Poate să ne spună cineva despre ce am avut părtășie la ultima adunare? (Ultima dată, Dumnezeu a avut părtășie despre două aspecte. Un aspect a fost că, atunci când în biserică, în diferite perioade sau etape se petrec unele incidente particulare – de exemplu, unii oameni sunt arestați de marele balaur roșu, unii conducători și lucrători sunt înlocuiți, unii oameni se îmbolnăvesc, iar unii se confruntă cu probleme de viață și de moarte – acestea nu au loc întâmplător, iar noi trebuie să căutăm adevărul în ceea ce le privește. Dumnezeu ne-a comunicat și câteva căi de practică. Când ne confruntăm cu aceste circumstanțe, ar trebui să respectăm două lucruri: primul este să ne asumăm locul cuvenit al unei ființe create și al doilea este să avem o inimă sinceră și supusă – fie că ne confruntăm cu judecată și mustrare, încercări și rafinare sau har și binecuvântări, ar trebui să acceptăm toate aceste lucruri de la Dumnezeu. În plus, prin părtășia Sa, Dumnezeu a disecat o zicală despre conduita morală din cultura tradițională, și anume: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță.”) Principalul subiect al ultimei părtășii l-au constituit, de asemenea, problemele legate de zicale despre conduita morală. Multă vreme am avut părtășie despre acest subiect, expunând câteva zicale, cerințe și definiții comune ale conduitei morale din cultura tradițională. În urma părtășiei despre aceste subiecte, aveți vreo nouă înțelegere și noi definiții ale acestor zicale despre conduita morală? Ați discernut aceste afirmații așa cum sunt și le-ați văzut clar esența? Puteți să renunțați la aceste lucruri din adâncul inimii voastre, să le abandonați, să încetați să le confundați cu adevărul, să nu le mai considerați ca fiind pozitive, să nu le mai urmăriți ca adevăruri și să nu le respectați? Mai ales atunci când, în viața de zi cu zi, întâmpini unele probleme care au legătură cu zicalele despre conduita morală, conștientizezi asta în sinea ta și poți să reflectezi cu atenție dacă încă ești influențat de aceste zicale despre conduita morală? Ești înrobit, încătușat și controlat de aceste lucruri? În sinea ta, mai poți să folosești zicalele despre conduita morală ca să te înfrânezi și să-ți influențezi limbajul și comportarea, precum și atitudinea față de lucruri? Împărtășiți-vă gândurile. (Înainte ca Dumnezeu să aibă părtășie despre cultura tradițională și să o disece, nu eram conștient că aceste idei și opinii despre conduita morală erau greșite sau ce fel de rău mi-ar face, dar acum conștientizez oarecum.) Este un lucru bun că acum conștientizezi într-o anumită măsură. Bineînțeles, după un timp, ar trebui să puteți recunoaște greșelile acestor zicale despre conduita morală. Din punct de vedere subiectiv, probabil că veți putea să vă lepădați de ele și să încetați să le mai considerați lucruri pozitive, dar, din punct de vedere obiectiv, tot trebuie să percepeți, să descoperiți și să discerneți cu atenție astfel de zicale despre conduita morală în viața de zi cu zi, ca să puteți vedea dincolo de ele și să vă lepădați de ele. Să fiți conștienți din punct de vedere subiectiv nu înseamnă că vă puteți lepăda de aceste idei și opinii greșite ale culturii tradiționale, în viața voastră de zi cu zi. Când întâlniți astfel de lucruri, s-ar putea să simțiți deodată că aceste zicale sunt rezonabile și să nu fiți în stare să vă lepădați întru totul de ele. În astfel de cazuri, trebuie să căutați adevărul în experiențele voastre, să disecați cu atenție aceste opinii greșite ale culturii tradiționale conform cuvintelor lui Dumnezeu și să ajungeți în punctul în care puteți vedea clar că esența acelor zicale din cultura tradițională este contrară adevărului, nerealistă, induce în eroare și este dăunătoare pentru oameni. Numai în acest fel toxina acestor opinii absurde poate fi dată afară din inima voastră, odată pentru totdeauna. Acum v-ați dat seama de imperfecțiunile diverselor zicale ale culturii tradiționale în ceea ce privește doctrina și este un lucru bun, dar este doar începutul. Cât despre influența toxică a culturii tradiționale și a posibilității eradicării ei depline în viitor, acest lucru depinde de modul în care oamenii urmăresc adevărul.

Indiferent la ce se referă zicala despre conduita morală, este un fel de punct de vedere ideologic asupra conduitei morale care este promovat de omenire. Am dezvăluit anterior esența câtorva dintre diversele zicale despre conduita morală, dar, pe lângă aspectele despre care am avut părtășie până acum, cu siguranță mai există multe zicale despre conduita morală care ar trebui să fie dezvăluite, astfel încât să se obțină o înțelegere și un discernământ mai profund în privința nenumăratelor zicale despre conduita morală promovate de ființele umane. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l faceți. În ceea ce privește zicala despre conduita morală: „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță”, despre care am avut părtășie data trecută, judecând după sensul acestei propoziții, ea îi vizează în principal pe bărbați. Este o cerință pentru bărbați și, de asemenea, un standard pentru ceea ce omenirea numește „bărbați viteji, virili”. Am expus și am disecat acest standard referitor la bărbați. Pe lângă această cerință pentru bărbați, mai există și zicala: „O femeie trebuie să fie virtuoasă, bună la inimă, blajină și morală”, despre care am avut părtășie anterior și care a fost propusă cu privire la femei. Din ambele zicale se poate observa clar cum cultura tradițională a omenirii nu doar că propune cerințe nerealiste și inumane pentru femei, care nu se potrivesc naturii umane, dar nu-i cruță nici pe bărbați, înaintând pretenții și cerințe care-i vizează și care sunt imorale, inumane și contrare naturii umane, privând astfel nu numai femeile de drepturile lor ca oameni, ci și bărbații. Din acest punct de vedere, pare corect să fii imparțial, fără să menajezi femeile și fără să-i cruți pe bărbați. Totuși, judecând după cerințele și standardele culturii tradiționale pentru femei și bărbați, este clar că există probleme serioase în această abordare. Deși, pe de o parte, cultura tradițională propune standarde de conduită morală pentru femei și, pe de altă parte, stabilește și criterii de conduită pentru bărbații viteji, virili, judecând după aceste cerințe și standarde, lipsa de corectitudine este evidentă. Nu se poate spune asta? (Ba da.) Aceste cerințe și standarde pentru conduita morală a femeilor le îngrădesc sever libertatea, încătușându-le nu numai gândurile, ci și picioarele, cerându-le să stea acasă și să ducă o viață retrasă, fără a părăsi niciodată casa și având un contact minim cu lumea înconjurătoare. Pe lângă faptul că le povățuiesc pe femei să fie virtuoase, bune la inimă, blajine și morale, impun chiar reglementări stricte privind domeniul de acțiune și sfera de viață a femeilor, cerându-le să nu apară în public, să nu călătorească departe și să nu-și asume nicio carieră, cu atât mai puțin să aibă ambiții, dorințe și idealuri mari și chiar mergând atât de departe încât să propună o afirmație mai inumană – că virtutea unei femei este să fie nepricepută. Cum vă simțiți auzind asta? Chiar e adevărată afirmația potrivit căreia: „Virtutea unei femei este să fie nepricepută”? Cum se poate ca virtutea unei femei să fie nepriceperea? Ce este, mai exact, acest cuvânt „virtute”? Înseamnă lipsă de virtute sau să fii virtuos? Dacă toate femeile fără aptitudini sunt considerate ca fiind virtuoase, atunci toate femeile cu aptitudini sunt lipsite de virtute și nu au morală? Este aceasta o judecare și o condamnare a femeilor pricepute? Este aceasta o privare gravă a femeilor de drepturile omului? Este o insultă la adresa demnității lor? (Da.) Nu numai că ignoră existența femeilor, dar o și desconsideră, ceea ce este nedrept față de femei și imoral. Așadar, ce părere aveți despre această zicală: „Virtutea unei femei este să fie nepricepută”? Este inumană? (Da.) Cum ar trebui interpretat cuvântul „inumană”? Înseamnă lipsa virtuții? (Da.) Acest lucru e grav lipsit de virtute. Pentru a folosi un proverb chinezesc, îi lipsesc opt vieți de virtute. Acest tip de afirmație este categoric inumană! Oamenii care trâmbițează afirmația: „Virtutea unei femei este să fie nepricepută” nutresc motive și scopuri ascunse: ei nu vor ca femeile să fie pricepute, să participe la activitatea societății și să fie pe picior de egalitate cu bărbații. Ei vor doar ca femeile să fie instrumente în slujba bărbaților, să-i aștepte pe bărbați acasă cu blândețe și să nu facă nimic altceva – ei cred că asta înseamnă „virtuoasă”. Tânjesc să definească femeile ca fiind inutile și să le nege valoarea, transformându-le în nimic altceva decât sclave ale bărbaților și obligându-le să-i servească pe bărbați pentru totdeauna, fără a le permite niciodată să fie pe picior de egalitate cu bărbații și să se bucure de un tratament egal. Provine acest punct de vedere din gândirea umană normală sau de la Satana? (De la Satana.) Așa este, sigur provine de la Satana. Indiferent ce slăbiciuni instinctive sau fizice au femeile, nimic din toate acestea nu este o problemă și nu ar trebui să devină o scuză sau un motiv ca bărbații să ponegrească femeile, să le insulte demnitatea și să le priveze de libertatea lor sau drepturile omului. În ochii lui Dumnezeu, aceste slăbiciuni și vulnerabilități înnăscute pe care oamenii le asociază cu femeile nu reprezintă o problemă. De ce? Întrucât femeile au fost create de Dumnezeu, aceste lucruri pe care oamenii le consideră slăbiciuni și probleme vin tocmai de la Dumnezeu. Au fost create și predestinate de El și nu sunt, de fapt, defecte sau probleme. Aceste lucruri care par a fi slăbiciuni și defecte în ochii oamenilor și ai Satanei sunt, în esență, naturale și pozitive și, de asemenea, se conformează legilor naturale formulate de Dumnezeu când El a creat omenirea. Numai Satana poate denigra în acest fel ființele create de Dumnezeu, considerând lucrurile care nu se conformează noțiunilor umane drept defecte, slăbiciuni și probleme legate de imperfecțiuni instinctive, făcând tărăboi din cauza lor și folosindu-le ca să-i ponegrească pe oameni, să-și bată joc de ei, să-i denigreze și să-i ostracizeze și să le priveze pe femei de dreptul lor de a exista, de dreptul lor de a-și îndeplini responsabilitățile și obligațiile în rândul omenirii și, de asemenea, să le priveze de dreptul lor de a-și etala aptitudinile și talentele speciale printre oameni. De exemplu, termeni precum „iepuraș fricos” sau „fetișcană” sunt adesea folosiți în societate pentru a descrie femeile și a le devaloriza ca fiind inutile. Ce alte astfel de cuvinte mai există? „Fricoasă”, „cu părul lung și mintea scurtă”, „femeie cu sâni mari și fără creier” și așa mai departe sunt, toți, termeni care insultă femeile. După cum poți să-ți dai seama, acești termeni sunt folosiți pentru a insulta femeile, făcând referire la trăsăturile lor distinctive sau la apelativele asociate sexului feminin. În mod clar, societatea și rasa umană privesc femeile dintr-o perspectivă complet diferită de cea a bărbaților, o perspectivă care este, de asemenea, disproporționată. Nu este nedrept acest lucru? Asta nu înseamnă a vorbi sau a privi lucrurile pe baza egalității dintre bărbați și femei, ci mai degrabă, a privi femeile cu dispreț dintr-o perspectivă a supremației masculine și a inegalității depline dintre bărbați și femei. Prin urmare, în societate sau în rândul ființelor umane, au apărut mulți termeni care se referă la trăsături distinctive feminine și apelative pentru femei, cu scopul de a descrie diverse probleme legate de oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, expresiile „iepuraș fricos”, „fetișcană”, „fricoasă” și, de asemenea, „cu părul lung și mintea scurtă”, „femeie cu sâni mari și fără creier” pe care tocmai le-am menționat sunt folosite de oameni nu numai ca să descrie femeile și să le vizeze, dar și ca să-și bată joc de oameni, să-i înjosească și să dea în vileag oamenii, evenimentele și lucrurile pe care aceștia le disprețuiesc, folosind termeni asociați cu trăsăturile feminine și cu genul feminin. Este exact ca atunci când descrii pe cineva ca lipsit de umanitate; s-ar putea spune că această persoană are inimă de lup și plămâni de câine, pentru că oamenii cred că nici inima de lup și nici plămânii de câine nu sunt lucruri drăguțe, așa că le unesc pe ambele pentru a descrie cât de josnică este persoana care și-a pierdut umanitatea. În mod similar, deoarece ființele umane disprețuiesc femeile și le desconsideră existența, ele folosesc anumiți termeni asociați cu femeile pentru a descrie oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le disprețuiesc. Aceasta este în mod clar o denigrare a sexului feminin. Nu este așa? (Ba da.) În orice caz, modul în care rasa umană și societatea privesc și definesc femeile este nedrept și contrar realității. Pe scurt, atitudinea omenirii față de femei poate fi descrisă în două cuvinte, și anume „denigratoare” și „represivă”. Femeile nu au voie să-și apere ideile și să facă lucruri, nici să-și îndeplinească obligațiile și responsabilități sociale, cu atât mai puțin să joace vreun rol în societate. Pe scurt, femeilor nu li se permite să iasă din casă pentru a participa la nicio activitate în societate – acest lucru le privează de drepturile lor. Femeilor nu le este permis să-și pună imaginația la contribuție și nici să vorbească liber, cu atât mai puțin să acționeze liber și nu au voie să facă niciunul din lucrurile pe care ar trebui să le facă. Nu este aceasta persecutarea femeilor? (Ba da.) Persecutarea femeilor de către cultura tradițională este evidentă din cerințele care le sunt impuse privind conduita morală. Analizând diferitele cerințe impuse femeilor de către familie, societate și comunitate, persecuția femeilor a început în mod oficial când au luat naștere primele comunități și oamenii au creat diviziuni clare între genuri. Când a atins acest lucru apogeul? Persecuția femeilor a atins apogeul în urma apariției treptate a diferitelor zicale și cerințe privind conduita morală în cultura tradițională. Deoarece există reglementări scrise și zicale explicite, în societate, acestea au modelat opinia publică și, de asemenea, au creat un fel de forță. Această opinie publică și această forță au devenit deja un fel de cușcă inexorabilă și cătușe pentru femei, care nu pot decât să-și accepte soarta, pentru că trăind printre oameni și în diferite epoci ale societății, femeile nu pot decât să îndure nedreptatea și să fie insultate, să se înjosească și să devină sclave ale societății și chiar ale bărbaților. Și în ziua de azi, acele idei și zicale vechi și demodate promovate pe tema conduitei morale încă influențează profund societatea umană modernă, inclusiv bărbații și, desigur, femeile. Femeile, fără să-și dea seama și în necunoștință de cauză, folosesc aceste zicale despre conduita morală și opiniile societății în general pentru a se constrânge și, desigur, se și luptă în mod inconștient să se elibereze de aceste cătușe și cuști. Totuși, pentru că oamenii nu se împotrivesc deloc acestei forțe puternice a opiniei publice în societate – sau, mai precis, oamenii nu pot vedea clar esența diverselor zicale din cultura tradițională și nici nu pot să vadă dincolo de ele – nu sunt capabili să se elibereze și să scape de aceste cătușe și cuști, deși tânjesc să facă asta. La nivel subiectiv, motivul e acela că oamenii nu pot vedea clar aceste probleme; la nivel obiectiv, asta se întâmplă pentru că ei nu înțeleg nici adevărul, nici care a fost exact intenția Creatorului în crearea oamenilor sau de ce a creat El instinctele masculine și feminine. Prin urmare, atât bărbații, cât și femeile trăiesc și subzistă în acest vast cadru al moralității sociale și, oricât de greu s-ar lupta în acest vast mediu social, tot nu pot scăpa de lanțurile zicalelor despre conduita morală din cultura tradițională, zicale care au devenit cătușe invizibile în mintea fiecăruia.

Acele zicale care persecută femeile în cultura tradițională sunt ca niște cătușe invizibile nu numai pentru ele, ci, desigur, și pentru bărbați. De ce spun asta? Întrucât s-au născut în mijlocul omenirii și ca membri la fel de importanți ai acestei societăți, bărbații sunt în mod similar inspirați și influențați de aceste culturi tradiționale ale moralității. Aceste lucruri sunt, de asemenea, adânc înrădăcinate în mintea fiecărui om și toți sunt influențați și încătușați inconștient de cultura tradițională. De exemplu, și bărbații cred cu fermitate în expresii precum: „iepuraș fricos”, „virtutea unei femei este să fie nepricepută”, „femeile trebuie să fie virtuoase, bune la inimă, blajine și morale” și „femeile ar trebui să fie caste” și sunt la fel de profund îngrădiți precum femeile de aceste lucruri din cultura tradițională. Pe de o parte, aceste zicale care le persecută pe femei sunt de mare folos și ajută la creșterea statutului bărbaților și din aceasta se poate observa că, în societate, ei au fost mult ajutați de opinia publică în acest sens. Prin urmare, ei acceptă cu ușurință aceste opinii și expresii care persecută femeile. Pe de altă parte, sunt și ei induși în eroare și influențați de aceste lucruri din cultura tradițională a moralității, așa că se poate spune și că bărbații sunt – pe lângă femei – celelalte victime ale valului culturii tradiționale. Sunt unii care zic: „În general, societatea pledează pentru supremația drepturilor omului, așa că de ce să spunem că și bărbații sunt victime?” Acest lucru trebuie privit din perspectiva conform căreia omenirea este ispitită, îndrumată greșit, indusă în eroare, amorțită și îngrădită de cultura tradițională a moralității. Femeile au fost profund lezate de ideile despre moralitate din cultura tradițională, iar bărbații au fost, de asemenea, profund induși în eroare și au suferit foarte mult. Ce înseamnă „induși în eroare”, într-un alt sens? Înseamnă că oamenii nu au un punct de vedere corect din care să evalueze bărbații și să definească femeile. Indiferent de unghiul din care privesc aceste lucruri, totul se bazează pe cultura tradițională, nu pe adevărurile exprimate de Dumnezeu sau pe diversele reguli și legi formulate de Dumnezeu pentru omenire și nici nu se bazează pe lucrurile pozitive pe care El le-a dezvăluit omenirii. Din acest punct de vedere, bărbații sunt, de asemenea, victime care au fost ispitite, îndrumate greșit, induse în eroare, amorțite și îngrădite de cultura tradițională. Prin urmare, bărbații nu ar trebui să considere femeile ca fiind extrem de jalnice doar pentru că acestea din urmă nu au statut în această societate și nu ar trebui să fie mulțumiți doar pentru că statutul lor social este mai înalt decât cel al femeilor. Nu vă bucurați prea devreme; de fapt, și bărbații sunt foarte jalnici. Dacă îi comparați cu femeile, sunt la fel de jalnici. De ce spun că toți sunt la fel de jalnici? Haideți să aruncăm încă o privire la definiția și evaluarea bărbaților de către societate și omenire și la unele dintre responsabilitățile care le sunt atribuite. Având în vedere cerința omenirii pentru bărbați despre care am avut părtășie data trecută – „Omul nu ar trebui să fie niciodată corupt de bogăție, schimbat de sărăcie sau copleșit de forță” – scopul final al acestei cerințe este de a defini bărbații ca fiind viteji, virili, care este o etichetare standard pentru ei. Odată ce această etichetare, „bărbat viteaz, viril” este pusă pe umerii unui bărbat, el este obligat să se ridice la înălțimea titlului, iar dacă vrea să se ridice la înălțimea acestuia, trebuie să facă multe sacrificii inutile și multe lucruri într-un mod care se împotrivește umanității normale. De exemplu, dacă ești bărbat și vrei ca societatea să te recunoască drept un bărbat viteaz, viril, atunci nu poți să ai nicio slăbiciune, nu poți să fii timid în niciun fel, trebuie să ai o voință puternică, nu poți să te plângi că ești obosit, nu poți să verși lacrimi sau să dai dovadă de vreo slăbiciune umană, nici măcar nu poți să fii trist și nu poți să trândăvești. Trebuie să ai în orice moment o sclipire în ochi, o privire hotărâtă și neînfricată și să fii capabil să te zbârlești de furie la dușmanii tăi, pentru a fi la înălțimea titlului de „bărbat viteaz, viril”. Adică trebuie să-ți aduni curajul și să-ți îndrepți coloana vertebrală în această viață. Nu poți să fii o persoană mediocră, obișnuită, de rând sau neremarcabilă. Trebuie să-i depășești pe muritorii de rând și să fii un supraom înzestrat cu o voință și o perseverență extraordinară, rezistență și tenacitate, ca să fii demn de a fi etichetat drept „bărbat viteaz, viril”. Aceasta este doar una dintre cerințele culturii tradiționale pentru bărbați. Adică, bărbații pot să iasă la băut, să fie desfrânați și să joace jocuri de noroc, dar trebuie să fie mai puternici decât femeile și să aibă o voință extraordinar de puternică. Orice ți se întâmplă, nu trebuie să cedezi, să tresari sau să spui „nu” și nu trebuie să dai dovadă de timiditate, teamă sau lașitate. Trebuie să ascunzi și să maschezi aceste manifestări ale umanității normale, să nu le dezvălui în niciun fel și să nu lași pe nimeni să le vadă, nici măcar pe părinții și rudele tale cele mai apropiate sau pe oamenii pe care îi iubești cel mai mult. De ce? Pentru că vrei să fii un bărbat viteaz, viril. O altă caracteristică a bărbaților viteji, virili este că hotărârea lor nu poate fi zdruncinată de nicio persoană și de niciun eveniment sau lucru. Ori de câte ori un bărbat vrea să facă ceva – atunci când are aspirații, idealuri sau dorințe, cum ar fi să-și slujească țara și să dea dovadă de loialitate față de prietenii lui, sau să încaseze un glonț pentru ei, sau indiferent ce carieră alege sau orice ambiție are, chiar dacă este corectă sau greșită – nimeni nu-l poate reține și nici dragostea lui pentru femei, nici rudele, familia sau responsabilitățile sociale nu-i pot schimba hotărârea și nici nu-l pot determina să renunțe la aspirațiile, idealurile și dorințele lui. Nimeni nu îi poate schimba hotărârea, obiectivele pe care aspiră să le atingă sau calea pe care vrea să o urmeze. Totodată, ar trebui să-și impună să nu se relaxeze în niciun moment. De îndată ce se relaxează, trândăvește și vrea să revină la îndeplinirea responsabilităților familiale, la faptul de a fi un fiu bun pentru părinții săi, de a avea grijă de copiii lui și a fi o persoană normală și renunță la idealurile, aspirațiile și calea pe care vrea să o urmeze și scopurile pe care vrea să le atingă, nu va mai fi un bărbat viteaz, viril. Și dacă nu este un bărbat viteaz, viril, ce este el? Devine un mare tăntălău, nu mai e bun de nimic, adică are caracteristici disprețuite de întreaga societate și, desigur, disprețuite de el însuși. Odată ce un bărbat își dă seama că în acțiunile și conduita lui există probleme și neajunsuri care nu îndeplinesc standardul pentru a fi un bărbat viteaz, viril, se va disprețui în sinea lui și va simți că nu are loc în această societate, că nu are cum să-și exercite aptitudinile și că nu poate fi numit un bărbat viteaz, viril sau nici măcar bărbat. O altă caracteristică a bărbaților viteji, virili este că nu pot fi copleșiți de forță, care este un fel de spirit ce face imposibil ca ei să fie subjugați de vreo putere, violență, amenințare sau altele asemenea. Indiferent de puterea, violența, amenințarea sau chiar pericolul de moarte cu care se confruntă, astfel de bărbați nu se tem de moarte și pot depăși o succesiune de adversități. Nu trebuie eliberați prin răscumpărare sau intimidați să se supună, nu vor ceda niciunei forțe doar pentru a supraviețui și nu se vor umili apelând la compromisuri. Odată ce ei cedează puterii sau oricărui fel de forță de dragul unei responsabilități, obligații sau din alt motiv, chiar dacă supraviețuiesc și își păstrează viața, vor simți repulsie față de comportamentul lor, din cauza culturii tradiționale a moralității pe care o idolatrizează. În Japonia, spiritul Bushido este cam așa. Odată ce eșuezi sau te faci de rușine, simți că trebuie să te sinucizi prin eviscerare. Este viața atât de ușor de găsit? Oamenii trăiesc o singură dată. Dacă până și un eșec sau obstacol minor provoacă gânduri de moarte, se întâmplă asta din cauza influenței culturii tradiționale? (Da.) Când o problemă se abate asupra lor și nu pot să ia o decizie rapidă sau nu pot să facă o alegere care îndeplinește cerințele culturii tradiționale, sau nu pot să-și dovedească demnitatea și caracterul sau să demonstreze că sunt bărbați viteji, virili, ei vor căuta moartea și să se sinucidă. Motivul pentru care oamenii pot să susțină aceste idei și opinii îl reprezintă impactul sever al culturii tradiționale și modul în care le îngrădește gândirea. Dacă nu ar fi influențați de ideile și opiniile culturii tradiționale, nu ar fi atât de mulți bărbați care să se sinucidă sau care să se eviscereze. În ceea ce privește definiția unui bărbat viteaz, viril, oamenii acceptă în mod pozitiv și sigur aceste idei și opinii ale culturii tradiționale și le consideră lucruri pozitive cu ajutorul cărora să se evalueze și să se înfrâneze și, de asemenea, să evalueze și să înfrâneze alți bărbați. Judecând după gândurile și opiniile lor, după idealurile, scopurile și căile pe care le aleg, toate acestea demonstrează că toți bărbații sunt profund influențați și otrăviți de cultura tradițională. Numeroasele povești despre isprăvi eroice și legendele frumoase sunt un adevărat portret al modului în care cultura tradițională este adânc înrădăcinată în mintea oamenilor. Din acest punct de vedere, sunt bărbații la fel de profund otrăviți de cultura tradițională ca și femeile? Cultura tradițională nu face decât să impună standarde diferite pentru cerințele care-i privesc pe bărbați și femei, insultând, denigrând, restricționând și controlând femeile fără reținere, în timp ce îndeamnă, ademenește, instigă și incită bărbații să nu fie lași sau oameni obișnuiți. Cerința pentru bărbați este că tot ceea ce fac trebuie să fie diferit de femei, să le depășească, să fie și să se ridice deasupra lor. Ei trebuie să controleze societatea, rasa umană, tendințele și direcția societății și totul în societate. Bărbații trebuie chiar să fie atotputernici în societate, având puterea de a controla societatea și ființele umane, iar această putere include și conducerea și controlarea femeilor. Asta este ceea ce bărbații ar trebui să urmărească și, de asemenea, ținuta eroică a unui bărbat viteaz, viril.

În epoca actuală, multe țări au devenit societăți democratice în care drepturile și interesele femeilor și ale copiilor sunt oarecum garantate, iar influența și constrângerile acestor idei și opinii ale culturii tradiționale asupra oamenilor nu mai sunt atât de evidente. În definitiv, multe femei au avansat în societate, iar implicarea lor în multe domenii și profesii este în creștere. Cu toate acestea, deoarece ideile culturii tradiționale sunt de multă vreme adânc înrădăcinate în mintea ființelor umane – nu numai în mintea femeilor, ci și în cea a bărbaților – atât bărbații, cât și femeile adoptă în mod inconștient perspectiva și punctul de vedere al culturii tradiționale atunci când se gândesc la diverse lucruri și le abordează. Desigur, sub îndrumarea ideilor și opiniilor culturii tradiționale, ei își și asumă diverse cariere și slujbe. În societatea de astăzi, deși egalitatea dintre bărbați și femei s-a îmbunătățit oarecum, ideea de superioritate masculină în cultura tradițională încă domină mintea oamenilor și, în majoritatea țărilor, educația se bazează în mod fundamental pe aceste idei de bază ale culturii tradiționale. Prin urmare, deși în această societate, ființele umane folosesc rar aceste zicale ale culturii tradiționale pentru a vorbi despre diverse probleme, ele sunt prizonierele cadrului ideologic al culturii tradiționale. Ce fel de termeni are societatea modernă pentru a lăuda o femeie? De exemplu: „femeie masculină” și „femeie puternică”. Sunt aceste forme de adresare respectuoase sau peiorative? Există femei care spun: „Cineva m-a numit femeie masculină, ceea ce mi s-a părut foarte măgulitor. Ce zici de asta? M-am integrat în societatea masculină și statutul meu s-a îmbunătățit. Deși sunt femeie, prin adăugarea cuvântului «masculină» devin o femeie masculină, și atunci pot fi egala bărbaților, ceea ce este un fel de onoare!” Acestea sunt un fel de recunoaștere și acceptare a acestei femei de către o comunitate sau un grup din societatea umană, ceea ce este un lucru extrem de onorabil, nu-i așa? Dacă o femeie este descrisă ca fiind o femeie masculină, asta dovedește că este foarte capabilă, la fel ca bărbații, mai degrabă decât inferioară lor, iar cariera, talentele și chiar statutul social, nivelul ei de inteligență și mijloacele prin care dobândește o poziție în societate sunt suficiente pentru ca ea să fie comparată cu bărbații. După cum văd Eu lucrurile, pentru majoritatea femeilor, denumirea de „femeie masculină” este o recompensă din partea societății, un fel de recunoaștere a statutului social pe care societatea modernă îl acordă femeilor. Își dorește vreo femeie să fie una masculină? Deși această denumire este neplăcută, indiferent de circumstanțe, a spune că o femeie este masculină reprezintă cu siguranță o laudă pentru faptul că este foarte competentă și capabilă și, în ochii bărbaților, îi oferă aprobarea. În ceea ce privește denumirile pentru bărbați, oamenii încă păstrează noțiuni tradiționale, care nu se schimbă niciodată. De exemplu, unii bărbați nu sunt interesați de carieră și nu urmăresc puterea sau statutul, ci își acceptă situația actuală și se mulțumesc cu slujba și viața lor obișnuită și țin foarte mult la familia lor. Ce fel de nume le dă această societate unor asemenea bărbați? Sunt astfel de bărbați descriși ca nefiind buni de nimic? (Da.) Unii bărbați sunt foarte minuțioși și pretențioși când își văd de treburile lor, abordând lucrurile pas cu pas și cu mare precauție. Cum îi numesc unii oameni? „Cam fetișcane” sau „iepurași fricoși”. Vezi tu, bărbații nu sunt insultați folosind cuvinte murdare, ci mai degrabă folosind expresii asociate femeilor. Dacă oamenii vor să înalțe sexul feminin, folosesc termeni precum „femeie masculină” și „femeie puternică” pentru a consolida statutul unei femei și pentru a-i afirma competența, în timp ce termeni precum „iepuraș fricos” sunt folosiți pentru a-i denigra pe bărbați și a-i mustra că nu sunt viteji. Nu este acesta un fenomen larg răspândit în societate? (Ba da.) Aceste zicale apărute în societatea modernă dovedesc existența unei probleme, și anume că, deși cultura tradițională pare deja foarte îndepărtată de viața modernă și de mințile oamenilor și cu toate că oamenii sunt acum dependenți de internet sau diverse dispozitive electronice sau obsedați de tot felul de stiluri de viață moderne și chiar dacă ei trăiesc extrem de confortabil în medii de viață moderne sau au drepturi și libertăți, aceasta este doar o fațadă; adevărul este că o mare parte din otrava culturii tradiționale rămâne în mintea lor. Deși oamenii au câștigat unele libertăți fizice și unele dintre opiniile lor dominante asupra semenilor și lucrurilor par să se fi schimbat, iar ei par să fi câștigat un anumit grad de libertate în gândirea lor și să fi dobândit noi perspective în această societate modernă datorită circulației rapide a știrilor și a tehnologiei informaționale avansate și cunosc și au văzut multe lucruri în lumea exterioară, ființele umane încă trăiesc în umbra nenumăratelor zicale despre conduita morală promovate de cultura tradițională. Chiar dacă există unii care spun: „Sunt cea mai netradițională persoană care există, sunt foarte modern, sunt modernist” și au un inel de aur în nas, mai mulți cercei în ureche, iar hainele lor sunt foarte avangardiste și la modă, opiniile lor față de oameni și lucruri, precum și cele despre modul în care ar trebui să se comporte și să acționeze sunt încă inseparabile de cultura tradițională. De ce nu se pot lipsi oamenii de cultura tradițională? Pentru că inimile și mințile lor au fost cufundate în cultura tradițională și încătușate de aceasta. Tot ceea ce este produs în adâncurile sufletului lor și chiar și ideile care le trec momentan prin minte provin din îndoctrinarea și inculcarea culturii tradiționale și toate sunt produse în acest cadru imens al culturii tradiționale, mai degrabă decât separat de influența ei. Demonstrează aceste fapte că ființele umane sunt deja încătușate de cultura tradițională? (Da.) Ființele umane sunt deja încătușate de cultura tradițională. Indiferent dacă ești sau nu cult sau ai ori nu o educație înaltă, atât timp cât trăiești printre ființe umane, vei fi inevitabil inspirat și influențat de cultura tradițională a moralității omenirii, deoarece lucrurile din cultura tradițională exercită un fel de forță și putere invizibilă care există pretutindeni, nu numai în școli și în manualele oamenilor, ci mai ales în familiile lor și, desigur, în fiecare colț al societății. În acest fel, fără să-și dea seama, oamenii sunt îndoctrinați, influențați, induși în eroare și îndrumați greșit de aceste lucruri. Prin urmare, ființele umane trăiesc sub robia, lanțurile și controlul culturii tradiționale și nu se pot ascunde sau scăpa de ea chiar dacă și-ar dori. Trăiesc într-un astfel de mediu social. Aceasta este starea actuală a lucrurilor și aceasta e și realitatea.