astfel încât să nu se mai poată întoarce acasă și dacă persoanele credincioase sunt ucise fără consecințe, atunci această țară este una a diavolilor, a Satanei, și nu este una adevărată. În acest caz, ar mai trebui ca toți să fie responsabili pentru soarta sa? În situația în care, în inima lor, oamenii deja detestă și urăsc această țară, atunci, chiar dacă teoretic acceptă responsabilitatea pentru ea, nu vor fi dispuși să o îndeplinească. Dacă un inamic puternic va veni să invadeze această țară, cei mai mulți oameni chiar vor spera la prăbușirea iminentă a țării, ca să poată duce vieți fericite. Prin urmare, responsabilitatea tuturor pentru soarta unei țări depinde de modul în care îi tratează pe oameni guvernul acesteia. Important este dacă are sprijinul publicului – în principal, se stabilește pe baza acestui aspect. Celălalt aspect, esențial vorbind, este că în spatele a tot ce se petrece în orice țară există mai multe motive și mai mulți factori care determină ca acest lucru să se întâmple și nu este ceva ce poate fi influențat de o persoană de rând sau de una insignifiantă. Așadar, când este vorba de soarta unei țări, niciun individ sau niciun grup etnic nu are ultimul cuvânt ori puterea de a interveni. Nu este aceasta o realitate? (Ba da.) Haideți să spunem, de exemplu, că acea clasă conducătoare a țării tale vrea să-și extindă teritoriul și să pună mâna pe terenul, infrastructura și resursele principale ale unei țări vecine. După ce ia decizia, clasa conducătoare începe să pregătească forțele armate, să strângă fonduri, să facă rezerve cu tot felul de provizii și să discute când să inițieze extinderea terenului. Au oamenii de rând dreptul să afle despre toate acestea? Nici măcar nu ai dreptul să afli. Tot ce știi este că, în ultimii ani, impozitul la stat a crescut, precum au crescut și cotizațiile și taxele impuse sub diverse pretexte, cât și datoria națională. Singura ta obligație este să plătești impozite. Cât despre ceea ce se va întâmpla cu țara și ce vor face conducătorii, are asta vreo legătură cu tine? Până în momentul în care țara decide să intre în război, ce țară și ce pământuri va invada și cum le va invada sunt lucruri pe care doar clasa conducătoare le știe și pe care nici măcar soldații care vor fi trimiși la luptă nu le știu. Nici măcar nu au dreptul să știe. Ei trebuie să lupte oriunde le spune conducătorul. Cât despre motivul pentru care se luptă, durata luptei, dacă pot câștiga sau nu și când se vor putea întoarce acasă, pur și simplu nu știu, nu știu absolut nimic. Copiii unora sunt trimiși la război, dar ei, ca părinți, nici măcar nu ajung să afle asta. Mai rău este că, atunci când copiii lor sunt uciși, nici măcar nu află. Abia când cenușa este adusă înapoi află că odraslele lor au murit. Așadar, spune-Mi, au vreo legătură cu tine, ca persoană obișnuită, soarta țării tale, lucrurile pe care le va face țara ta și deciziile pe care le va lua? Îți spune țara ție, persoană obișnuită, despre aceste lucruri? Ai dreptul să participi la luarea deciziilor? Nici măcar nu ai dreptul de a ști, darămite dreptul de a participa la luarea deciziilor. Indiferent ce reprezintă țara ta pentru tine, au vreo legătură cu tine modul în care se dezvoltă, direcția spre care se îndreaptă și felul în care este guvernată? Nu au nicio legătură cu tine. De ce? Pentru că ești o persoană obișnuită și toate aceste lucruri au legătură doar cu ei, conducătorii. Ultimul cuvânt aparține conducătorilor, clasei conducătoare și celor direct interesați, dar nu are nicio legătură cu tine ca persoană obișnuită. Așadar, ar trebui să fii puțin conștient. Nu face lucruri iraționale; nu este nevoie să renunți la viața ta sau să te pui în pericol pentru un conducător. Haideți să presupunem că ei, conducătorii țării, sunt dictatori și că puterea se află în mâinile diavolilor care nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și care-și petrec întreaga zi dedându-se băuturii și desfrâului, trăind extravagant și fără să facă nimic pentru popor. Țara ajunge să aibă datorii și devine haotică, iar conducătorii sunt corupți și incompetenți, ceea ce duce la invadarea ei de un inamic străin. Abia atunci se gândesc conducătorii la oamenii obișnuiți, chemându-i și spunându-le: „«Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale.» Dacă țara piere, pe toți vă așteaptă o viață grea. Acum țara are probleme, iar invadatorii ne-au trecut granițele. Ca să protejați țara, grăbiți-vă pe câmpul de luptă! A venit momentul în care țara are nevoie de voi!” Tu cugeți la asta, gândind: „Așa este, «Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale.» În sfârșit, țara are nevoie și de mine, așa că, deoarece am această responsabilitate, ar trebui să renunț la viața mea pentru a-mi proteja țara. Țara noastră nu poate să ajungă pe mâinile altora; fără acest conducător la putere, suntem terminați!” Este nesăbuit să gândești așa? Conducătorii acestor dictaturi Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și I se împotrivesc, mănâncă, beau și se simt bine toată ziua, se comportă nechibzuit, îi calcă în picioare pe oamenii de rând și rănesc și brutalizează masele. Dacă te grăbești vitejește și fără frică să protejezi conducători ca aceștia, servindu-le drept carne de tun pe câmpul de luptă și renunțând la viața ta pentru ei, atunci clar ești nesăbuit și juri credință oarbă! De ce spun că ești „clar nesăbuit”? Pentru cine se luptă, mai exact, soldații de pe câmpul de luptă? Pentru cine își sacrifică viața? Pentru cine servesc drept carne de tun? Și dacă dintre toți oamenii, tu, un om de rând slab și fragil, intri în luptă, atunci asta este doar o demonstrație de curaj nebunesc și risipa unei vieți. Dacă va veni războiul, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să-I ceri să te protejeze, ca să poți fugi într-un loc sigur, mai degrabă decât să faci un sacrificiu fără rost și să te împotrivești. Cum se definește sacrificiul fără rost? Drept curaj nebunesc. În mod firesc, țara-i va obliga pe acei oameni dispuși să susțină spiritul zicalei: „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” să-i protejeze pe conducători și să-și pună viața în pericol pentru ei. Soarta țării are un impact uriaș asupra intereselor și supraviețuirii unor astfel de oameni, așa că lăsați-i pe ei să se ocupe de treburile țării. Tu ești o persoană obișnuită, nu ai puterea de a proteja țara și aceste lucruri nu au nicio legătură cu tine. Mai exact, ce fel de țară merită apărată? Dacă este o țară cu sisteme libere și democratice, iar conducătorul chiar face lucruri pentru oameni și le poate garanta o viață normală, atunci o astfel de țară merită apărată și protejată. Oamenii de rând consideră că protejarea unei astfel de țări echivalează cu protejarea propriei case, ceea ce este o responsabilitate de la care nu pot să se eschiveze, așa că sunt dispuși să lucreze pentru țară și să-și îndeplinească responsabilitatea. Însă dacă diavolii sau Satana stăpânesc această țară și conducătorii sunt atât de răi și de incompetenți încât domnia acestor regi demoni se termină și ei ar trebui să abdice, Dumnezeu va ridica o țară puternică pentru a invada. Acesta este un semn din Ceruri către ființele umane, care le spune că ei, conducătorii acestui regim, ar trebui să abdice și că nu sunt demni să aibă o asemenea putere, să domine acest pământ, sau să-i facă pe oamenii acestei țări să aibă grijă de ei, întrucât nu au făcut nimic pentru a asigura bunăstarea populației țării și nici domnia lor nu a fost de vreun folos oamenilor de rând și nici nu a adus vreo fericire în viața lor. Ei doar i-au chinuit pe cetățenii de rând, le-au făcut rău, i-au torturat și abuzat. Prin urmare, conducătorii ca aceștia ar trebui să abdice și să renunțe la pozițiile lor. Dacă acest regim este înlocuit de un sistem democratic și cu oameni virtuoși la putere, acest lucru va împlini speranțele și așteptările populației și va fi, de asemenea, în conformitate cu voia Cerurilor. Cei care se conformează căilor Cerurilor vor prospera, în timp ce aceia care se împotrivesc Cerurilor vor pieri. Dacă, în calitate de cetățean obișnuit, ideea că „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” te induce mereu în eroare și idolatrizezi și urmezi întotdeauna clasa conducătoare, atunci cu siguranță vei muri înainte de vreme și este posibil să devii o victimă de sacrificiu și un obiect funerar al clasei conducătoare. Dacă urmărești adevărul, eviți să fii indus în eroare de Satana și poți să scapi de influența acestuia și să-ți păstrezi viața, ai speranța de a vedea apariția unei țări pozitive, stăpâni înțelepți și conducători chibzuiți care preiau puterea și înființarea unui sistem social bun și vei avea norocul să duci o viață fericită. Nu este aceasta alegerea unei persoane inteligente? Să nu crezi că oricine invadează e un dușman sau un diavol; este greșit. Dacă mereu îi consideri pe conducători ca fiind ființe supreme și mai presus de toți ceilalți și îi tratezi ca pe stăpânii veșnici ai acestui pământ indiferent câte rele ar face, cât de mult s-ar împotrivi lui Dumnezeu și i-ar brutaliza pe credincioși, aceasta este o greșeală gravă. Gândește-te la asta: odată ce dinastiile feudale conducătoare din trecut au fost eradicate, iar oamenii au trăit sub o mulțime de sisteme sociale relativ democratice, ei au devenit oarecum mai liberi și mai fericiți, viața lor a fost mai bună decât înainte din punct de vedere material, iar orizontul viziunii omenirii, perspectiva și opiniile despre diverse lucruri au devenit mai avansate decât înainte. Dacă toți oamenii ar fi avut o gândire înapoiată și ar fi crezut permanent că „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” și și-ar fi dorit să reînvie vechile tradiții, să restabilească domnia împăraților și să se întoarcă la un sistem feudal, ar fi putut omenirea să se dezvolte la fel de mult? Ar fi habitatul ei așa cum este acum? Cu siguranță nu ar fi. Prin urmare, atunci când țara are probleme, dacă legile ei prevăd că trebuie să-ți îndeplinești îndatoririle civice și să efectuezi serviciul militar, atunci trebuie să efectuezi serviciul militar în conformitate cu legea. Dacă trebuie să intri în luptă în timpul serviciului militar, și atunci ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitatea, deoarece asta este ceea ce trebuie să faci, prin lege. Nu poți încălca legea și trebuie să o respecți. Dacă legea nu o cere, atunci ești liber să alegi. Dacă țara în care locuiești Îl recunoaște pe Dumnezeu, Îl urmează, I se închină și are binecuvântările Lui, atunci ar trebui apărată. Dacă țara în care locuiești I se împotrivește lui Dumnezeu, Îl persecută și-i arestează și-i asuprește pe creștini, atunci o astfel de țară este una satanică, de diavoli condusă. Opunându-I-se lui Dumnezeu în mod constant, cu o furie sălbatică, a ofensat deja firea lui Dumnezeu și a fost blestemată de El. Când o astfel de țară se confruntă cu invazia unui inamic străin și este copleșită de necazuri în interiorul și în afara granițelor sale, este o perioadă de indignare larg răspândită, nemulțumire și resentimente între Dumnezeu și omenire. Nu este acesta momentul în care Dumnezeu vrea să creeze un mediu pentru a distruge această țară? Acesta este momentul în care Dumnezeu începe să acționeze. Dumnezeu a auzit rugăciunile oamenilor și a sosit timpul ca El să repare greșelile făcute aleșilor Lui. Acesta este un lucru bun și este, totodată, o veste bună. Momentul în care Dumnezeu urmează să-i distrugă pe diavoli și pe Satana este și cel în care aleșii lui Dumnezeu devin extrem de entuziasmați și merg să răspândească vestea. În această clipă, nu trebuie să-ți riști viața pentru clasa conducătoare. Ar trebui să-ți folosești înțelepciunea ca să te lepezi de constrângerile impuse de clasa conducătoare, să fugi degrabă pentru a-ți salva viața și să te salvezi de urgență. Unii spun: „Dacă fug, voi fi un dezertor? Nu este egoist din partea mea?” Ai putea și să nu fii un dezertor, și doar să-ți păzești casa și să aștepți ca invadatorii să o bombardeze și să o ocupe, și să vezi atunci care este rezultatul. Cert este că atunci când are loc orice eveniment major de importanță națională, oamenii obișnuiți nu au dreptul să facă alegeri. Toată lumea poate doar să aștepte pasiv, să privească și să suporte consecințele inevitabile ale acestui eveniment. Nu este aceasta o realitate? (Ba da.) Aceasta chiar este o realitate. În orice caz, fuga este cea mai înțeleaptă cale de acțiune. Este responsabilitatea ta să-ți protejezi viața și siguranța familiei tale. Dacă tuturor li s-ar cere să fie răspunzători pentru soarta țării lor, iar asta i-ar ucide pe toți și tot ce ar rămâne din țară ar fi o întindere de pământ, ar mai exista esența țării? „Țară” ar fi doar un cuvânt gol, nu-i așa? În ochii dictatorilor, viețile umane sunt cel mai puțin valoros lucru în comparație cu ambițiile și dorințele lor, cu actele lor de agresiune și cu oricare dintre deciziile și acțiunile lor, dar în ochii lui Dumnezeu, viețile omenești sunt cel mai important lucru. Lăsați-i pe cei dispuși să fie carne de tun pentru dictatori și pe cei care susțin spiritul zicalei „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” să aibă contribuții și să facă sacrificii pentru conducători. Cei care Îl urmează pe Dumnezeu nu au nicio obligație să facă sacrificii pentru o țară a Satanei. Ai putea să o spui și așa: lăsați-i pe descendenții supuși ai Satanei și pe cei care îl urmează să facă sacrificii pentru domnia Satanei și pentru ambițiile și dorințele sale. Este corect să-i lași să fie carne de tun. Nimeni nu i-a obligat să aibă ambiții și dorințe atât de mari. Pur și simplu le place să-i urmeze pe conducători și sunt hotărâți să jure loialitate diavolilor, chiar dacă asta îi ucide. În cele din urmă, ei devin victime de sacrificiu și podoabe funerare ale Satanei, și asta este ceea ce merită.

Când o țară invadează o alta sau când o tranzacție inechitabilă cu o altă țară duce la război, în cele din urmă, victimele sunt oamenii de rând, toți cei care trăiesc în acel ținut. Faptul că unele războaie ar putea fi evitate dacă una din părți ar fi capabilă să facă unele compromisuri, să renunțe la ambițiile, dorințele și puterea sa și să se gândească la supraviețuirea oamenilor de rând, este o realitate. De fapt, multe războaie sunt iscate de conducătorii care se agață de propria domnie, care nu-și doresc să renunțe sau să piardă puterea din mâinile lor și care, mai degrabă, își respectă cu îndârjire credințele, agățându-se de putere și ținându-se de propriile interese. Odată ce izbucnește războiul, oamenii obișnuiți, de rând, sunt victimele. În vreme de război, sunt împrăștiați în toate zările și sunt cei mai puțin capabili să facă față tuturor acestor lucruri. Se gândesc acești conducători la oamenii de rând? Imaginați-vă că ar exista un conducător care ar spune: „Dacă nu renunț la propriile convingeri și teorii, s-ar putea să sfârșesc prin a începe un război, iar victimele vor fi oamenii obișnuiți. Chiar dacă voi câștiga, acest pământ va fi distrus de arme și muniție, iar casele în care locuiesc oamenii vor fi spulberate, așa că oamenii care locuiesc pe acest pământ nu vor avea vieți fericite în viitor. Pentru a-i proteja pe oamenii de rând, voi abdica, mă voi dezarma, mă voi preda și voi face compromisuri”, iar după aceea, războiul ar fi evitat. Există un astfel de conducător? (Nu.) De fapt, oamenii obișnuiți nu vor să lupte și nici să participe la rivalități sau lupte între forțele politice. Toți sunt trimiși pasiv pe câmpul de luptă și la ghilotină de către conducător. Indiferent dacă mor sau supraviețuiesc, toți acești oameni trimiși pe câmpul de luptă servesc, în cele din urmă, la menținerea conducătorului la putere. Așadar, este conducătorul beneficiarul suprem? (Da.) Ce pot câștiga oamenii de rând din război? Oamenii de rând pot doar să fie devastați de acesta și să sufere din cauza distrugerii caselor lor și a habitatului de care depind. Unii își pierd familiile și chiar mai mulți sunt strămutați și lăsați fără adăpost, fără nicio perspectivă de a se întoarce. Și totuși, conducătorul susține cu măreție că războiul a fost lansat pentru a proteja casele oamenilor și a le asigura supraviețuirea. E valabilă această afirmație? Nu este o exagerare necinstită? În cele din urmă, oamenii obișnuiți, de rând, sunt cei care suportă toate consecințele rele ale acestui lucru, iar cel mai mare beneficiar este conducătorul. El poate continua să domnească asupra oamenilor, să conducă ținutul, să păstreze puterea în mâinile lui și să continue să stea în locul conducătorului dând ordine, în timp ce oamenii obișnuiți sunt într-o situație disperată, fără viitor și fără speranță. Unii oameni cred că această idee potrivit căreia „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” este absolut corectă. Analizând-o acum, este corectă? (Nu, nu este corectă.) Nu există niciun pic de corectitudine în această zicală. Indiferent dacă analizăm chestiunea din perspectiva motivelor Satanei de a insufla această idee oamenilor, sau a uneltirilor, dorințelor și ambițiilor conducătorilor în diferite etape de-a lungul istoriei dezvoltării umane, sau a oricărui fapt ce privește soarta unei țări, producerea acestor evenimente nu poate fi controlată de nicio persoană obișnuită, de niciun individ sau grup etnic. În cele din urmă, victimele sunt masele nebănuitoare și oamenii de rând, în timp ce aceia care beneficiază cel mai mult sunt din clasa conducătoare a țării, conducătorii din vârf. Când țara are probleme, ei îi trimit pe oamenii de rând în prima linie pentru a fi folosiți drept carne de tun. Când țara nu are probleme, oamenii de rând sunt mâna care îi hrănește. Ei îi exploatează pe cei obișnuiți, storcându-i de energie și trăind de pe urma lor, constrângându-i pe oameni să-i îngrijească și, în cele din urmă, chiar insuflându-le ideea că „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale” și forțându-i să o accepte. Cine nu o acceptă este etichetat drept nepatriot. Mesajul pe care îl transmit acești conducători este următorul: „Scopul domniei mele este ca voi să duceți vieți fericite. Fără domnia mea, nu ați putea supraviețui, așa că trebuie să faceți cum spun eu, să fiți cetățeni ascultători și întotdeauna gata să vă dedicați și să vă sacrificați pentru soarta țării voastre.” Cine este țara? Cine este sinonim cu țara? Conducătorii sunt sinonimi cu țara. Insuflându-le oamenilor această idee că „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale”, pe de o parte, ei îi constrâng pe oameni să-și îndeplinească responsabilitățile fără să aibă de ales, să ezite sau să obiecteze. Pe de altă parte, le spun acestora că soarta țării și chestiunea rămânerii conducătorilor la putere sau destituirea lor sunt deosebit de importante pentru populație, așa că trebuie să aibă mare grijă să apere atât țara, cât și pe conducătorii ei, pentru a le garanta existența normală. Oare chiar așa stau lucrurile? (Nu.) În mod evident, nu asta e situația. Conducătorii care nu pot să se supună lui Dumnezeu, să-I urmeze voia sau să lucreze de dragul oamenilor de rând nu vor câștiga sprijinul public și nu vor fi conducători buni. Dacă, în loc să acționeze de dragul oamenilor de rând, conducătorii nu-și urmăresc decât interesele, calcă peste oameni și le storc sudoarea și sângele ca niște paraziți, atunci astfel de conducători sunt satane și diavolii și nu merită sprijinul cetățenilor, oricât de puternici ar fi ei. Dacă țara nu ar avea astfel de conducători, ar exista ea? Oare viețile oamenilor ar mai exista? Ar exista la fel de bine, iar ei ar putea chiar să ducă o viață mai bună. Dacă oamenii văd clar esența întrebării referitoare la care ar trebui să fie obligațiile și responsabilitățile lor față de propria țară, atunci indiferent în ce țară trăiesc, ar trebui să aibă opinii corecte despre problemele majore din acea țară și despre cele legate de politica și soarta ei. Când vei avea aceste opinii corecte, vei putea face alegerea corectă în chestiuni care implică soarta țării. Înțelegeți, în esență, adevărul pe care ar trebui să-l înțeleagă oamenii în ceea ce privește soarta unei țări? (Da.)

Am avut foarte mult părtășie privind zicala despre conduita morală „Fiecare persoană este responsabilă pentru soarta țării sale”. În ceea ce privește conceptul de „țară”, influența termenului „țară” asupra oamenilor din societate, ce responsabilități ar trebui să aibă oamenii față de țara și națiunea lor când vine vorba de soarta acelei țări, ce alegeri ar trebui să facă și ce cere Dumnezeu de la omenire în această chestiune, am avut clar părtășie cu privire la toate acestea? (Da.) Atunci, aici se încheie părtășia noastră de astăzi.

11 iunie 2022