Acum că am disecat zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” și am avut părtășie pe larg despre ea, înțelegeți tot ce s-a spus? (Da.) Pe scurt, acum putem fi siguri că această zicală nu este pozitivă și nu are nicio semnificație pozitivă sau practică. Așadar, ce fel de efect are asupra oamenilor? Este o zicală mortală? Cere viețile oamenilor? Este potrivit să o numim „zicală mortală”? (Da.) Adevărul este că îți răpește viața. Folosește cuvinte care sună frumos pentru a te face să simți cât de grozav și glorios este să-ți poți petrece viața dedicându-te unei sarcini și străduindu-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale, și ce persoană cu inimă mare te face asta. A avea o inimă atât de mare înseamnă că nu mai ai loc pentru gânduri despre lemne de foc, orez, ulei, sare, sos de soia, oțet, ceai și alte astfel de capcane ale vieții casnice, cu atât mai puțin să ai grijă de soția și copiii tăi sau să tânjești după un pat cald. Cum poate fi în regulă ca o persoană cu inimă mare să se lipsească de câteva lucruri speciale? Este prea banal pentru tine să ai loc în inima ta doar pentru lucruri ca lemnele de foc, orezul, uleiul, sarea, sosul de soia, oțetul și ceaiul? Trebuie să faci loc acolo lucrurilor cărora omul obișnuit nu le poate face loc, precum națiunea, marile întreprinderi din ținutul tău natal, destinul omenirii și așa mai departe – așa este „când Cerul este pe cale să confere o mare responsabilitate unei persoane.” Odată ce oamenii vor avea acest tip de idee, ei vor aspira și mai mult să se dedice sarcinii și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor, folosind această zicală despre conduita morală pentru a se încuraja în mod constant și gândind: „Trebuie să mă dedic sarcinii de a-mi sluji destinul ținutului meu natal și al omenirii și să mă străduiesc să fac tot posibilul până în ziua morții mele – acesta este efortul și aceasta e aspirația mea de-o viață.” Se dovedește însă că ei nu sunt capabili să sprijine marea cauză a țării și a ținutului lor natal și devin atât de obosiți încât vomită sânge – faptul că se dedică sarcinii și se străduiesc să facă tot posibilul le provoacă, în cele din urmă, moartea. Asemenea oameni nu știu cum ar trebui să trăiască omenirea, ce este umanitatea, ce sunt sentimentele umane, ce este iubirea sau ce este ura și chiar plâng atât de tare făcându-și griji pentru țară și popor, încât rămân fără lacrimi și, până la ultima lor suflare, tot nu pot renunța la mărețul demers al țării și al ținutului lor natal. Este zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” una mortală, care cere viețile oamenilor? Nu au oamenii ca aceștia o moarte jalnică? (Ba da.) Chiar și în pragul morții, astfel de oameni refuză să-și abandoneze gândurile și idealurile deșarte și, în cele din urmă, mor cu nemulțumiri și ură în sinea lor. De ce spun că mor cu nemulțumiri și ură în sinea lor? Pentru că nu pot renunța la națiune, la ținutul lor natal, la soarta omenirii și la misiunea încredințată lor de către conducători. Ei se gândesc: „Vai, viața mea este prea scurtă! Dacă aș mai putea trăi câteva mii de ani, aș vedea încotro se îndreaptă viitorul omenirii.” Ei își petrec toată viața păstrând în inimă tot ce este sub cer și, la final, tot nu pot renunța la asta. Nici măcar în momentul morții nu știu care este identitatea lor sau ce ar trebui sau nu să facă. Adevărul este că ei sunt oameni obișnuiți și s-ar cuveni să conducă viețile oamenilor obișnuiți, dar au acceptat inducerea în eroare a Satanei și otrava culturii tradiționale și se consideră salvatorii lumii. Nu este jalnic? (Ba da.) Este extrem de jalnic! Spuneți-Mi, dacă Qu Yuan nu ar fi fost influențat de această idee tradițională a dreptății mai mari a națiunii, s-ar fi sinucis aruncându-se într-un râu? Ar fi acționat într-un mod atât de extrem, punându-și capăt vieții? (Nu.) Cu siguranță nu ar fi făcut-o. A fost o victimă a culturii tradiționale, care și-a pus capăt vieții în pripă, înainte de a o trăi până la capăt. Dacă nu ar fi fost influențat de aceste lucruri și nu și-ar fi făcut griji pentru țară și popor și, în schimb, s-ar fi concentrat să-și trăiască viața, ar fi putut să ajungă la bătrânețe și să moară din cauze naturale? Ar fi putut să aibă o moarte normală? Dacă nu ar fi aspirat să se dedice unei sarcini și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lui, ar fi putut fi mai fericit, mai liber și mai împăcat în viață? (Da.) De aceea, zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” este una mortală, care cere viețile oamenilor. Odată ce o persoană este infectată cu acest tip de gândire, ea începe să-și petreacă toată ziua agonizând din cauza țării și a poporului și ajunge să-și facă griji până la moarte, însă fără a putea să schimbe situația actuală. Oare această idee și această opinie potrivit căreia un om se dedică unei sarcini și se străduiește să facă tot posibilul până în ziua morții lui nu îi fură viața? Astfel de idei și opinii sunt într-adevăr mortale și cer viețile oamenilor. De ce spun asta? Cine poate face loc în inima sa sorții unei țări sau națiuni? Cine poate suporta o asemenea povară? Nu înseamnă acest lucru să supraestimezi abilitățile cuiva? De ce tind oamenii să-și supraestimeze abilitățile? Oare de ce unii își asumă totul? Oare sunt dispuși să facă asta din proprie inițiativă? Adevărul este că sunt victime, dar ale cui? (Ale ideilor și opiniilor pe care Satana le insuflă oamenilor.) Așa este, sunt victimele Satanei. Satana le insuflă oamenilor aceste idei, spunându-le: „Trebuie să păstrați în inimile voastre tot ce este sub cer, să păstrați populația în inimile voastre, să vă faceți griji pentru țară și popor, să fiți cavaleri rătăcitori, persoane drepte care-i jefuiesc pe cei bogați ca să-i ajute pe săraci și să contribuiți la destinul omenirii, dedicându-vă sarcinii și străduindu-vă să faceți tot posibilul până în ziua morții voastre, mai degrabă decât să duceți o viață neremarcabilă. De ce să vă îndepliniți responsabilitățile familiale și sociale? Acele lucruri nu merită menționate, oamenii care le fac sunt la fel ca furnicile. Nu ești o furnică și nici nu ar trebui să fii o vrabie. Mai degrabă, ar trebui să fii un vultur; trebuie să-ți întinzi aripile, să te înalți și să ai aspirații mari.” O astfel de incitare și instigare îi derutează pe oameni să se gândească: „Exact așa este! Nu pot fi o vrabie, trebuie să fiu un vultur care se înalță mult.” Cu toate acestea, ei nu pot zbura în înaltul cerului, oricât s-ar strădui și, în cele din urmă, cad morți de epuizare, ruinându-se singuri. Adevărul e că tu ești un nimic. Nu ești o vrabie și nici un vultur. Așadar, ce ești? (O ființă creată.) Ai dreptate, ești o persoană obișnuită, o ființă creată obișnuită. Este în regulă să sari peste una dintre cele trei mese zilnice, dar nu este în regulă să rămâi nemâncat zile în șir. Vei îmbătrâni, te vei îmbolnăvi, vei muri – ești doar o persoană obișnuită. Oamenii cu un pic de talent și abilități pot deveni copleșitor de aroganți și, după ce sunt încurajați, ademeniți, instigați și induși în eroare în acest fel de Satana, sunt derutați să creadă într-adevăr că ei sunt salvatorii lumii. Vin și se pun în locul Mântuitorului și se dedică sarcinii de a-și sluji țara și națiunea și se străduiesc să facă tot posibilul până în ziua morții lor și nu se gândesc deloc la misiunea, responsabilitățile, obligațiile sau viața omenirii, care este cel mai prețios lucru pe care Dumnezeu îl dăruiește oamenilor. Prin urmare, ei simt că viața nu este importantă sau prețioasă, că această cauză a ținutului lor natal este cel mai prețios lucru, că trebuie să păstreze în inimă tot ce este sub cer și să-și facă griji pentru țară și popor, că, procedând așa, vor avea cele mai prețioase caractere și cele mai nobile moravuri și că toți oamenii ar trebui să trăiască astfel. Satana le insuflă aceste gânduri oamenilor, inducându-i în eroare și încurajându-i să se lepede de identitatea de ființe create și de oameni obișnuiți și să facă unele lucruri care nu corespund realității. Care este rezultatul acestui lucru? Ei se conduc pe drumul spre propria condamnare și, fără să vrea, ajung la extreme. Ce înseamnă „ajung la extreme”? Înseamnă că se abat din ce în ce mai mult de la cerințele lui Dumnezeu pentru ființele umane și de la instinctele pe care El le-a prestabilit pentru omenire. În cele din urmă, asemenea oameni ajung într-o fundătură, care este calea către propria moarte.

În ceea ce privește modul în care ar trebui să trăiască oamenii, care sunt cerințele lui Dumnezeu de la omenire? Adevărul este că sunt foarte simple. Ei trebuie să-și asume locul cuvenit unei ființe create și să îndeplinească datoria pe care ar trebui să o îndeplinească o persoană. Dumnezeu nu ți-a cerut să fii supraom sau o persoană eminentă și nici nu ți-a dat aripi ca să zbori pe cer. El ți-a dat doar două mâini și două picioare care îți permit să mergi pe pământ, pas cu pas, și să alergi atunci când este necesar. Organele interne pe care Dumnezeu le-a creat pentru tine digeră și absorb alimentele și asigură nutriția pentru întregul tău corp, așa că trebuie să respecți o rutină în care ai trei mese pe zi. Dumnezeu ți-a dat liberul-arbitru, intelectul umanității normale și conștiința și rațiunea pe care o ființă umană ar trebui să le aibă. Dacă folosești aceste lucruri bine și corect, dacă respecți legile pentru supraviețuirea corpului fizic, ai grijă în mod corespunzător de sănătatea ta, faci cu statornicie ceea ce îți cere Dumnezeu și realizezi ceea ce-ți cere El să realizezi, atunci este suficient și este, de asemenea, foarte simplu. Ți-a cerut Dumnezeu să te dedici sarcinii și să te străduiești să faci tot posibilul până în ziua morții tale? Ți-a cerut El să te chinui? (Nu.) Dumnezeu nu cere astfel de lucruri. Oamenii nu ar trebui să se chinuie, ci ar trebui să aibă un oarecare bun-simț și să răspundă în mod corespunzător diverselor nevoi ale corpului. Bea apă când ți-e sete, suplimentează-ți dieta când ești flămând, odihnește-te când ești obosit, fă sport după ce ai stat jos mult timp, mergi la medic atunci când ești bolnav, rămâi la trei mese pe zi și păstrează viața umanității normale. Desigur, ar trebui să-ți păstrezi și îndatoririle obișnuite. Dacă îndatoririle tale implică unele cunoștințe de specialitate pe care nu le înțelegi, ar trebui să mergi să studiezi și să le practici. Aceasta este viața normală. Diversele principii de practică pe care Dumnezeu le propune oamenilor sunt, toate, lucruri pe care intelectul umanității normale le poate pricepe, lucruri pe care oamenii le pot înțelege și accepta și care nu depășesc deloc sfera umanității normale. Toate sunt realizabile pentru oameni și nu depășesc în niciun fel limitele a ceea ce este potrivit. Dumnezeu nu le cere oamenilor să fie supraoameni sau eminenți, în timp ce zicalele despre conduita morală îi obligă să aspire să fie supraoameni sau eminenți. Nu numai că trebuie să-și asume marea cauză a țării și națiunii lor, dar li se cere, de asemenea, să se dedice sarcinii și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor. Acest lucru îi obligă să renunțe la viața lor, ceea ce este complet contrar cerințelor lui Dumnezeu. Care este atitudinea Lui față de viața oamenilor? Dumnezeu îi ține pe oameni în siguranță în orice situație și îi ferește să nu cadă în ispită și alte necazuri periculoase și le protejează viețile. Care este scopul lui Dumnezeu făcând asta? Este acela de a-i face pe oameni să ducă o viață bună. În ce scop îi face pe oameni să ducă o viață bună? El nu te obligă să fii supraom, nici să ții în inima ta tot ce este sub cer, nici să-ți faci griji pentru țară și popor și cu atât mai puțin să-I iei locul în a conduce și orchestra toate lucrurile și a stăpâni omenirea. Mai degrabă, El îți cere să-ți asumi locul cuvenit unei ființe create, să îndeplinești îndatoririle unei ființe create, să îndeplinești îndatoririle pe care oamenii ar trebui să le îndeplinească și să faci ceea ce ar trebui să facă oamenii. Sunt multe lucruri pe care ar trebui să le faci, însă printre ele nu se numără și faptul de a conduce destinul omenirii, de a ține în inima ta tot ce este sub cer sau de a păstra în inima ta omenirea, ținutul tău natal, biserica, voia lui Dumnezeu sau mărețul Său demers de a mântui omenirea. Aceste lucruri nu sunt incluse. Așadar, ce includ lucrurile pe care ar trebui să le faci? Acestea includ însărcinarea pe care ți-o încredințează Dumnezeu, îndatoririle pe care ți le dă El și fiecare cerință pe care casa lui Dumnezeu o are de la tine, în fiecare perioadă. Nu este simplu? Nu este ușor de făcut? Este foarte simplu și ușor de făcut, dar oamenii Îl înțeleg întotdeauna greșit pe Dumnezeu și cred că El nu îi ia în serios. Sunt cei care cred: „Oamenii care ajung să creadă în Dumnezeu nu ar trebui să se vadă ca fiind atât de importanți, nu ar trebui să fie preocupați de corpul lor fizic și ar trebui să sufere mai mult și să nu se culce prea devreme noaptea, pentru că Dumnezeu poate fi nefericit dacă ei se culcă prea devreme. Ar trebui să se trezească devreme și să se culce târziu și să trudească noaptea, îndeplinindu-și datoria. Chiar dacă nu obțin rezultate, trebuie să rămână treji până la două sau trei dimineața.” Drept urmare, astfel de oameni se obosesc până când sunt atât de epuizați, încât chiar și mersul pe jos necesită un efort suprem și, totuși, spun că îndeplinirea îndatoririlor este ceea ce îi epuizează. Nu este lucrul acesta cauzat de nesăbuința și ignoranța lor? Sunt alții care cred: „Dumnezeu nu este fericit când purtăm haine care sunt un pic speciale și drăguțe și nici nu este fericit că mâncăm carne și mâncare bună în fiecare zi. În casa lui Dumnezeu, putem doar să ne dedicăm sarcinii noastre și să ne străduim să facem tot posibilul până în ziua morții noastre” și simt că, în calitate de credincioși în Dumnezeu, trebuie să-și îndeplinească datoria până la moarte, altfel Dumnezeu nu îi va cruța. Este chiar așa? (Nu.) Dumnezeu le cere oamenilor să-și îndeplinească datoria cu responsabilitate și loialitate, dar nu îi obligă să fie duri cu trupurile lor și cu atât mai puțin nu le cere să fie superficiali sau să-și piardă timpul. Văd că unii conducători și lucrători rânduiesc ca oamenii să-și îndeplinească îndatoririle în acest fel, fără să ceară eficiență, ci doar irosind timpul și energia oamenilor. Adevărul este că le irosesc viețile. Până la urmă, pe termen lung, unii oameni se pomenesc cu probleme de sănătate, probleme cu spatele, iar genunchii îi dor și se simt amețiți ori de câte ori se uită la ecranul unui computer. Cum se poate așa ceva? Cine a cauzat asta? (Ei înșiși.) Casa lui Dumnezeu cere ca toată lumea să se odihnească de la ora 22:00, dar unii oameni nu se culcă până la 23:00 sau 00:00, ceea ce afectează odihna altora. Unii chiar le reproșează celor care se odihnesc normal că râvnesc la confortul vieții. Este greșit. Cum poți face o treabă bună, dacă nu te-ai odihnit bine? Ce spune Dumnezeu despre asta? Cum reglementează casa lui Dumnezeu acest lucru? Totul ar trebui făcut conform cuvintelor lui Dumnezeu și prevederilor casei lui Dumnezeu, și numai asta este corect. Unii oameni au înțelegeri absurde, ajungând mereu la extreme și chiar constrângându-i pe alții. Acest lucru nu este în conformitate cu adevărurile-principii. Unii oameni sunt doar niște nesăbuiți absurzi, fără niciun discernământ, și cred că pentru a-și îndeplini îndatoririle trebuie să stea treji până târziu, chiar și atunci când nu sunt ocupați cu lucrarea, nepermițându-și să doarmă când sunt obosiți, nepermițându-și să spună nimănui dacă sunt bolnavi și, mai grav, nepermițându-și să se ducă la medic, lucru pe care-l consideră a fi o pierdere de timp care întârzie îndeplinirea datoriei lor. Este corect acest punct de vedere? De ce mai vin credincioșii cu opinii atât de absurde, după ce au auzit atât de multe predici? Cum sunt reglementate rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu? Trebuie să te odihnești exact de la ora 22:00 și să te trezești la ora 6:00 și trebuie să te asiguri că dormi 8 ore. În plus, se subliniază chiar în mod repetat că ar trebui să ai grijă de sănătatea ta făcând exerciții fizice după muncă și să menții o dietă și o rutină sănătoasă, pentru a evita problemele de sănătate în timpul îndeplinirii datoriei tale. Unii oameni însă pur și simplu nu înțeleg, nu pot să adere la principii sau să respecte regulile și stau treji până târziu în mod inutil și mănâncă exact ce nu trebuie. Odată ce se îmbolnăvesc, nu pot să-și îndeplinească datoria și, în acel moment, este inutil să regrete. Am auzit recent că unii oameni s-au îmbolnăvit. Nu este acest lucru cauzat de faptul că ei își îndeplinesc datoria fără să respecte principiile și acționând nechibzuit? Este adevărat că îți faci datoria cu seriozitate, dar nu poți încălca legile naturale ale corpului tău. Dacă le încalci, te vei îmbolnăvi. Trebuie neapărat să ai o înțelegere generală a modului în care să te îngrijești de sănătatea ta. Ar trebui să faci exerciții fizice atunci când este cazul și să mănânci la ore fixe. Nu poți să chefuiești sau să bei prea mult și nu poți să fii pretențios la mâncare sau să ai o dietă nesănătoasă. În plus, trebuie să-ți ajustezi starea de spirit, să acorzi atenție traiului înaintea lui Dumnezeu, să practici adevărul și să acționezi conform principiilor. În acest fel, vei avea pace și bucurie în inima ta și nu te vei simți pustiit sau deprimat. În special, dacă oamenii se leapădă de firile corupte și trăiesc umanitatea normală, atunci starea lor de spirit va fi complet normală și corpul lor va fi sănătos. Nu v-am spus niciodată să vă culcați târziu și să vă treziți devreme sau să lucrați mai mult de 10 ore pe zi. Totul e din cauză că oamenii nu se comportă conform regulilor și nu respectă rânduielile casei lui Dumnezeu. În cele din urmă, ei sunt atât de ignoranți încât își iau sănătatea de bună. Am văzut că, în unele locuri, oamenii își îndeplineau întotdeauna îndatoririle în interior, nu ieșeau la soare și nici nu erau activi, așa că am rânduit ca alții să le găsească niște echipamente de fitness și le-am spus să facă mișcare o dată sau de două ori pe săptămână, fapt care corespunde unei rutine sănătoase. Oamenii care nu fac exerciții fizice adecvate se vor îmbolnăvi în mod firesc, iar acest lucru le afectează și viața normală. Odată ce fac astfel de rânduieli, trebuie să verific cine se antrenează și cât de des? (Nu.) Nu este nevoie, Mi-am îndeplinit responsabilitatea, Mi-am exprimat punctul de vedere și ți-am spus cu toată sinceritatea ce ar trebui să faci, fără minciuni, iar tu trebuie doar să procedezi conform instrucțiunilor. Oamenii însă nu acceptă asta, se cred tineri și sănătoși, așa că nu iau în serios cuvintele Mele. Dacă nu vă prețuiți sănătatea, nu este necesar ca Eu să-Mi fac griji pentru ea – doar să nu dați vina pe alții când vă îmbolnăviți. Oamenii nu acordă atenție exercițiilor fizice. Un aspect este că au idei și opinii greșite. Celălalt este că au și o problemă fatală, care este lenea. Dacă oamenii au o boală fizică minoră, tot ce trebuie să facă este să fie atenți și să aibă grijă de sănătatea lor și să fie mai activi, dar unii preferă să meargă să facă o injecție sau să ia medicamente odată ce se îmbolnăvesc, decât să facă exerciții fizice și să aibă grijă de sănătatea lor. Acest lucru este cauzat de lene. Oamenii sunt leneși și nu vor să facă mișcare, așa că nu are rost să le spui nimic. În cele din urmă, nu pot da vina pe alții când se îmbolnăvesc; în sinea lor, știu care este adevăratul motiv. Toată lumea ar trebui să facă un număr normal de exerciții în fiecare zi. Eu zilnic trebuie să merg cel puțin o oră sau două și să efectuez câteva exerciții necesare. Acest lucru Mă ajută nu numai să-Mi întăresc constituția, ci și să previn îmbolnăvirea și Mă face să Mă simt mai bine fizic. Exercițiul nu înseamnă doar prevenirea bolilor, ci este și o nevoie fizică normală. În această chestiune, cerința lui Dumnezeu pentru ființele umane este ca ele să aibă un minimum de pricepere. Nu fi ignorant și nu fi dur cu trupul tău, ci respectă-i legile naturale. Nu abuza de trupul tău, dar nici nu fi prea preocupat de el. Este acest principiu ușor de înțeles? (Da.) De fapt, este foarte ușor de înțeles, important e dacă oamenii îl pun în practică. Care este o altă slăbiciune fatală a oamenilor? Este aceea că ei dau mereu frâu liber imaginației lor, gândindu-se: „Dacă eu cred în Dumnezeu, nu mă voi îmbolnăvi, nu voi îmbătrâni și, desigur, e clar că nu voi muri.” Aceasta este o absurditate totală. Dumnezeu nu face aceste lucruri supranaturale. El îi mântuiește pe oameni, le face promisiuni și le cere să urmărească și să înțeleagă adevărul, să se lepede de firile lor corupte, să obțină mântuirea Lui și să intre în frumoasa destinație a omenirii. Însă Dumnezeu nu le-a promis niciodată oamenilor că nu se vor îmbolnăvi sau nu vor îmbătrâni, și nici nu le-a promis că nu vor muri. Și, desigur, Dumnezeu nu le-a impus cerința ca ei să se „dedice sarcinii și să se străduiască să facă tot posibilul până în ziua morții lor”. Când vine vorba de îndeplinirea datoriei, lucrarea bisericii și ce greutăți trebuie îndurate, lucrurile de care să se lepede, ce să sacrifice și la ce să renunțe, oamenii ar trebui să acționeze conform principiilor. Când se confruntă cu propria viață fizică și cu nevoile fiziologice, oamenii ar trebui să aibă un oarecare bun-simț și să nu încalce nevoile normale ale corpului lor, cu atât mai puțin legile și regulile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ei. Desigur, acesta este și minimul de bun-simț pe care oamenii ar trebui să-l aibă. Dacă ei nici măcar nu știu să se ocupe de nevoile și legile corpului lor fizic și nu au niciun fel de bun-simț, ci se bazează doar pe închipuiri și noțiuni și au chiar anumite idei extreme și adoptă unele metode extreme pentru a-și trata corpul fizic, atunci asemenea oameni au o înțelegere absurdă. Ce fel de adevăr pot să înțeleagă oamenii cu acest tip de calibru? Există un semn de întrebare aici. Cum le cere Dumnezeu oamenilor să-și trateze corpul fizic? Când Dumnezeu a creat oamenii, El a stabilit reguli pentru ei, așa că îți cere să-ți tratezi corpul fizic potrivit acestor reguli. Acestea reprezintă cerința și standardul pregătite de Dumnezeu pentru oameni. Nu vă bazați pe noțiuni și pe închipuiri. Înțelegeți?

Sub inculcarea și influența acestei zicale despre conduita morală: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”, oamenii nu știu cum să-și trateze corpul fizic sau cum să ducă o viață normală. Acesta este un aspect. Celălalt aspect este că nu știu cum să-și trateze moartea și nici cum să trăiască într-un mod care să aibă sens. Așadar, haideți să analizăm atitudinea lui Dumnezeu față de tratarea morții oamenilor. Indiferent de aspectul datoriei îndeplinite, scopul lui Dumnezeu este ca, în procesul îndeplinirii datoriei lor, oamenii să înțeleagă adevărul, să-l pună în practică, să-și lase deoparte firile corupte, să trăiască asemănarea unei persoane normale și să atingă standardul pentru dobândirea mântuirii, mai degrabă decât să se arunce spre moarte, cu capul înainte. Unii oameni se îmbolnăvesc grav sau de cancer și se gândesc: „Dumnezeu îmi cere să mor și să renunț la viața mea, așa că mă voi supune!” De fapt, Dumnezeu nu a spus asta și nici nu I-a trecut prin cap o asemenea idee. Aceasta nu este altceva decât înțelegerea greșită a oamenilor. Așadar, ce vrea să spună Dumnezeu? Toți trăiesc un anumit număr de ani, dar durata vieții lor este diferită. Toți mor când Dumnezeu hotărăște asta, la momentul și locul potrivit. Toate acestea sunt rânduite de Dumnezeu. El face să se întâmple asta în funcție de timpul pe care l-a rânduit pentru durata de viață a acelei persoane și de locul și modalitatea morții ei, mai degrabă decât să lase pe cineva să moară din cauza unei chestiuni arbitrare. Dumnezeu consideră viața unei persoane ca fiind foarte importantă și, de asemenea, consideră că moartea unei persoane și sfârșitul vieții ei fizice sunt foarte importante. Toate acestea sunt rânduite de Dumnezeu. Analizând chestiunea din acest punct de vedere, fie că Dumnezeu le cere oamenilor să-și îndeplinească îndatoririle sau să-L urmeze, El nu le cere să se arunce spre moarte, cu capul înainte. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că Dumnezeu nu cere ca tu să fii pregătit să renunți la viața ta în orice moment, de dragul îndeplinirii datoriei tale sau să te sacrifici pentru Dumnezeu sau de dragul însărcinării date de El. Nu trebuie să faci astfel de pregătiri, nu trebuie să ai o astfel de mentalitate și cu siguranță nu trebuie să planifici sau să gândești așa, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de viața ta. De ce spun asta? Este de la sine înțeles că viața ta Îi aparține lui Dumnezeu, El a fost cel care a dăruit-o, așa că de ce Și-ar dori-o înapoi? Este viața ta valoroasă? Din perspectiva lui Dumnezeu, nu se pune problema dacă este sau nu valoroasă, ci doar ce rol joci în planul de gestionare al lui Dumnezeu. În ceea ce privește viața ta, dacă Dumnezeu ar vrea să ți-o ia, ar putea să o facă oricând, în orice loc și în orice moment. Prin urmare, viața oricărei persoane este importantă pentru ea însăși și este importantă pentru îndatoririle, obligațiile și responsabilitățile ei, precum și pentru însărcinarea dată de Dumnezeu. Desigur, este importantă și pentru rolul ei în planul general de gestionare al lui Dumnezeu. Deși este importantă, Dumnezeu nu are nevoie să-ți ia viața. De ce? Când viața îți este luată, devii o persoană moartă și nu mai ai niciun folos. Doar atunci când ești în viață, trăind în mijlocul rasei umane pe care Dumnezeu o conduce, poți să joci rolul pe care trebuie să îl joci în această viață și să îndeplinești responsabilitățile și obligațiile pe care ești menit să le îndeplinești și îndatoririle pe care Dumnezeu îți cere să le îndeplinești în această viață. Doar atunci când exiști în această formă, viața ta poate avea valoare și își poate fi valorificată. Așadar, nu rosti nonșalant expresii precum „a muri pentru Dumnezeu” sau „a renunța la viața ta pentru lucrarea lui Dumnezeu”, nu le repeta și nu le păstra în minte sau în adâncul inimii tale; nu este necesar. Când o persoană își dorește în mod constant să moară pentru Dumnezeu și să se sacrifice și să renunțe la viață pentru datoria ei, acesta este lucrul cel mai disprețuitor, nevrednic și infam. De ce? Dacă viața ta s-a terminat și nu mai trăiești în această formă trupească, cum îți poți îndeplini datoria de ființă creată? Dacă toți sunt morți, cine va rămâne să fie mântuit de Dumnezeu prin lucrarea Sa? Dacă nu există ființe umane care au nevoie să fie mântuite, cum va fi dus la îndeplinire planul de gestionare al lui Dumnezeu? Ar mai exista lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii? Ar mai putea continua? Analizând totul din aceste privințe, nu este un lucru important ca oamenii să aibă grijă de corpul lor și să ducă o viață sănătoasă? Nu merită să facă asta? Cu siguranță merită, iar oamenii ar trebui s-o facă. Cât despre acei oameni proști care spun cu dezinvoltură: „Dacă s-ar întâmpla ce este mai rău, aș muri pentru Dumnezeu” și care pot să-și trateze moartea cu nepăsare, să renunțe la viață și să-și abuzeze trupurile, ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt răzvrătiți? (Da.) Aceștia sunt cei mai răzvrătiți și ar trebui desconsiderați și disprețuiți. Când cineva este capabil să spună dezinvolt că ar muri pentru Dumnezeu, s-ar putea spune că se gândește nonșalant să-și pună capăt vieții, să renunțe la datoria lui, să renunțe la însărcinarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o și să împiedice cuvintele lui Dumnezeu să se împlinească în el. Nu este acesta un mod nesăbuit de a face lucrurile? S-ar putea să renunți dezinvolt și de bunăvoie la viața ta și să spui că vrei să o oferi lui Dumnezeu, dar are El nevoie ca tu să I-o oferi? Însăși viața ta Îi aparține lui Dumnezeu și Dumnezeu o poate lua oricând, așadar, ce rost are să I-o oferi? Dacă nu o oferi, dar Dumnezeu are nevoie de ea, ți-o va cere frumos? Va trebui să discute cu tine despre asta? Nu, nu va trebui. Dar pentru ce Și-ar dori Dumnezeu viața ta? Odată ce Dumnezeu îți ia viața înapoi, nu vei mai putea să-ți îndeplinești datoria și o persoană va lipsi din planul de gestionare al lui Dumnezeu. Va fi bucuros și mulțumit de asta? Cine ar fi cu adevărat bucuros și mulțumit? (Satana.) Dacă renunți la viața ta, ce poți câștiga făcând asta? Și ce poate câștiga Dumnezeu luându-ți viața? Dacă pierzi șansa de a fi mântuit, este un câștig sau o pierdere pentru Dumnezeu? (O pierdere.) Pentru Dumnezeu nu este un câștig, ci o pierdere. Dumnezeu îți permite, în calitatea ta de ființă creată, să ai viață și să îți asumi locul unei ființe create pentru a îndeplini datoria unei ființe create și, prin aceasta, să poți să pătrunzi în adevărul-realitate, să te supui lui Dumnezeu, să-I înțelegi intențiile și să-L cunoști, să-I urmezi voia, să cooperezi cu El la înfăptuirea lucrării Sale de mântuire a omenirii și să-L urmezi până la capăt. Aceasta este dreptate și aceasta reprezintă valoarea și sensul existenței vieții tale. Dacă viața ta există pentru asta și tu trăiești în mod sănătos pentru asta, atunci acesta este cel mai semnificativ lucru și, în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, acestea sunt adevărata dăruire și adevărata cooperare – pentru El, acesta este cel mai mulțumitor lucru. Ceea ce Își dorește Dumnezeu să vadă este o ființă creată care trăiește în trup și lepădându-se de firea ei coruptă prin mustrarea și judecata Lui, respingând multitudinea de idei false insuflate în ea de Satana și care este capabilă să accepte adevărurile și cerințele de la Dumnezeu, supunându-se pe deplin stăpânirii Creatorului, îndeplinindu-și datoria pe care ar trebui să o îndeplinească o ființă creată și putând deveni o adevărată ființă creată. Asta este ceea ce Dumnezeu vrea să vadă și asta reprezintă valoarea și sensul existenței vieții umane. Prin urmare, pentru orice ființă creată, moartea nu este destinația finală. Nu moartea reprezintă valoarea și sensul existenței vieții umane, ci faptul de a trăi pentru Dumnezeu, de a exista pentru Dumnezeu și propria datorie, de a exista pentru a îndeplini îndatoririle și responsabilitățile unei ființe create, de a urma voia lui Dumnezeu și de a-l umili pe Satana. Aceasta este valoarea existenței unei ființe create și, de asemenea, acesta e sensul vieții sale.

În ceea ce privește cerințele lui Dumnezeu de la oameni, modul în care Dumnezeu tratează viața și moartea lor este complet diferit de cel descris în zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”, din cultura tradițională. Satana vrea constant ca oamenii să moară. Nu se simte confortabil să vadă oameni în viață și descoperă mereu cum să le-o revendice. Odată ce oamenii acceptă ideile false ale culturii tradiționale de la Satana, tot ce vor este să-și sacrifice viața pentru țara și națiunea lor, sau pentru cariera lor, pentru dragoste sau familia lor. Ei își disprețuiesc în mod constant viața, sunt gata să moară și să-și dea viața oriunde și în orice moment și nu consideră viața pe care le-a dat-o Dumnezeu drept cel mai prețios lucru și ceva ce ar trebui prețuit. Incapabili să-și îndeplinească îndatoririle și obligațiile în timpul vieții, deși încă au viața pe care le-a dat-o Dumnezeu, ei acceptă în schimb sofismele și cuvintele diavolești ale Satanei, intenționând mereu să se dedice sarcinii personale, străduindu-se să facă tot posibilul până în ziua morții lor și pregătindu-se să moară pentru Dumnezeu în orice moment. Adevărul este că, dacă mori cu adevărat, atunci nu o faci pentru Dumnezeu, ci pentru Satana, și nu vei fi amintit de Dumnezeu. Pentru că numai cei vii pot să-L slăvească pe Dumnezeu și să fie martori pentru El și numai cei vii pot să-și asume locul potrivit al ființelor create și să-și îndeplinească îndatoririle și, prin urmare, nu lasă în urmă regrete și pot să-l umilească pe Satana și să fie martori pentru faptele minunate și suveranitatea Creatorului – numai cei vii pot să facă aceste lucruri. Dacă nici măcar nu ai viață, toate acestea încetează să mai existe. Nu este așa? (Ba da.) Prin urmare, propunând zicala despre conduita morală: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale”, Satana se joacă, fără îndoială, cu viața oamenilor și o calcă în picioare. Satana nu le respectă viața, ci se joacă cu ea, făcându-i să accepte idei precum: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale.” Ei trăiesc după astfel de idei și nu prețuiesc viața și nu o consideră pe a lor ca fiind prețioasă, astfel încât renunță dezinvolt la ea, la cel mai prețios dintre lucrurile pe care Dumnezeu le oferă oamenilor. Acesta este un lucru înșelător și imoral. Atât timp cât termenul limită rânduit de Dumnezeu pentru tine nu a fost atins, nu ar trebui să vorbești cu ușurință despre renunțarea la viața ta, indiferent de moment. Câtă vreme mai ai suflare în tine, nu renunța, nu-ți abandona datoria și nu abandona încredințarea și însărcinarea pe care ți le-a dat Creatorul, deoarece viața oricărei ființe create există numai pentru Creator și numai pentru suveranitatea, orchestrarea și rânduielile Sale și, de asemenea, există și își ating valoarea pentru mărturia Creatorului și lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Poți să vezi că perspectiva lui Dumnezeu asupra vieții umane este complet diferită de cea a Satanei. Așadar, cine prețuiește cu adevărat viața oamenilor? (Dumnezeu.) Doar Dumnezeu, în vreme ce oamenii înșiși nu știu să-și prețuiască viața. Doar Dumnezeu prețuiește viața oamenilor. Deși ființele umane nu sunt adorabile și nu sunt demne de iubire, ci pline de murdărie, răzvrătire și multele feluri de idei și opinii absurde insuflate de Satana, și, deși îl idolatrizează și îl urmează pe Satana, chiar până în punctul de a se împotrivi lui Dumnezeu, totuși, pentru că ființele umane sunt create de Dumnezeu și El le dăruiește suflare și viață, numai El prețuiește viața oamenilor, numai El îi iubește pe oameni și numai El are grijă de omenire și o prețuiește permanent. Dumnezeu prețuiește ființele umane – nu trupurile lor fizice, ci viețile lor, pentru că numai ființele umane cărora Dumnezeu le-a dat viață pot deveni în cele din urmă ființe create care I se închină cu adevărat și Îi sunt martore. Dumnezeu are lucrări, însărcinări și așteptări pentru oameni, aceste ființe create. Prin urmare, Dumnezeu prețuiește și apreciază viața lor. Acesta este adevărul. Înțelegeți? (Da.) Așadar, odată ce oamenii ajung să înțeleagă intenția lui Dumnezeu Creatorul, nu ar trebui să existe principii pentru modul în care ar trebui să trateze viața corpului lor fizic și să trateze legile și nevoile prin care acesta supraviețuiește? Pe ce se bazează aceste principii? Ele se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Care sunt principiile pentru practicarea lor? Pe partea pasivă, oamenii trebuie să abandoneze numeroasele opinii eronate insuflate în ei de Satana, să dea în vileag și să recunoască falsitatea opiniilor Satanei – cum ar fi zicala: „Dedică-te unei sarcini și străduiește-te să faci tot posibilul până în ziua morții tale” – care-i amorțesc, rănesc și îngrădesc pe oameni și să abandoneze aceste opinii; în plus, pe partea activă, ei trebuie să înțeleagă exact care sunt cerințele lui Dumnezeu Creatorul pentru omenire și să facă din cuvintele lui Dumnezeu temelia tuturor acțiunilor lor. În acest fel, oamenii vor putea să practice în mod corect, fără abateri, și chiar să urmărească adevărul. Ce înseamnă să urmărești adevărul? (Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi întru totul conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu.) Este corect să rezumăm răspunsul în aceste cuvinte.

Astăzi, am avut în principal părtășie despre cum să tratăm moartea, cât și despre cum să tratăm viața. Satana calcă în picioare, distruge și ia viețile oamenilor. Îi induce în eroare și îi amorțește pe oameni, insuflându-le idei și opinii false și îi face să trateze cu dispreț cel mai prețios lucru pe care îl au – viața lor – perturbând și distrugând astfel lucrarea lui Dumnezeu. Spuneți-Mi, dacă toți oamenii din întreaga lume și-ar dori să moară și ar putea face acest lucru cu atâta dezinvoltură, oare societatea nu ar cădea în haos? Ar fi, atunci, dificil pentru ființele umane să supraviețuiască și să existe? (Da.) Așadar, care este atitudinea lui Dumnezeu față de viața oamenilor? O prețuiește. Dumnezeu prețuiește și apreciază viața oamenilor. Ce cale de practică ar trebui să câștige oamenii din aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? În timpul vieții lor, cât încă au viață și suflare, care sunt cele mai prețioase lucruri oferite de Dumnezeu, oamenii ar trebui să urmărească și să înțeleagă așa cum se cuvine adevărul și să-și îndeplinească îndatoririle de ființe create conform cerințelor și principiilor lui Dumnezeu, fără a lăsa în urmă niciun regret, astfel încât, într-o zi, să-și asume locul de ființe create și să fie martore pentru Creator și să I se închine. Procedând astfel, ei vor da valoare și sens vieții lor, trăind nu pentru Satana, ci mai degrabă pentru suveranitatea lui Dumnezeu, lucrarea și mărturia Sa. Viețile oamenilor au valoare și sens atunci când pot să fie mărturie pentru faptele și lucrarea lui Dumnezeu. Însă nu se poate spune că viața umană a atins atunci cea mai glorioasă perioadă. Nu este tocmai corect să spui asta, pentru că acel moment nu a fost încă atins. Odată ce ai înțeles realmente adevărul și l-ai dobândit, odată ce ai dobândit cunoașterea lui Dumnezeu și poți să-ți asumi locul de ființă creată pentru a te închina Lui și a depune mărturie pentru El, pentru suveranitatea Creatorului, pentru faptele Sale și esența și identitatea Sa, atunci valoarea vieții tale va fi atins apogeul și durata maximă. Scopul și semnificația faptului că vă spun toate acestea este de a vă face să înțelegeți valoarea și sensul existenței vieții și cum ar trebui să vă tratați viața, astfel încât să alegeți calea pe care ar trebui să mergeți, bazându-vă pe asta. Acesta este singurul mod de a fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

4 iunie 2022