Acum, haideți să avem părtășie despre următoarea zicală privind conduita morală: „Aș încasa un glonț pentru un prieten.” Aceasta este o afirmație aparent grandioasă, extrem de răspândită în rândul omenirii. În special, oamenii care prețuiesc sentimentele și acordă importanță fraternității adoptă această zicală ca maximă pentru a-și face mulți prieteni. În orice epocă sau grup etnic în care este folosită, această zicală despre conduita morală: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” rezistă destul de bine. Adică se potrivește relativ bine cu rațiunea și conștiința omenirii. Mai exact, această zicală este în concordanță cu conceptul de „frăție” pe care-l respectă oamenii în conștiința lor. Oamenii care prețuiesc fraternitatea ar fi dispuși să încaseze un glonț pentru un prieten. Indiferent cât de dificilă și periculoasă este situația în care se află prietenul lor, ei ar face un pas înainte și ar încasa un glonț pentru el. Acesta este spiritul sacrificării propriilor interese de dragul celorlalți. Ceea ce le insuflă oamenilor zicala despre conduita morală: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” este, în principiu, să prețuiască fraternitatea. Standardul impus să fie susținut de omenire este că trebuie să prețuiești fraternitatea: aceasta este esența acestei zicale. Ce înseamnă acest cuvânt, „fraternitate”? Care este standardul pentru fraternitate? Este acela de a fi capabil să-ți sacrifici interesele pentru un prieten și de a face totul pentru a-l mulțumi. Orice are nevoie prietenul tău, onoarea te obligă să-i oferi ajutorul necesar, iar dacă asta înseamnă să-ți riști viața, atunci așa să fie. De asta este nevoie pentru a fi un prieten adevărat și numai aceasta poate fi considerată o fraternitate adevărată. O altă interpretare a fraternității este aceea de a fi capabil să-ți riști viața, să-ți dai viața sau să-ți pui viața în pericol pentru un prieten, fără a ține cont de viață sau de moarte. Aceasta este o prietenie care rezistă încercărilor grele care pun viața în pericol, o prietenie pe viață și pe moarte, și aceasta este adevărata fraternitate. Aceasta este definiția unui prieten, potrivit cerințelor comportamentului moral. Trebuie să fii dispus să încasezi un glonț pentru prietenii tăi, ca să fii considerat un prieten adevărat, acesta este criteriul de conduită morală pe care ar trebui să-l respecte o persoană atunci când are de-a face cu prietenii ei și aceasta este cerința pentru conduita morală a oamenilor atunci când vine vorba să-și facă prieteni. Zicala despre conduita morală: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” apare ca fiind deosebit de eroică și justă, și mai ales măreață și nobilă și inspiră admirația și aprobarea oamenilor și-i determină să creadă că aceia care pot face așa ceva sunt ca nemuritorii din altă lume, care sar din crăpăturile stâncilor, și îi determină să creadă că acești oameni sunt deosebit de drepți, precum cavalerii sau spadasinii. De aceea, astfel de idei și opinii simple și directe sunt repede acceptate de ființele umane și pătrund ușor în adâncul inimii lor. Aveți sentimente similare cu privire la zicala: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”? (Da.) Deși în zilele noastre nu sunt mulți oameni care ar încasa un glonț pentru un prieten, majoritatea speră că prietenii lor ar fi dispuși să încaseze un glonț pentru ei și că sunt oameni loiali, buni amici și că, în vremuri de restriște, prietenii lor le-ar întinde o mână de ajutor, fără să se gândească de două ori și fără să pună nicio condiție, și că aceștia ar face orice pentru ei, sfidând toate dificultățile și neînfricați de pericol. Dacă ai cerințe similare pentru prietenii tăi, ar putea acest lucru să arate că ești în continuare influențat și constrâns de ideea de a încasa un glonț pentru un prieten? Ai spune că încă trăiești după acest mod vechi, tradițional de a gândi? (Da.) În zilele noastre, oamenii se plâng adesea că „moralitatea publică este în declin astăzi, oamenii nu au aceeași mentalitate ca strămoșii lor, vremurile s-au schimbat, prietenii nu mai sunt ceea ce erau cândva, oamenii nu mai prețuiesc fraternitatea, și-au pierdut căldura umană, iar relațiile interpersonale devin din ce în ce mai reci.” Deși în zilele noastre foarte puțini oameni prețuiesc fraternitatea între prieteni, ei încă își aduc aminte cu drag de acei oameni galanți și cu inima caldă de pe vremuri, care își dădeau viața pentru un prieten, și venerează stilul pe care îl afișează. De exemplu, luați câteva dintre poveștile transmise de-a lungul istoriei despre oamenii din vremurile vechi care își dădeau viața pentru un prieten, în special pe cele din lumea artelor marțiale despre oameni care susțin fraternitatea. Chiar și astăzi, când oamenii urmăresc aceste povești în filme și seriale de televiziune, încă simt un val de emoție în inima lor și nutresc speranțe de a se întoarce într-o epocă plină de căldură umană, când oamenii prețuiau fraternitatea. Ce arată aceste lucruri? Arată că această idee de a încasa un glonț pentru un prieten este venerată ca un lucru pozitiv în mintea oamenilor și că este susținută drept standard moral înalt pentru cei care doresc să fie sau să devină o persoană bună? (Da.) Deși oamenii nu îndrăznesc să ceară așa ceva de la ei înșiși în ziua de azi și nu pot realiza personal acest lucru, încă speră să întâlnească astfel de oameni în comunitatea lor, să se asocieze și să se împrietenească cu ei, astfel încât, atunci când întâmpină dificultăți, prietenul lor să poată încasa un glonț pentru ei. Analizând atitudinile și opiniile oamenilor cu privire la această zicală despre conduita morală, vedem clar că ei sunt profund influențați de astfel de idei și opinii care prețuiesc fraternitatea. Dat fiind că oamenii sunt influențați de astfel de idei și opinii care-i încurajează să aspire și să adere la spiritul de fraternitate, bineînțeles că este foarte probabil să trăiască după ele. Ca urmare, oamenii tind să devină controlați și dominați de astfel de idei și opinii și sunt susceptibili să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze în conformitate cu astfel de idei și opinii și, totodată, au tendința de a folosi astfel de idei și opinii pentru a judeca oamenii, întrebându-se: „Oare această persoană prețuiește fraternitatea? Dacă prețuiește fraternitatea, atunci este o persoană de treabă; pe de altă parte, dacă nu o prețuiește, nu merită să mă asociez cu ea și nu este o persoană bună.” Bineînțeles, și tu tinzi să fii influențat de aceste idei despre fraternitate în ceea ce privește gestionarea propriului comportament și înfrânarea și judecarea propriului comportament și le iei drept criterii și îndrumare pentru interacțiunile tale cu alții. De exemplu, sub influența adânc înrădăcinată a unor astfel de idei și opinii, atunci când te asociezi cu frați și surori, îți folosești conștiința pentru a evalua tot ce faci. Ce înseamnă cuvântul „conștiință”? Realitatea este că, în adâncul inimii oamenilor, nu reprezintă nimic altceva decât fraternitatea. Uneori, ajutorul dat fraților și surorilor e oferit din fraternitate, precum și faptul de a-i compătimi. De fapt, uneori, a-ți îndeplini datoria, a depune un efort simbolic în familia lui Dumnezeu, sau a te sacrifica, sau a lua o hotărâre de moment sunt, toate, acțiuni realizate sub imperiul unor astfel de idei care prețuiesc fraternitatea. Nu arată aceste fenomene, în mod clar și răspicat, că oamenii sunt profund influențați de astfel de idei și opinii și au fost deja încătușați și asimilați de ele? Ce vreau să spun prin „încătușați” și „asimilați”? Se poate spune că astfel de idei și opinii care prețuiesc fraternitatea nu numai că pot să controleze comportamentul oamenilor, ci în plus, au devenit deja filosofia de existență a oamenilor și viața lor și că oamenii se țin de ele și le tratează drept lucruri pozitive? De ce spun că le tratează drept lucruri pozitive? Înseamnă că, atunci când oamenii ascultă cuvintele lui Dumnezeu, Îi pun cuvintele în practică și I se supun, își îndeplinesc datoria fără a fi superficiali, plătesc un preț mai mare și Îi sunt credincioși lui Dumnezeu, tot acest comportament este în mare măsură guvernat de ideea de fraternitate și denaturat de acest element de fraternitate. De exemplu, unii oameni spun: „Trebuie să fim conștiincioși în modul în care ne comportăm, nu ne putem face datoria de mântuială! Dumnezeu ne-a dăruit foarte mult har. Într-un mediu atât de periculos, cu toată această înăbușire și persecuție din partea marelui balaur roșu, Dumnezeu ne protejează și ne salvează de influența Satanei. Nu trebuie să ne pierdem conștiința; trebuie să ne îndeplinim datoria în mod corespunzător, pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu! Viețile noastre ne sunt date de Dumnezeu, așa că trebuie să-I fim credincioși pentru a-I răsplăti dragostea. Nu putem fi nerecunoscători!” Există și alți oameni care se confruntă cu o datorie care presupune asumarea riscurilor și plata unui preț și care spun: „Dacă alții nu vor face un pas înainte, eu o voi face. Nu mi-e frică de pericol!” Oamenii îi întreabă: „De ce nu îți este frică de pericol?” Și ei răspund: „Nu ai nici măcar un strop de integritate morală în comportamentul tău? Familia lui Dumnezeu mă tratează bine și Dumnezeu este bun cu mine. Deoarece m-am hotărât să-L urmez, ar trebui să-mi fac partea și să-mi asum aceste riscuri. Trebuie să am acest spirit al fraternității și să-l prețuiesc.” Și așa mai departe. Sunt aceste fenomene și aceste revelații ale oamenilor dominate într-o anumită măsură de astfel de idei și opinii care prețuiesc fraternitatea? Dominate de astfel de idei și opinii, judecățile și alegerile pe care le fac oamenii și unele dintre comportamentele pe care le dezvăluie oamenii de cele mai multe ori nu au nimic de-a face cu practicarea adevărului. Sunt doar un impuls de moment, o stare de spirit sau o dorință de moment. Deoarece nu respectă adevărurile-principii, nu izvorăște din voința subiectivă a unei persoane de a-și îndeplini datoria și nu are loc din dragoste pentru adevăr și pentru lucruri pozitive, această fraternitate dintre oameni adesea nu poate rezista – nu se poate manifesta mai mult de câteva ori și nici nu poate dura prea mult. După un timp, oamenii rămân fără energie, ca o minge dezumflată. Unii spun: „De ce eram atât de plin de energie înainte? De ce eram atât de dispus să îmi asum aceste slujbe periculoase pentru casa lui Dumnezeu? De ce a dispărut acum toată această energie?” La acea vreme, a fost doar un impuls, o dorință sau o hotărâre de moment de-ale tale și, inevitabil, aceasta a fost denaturată printr-un element de fraternitate. Apropo de asta, ce anume înseamnă „fraternitate”? Simplu spus, este o dispoziție sau o stare de spirit de moment, adică o dispoziție pe care oamenii o capătă în medii și situații speciale. O astfel de dispoziție este foarte dinamică, foarte optimistă și foarte pozitivă, ceea ce te determină să emiți judecăți și alegeri pozitive sau să faci niște declarații grandioase și creează o anumită disponibilitate de a lucra din greu, dar acest tip de disponibilitate nu este o stare adevărată de iubire a adevărului, de înțelegere sau practicare a lui. Este doar o stare de spirit produsă sub imperiul unor astfel de idei și opinii care prețuiesc fraternitatea. Așa este, în termeni simpli. La un nivel mai profund, din punctul Meu de vedere, fraternitatea este, de fapt, o exteriorizare a impetuozității. Ce vreau să spun prin „o exteriorizare a impetuozității”? De exemplu, atunci când oamenii sunt fericiți pe moment, pot să reziste toată ziua și toată noaptea fără să mănânce sau să doarmă și, totuși, nu simt foame sau oboseală. Este normal? În circumstanțe normale, oamenii sunt flămânzi dacă sar o masă și apatici și letargici dacă nu dorm bine toată noaptea. Dar dacă, sub impulsul momentului, au o dispoziție dinamică și nu se simt flămânzi, somnoroși sau obosiți, nu este acest lucru anormal? (Ba da, este.) Este aceasta o dezvăluire naturală a firii vieții? (Nu.) Dacă aceasta nu este o dezvăluire normală, ce este, atunci? Este impetuozitate. Ce altceva înseamnă impetuozitatea? Înseamnă că, din cauza emoțiilor anormale, cum ar fi fericirea sau furia de moment, oamenii afișează unele comportamente extreme în timp ce se află într-o stare irațională. Care sunt aceste comportamente extreme? Uneori, când sunt fericiți, dăruiesc altora cele mai prețioase lucruri din casa lor sau, uneori, într-un acces de furie, ucid pe cineva cu un cuțit. Nu este aceasta impetuozitate? Acestea sunt comportamente care se apropie de limite extreme, care apar atunci când oamenii sunt într-o stare irațională: aceasta este impetuozitate. Unii oameni sunt deosebit de fericiți când încep să-și îndeplinească pentru prima dată datoria. Nu le este foame când este timpul să mănânce și nu sunt somnoroși când este vremea să se odihnească. În schimb, ei strigă: „Sacrifică-te pentru Dumnezeu, plătește prețul pentru Dumnezeu și îndură orice greutăți!” Ori de câte ori sunt nefericiți, nu vor să facă nimic, nu le place de niciun om pe care-l văd și chiar se gândesc să nu mai creadă. Toate acestea reprezintă impetuozitatea. Cum a apărut această impetuozitate? A apărut din firile corupte ale oamenilor? La rădăcină, este cauzată de faptul că oamenii nu înțeleg adevărul și nu sunt capabili să-l practice. Când oamenii nu înțeleg adevărul, sunt influențați de diverse gânduri denaturate. Sub influența diferitelor gânduri denaturate și negative, ei sunt cuprinși de diverse stări iraționale și anormale. Când au aceste stări, ei vin cu tot felul de judecăți și comportamente impetuoase. Așa se întâmplă, nu? Care este esența acestui punct de vedere ideologic: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”? (Impetuozitatea.) Aveți dreptate, este impetuozitatea. Așadar, are zicala: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” vreun strop de rațiune? Este în concordanță cu principiile? Este un lucru pozitiv pe care oamenii ar trebui să-l respecte? Destul de evident, nu. Această chestiune de a încasa un glonț pentru un prieten este irațională, impulsivă și impetuoasă. Această chestiune trebuie tratată rațional. Este în regulă dacă nu prețuiești atât de mult fraternitatea, încât să încasezi un glonț pentru un prieten? Este în regulă doar să-ți ajuți prietenii în limita capacităților tale? Cum să faci lucrurile corect? De ce sunt greșite toate ideile și opiniile precum: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, care par să prețuiască în mod deosebit fraternitatea? Ce e în neregulă cu ele? Această chestiune trebuie clarificată. Odată ce va fi clarificată, oamenii vor renunța complet la astfel de idei și opinii. Adevărul este că această chestiune este foarte simplă. Puteți să o explicați clar? Voi nu aveți opinii privind această chestiune, nu aveți nimic de spus. Acest lucru confirmă un lucru, și anume că, înainte de a diseca zicala: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, toți erați oameni care respectaseră sau idolatrizaseră în mod special această zicală și toți ați invidiat oamenii care ar fi încasat un glonț pentru un prieten și ați fost, de asemenea, invidioși pe cei care se puteau împrieteni cu asemenea persoane și simțiți că a avea astfel de prieteni este o bucurie și o onoare. Nu așa stau lucrurile? Cum vedeți această chestiune? (Cred că a avea de-a face cu oamenii conform zicalei: „Aș încasa un glonț pentru un prieten” este un mod lipsit de principii și nu este în concordanță cu adevărul.) Ce părere aveți despre acest răspuns? Poate să înlăture legăturile și cătușele pe care ți le-au pus astfel de idei și opinii? Poate să schimbe metodele și principiile prin care gestionezi astfel de chestiuni? Poate să-ți corecteze părerile false cu privire la astfel de chestiuni? Dacă nu poate, ce este, atunci, acest răspuns? (Doctrină.) Ce rost are să vorbești despre doctrine? Nu vorbi despre doctrine. Cum apare doctrina? Din faptul că tu nu vezi clar esența unor astfel de idei și opinii și că nu înțelegi întru totul impactul negativ și răul provocat de astfel de idei și opinii asupra modului în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi. Nu știi ce este în neregulă cu ele, așa că tot ce poți să faci e să răspunzi și să rezolvi această problemă folosind doctrine superficiale. Rezultatul final este că doctrinele nu îți pot rezolva problema, iar tu încă trăiești sub imperiul și influența unor astfel de idei și opinii.

Ce este în neregulă cu ideile și opiniile precum „să încasezi un glonț pentru un prieten”? Această întrebare este, de fapt, destul de simplă și nu dificilă. Nimeni care trăiește în lume nu sare din crăpăturile stâncilor. Toată lumea are părinți și copii, toată lumea are rude, nimeni nu există în mod independent, în această lume umană. Ce vreau să spun prin asta? Vreau să spun că tu trăiești în această lume umană și ai propriile obligații de îndeplinit. În primul rând, trebuie să-ți sprijini părinții și, în al doilea rând, trebuie să-ți crești copiii. Acestea sunt responsabilitățile tale în cadrul familiei. În societate ai, de asemenea, responsabilități și obligații sociale de îndeplinit. Trebuie să joci un rol în societate, ca de exemplu să fii muncitor, fermier, om de afaceri, student sau intelectual. De la familie la societate, sunt multe responsabilități și obligații pe care ar trebui să le îndeplinești. Adică, pe lângă mâncare, îmbrăcăminte, locuință și transport, ai multe lucruri pe care trebuie să le faci și, de asemenea, multe lucruri pe care ar trebui să le faci și multe obligații pe care trebuie să le îndeplinești. Lăsând deoparte această cale dreaptă a credinței în Dumnezeu pe care merg oamenii, ca individ, ai multe responsabilități familiale și obligații sociale de îndeplinit. Nu exiști în mod independent. Responsabilitatea de pe umerii tăi nu este doar să-ți faci prieteni și să te distrezi sau să găsești pe cineva cu care să vorbești și care să te ajute. Majoritatea responsabilităților tale – și cele mai importante – sunt legate de familia ta și de societate. Doar dacă îți îndeplinești bine responsabilitățile familiale și obligațiile sociale, viața ta, ca persoană, va fi considerată completă și perfectă. Așadar, ce includ responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinești în familie? În copilărie, ar trebui să fii filial cu părinții tăi și să-i sprijini. Ori de câte ori părinții tăi sunt bolnavi sau în dificultate, ar trebui să faci tot ce-ți stă în putere. Ca părinte, trebuie să transpiri și să te străduiești, să muncești din greu și să înduri greutăți pentru a întreține întreaga familie și să-ți asumi responsabilitatea grea de a fi părinte, de a-ți crește copiii, de a-i educa să urmeze calea cea dreaptă și de a-i face să înțeleagă principiile comportamentale. Prin urmare, ai numeroase responsabilități în familia ta. Trebuie să-ți sprijini părinții și să-ți asumi responsabilitatea de a-ți crește copiii. Sunt multe asemenea lucruri care ar trebui făcute. Și care sunt responsabilitățile tale în societate? Trebuie să respecți legile și regulamentele, să ai principii pentru interacțiunile cu ceilalți, să-ți dai silința la locul de muncă și să-ți gestionezi bine cariera. Pentru aceste lucruri trebuie să cheltuiești optzeci sau nouăzeci la sută din timpul și energia ta. Adică, indiferent ce rol joci în familia ta sau în societate, indiferent pe ce cale mergi, indiferent care sunt ambițiile și aspirațiile tale, fiecare persoană are responsabilități pe care și le asumă, care sunt foarte importante pentru ea și care le consumă aproape tot timpul și energia. Din perspectiva responsabilităților familiale și sociale, care este valoarea ta, ca persoană, și a vieții tale, venind în această lume umană? Este aceea de a-ți îndeplini responsabilitățile și misiunile pe care ți le-a dat Cerul. Viața ta nu-ți aparține numai ție și, desigur, nu aparține altora. Viața ta există pentru misiunile și responsabilitățile tale și pentru responsabilitățile, obligațiile și misiunile pe care ar trebui să le îndeplinești în această lume umană. Viața ta nu aparține părinților tăi și nici soției sau soțului tău și, desigur, nu aparține copiilor tăi. Cu atât mai puțin aparține descendenților tăi. Așadar, cui îi aparține viața ta? Vorbind din perspectiva unei persoane din lume, viața ta aparține responsabilităților și misiunilor date ție de Dumnezeu, dar, din perspectiva unui credincios, viața ta ar trebui să aparțină lui Dumnezeu, deoarece El este cel care rânduiește toate lucrurile care te privesc și are suveranitate asupra lor. Prin urmare, ca persoană care trăiește în lume, nu ar trebui să-ți promiți viața altora în mod arbitrar și nu ar trebui să ți-o sacrifici în mod arbitrar pentru nimeni, de dragul fraternității. Adică, nu ar trebui să-ți subestimezi viața. Viața ta este lipsită de valoare pentru oricine altcineva, în special pentru Satana, pentru această societate și pentru această rasă umană coruptă, dar pentru părinții și rudele tale, viața ta are cea mai mare importanță, deoarece între responsabilitățile tale și supraviețuirea lor există o relație inseparabilă. Desigur, ceea ce este și mai important este că există o relație inseparabilă între viața ta și faptul că Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor și asupra întregii rase umane. Viața ta este indispensabilă printre multele vieți asupra cărora Dumnezeu are suveranitate. Poate că nu-ți prețuiești viața atât de mult și poate că nu ar trebui să o prețuiești atât de mult, dar adevărul este că viața ta este foarte importantă pentru părinții și rudele tale, cu care ai legături strânse și o relație inseparabilă. De ce spun asta? Deoarece ai responsabilități față de ei, și ei au responsabilități față de tine, ai responsabilități față de această societate, iar responsabilitățile tale față de societate au legătură cu rolul tău în această societate. Rolul fiecărei persoane și fiecare entitate vie sunt indispensabile lui Dumnezeu și sunt toate elemente indispensabile ale suveranității Sale asupra omenirii, a acestei lumi, a acestui pământ și a acestui univers. În ochii lui Dumnezeu, fiecare viață este chiar mai neînsemnată decât un fir de nisip și chiar mai vrednică de dispreț decât o furnică; cu toate acestea, pentru că fiecare persoană reprezintă o viață, o viață vie care respiră, în cadrul suveranității lui Dumnezeu, chiar dacă rolul pe care îl joacă acea persoană nu este esențial, și ea este indispensabilă. Așadar, analizând chestiunea din aceste unghiuri, dacă o persoană ar încasa fără ezitare un glonț pentru un prieten, și nu doar că se gândește să facă acest lucru, ci este și pregătită să o facă în orice moment, dându-și propria viață, fără a ține cont de responsabilitățile ei familiale, sociale și nici măcar de misiunile și îndatoririle puse de Dumnezeu pe umerii ei, nu este un lucru greșit? (Ba da.) Este o înaltă trădare! Cel mai prețios lucru pe care Dumnezeu îl dăruiește omului este această suflare care se numește viață. Dacă îți promiți nonșalant viața unui prieten căruia tu crezi că i-o poți încredința, oare nu înseamnă asta că-L trădezi pe Dumnezeu? Nu este lipsă de respect pentru viață? Nu este un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Nu este un act de trădare a lui Dumnezeu ? (Ba da.) Asta înseamnă în mod clar că renunți la responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești în familia ta și în societate și că te eschivezi de la misiunile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Este o înaltă trădare. Cele mai importante lucruri din viața unei persoane nu sunt altceva decât responsabilitățile pe care ar trebui să și le asume în această viață – responsabilitățile familiale, responsabilitățile sociale și misiunile pe care i le-a dat Dumnezeu. Cele mai importante lucruri sunt aceste responsabilități și misiuni. Dacă îți pierzi viața renunțând nonșalant la ea pentru altcineva, din cauza unui sentiment trecător de fraternitate și a unei clipe de impetuozitate, mai există responsabilitățile tale? Cum mai poți vorbi, atunci, de misiuni? În mod evident, nu prețuiești viața pe care Dumnezeu ți-a dăruit-o ca fiind cel mai valoros lucru, ci, în schimb, le-o promiți nonșalant altora, renunți la viața ta pentru alții, ignorând sau abandonând complet responsabilitățile tale față de familie și societate, ceea ce este imoral și nedrept. Așadar, ce încerc să vă spun? Nu renunțați nonșalant la viața voastră și nu o promiteți altora. Unii oameni spun: „Pot să le-o promit părinților mei? Dar dacă o promit persoanei iubite, e în regulă?” Nu este în regulă. De ce nu este în regulă? Dumnezeu îți dăruiește viața și permite ca viața ta să continue, astfel încât să-ți poți îndeplini responsabilitățile față de familie și societate și să îndeplinești misiunile încredințate ție de Dumnezeu. Nu ești în măsură să-ți tratezi viața ca pe o glumă, promițând-o nonșalant altora, oferind-o altora, sacrificând-o pentru alții și dedicând-o altora. Dacă o persoană își pierde viața, își mai poate îndeplini responsabilitățile familiale și sociale și misiunile? Mai poate face asta? (Nu.) Și când responsabilitățile familiale și sociale ale unei persoane nu mai sunt, mai există rolurile sociale pe care le-a îndeplinit? (Nu.) Când rolurile sociale pe care le-a îndeplinit o persoană nu mai există, mai există misiunile acelei persoane? Nu. Când misiunile și rolurile sociale ale unei persoane nu mai există, atunci mai există acele lucruri asupra cărora Dumnezeu domnește suveran? Lucrurile asupra cărora Dumnezeu domnește suveran sunt cele vii, ființele umane cu viață, iar când responsabilitățile și viețile lor sociale nu mai există, iar rolurile lor sociale sunt reduse la nimic, reprezintă acest lucru încercarea de a face omenirea, asupra căreia Dumnezeu domnește suveran, și planul de gestionare al lui Dumnezeu să fie reduse la nimic? Dacă faci acest lucru, nu este o trădare? (Ba da.) Acest lucru este, într-adevăr, o înaltă trădare. Viața ta există doar pentru responsabilitățile și misiunile tale, iar valoarea vieții tale poate fi reflectată doar de responsabilitățile și misiunile tale. În plus, nu este responsabilitatea și misiunea ta să încasezi un glonț pentru un prieten. Ca persoană înzestrată cu viață de către Dumnezeu, îndeplinirea responsabilităților și misiunilor încredințate ție de Dumnezeu este ceea ce ar trebui să faci. Pe de altă parte, să încasezi un glonț pentru un prieten nu este o responsabilitate sau o misiune pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Mai degrabă, înseamnă că acționezi dintr-un sentiment de fraternitate, reprezintă propriile tale dorințe deșarte, mentalitatea ta iresponsabilă despre viață și, desigur, este și un fel de gândire pe care Satana o insuflă oamenilor, pentru a le disprețui și călca în picioare viața. Așadar, indiferent când vine momentul, indiferent ce fel de fârtat ți-ai făcut, chiar dacă prietenia ta cu el a rezistat în situații care pun viața în pericol, să nu promiți în mod arbitrar că vei încasa un glonț pentru el și nici măcar să nu cochetezi ușor cu astfel de gânduri, să nu te gândești să-i dedici toată viața, toată existența ta. Nu ai nicio responsabilitate sau obligație față de el. Dacă aveți interese similare, personalități similare și mergeți pe aceeași cale, puteți să vă ajutați unul pe celălalt, să vorbiți despre orice vă place și să fiți prieteni apropiați, dar această prietenie apropiată nu este construită pe fundamentul încasării unui glonț pentru celălalt, nici bazată pe prețuirea fraternității. Nu ești nevoit să încasezi un glonț pentru el și să renunți la viața ta sau nici măcar să verși o singură picătură de sânge pentru el. Unii oameni spun: „Așadar, la ce îmi folosește simțul fraternității? În umanitatea și în inima mea, vreau mereu să dau dovadă de fraternitate, așadar, ce ar trebui să fac?” Dacă vrei cu adevărat să dai dovadă de fraternitate, atunci ar trebui să-i spui celeilalte persoane adevărurile pe care ai ajuns să le înțelegi. Când vezi că persoana cealaltă este slabă, sprijină-o. Nu sta pe marginea drumului și privi; când merge pe o cale greșită, adu-i aminte, sfătuiește-o și dă-i o mână de ajutor. Când vezi problemele celeilalte persoane, ai obligația să o ajuți, dar nu e nevoie să încasezi un glonț pentru ea, nu e nevoie să-i promiți viața ta. Responsabilitatea ta față de ea este doar să o ajuți, să o sprijini, să îi reamintești, să o sfătuiești sau, uneori, să fii un pic iertător și tolerant, dar nu este aceea de a renunța la viața ta pentru ea, cu atât mai puțin de a-i arăta așa-numitul simț al fraternității. Pentru Mine, fraternitatea este doar impetuozitate și nu aparține adevărului. În comparație cu viața pe care o oferă Dumnezeu oamenilor, fraternitatea dintre oameni este un gunoi. Este un fel de impetuozitate insuflată oamenilor de Satana, o uneltire vicleană care îi determină pe oameni să facă impulsiv multe lucruri de dragul fraternității, lucruri pe care se vor chinui să le lase în urmă și pe care le vor regreta pentru tot restul zilelor. Acest lucru nu este recomandabil. Prin urmare, ar fi bine să renunți la această idee de fraternitate. Nu trăi conform fraternității, ci conform adevărului și cuvintelor lui Dumnezeu. Cel puțin, ar trebui să trăiești în conformitate cu umanitatea, conștiința și rațiunea ta, să te ocupi de toată lumea și de tot în mod rațional și să faci totul corect, conform conștiinței și rațiunii tale.

După ce am avut părtășie despre atât de multe zicale și opinii privind responsabilitatea și viața, aveți acum discernământ asupra acestei cerințe morale de a încasa un glonț pentru un prieten? Acum că aveți discernământ, aveți principiile corecte pentru a gestiona așa ceva? (Da.) Ce ai face dacă o persoană chiar ți-ar cere să încasezi un glonț pentru ea? Cum ai răspunde? Ai spune: „Dacă îmi ceri să încasez un glonț pentru tine, atunci tu ești cel care vrea să-mi ia viața. Dacă vrei să-mi iei viața, dacă îmi ceri așa ceva, atunci mă privezi de dreptul de a-mi îndeplini responsabilitățile familiale și de dreptul de a-mi îndeplini responsabilitățile în societate. Acest lucru mă privează și de drepturile mele ca om și, mai important, mă privează de oportunitatea de a mă supune suveranității lui Dumnezeu și de a-mi îndeplini bine datoria. Faptul că mă privezi astfel de drepturile mele ca om îmi va aduce sfârșitul! Mă privezi de foarte multe drepturi și mă faci să mor pentru tine. Cât de egoist și de vrednic de dispreț ai putea fi? Și, totuși, îmi mai ești prieten? În mod clar, nu ești prietenul meu, ci dușmanul meu.” Este corect să spui asta? (Da.) Într-adevăr, e lucrul corect de spus. Îndrăznești să zici asta? Înțelegi cu adevărat acest lucru? Dacă vreun prieten de-ai tăi îți tot cere să încasezi un glonț pentru el și-ți cere viața, atunci ar trebui să te ferești de el cu prima ocazie, pentru că nu este o persoană bună. Să nu crezi că ar trebui să-ți fie prieten doar pentru că poate să încaseze un glonț pentru tine. Tu spui: „Nu ți-am cerut să încasezi un glonț pentru mine, tu ești cel care te-ai oferit voluntar să faci asta. Chiar dacă ai reuși să încasezi un glonț pentru mine, nici să nu te gândești să-mi ceri să încasez un glonț pentru tine. Tu nu ești rațional, dar eu înțeleg adevărul, sunt rațional și voi trata această chestiune în mod rațional. Indiferent de câte ori ai încasat un glonț pentru mine, eu nu voi încasa impulsiv un glonț pentru tine. Dacă ai vreo problemă, voi face tot posibilul să te ajut, dar categoric nu voi renunța la responsabilitățile și misiunile pe care mi le-a încredințat Dumnezeu în această viață, pentru a trăi doar de dragul tău. În lumea mea, nu există altceva decât responsabilități, obligații și misiuni. Dacă vrei să te împrietenești cu mine, atunci te rog să mă ajuți, să mă sprijini să-mi îndeplinesc responsabilitățile și să-mi îndeplinesc misiunile alături de tine. Abia atunci îmi ești cu adevărat prieten. Dacă ai să continui să-mi ceri să încasez un glonț pentru tine și să mă obligi să fac o astfel de promisiune, să renunț la viața mea pentru tine, să-ți promit viața mea, atunci ar trebui să pleci imediat de lângă mine, nu ești prietenul meu, nu vreau să mă împrietenesc cu cineva ca tine și nu vreau să fiu prietenul unei persoane ca tine.” Ce părere aveți despre astfel de cuvinte? (Este bine să spui așa ceva.) În ce sens este bine? Neavând un prieten ca acesta, ești eliberat de presiune, nu ai griji, nu ești împovărat de gânduri, nici constrâns de idei precum prețuirea fraternității. Dacă o persoană chiar ar spune: „Nu merită să mă asociez cu oameni ca tine, care nu încasează un glonț pentru un prieten și care nu pot fi prietenul nimănui”, te-ai întrista să auzi asta? Ai fi afectat de aceste cuvinte? Te-ai simți trist și negativ, abandonat de oameni, fără simțul existenței și fără vreo speranță în viață? Acest lucru este posibil, dar atunci când vei înțelege adevărul, vei putea dobândi o înțelegere aprofundată a acestei chestiuni și nu vei fi constrâns de aceste cuvinte. Începând de astăzi, trebuie să înveți să renunți la aceste lucruri ale culturii tradiționale, fără a fi nevoit să porți aceste poveri. Numai așa poți merge pe calea cea dreaptă în viață. Veți pune asta în practică? (Da.) Desigur, acesta nu este un lucru la care se poate renunța atât de repede. Oamenii trebuie mai întâi să-și pregătească mintea, să contemple puțin câte puțin, să caute adevărul puțin câte puțin, să înțeleagă puțin câte puțin și apoi să-l pună în practică puțin câte puțin, conform adevărurilor-principii. Asta înseamnă folosirea adevărurilor-principii pentru a trata și gestiona relațiile cu oamenii și asocierile cu ei. Ca să concluzionez, aș dori să vă spun câteva ultime cuvinte: prețuiește-ți viața și responsabilitățile; prețuiește oportunitatea pe care Dumnezeu ți-a dat-o de a-ți îndeplini datoria și prețuiește misiunile date de El. Înțelegeți, nu-i așa? (Da.) Nu este o bucurie că ați dobândit o înțelegere temeinică a acestei chestiuni? (Ba da.) Dacă nu veți fi îngrădiți și constrânși de aceste idei și opinii false, vă veți simți în largul vostru. Dar acum nu sunteți chiar în largul vostru. Numai odată ce veți porni pe calea urmăririi adevărului în viitor și nu veți mai fi tulburați de aceste lucruri, veți fi cu adevărat în largul vostru. Numai cei care chiar privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu, sunt realmente relaxați și în largul lor, au pace și bucurie, trăiesc și se comportă conform adevărului și nu vor avea niciodată regrete. Haideți să încheiem aici părtășia de astăzi.

7 mai 2022