A te cunoaște pe tine însuți nu este o sarcină simplă. Se realizează prin acceptarea adevărului, precum și prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, iar adevărata cunoaștere de sine poate fi atinsă doar acceptând judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Cei care nu au experimentat judecata și mustrarea pot, cel mult, să recunoască greșelile pe care le-au făcut și lucrurile pe care le-au greșit. Le va fi foarte greu să-și vadă limpede natura-esență. De ce credincioșii din Epoca Harului nu au reușit niciodată să-și schimbe firile vieții, deși au încetat să mai comită anumite păcate și s-au comportat mai bine? De ce, deși credeau în Dumnezeu, I s-au împotrivit și chiar L-au trădat? Omenirii corupte îi este dificil să recunoască sursa acestei probleme. De ce toți oamenii au firi satanice? Pentru că Satana a corupt omenirea, iar oamenii i-au acceptat minciunile și filosofiile. Asta este ceea ce a dat naștere firilor corupte și astfel firea Satanei a devenit sursa împotrivirii omului față de Dumnezeu. Acesta este cel mai greu lucru de recunoscut pentru oameni. Dumnezeu Își face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă pentru a mântui omenirea de influența Satanei și pentru a înlătura sursa păcatului și a împotrivirii omenirii față de Dumnezeu. Satana a corupt omenirea de mii de ani, iar natura lui a prins rădăcini în inima oamenilor. Prin urmare, niciun fel de fire coruptă nu poate fi îndepărtată și alungată cu doar una sau două încercări de reflecție asupra propriei persoane și autocunoaștere. Firile corupte se manifestă în mod constant și repetat, așa că oamenii trebuie să accepte adevărul și să poarte o luptă lungă cu firile lor satanice până când îl vor birui pe Satana. Numai atunci se pot lepăda întru totul de firile lor corupte. Așadar, oamenii trebuie să se roage neîncetat lui Dumnezeu, să caute adevărul, să reflecteze asupra lor, să se cunoască pe ei înșiși și să practice adevărul, până când corupția nu se mai revarsă din ei, firile vieții lor se schimbă și ajung să se supună lui Dumnezeu. Numai atunci vor obține aprobarea lui Dumnezeu. S-ar putea ca rezultatele fiecărei bătălii să nu fie evidente imediat, iar tu să mai dezvălui ulterior firi corupte. S-ar putea să te simți puțin negativ și descurajat, dar să nu vrei să renunți, și mai poți continua să încerci din greu, căutându-L pe Dumnezeu și bizuindu-te pe El. Dacă perseverezi în acest fel doi sau trei ani, chiar vei putea să pui adevărul în practică, iar în inima ta va fi pace și bucurie. Atunci vei vedea limpede că toate eșecurile, toate eforturile și tot ce ai câștigat au fost un semn bun că te îndreptai către o transformare a firii tale și Îl determinai pe Dumnezeu să Se răzgândească în privința ta. Deși fiecare schimbare este imperceptibilă pentru conștiința umană, transformarea firii care însoțește fiecare punct de cotitură nu poate fi atinsă cu ajutorul niciunei alte acțiuni sau al vreunui alt lucru. Aceasta este calea pe care trebuie să o parcurgi pentru a-ți schimba firea și a intra în viață. Așa trebuie să practici atunci când urmărești să-ți schimbi firea. Desigur, oamenii ar trebui să înțeleagă precis modul în care se petrece schimbarea firii: nu este o schimbare subită, cutremurătoare, care surprinde și încântă, așa cum își imaginează ei. Nu așa se întâmplă. Este o chestiune ce ține de schimbarea în mod inconștient, lent, puțin câte puțin. Când un om este capabil să pună adevărul în practică, va vedea roadele muncii lui. Când vei privi în urmă după ce ai mers pe această cale trei, cinci, zece ani, vei fi surprins să descoperi că firea ta s-a schimbat foarte mult în acei zece ani, că ești complet diferit. S-ar putea ca personalitatea și temperamentul tău, sau stilul tău de viață și altele să nu se fi schimbat, dar firile, stările și comportamentele pe care le manifești să fie extrem de diferite, ca și cum ai devenit, cu adevărat, o altă persoană. De ce va avea loc o astfel de schimbare? Pentru că, în acei zece ani, vei fi fost judecat și mustrat, emondat și tratat, încercat și rafinat de cuvintele lui Dumnezeu de multe ori și vei fi înțeles multe adevăruri. Va începe cu o schimbare a părerilor tale asupra lucrurilor, cu o schimbare a viziunii tale asupra vieții și a valorilor tale, care va fi urmată de o schimbare a firii vieții tale, a temeliei pe care te bazezi pentru a supraviețui – și, pe măsură ce apar aceste schimbări, vei deveni treptat o altă persoană, una nouă. Deși personalitatea, temperamentul, stilul de viață și chiar și limbajul și comportamentul tău pot fi neschimbate, îți vei fi transformat firea vieții și doar aceasta în sine este o schimbare fundamentală, esențială. Care sunt semnele schimbării firii? Cum anume se manifestă? Începe cu o schimbare a punctelor de vedere ale unei persoane asupra lucrurilor – se petrece atunci când numeroasele puncte de vedere ale necredincioșilor pe care le nutrește o persoană se schimbă pe măsură ce aceasta dobândește o înțelegere a adevărului, iar acele puncte de vedere se apropie mai mult de adevărul cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta este prima etapă a schimbării firii. Dincolo de asta, prin reflecție asupra propriei persoane și autocunoaștere, oamenii se pot concentra pe practicarea adevărului. Reflectând asupra diferitelor intenții, motive, gânduri și idei, noțiuni, puncte de vedere și atitudini care se nasc înlăuntrul lor, ei își pot localiza problemele și pot începe să simtă remușcări din cauza lor. Apoi, ei pot să se lepede de trup și să pună adevărul în practică. Și, pe măsură ce o vor face, ei vor ajunge să prețuiască și mai mult cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și vor recunoaște că Hristos este adevărul, calea și viața. Vor fi mai dispuși să-L urmeze pe Hristos și să I se supună și vor simți că Dumnezeu exprimă adevăruri pentru a demasca, a judeca și a mustra omul și pentru a schimba firile corupte ale oamenilor și că, făcând acest lucru, Dumnezeu mântuiește și desăvârșește oamenii într-un mod cu adevărat practic. Ei vor simți că fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu sau fără aprovizionarea și îndrumarea cuvintelor Sale, oamenii nu ar avea nicio modalitate de a atinge mântuirea și nici nu ar putea culege astfel de recompense. Vor începe să iubească cuvintele lui Dumnezeu și vor simți că depind de ele în viața lor reală, că au nevoie ca acestea să îi aprovizioneze, să-i călăuzească și să le deschidă calea. Inima lor va fi plină de pace și, când li se va întâmpla ceva, vor căuta în mod inconștient cuvintele lui Dumnezeu pentru a le servi drept bază și vor căuta în acestea principiile și calea practicii. Acesta este un rezultat obținut prin cunoașterea de sine. Mai este unul: oamenii nu-și vor mai trata efuziunile de firi corupte așa cum o făceau cândva, cu o atitudine intransigentă. În schimb, ei vor putea să-și liniștească inima și să asculte cuvintele lui Dumnezeu cu atitudinea unui om onest și vor putea să accepte adevărul și lucrurile pozitive. Aceasta înseamnă că, atunci când vor avea o efuziune de fire coruptă, nu vor mai fi așa cum erau înainte – intransigenți, greu de domolit, extrem de agresivi, aroganți, insolenți și răutăcioși – în schimb, vor reflecta în mod proactiv asupra lor înșiși și vor dobândi cunoștințe despre problemele lor reale. E posibil să nu știe care este esența firii lor corupte, dar vor putea să se liniștească, să se roage lui Dumnezeu și să caute adevărul, după care își vor recunoaște problemele și firea lor coruptă și se vor căi înaintea lui Dumnezeu și vor hotărî să se comporte diferit în viitor. Aceasta este în întregime o atitudine de supunere. În acest fel, ei vor câștiga inimi pline de supunere față de Dumnezeu. Orice spune Dumnezeu, orice le cere El, orice lucrare face El sau indiferent ce medii le rânduiește El, oamenilor le va fi ușor să se supună acelor lucruri. Firile lor corupte nu vor reprezenta un obstacol atât de mare pentru ei, vor fi ușor de înlăturat și de depășit. În acel moment, punerea adevărului în practică va fi lipsită de efort pentru ei și vor fi capabili să se supună lui Dumnezeu. Acestea sunt semnele schimbării firii. Când un om poate să pună adevărul în practică și să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, este corect să spunem că firea vieții lui a suferit deja o schimbare – o schimbare adevărată, una în întregime dobândită prin urmărirea adevărului. Și toate comportamentele care se nasc în oameni în timpul acestui proces, fie că sunt comportamente pozitive sau negativitate și slăbiciune normală, sunt indispensabile adevărului. Și toate comportamentele care se nasc în oameni în timpul acestui proces, fie că sunt comportamente pozitive ‒ dar negativitatea și slăbiciunea sunt temporare. Odată ce o persoană are o anumită statură, va avea din ce în ce mai puține stări negative, slabe, și tot mai multe comportamente și intrări pozitive, iar acțiunile sale vor deveni din ce în ce mai principiale. O astfel de persoană este una care ascultă de Dumnezeu și una a cărei fire a vieții s-a schimbat după ce firile sale corupte au fost curățite. Se poate spune că acestea sunt rezultatele pe care le obțin cei care urmăresc adevărul, prin experimentarea judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu și prin a fi emondați și tratați în mod repetat, încercați și rafinați.

Întrucât oamenii au auzit și au înțeles cu toții procesele specifice și normale ale urmăririi adevărului, nu ar trebui să mai născocească diferite justificări sau scuze privind motivul pentru care le este lehamite de adevăr, i se împotrivesc sau nu-l urmăresc. După ce ați înțeles aceste adevăruri și ați văzut limpede această problemă, aveți acum discernământ cu privire la justificările și scuzele pe care le oferă oamenii pentru a nu urmări adevărul? Dacă o persoană în vârstă spune: „Sunt bătrân. Nu sunt motivat sau entuziast ca un tânăr. Odată cu vârsta, pierd agresivitatea și ambiția tinereții și nu mai devin arogant. Deci, faptul că tu spui că sunt arogant este o prostie – nu sunt!” Are dreptate? (Nu.) Evident că nu. Toți aveți acum discernământ asupra unor astfel de cuvinte. Ați putea să dați în vileag acea persoană și să spuneți: „Chiar dacă ești bătrân, tot ai o fire arogantă. Ai fost arogant toată viața, fără să îndrepți asta vreodată. Vrei să fii în continuare arogant?” Unii mai tineri spun: „Sunt atât de tânăr, încât nu am experimentat părțile haotice ale societății și nici nu m-am luptat sau alăturat diferitor grupuri. Nu am experiențele pe care le au oamenii care au umblat prin lume – și, mai important, bineînțeles, nu sunt la fel de alunecos sau perfid ca acei vulpoi bătrâni. Ca tânăr, este normal să am o fire puțin arogantă; cel puțin nu sunt la fel de calculat, înșelător și rău ca un bătrân.” Este potrivit să spui asta? (Nu.) Fiecare persoană are o fire coruptă. Nu are nimic de-a face cu vârsta sau sexul. Ai ceea ce au alții, iar ei au ceea ce ai tu. Nu este nevoie să arate nimeni cu degetul. Desigur, nu este suficient doar să recunoaștem că toată lumea are o fire coruptă. Din moment ce ai recunoscut că ai o fire coruptă, trebuie să cauți adevărul ca să o înlături – nu îți vei fi atins obiectivul înainte să fi dobândit adevărul și să ți se fi schimbat firea. Înlăturarea unei dispoziții corupte depinde, în cele din urmă, de faptul că accepți adevărul, renunți la justificări și scuze și poți să-ți înfrunți în mod corespunzător firea coruptă. Nu trebuie să o eviți sau să o ocolești cu scuze și, cu siguranță, nu trebuie să o respingi. Acestea sunt lucruri ușor de realizat. Care este cel mai greu lucru de făcut? Mă pot gândi la ceva. Sunt oameni care zic: „Spune că urmăresc sau nu adevărul, spune că nu iubesc adevărul sau că îmi este lehamite de el, dă-mă în vileag că am vreo fire coruptă – am să te ignor pur și simplu. Fac orice îmi cere casa lui Dumnezeu sau orice lucrare trebuie isprăvită. Ascult în timpul predicilor și adunărilor, citesc și eu atunci când toată lumea mănâncă și bea din cuvintele lui Dumnezeu, stau și mă uit la videoclipuri cu mărturii despre experiențe alături de voi și mănânc odată cu voi. Vă urmez îndeaproape. Cine dintre voi ar putea spune că nu urmăresc adevărul? Eu așa cred, deci puteți să faceți sau să spuneți ce vreți, că nu-mi pasă!” Acest tip de persoană pretinde că nu inventează scuze sau justificări, dar nici nu are vreo intenție să urmărească adevărul. Este ca și cum lucrarea lui Dumnezeu de mântuire nu ar avea nimic de-a face cu ea, ca și cum nu ar avea nevoie de aceasta. Oamenii ca aceștia nu spun explicit: „Umanitatea mea este bună, cred cu adevărat în Dumnezeu, sunt dispus să mă lepăd de lucruri, pot să sufăr și să plătesc un preț. Pe deasupra trebuie să mai accept judecata și pedeapsa lui Dumnezeu?” Ei nu spun acest lucru în mod explicit, nu au o atitudine clară față de adevăr și nu condamnă public lucrarea lui Dumnezeu. Totuși, cum tratează Dumnezeu astfel de oameni? Dacă nu urmăresc adevărul, dacă sunt foarte indiferenți față de cuvintele lui Dumnezeu și le ignoră, atunci atitudinea Lui față de ei este foarte clară. Este exact ca în acel verset din Biblie, care spune: „Dar fiindcă ești căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!” (Apocalipsa 3:16). Dumnezeu nu îi vrea, iar asta înseamnă probleme. Există astfel de oameni în biserică? (Da.) Așadar, cum trebuie clasificați? În ce categorie ar trebui incluși? Nu este nevoie să îi clasificați. Pe scurt, asemenea oameni nu urmăresc adevărul. Nu acceptă adevărul, nu reflectează asupra lor, nu se cunosc pe ei înșiși și nu au o inimă plină de pocăință – în schimb, au o credință tulbure și confuză în Dumnezeu. Ei fac orice le cere casa lui Dumnezeu, fără a provoca tulburări sau întreruperi. Întrebați-i: „Ai noțiuni?” „Nu.” „Ai vreo fire coruptă?” „Nu.” „Îți dorești să dobândești mântuirea?” „Nu știu.” „Recunoști că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu?” „Nu știu.” Întrebați-i orice, iar ei răspund că nu știu. Există vreo problemă cu astfel de oameni? (Da.) Există, dar ei nu simt că este o problemă și că are nevoie de rezolvare. Biblia spune: „Dar fiindcă ești căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!” Acea expresie – „o să te vărs din gura Mea!” – este principiul tratării unor astfel de oameni; este rezultatul care îi așteaptă. A nu fi nici rece, nici în clocot înseamnă că acești oameni nu au nicio părere; înseamnă că, indiferent cum ai părtășie cu ei despre probleme ce țin de schimbarea firii sau de mântuire, ei rămân indiferenți. Ce înseamnă „indiferent” aici? Înseamnă că nu sunt interesați de astfel de chestiuni și nu sunt dispuși să audă despre ele. Unii ar putea spune: „Ce este atât de rău în a nu avea opinii sau efuziuni de corupție?” Ce prostie absolută! Aceștia sunt oameni fără suflet, morți, nici reci, nici în clocot, iar lui Dumnezeu îi este imposibil să lucreze asupra lor. Când vine vorba despre oameni care nu pot fi mântuiți, Dumnezeu doar îi varsă și a terminat cu ei. El nu lucrează asupra lor, iar noi nu vom aprecia în niciun fel astfel de oameni, ci pur și simplu îi vom ignora. Dacă în biserică există astfel de oameni, ei pot rămâne atât timp cât nu provoacă nicio tulburare – dacă o fac, trebuie înlăturați. Acesta este un lucru ușor de rezolvat. Cuvintele Mele sunt îndreptate către cei care pot să accepte adevărul, care doresc să-l urmărească și au o atitudine clară în ceea ce-l privește, care admit că au firi corupte și pot fi mântuiți; sunt îndreptate către cei care pot înțelege cuvintele lui Dumnezeu și-I aud glasul, sunt îndreptate către oile lui Dumnezeu – aceștia sunt oamenii cărora le sunt adresate cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt îndreptate către cei care nu sunt nici reci, nici în clocot față de El. Astfel de oameni nu sunt interesați de adevăr și nu sunt nici reci, nici în clocot în ceea ce privește cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu. Modul de a trata astfel de oameni este să spuneți: „Pleacă! Felul tău de a fi nu are nimic de-a face cu Mine” – să-i ignorați și să nu irosiți niciun efort cu ei.

Tocmai am avut părtășie despre câteva exemple negative legate de subiectul urmăririi adevărului. Oamenii se gândesc adesea, inconștient, la diverse justificări, scuze și pretexte cu care să-și nege efuziunile de firi corupte – desigur, ei și ascund adesea existența firilor corupte, amăgindu-se pe ei înșiși și pe alții. Acestea sunt căile nesăbuite și stupide ale omului. Pe de o parte, oamenii admit că toate cuvintele lui Dumnezeu care judecă omul sunt adevărul; pe de altă parte, ei neagă existența propriilor firi corupte, precum și comportamentele lor eronate care încalcă adevărul. Acesta este un semn clar că ei nu acceptă adevărul. Indiferent dacă negi sau recunoști că ai o fire coruptă sau dacă vii cu scuze, justificări sau argumente îndoielnice pentru efuziunile tale de comportament corupt – pe scurt, dacă nu accepți adevărul, nu poți câștiga mântuirea lui Dumnezeu. Acest lucru este incontestabil. Cine nu urmărește deloc adevărul va fi, în cele din urmă, dat în vileag și alungat, indiferent de cât de mulți ani este credincios. Acest final este unul terifiant. Nu va trece mult până când dezastrele se vor pogorî și vei fi dat în vileag, iar când vor veni dezastrele, te vei teme. S-ar putea să ai multe justificări și scuze elaborate sau este posibil să te deghizezi bine și să te ascunzi, dar există un fapt care nu poate fi negat: firea ta coruptă este intactă, nu s-a schimbat deloc. Ești incapabil să te cunoști cu adevărat, ești incapabil de pocăință adevărată și, în cele din urmă, nu vei putea să te schimbi cu adevărat sau să te supui lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-Și va schimba părerea despre tine. Nu vei avea atunci mari necazuri? Va exista pericolul să fii alungat. De aceea, o persoană deșteaptă ar renunța la aceste scuze neînțelepte și justificări nesăbuite și s-ar lepăda de deghizările și prefăcătoriile sale. S-ar confrunta cum se cuvine cu firile corupte pe care le afișează și ar folosi metodele corecte pentru a le gestiona și a le înlătura, străduindu-se ca toate faptele și acțiunile sale să fie fapte bune, astfel încât Dumnezeu să-Și schimbe părerea despre ea. Dacă Dumnezeu Se răzgândește în privința ta, asta dovedește că El ți-a iertat cu adevărat răzvrătirea și împotrivirea din trecut. Vei fi împăcat și bucuros și nu te vei mai simți reprimat, ca și cum o greutate ar fi fost ridicată. Acest sentiment este confirmarea spiritului tău; acum ai o speranță la mântuire. Această speranță este cea pentru care ai dat la schimb prețul pe care l-ai plătit în urmărirea adevărului și a faptelor bune. Este rezultatul pe care l-ai obținut urmărind adevărul și pregătind fapte bune. Dimpotrivă, s-ar putea să te crezi deja suficient de deștept și s-ar putea să fii capabil să găsești justificări elaborate cu care să te aperi și să te disculpi de fiecare dată când manifești corupție. Poți să-ți maschezi și să-ți ascunzi firea coruptă și, astfel, eviți în mod inteligent să fii nevoit să reflectezi asupra ei și să o cunoști, ca și cum nu ai manifestat nicio corupție. Evitând de nenumărate ori să fii dat în vileag de diferitele medii pe care le-a rânduit Dumnezeu, s-ar putea să te consideri destul de deștept. Nu vei fi reflectat asupra ta și nu te vei fi cunoscut, nu vei fi câștigat adevărul și vei fi ratat multe șanse de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Care vor fi consecințele acestui lucru? Haideți, deocamdată, să lăsăm deoparte dacă ești capabil sau nu să te pocăiești sau să obții mântuirea și să spunem doar că, dacă Dumnezeu îți tot dă șanse să te pocăiești și niciuna dintre acestea nu te obligă să te răzgândești, atunci vei avea mari probleme. Ce va conta cât de bine te aperi, cât de bine te prezinți, cât de bine te deghizezi, cât de bine te scuzi și te justifici? Dacă Dumnezeu ți-a oferit oportunități în repetate rânduri, iar acest lucru nici măcar nu te-a constrâns să te răzgândești, atunci ești în pericol. Știi care este pericolul? Continui cu încăpățânare să inventezi scuze pentru firea ta coruptă, să aduci scuze și justificări pentru a nu urmări adevărul și pentru a te împotrivi judecății și lucrării lui Dumnezeu și a le respinge și, totuși, te consideri destul de bun și crezi că ai conștiința curată. Refuzi să fii supravegheat, emondat și tratat de casa lui Dumnezeu, evitând încă o dată judecata, mustrarea și mântuirea lui Dumnezeu, cu o inimă plină de răzvrătire împotriva Lui – Dumnezeu deja te detestă și deja te-a abandonat și, totuși, crezi că ai mai putea fi mântuit. Nu știi că ai mers deja din ce în ce mai mult pe calea greșită și că nu mai poți fi răscumpărat? Dumnezeu domnește în casa lui Dumnezeu. Crezi că ești dincolo de puterea sau autoritatea lui Dumnezeu atunci când I te împotrivești și faci tot felul de rele? Nu accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu, nu ai dobândit adevărul și viața și nu ai nicio mărturie despre experiențe. Pentru asta, Dumnezeu te condamnă. Aduci catastrofa asupra ta. Nu-i nimic inteligent în asta – este o nesăbuință, o nesăbuință extremă! Este catastrofal! Am expus asta aici – dacă nu credeți, așteptați și veți vedea. Ai face bine să nu crezi că, dacă ai lista de justificări pentru a nu urmări adevărul și elocvența și uneltirile tale, dacă nimeni nu te poate contrazice și frații și surorile nu pot să te dea în vileag și că, dacă biserica nu are nicio justificare pentru a te îndepărta, atunci casa lui Dumnezeu nu îți poate face nimic. Te înșeli în privința asta. Te tot confrunți cu Dumnezeu; voi vedea cât timp poți să concurezi cu El! Vei putea concura cu El până în ziua în care Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și-i pedepsește pe cei răi, după ce lucrarea Lui se va termina? Poți să te asiguri că nu vei muri în dezastre – că le vei supraviețui? Ai cu adevărat suveranitate asupra propriei sorți? Justificările și scuzele tale ți-ar putea permite să scapi o vreme de cercetarea casei lui Dumnezeu; ți-ar putea permite să-ți târâi existența josnică pentru o vreme. S-ar putea să reușești temporar să orbești oamenii și să continui să te deghizezi și să-i înșeli pe alții în biserică și să ocupi un loc acolo ‒ dar nu poți să scapi de inspecția sau atenta cercetare a lui Dumnezeu. Dumnezeu decide finalul unei persoane pe baza deținerii sau nu a adevărului de către aceasta; El Își face singur lucrarea și treieratul. Indiferent ce fel de persoană sau ce diavol ești, nu poți să scapi de judecata și condamnarea lui Dumnezeu. De îndată ce aleșii lui Dumnezeu înțeleg adevărul și dobândesc discernământ, nimeni nu va putea scăpa, și atunci vei fi îndepărtat din biserică. Unii oameni pot să fie plini de îndoieli și să mormăie: „Am alergat atât de mult pentru Dumnezeu, am făcut atât de multe lucrări pentru El și am plătit un mare preț. Mi-am abandonat familia și căsnicia; mi-am dedicat tinerețea pentru Dumnezeu și lucrarea Lui. Mi-am abandonat cariera și mi-am cheltuit jumătate din energia vieții, crezând că voi obține cu siguranță binecuvântările pe care le oferă El. Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi alungat pentru că nu urmăresc adevărul și nu l-am practicat niciodată!” Nu știi că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu? Nu îți este limpede pe cine răsplătește și pe cine binecuvântează Dumnezeu? Dacă renunțarea și sacrificiile tale au dus la o adevărată mărturie despre experiențe și, de asemenea, mărturisesc pentru lucrarea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va răsplăti și te va binecuvânta. Dacă renunțarea și sacrificiile tale nu sunt adevărate mărturii despre experiențe și cu atât mai puțin mărturii despre lucrarea lui Dumnezeu, dacă sunt, în schimb, mărturii pentru tine, o cerere către Dumnezeu ca să-ți recunoască realizările, atunci mergi pe aceeași cale ca Pavel. Ceea ce faci este rău și se împotrivește lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îți va spune: „Îndepărtează-te de Mine, răufăcătorule!” Și ce va însemna asta? Va fi dovada faptului că ești năpăstuit, condamnat să te prăbușești în dezastre și să fii pedepsit. Vei întâlni catastrofe. Pavel era superior oamenilor de rând din vremea lui în ceea ce privește statutul, lucrarea pe care o făcea, competențele și darurile sale ‒ dar ce a rezultat din asta? De la început până la sfârșit, în credința sa în Dumnezeu, Pavel a încercat să încheie o înțelegere cu El, să pună condiții; a căutat o răsplată și o cunună de la Dumnezeu. În cele din urmă, el nu s-a pocăit cu adevărat și nici nu a pregătit multe fapte bune – și, firește, era departe de a avea multe mărturii adevărate despre experiențe. Ar fi putut dobândi iertarea lui Dumnezeu fără ca nici măcar să se fi pocăit cu adevărat? L-ar fi putut determina pe Dumnezeu să-Și schimbe părerea despre el? Ar fi fost imposibil. Pavel și-a dedicat toată viața Domnului, dar pentru că a mers pe calea unui antihrist și a refuzat categoric să se pocăiască, nu numai că nu a fost răsplătit, ci a fost pedepsit de Dumnezeu. Este de la sine înțeles că urmările pe care le-a suferit au fost catastrofale. Așadar, acum îți spun clar că, dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul, atunci ar trebui, cel puțin, să ai un pic de rațiune și să nu te cerți cu Dumnezeu sau să mizezi pe finalul și destinația ta, ca și cum ai paria. Asta înseamnă că încerci să ajungi la o înțelegere cu Dumnezeu, care este o modalitate de a I te împotrivi. Ce sfârșit bun pot avea cei care cred în Dumnezeu și, totuși, I se împotrivesc? Oamenii încep să se comporte bine în fața morții; cei insensibili la rațiune nu vor renunța la căile lor până nu vor ajunge în pragul morții. Pentru a fi mântuit, cea mai bună, mai simplă și mai înțeleaptă metodă este să lași toate scuzele, justificările și condițiile tale și să accepți și să urmărești adevărul cu picioarele ferm pe pământ, determinându-L pe Dumnezeu prin aceasta să-Și schimbe părerea despre tine. Când Dumnezeu Se răzgândește în privința ta, ai speranța de a fi mântuit. Speranța de mântuire a omului este dată de Dumnezeu, iar condiția prealabilă ca Dumnezeu să-ți dea această speranță este ca tu să renunți la tot ceea ce prețuiești și să te lepezi de toate, pentru a-L urma și a urmări adevărul, fără a încerca să ajungi la o înțelegere cu El. Nu contează dacă ești bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, educat sau needucat și nu contează nici unde te-ai născut. Dumnezeu nu Se uită la niciunul dintre aceste lucruri. Ai putea spune: „Am un temperament bun. Sunt răbdător, tolerant și plin de compasiune. Dacă voi continua să fiu răbdător până la capăt, asta Îl va face pe Dumnezeu să-Și schimbe părerea despre mine.” Aceste lucruri sunt inutile. Dumnezeu nu Se uită la temperamentul, personalitatea, educația sau vârsta ta și nu contează nici cât de mult ai suferit sau cât de multe lucrări ai făcut. Dumnezeu doar te va întreba: „În toți anii tăi de credință, s-a schimbat firea ta? După ce-ți conduci viața? Ai urmărit adevărul? Ai acceptat cuvintele lui Dumnezeu?” Ai putea spune: „Le-am ascultat și le-am acceptat.” Atunci, Dumnezeu te va întreba: „Din moment ce le-ai ascultat și le-ai acceptat, ți-ai înlăturat firea coruptă? Te-ai pocăit cu adevărat? Te-ai supus cu adevărat cuvintelor lui Dumnezeu și le-ai acceptat?” Tu spui: „Am suferit și am plătit un preț; m-am sacrificat, m-am lepădat de lucruri și am adus jertfe ‒ mi-am oferit și copiii lui Dumnezeu.” Toate jertfele tale sunt inutile. Asemenea lucruri nu pot fi date la schimb pentru binecuvântările Împărăției Cerurilor sau folosite pentru a-L face pe Dumnezeu să-Și schimbe părerea despre tine. Singura modalitate de a-L determina pe Dumnezeu să Se răzgândească în privința ta este să pornești pe calea urmăririi adevărului. Nu există altă opțiune. Omul nu trebuie să fie oportunist sau viclean când vine vorba de mântuire, și nu există nicio ușă din spate. Înțelegi? Acest lucru trebuie să-ți fie clar. Nu fi confuz în privința asta – chiar dacă vei fi, Dumnezeu nu va fi. Așadar, ce ar trebui să faci de acum înainte? Să-ți schimbi atitudinea și punctul de vedere și să lași cuvintele lui Dumnezeu să-ți fie temelie, indiferent ce faci. Nicio „bunătate” făcută de om, nicio scuză umană, nicio filosofie, cunoaștere, morală, etică sau chiar conștiință umană, nici așa-zisa integritate și demnitate a omului nu poate ține locul adevărului. Lasă aceste lucruri deoparte, liniștește-ți inima și găsește fundamentul pentru tot comportamentul și fapta ta în cuvintele lui Dumnezeu. Și, pe măsură ce o faci, găsește în cuvintele Sale revelația diferitelor aspecte ale firii corupte a omului. Compară-te cu ele și înlătură-ți firile corupte. Străduiește-te să te cunoști cât mai curând posibil, alungă corupția și grăbește-te să te pocăiești și să te schimbi. Renunță la răul tău și caută adevărurile-principii în comportamentul și acțiunile tale, având ca bază pentru toate acestea cuvintele lui Dumnezeu – categoric nu trebuie să ai noțiunile și închipuirile umane ca bază pentru aceste lucruri. Categoric nu trebuie să încerci să închei o înțelegere cu Dumnezeu; nu trebuie să încerci să dai la schimb suferința și sacrificiile tale insignifiante pentru recompensele și binecuvântările lui Dumnezeu. Nu mai face asemenea lucruri nesăbuite, ca nu cumva Dumnezeu să Se mânie pe tine, să te blesteme și să te anihileze. Este clar? Ați înțeles asta? (Da.) Ei bine, atunci, cugetați cu grijă la acest lucru de acum înainte.

Toate lucrurile despre care tocmai am avut părtășie aveau legătură cu urmărirea adevărului și, chiar dacă nu am oferit un răspuns specific la întrebarea conceptuală privind semnificația urmăririi adevărului, ne-am implicat într-o părtășie care a vizat diferitele înțelegeri greșite și cunoștințe eronate ale omului despre urmărirea adevărului, precum și diversele dificultăți și probleme care există atunci când cineva urmărește adevărul. Pentru a încheia, aș dori să rezum ce înseamnă a urmări adevărul, modurile în care se manifestă urmărirea adevărului și care este, exact, calea de practică pentru urmărirea acestuia. Așadar, ce înseamnă a urmări adevărul? A urmări adevărul înseamnă să începi să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și apoi să dobândești o înțelegere a adevărului și să intri în adevărul-realitate prin procesul experimentării cuvintelor lui Dumnezeu și să devii o persoană care Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu și I se supune. Acesta este rezultatul final care se obține prin urmărirea adevărului. Desigur, urmărirea adevărului este un proces cu mai mulți pași, împărțit în mai multe etape. După ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu și ai descoperit că ele sunt adevărul și realitatea, vei începe să reflectezi asupra ta prin cuvintele lui Dumnezeu și vei dobândi cunoștințe despre tine însuți. Vei vedea că ești foarte răzvrătit și că dai dovadă de foarte multă corupție. Vei tânji să fii capabil să pui adevărul în practică și să ajungi la supunerea față de Dumnezeu și vei începe să tinzi spre adevăr. Acesta este tocmai rezultatul care se obține în urma reflecției asupra propriei persoane și a cunoașterii de sine. Din acel moment, începe experiența ta de viață. Când începi să explorezi și să cercetezi stările și problemele care se ivesc din firea ta coruptă, asta dovedește că ai început să urmărești adevărul. Vei putea să reflectezi în mod proactiv la problemele care apar sau la corupția de care dai dovadă și să cercetezi aceste lucruri. Și, când îți dai seama că sunt, într-adevăr, efuziuni de corupție și o fire coruptă, vei căuta în mod natural adevărul și vei începe să rezolvi acele probleme. Intrarea în viață începe cu reflecția asupra propriei persoane; este primul pas în urmărirea adevărului. Imediat după aceea, prin autoreflecție și autocunoaștere, vei vedea că toate cuvintele de dezvăluire ale lui Dumnezeu sunt în concordanță cu realitatea. Atunci vei putea să te supui lor din inimă și să accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Acesta este cel de-al doilea pas în urmărirea adevărului. Majoritatea oamenilor sunt capabili să accepte cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie comportamentele corupte ale omului, dar nu pot să le accepte cu ușurință pe acelea care dezvăluie esența coruptă a omului. După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei nu recunosc marea profunzime a propriei corupții; nu recunosc decât cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie comportamentele corupte ale omului. Din această cauză, nu pot accepta din inimă judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În schimb, le dau deoparte. Unii spun: „Am doar câteva comportamente corupte, dar pot face unele lucruri bune. Sunt o persoană bună, nu sunt de-ai Satanei. Cred în Dumnezeu, așa că ar trebui să fiu de-ai Lui.” Nu este o aiureală? Te-ai născut în lumea oamenilor, ai trăit sub influența Satanei și ai primit educația culturii tradiționale. Moștenirea înnăscută și cunoștințele pe care le-ai acumulat vin de la Satana. Toți oamenii mari și celebri pe care îi venerezi sunt ai Satanei. Oare a spune că nu ești al Satanei îți va permite să scapi de coruperea lui? Este ca atunci când copilașii sunt capabili să mintă și să-i insulte pe alții din momentul în care deschid gura. Cine îi învață să facă asta? Nimeni. Ce ar putea fi asta, în afară de o consecință a coruperii de către Satana? Acestea sunt realitatea. Oamenii nu pot să-l vadă pe Satana și pe duhurile rele ale lumii spirituale, dar demonii vii și regii diavolilor sunt peste tot în lumea oamenilor. Toți sunt întrupări ale Satanei. Aceasta este o realitate pe care toți oamenii trebuie să o recunoască. Aceia care înțeleg adevărul pot să-și dea seama de aceste lucruri și să recunoască faptul că toate cuvintele dezvăluitoare ale lui Dumnezeu sunt realitatea. Unii oameni s-ar putea să spună că se cunosc, dar nu recunosc niciodată că stricăciunile dezvăluite de cuvintele lui Dumnezeu sunt faptice sau că spusele Lui sunt adevărul. Acest lucru este echivalent cu incapacitatea de a accepta adevărul. Dacă o persoană nu recunoaște faptul că are o fire coruptă, nu se va putea pocăi cu adevărat. Desigur, trebuie să experimenteze o perioadă lucrarea lui Dumnezeu, pentru a recunoaște și a accepta că toți oamenii au firi corupte. După ce și-a manifestat multe firi corupte, își va pleca în mod natural capul, în semn de supunere înaintea acestei realități. Nu va avea de ales decât să admită că toate cuvintele lui Dumnezeu care dezvăluie, judecă și condamnă omul sunt realități și adevărul și să le accepte întru totul. Asta înseamnă să fii cucerit de cuvintele lui Dumnezeu. Când oamenii sunt capabili să-și cunoască firile corupte și esența coruptă pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și să admită că au o fire satanică și corupția lor este profundă, pot apoi să accepte pe deplin judecata și mustrarea lui Dumnezeu și să se supună acestora. Vor fi dispuși să se supună cuvintelor lui Dumnezeu care dezvăluie și judecă omenirea, indiferent cât de dure sau pătrunzătoare ar fi acestea. Când ai înțeles și știi câte ceva despre modul în care cuvintele lui Dumnezeu definesc, clasifică și condamnă omenirea coruptă, precum și despre felul în care judecă și dezvăluie omenirea coruptă, când ai acceptat cu adevărat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și ai început să-ți cunoști firea și esența coruptă, când ai început să-ți urăști firea coruptă, pe Satana și propriul trup – și când năzuiești să câștigi adevărul, să trăiești așa cum îi este menit unui om și să devii o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu – atunci vei începe să te concentrezi pe urmărirea unei schimbări în firea ta. Acesta este cel de-al treilea pas în urmărirea adevărului.

A te cunoaște cu adevărat înseamnă să reflectezi la firea ta coruptă și să o cunoști pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, obținând astfel cunoștințe despre esența ta coruptă și realitatea corupției tale. Când o persoană face acest lucru, va vedea cu deplină claritate marea profunzime a corupției omenirii – va vedea că omenirea nu trăiește așa cum sunt meniți să trăiască oamenii, că omenirea trăiește numai firi corupte și că este lipsită chiar și de cea mai mică fărâmă de conștiință sau rațiune. Va vedea că toate părerile oamenilor asupra lucrurilor sunt ale Satanei și că niciuna dintre ele nu este corectă sau în concordanță cu adevărul și că preferințele oamenilor, ceea ce urmăresc și căile pe care le aleg sunt toate întinate cu otrăvurile Satanei și că toate conțin dorințele extravagante ale omului și intenția de a obține binecuvântări. Va vedea că firile pe care le manifestă omul sunt tocmai firea și natura-esență a Satanei. A te cunoaște într-o asemenea măsură nu este o chestiune simplă; acest lucru poate fi realizat numai pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă se realizează în baza teoriilor morale, a afirmațiilor și a gândurilor culturii tradiționale, va fi cineva capabil să ajungă la o adevărată cunoaștere de sine? Categoric nu. Firea ta coruptă a izvorât din aceste filosofii și teorii satanice. Nu ar fi absurd să-ți bazezi cunoașterea de sine pe aceste lucruri care aparțin Satanei? Nu ar fi o prostie oarbă? Prin urmare, cunoașterea de sine trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu. Doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și doar ele sunt criteriul după care sunt evaluate toate persoanele, chestiunile și lucrurile. Dacă tu chiar vezi că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul și că ele sunt singura bază corectă pentru a măsura toate persoanele, chestiunile și lucrurile, atunci ai o cale pe care să înaintezi. Poți atunci să trăiești în lumină, ceea ce înseamnă să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii dobândesc adevărata cunoaștere despre propria esență coruptă prin cuvintele lui Dumnezeu, cum se vor comporta și practica ulterior? (Se vor pocăi.) Așa este. Când o persoană a dobândit cunoștințe despre natura-esență personală, remușcările vor apărea în mod firesc în inima ei și va începe să se pocăiască. Asta înseamnă că va căuta să scape de firile ei corupte și nu va mai trăi după firi satanice. În schimb, va trăi și se va comporta conform cuvintelor lui Dumnezeu și va fi capabilă să se supună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Asta este adevărata pocăință. Acesta este cel de-al patrulea pas al urmăririi adevărului. Acum, tuturor vă este limpede ce e adevărata pocăință, așadar, cum ar trebui să o practicați? Practicați schimbarea. Asta înseamnă să renunțați la lucrurile de care vă agățați și pe care le credeți a fi corecte, să nu trăiți după o fire satanică și să fiți dispuși să practicați adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să vă schimbați. Mai exact, trebuie mai întâi să vă negați pe voi înșivă și să definiți, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, dacă gândurile, ideile, acțiunile și faptele voastre sunt aliniate cu adevărul și cum au apărut. Dacă determinați că aceste lucruri sunt ale unei firi corupte și născute din filosofii satanice, atunci ar trebui să adoptați o atitudine de condamnare și blestem față de ele. A face acest lucru conduce la lepădarea de trup și de Satana. Ce fel de comportament este acesta? Nu reprezintă, oare, negarea, abandonarea, renunțarea și lepădarea de firea voastră coruptă? A nega lucrurile pe care le credeți corecte, a renunța la interesele voastre, a vă lepăda de intențiile voastre incorecte și a obține astfel o schimbare a cursului vostru nu este atât de simplu, iar acest lucru are multe detalii specifice. Dacă ești dispus să te pocăiești, însă doar o spui, și nu negi, nu abandonezi, nu renunți la firea ta coruptă sau nu te lepezi de ea, atunci aceasta nu este o manifestare a pocăinței și nu ai intrat încă practic în pocăință. Cum se manifestă adevărata pocăință? În primul rând, negi acele lucruri pe care le crezi corecte, cum ar fi: noțiunile și cerințele tale de la Dumnezeu, precum și părerile tale despre lucruri, metodele și modurile tale de a gestiona problemele, experiența ta umană și așa mai departe. Negarea tuturor acestor lucruri este o practică reală a celui care se pocăiește din inimă și se întoarce către Dumnezeu. Poți să renunți la lucrurile eronate doar atunci când le-ai văzut așa cum sunt și le-ai negat. Dacă nu negi aceste lucruri și mai crezi că sunt bune și corecte, atunci nu vei putea să renunți la ele, chiar dacă alții îți spun să o faci. Vei spune: „Sunt foarte bine educat și am o experiență vastă. Eu cred că aceste lucruri sunt corecte, de ce ar trebui să renunț la ele?” Dacă te agăți de căile tale și insiști să faci asta, vei fi capabil să accepți adevărul? Nu ar fi deloc ușor. Dacă vrei să dobândești adevărul, trebuie să negi mai întâi acele lucruri pe care le consideri corecte și pozitive, apoi să vezi clar că sunt negative în esență, că își au originea în Satana, că toate sunt sofisme amăgitoare și că a te ține de lucruri satanice te va conduce doar să faci rău, să te împotrivești lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să fii pedepsit și distrus. Dacă poți să vezi limpede că gândurile și otrăvurile cu care Satana corupe omul sunt capabile să ducă la distrugerea omului, vei putea să le abandonezi cu totul. Desigur, negarea, abandonarea, renunțarea, lepădarea și așa mai departe sunt toate atitudini și metode pe care le adoptăm împotriva forțelor și naturii Satanei, precum și împotriva filosofiilor, logicii, gândurilor și punctelor de vedere pe care Satana le folosește pentru a-i induce pe oameni în eroare. De exemplu, renunțarea la interesele trupului; abandonarea preferințelor trupului și a lucrurilor pe care le urmărește; renunțarea la filosofiile, gândurile, ereziile și sofismele Satanei; lepădarea de influența Satanei și de forțele lui malefice. Această întreagă serie de practici reprezintă metode și căi prin care oamenii pot practica pocăința. Pentru a intra în adevărata pocăință, omul trebuie să înțeleagă o mulțime de adevăruri, și abia după aceea poate să se nege întru totul și să se lepede de trup. De exemplu, să spunem că te consideri cunoscător și cu o experiență vastă și că ar trebui să fii un atu pentru casa lui Dumnezeu și de mare folos. Și, totuși, după ce ai auzit câțiva ani predici despre adevăr și ai înțeles unele adevăruri, crezi că informațiile și cunoștințele tale sunt lipsite de valoare și nu ești câtuși de puțin folositor casei lui Dumnezeu. Îți dai seama că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu pot mântui oamenii și că adevărul poate fi viața unei persoane. Ajungi să simți că, oricât de multă cunoaștere sau experiență are o persoană, asta nu înseamnă că are adevărul și că, oricât de mult se conformează lucrurile umane noțiunilor umane, ele nu sunt adevărul. Îți dai seama că toate vin de la Satan și că toate sunt lucruri negative, fără nicio legătură cu adevărul. Indiferent cât de educat, cunoscător sau experimentat ești, nu-ți prea este de folos dacă nu înțelegi chestiunile spirituale și nu poți să înțelegi adevărul. Dacă ar fi să slujești drept conducător, nu ai avea adevărul-realitate și ai fi incapabil să rezolvi probleme. Dacă ar fi să scrii un eseu despre mărturiile experiențelor, nu ai fi capabil să-ți găsești cuvintele. Dacă ar fi să mărturisești pentru Dumnezeu, nu ai avea cunoștințe despre El. Dacă ar fi să răspândești Evanghelia, nu ai fi în stare să ai părtășie despre adevăr, pentru a înlătura noțiunile oamenilor. Dacă ar fi să-i uzi pe nou-veniți, adevărul viziunilor nu ți-ar fi clar și ai putea să predici doar cuvinte și expresii doctrinare. Dacă nu poți să-ți înlături propriile noțiuni, cum poți să le înlături pe ale nou-veniților? Nu poți să faci nimic din această lucrare – așadar, ce poți face? Dacă ți s-ar cere să muncești, ai crede că-ți risipești talentul. Spui că ești talentat, dar nu poți să te ocupi de nicio sarcină și nici să îndeplinești bine vreo datorie – deci, mai exact, ce poți face? Nu este vorba că nu dorește casa lui Dumnezeu să te folosească, ci de faptul că nu ai îndeplinit datoria pe care trebuia să o îndeplinești. Nu poți da vina pe biserică pentru asta. Totuși, s-ar putea să te gândești: „Oare nu așteaptă Dumnezeu prea mult de la om? Aceste cerințe mă depășesc. De ce mi se cere atât de mult?” Dacă o persoană nutrește o astfel de mare neînțelegere în privința lui Dumnezeu, asta dovedește că nu-L cunoaște și că nu înțelege nici cea mai mică parte din adevăr. Dacă ești de părere că punctele tale de vedere sunt corecte și nu trebuie schimbate și dacă recunoști că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul, în teorie, dar nu poți să renunți la prostiile de care te agăți, asta demonstrează că încă nu înțelegi adevărul. Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu, să cauți mai multe despre adevăr, să citești mai mult din cuvintele Lui și să asculți mai multe predici și părtășii, iar apoi vei ajunge treptat să înțelegi că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ca persoană, primul mod în care ar trebui să tratezi adevărul și pe Dumnezeu este cu ascultare. Aceasta este datoria omului. Dacă ești capabil să înțelegi aceste lucruri, înseamnă că-ți schimbi cursul. Schimbarea cursului este calea practicii pentru pocăință; înseamnă să abandonezi cu totul acele lucruri pe care le-ai crezut cândva corecte, care vin de la Satana, și să alegi din nou drumul pe care îl vei urma. Înseamnă să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, potrivit cerințelor Sale și adevărurilor-principii și să mergi pe drumul urmăririi adevărului. Acesta este sensul schimbării cursului unei persoane. Înseamnă să fi venit cu adevărat înaintea lui Dumnezeu și să fi intrat în realitatea pocăinței. Când un om poate pune adevărul în practică, este de la sine înțeles că a început să intre în adevărul-realitate și s-a pocăit cu adevărat. Numai atunci când omul s-a pocăit cu adevărat, se poate spune că a pornit pe drumul spre mântuire. A face acest lucru înseamnă a se fi angajat în cel de-al patrulea pas al urmăririi adevărului.

Când o persoană s-a pocăit cu adevărat, va fi pornit pe drumul urmăririi adevărului, nu va nutri, practic, noțiuni sau neînțelegeri despre lucrarea lui Dumnezeu, va fi dispusă să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu și va începe în mod oficial să experimenteze lucrarea Lui. Există o perioadă lungă de tranziție între momentul în care o persoană ajunge pentru prima dată să creadă în Dumnezeu și cel în care experimentează în mod oficial judecata și mustrarea Lui. Această perioadă de tranziție este faza care se desfășoară de când o persoană începe să creadă în Dumnezeu și până când se pocăiește cu adevărat. Dacă un om nu iubește adevărul, nu va accepta nici cea mai mică parte din judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nici cea mai mică fărâmă din adevăr și nu va fi niciodată capabil să se cunoască pe sine. Astfel de oameni vor fi alungați. Dacă o persoană iubește adevărul, atunci, citind cuvintele lui Dumnezeu și ascultând predici deopotrivă, va putea câștiga cu adevărat ceva și va ști că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a-l mântui pe om și va reflecta asupra sa și se va cunoaște prin adevărurile pe care le înțelege; va ajunge să-și urască din ce în ce mai mult firile corupte și să fie tot mai interesată de adevăr, va dobândi, pe neștiute, adevărata cunoaștere de sine și va regreta și se va pocăi cu adevărat. Când oamenii care iubesc adevărul citesc cuvintele lui Dumnezeu sau ascultă predici, obțin în mod natural astfel de rezultate. Treptat, ajung să se cunoască pe ei înșiși și să dobândească adevărată pocăință. Odată ce un om se pocăiește cu adevărat, cum ar trebui să practice? Ar trebui să caute adevărul în toate lucrurile; indiferent ce i se întâmplă, ar trebui să poată găsi principiile și căile de practică bazate pe cuvintele lui Dumnezeu și apoi să înceapă să practice adevărul. Acesta este cel de-al cincilea pas în urmărirea adevărului. Care este scopul căutării adevărului? Să practici adevărul și să dobândești supunerea față de Dumnezeu. Dar pentru a practica adevărul, omul trebuie să facă asta conform adevărurilor-principii. Doar asta este practica exactă a adevărului; doar asta permite omului să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Așadar, a fi capabil să acționezi conform adevărurilor-principii este ceea ce urmărirea adevărului e menită să realizeze. Dacă un om a ajuns la acest pas, înseamnă că a intrat în realitatea practicării adevărului. Căutarea adevărului se face pentru a înlătura firile corupte ale omului. Când o persoană este capabilă să pună adevărul în practică, firile ei corupte vor dispărea în mod natural, iar practicarea adevărului de către ea va obține rezultatul pe care îl cere Dumnezeu. Acesta este procesul care duce de la adevărata pocăință la practicarea adevărului. Să fi trăit cândva în mijlocul unor firi corupte însemna să fi trăit sub puterea Satanei și toate acțiunile și comportamentele cuiva să fie condamnate și detestate de Dumnezeu; acum, să fii capabil să accepți adevărul, să te fi pocăit cu adevărat, să fii în stare să practici adevărul, să te supui lui Dumnezeu și să trăiești după cuvintele Sale – acest lucru, desigur, primește aprobarea Lui. Aceia care urmăresc adevărul ar trebui să reflecteze des asupra lor înșiși. Ar trebui să-și recunoască firile corupte și să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, să dobândească adevărata cunoaștere a esenței lor corupte și să înceapă să aibă o inimă plină de remușcări; ar trebui să înceapă să caute adevărul în toate lucrurile după ce se pocăiesc, să practice în conformitate cu adevărurile-principii și să ajungă la supunerea față de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce pot realiza urmărirea adevărului și aprofundarea treptată a intrării în viață. Dacă un om nu se cunoaște cu adevărat, îi este imposibil să se supună judecății și mustrării lui Dumnezeu sau să se pocăiască sincer. Și dacă un om nu se pocăiește cu adevărat, el va continua să trăiască după o fire satanică. Adevărata schimbare nu se va petrece în el, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu. Comportamentul lui se va schimba puțin; asta e tot. Celor care nu urmăresc adevărul le este imposibil să-l accepte ca fiind viața lor, așa că este sigur că acțiunile și comportamentele lor vor fi tot efuziuni ale unei firi corupte, că aceste lucruri vor fi incompatibile cu adevărul și potrivnice lui Dumnezeu. Cei care urmăresc adevărul pot să-l accepte ca fiind viața lor, pot să se lepede de firile lor corupte, să pună adevărul în practică și să ajungă la o supunere adevărată față de Dumnezeu. Cei care urmăresc adevărul îl vor căuta atunci când se întâmplă lucruri care le sunt neclare. Nu vor mai complota de dragul lor înșiși și se vor feri de tot răul, cu o inimă care este compatibilă cu Dumnezeu. Cei care urmăresc adevărul se supun din ce în ce mai mult lui Dumnezeu și pot să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, trăind tot mai mult așa cum omul e menit să o facă. Asemenea schimbări sunt imposibile pentru cei care nu urmăresc adevărul. Ce urmăresc aceia care nu urmăresc adevărul? Ei urmăresc prestigiu, câștig și statut; urmăresc binecuvântări și recompense. Ambițiile și dorințele lor sunt din ce în ce mai mari și nu au scopul corect în viață. Indiferent ce le place să urmărească, nu vor renunța dacă nu își pot atinge scopul și cu atât mai puțin se vor răzgândi. De îndată ce împrejurările vor permite și cadrul va fi potrivit, ei vor fi capabili să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu și pot încerca să întemeieze o împărăție independentă. Acest lucru se întâmplă din cauză că nu au inimi care să-L venereze pe Dumnezeu sau să se supună Lui și, în cele din urmă, pot doar să fie nimiciți de Dumnezeu pentru că au săvârșit felurite rele și L-au trădat. Toți cei care nu urmăresc adevărul sunt oameni cărora le este lehamite de el și toți cei cărora le este lehamite de adevăr sunt iubitori ai răului. În spiritul, sângele și oasele lor, tot ceea ce venerează este prestigiul, câștigul, statutul și influența; sunt bucuroși să trăiască după firile satanice și să lupte împotriva Cerului, a pământului și a omului pentru a-și atinge scopurile. Ei cred că o astfel de viață este fericită; își doresc să trăiască asemenea unor indivizi extraordinari și să moară ca eroi. Evident, ei merg pe drumul satanic al distrugerii. Cu cât aceia care urmăresc adevărul îl înțeleg mai mult, cu atât mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu și simt cât de prețios este adevărul. Ei sunt dispuși să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și, indiferent câte greutăți îndură, sunt hotărâți să urmărească adevărul și să-l câștige. Asta înseamnă că au pornit pe calea mântuirii și a desăvârșirii și că sunt capabili să ajungă la compatibilitatea cu Dumnezeu. Cel mai important, sunt capabili să se supună lui Dumnezeu, s-au întors la condițiile lor originare de ființe create și au inimi pline de venerație față de Dumnezeu. Ei pot câștiga pe bună dreptate conducerea, îndrumarea și binecuvântările lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu îi mai detestă, nici nu-i mai respinge. Ce lucru minunat! Cei care nu urmăresc adevărul nu se pot lepăda de firile lor corupte, așa că inimile lor se îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu, iar lor le este lehamite de adevăr și îl resping. Drept urmare, ei devin din ce în ce mai potrivnici față de Dumnezeu și pornesc pe un drum opus Lui. Ei sunt exact ca Pavel, cerându-I fățiș lui Dumnezeu răsplata lor. Dacă nu o vor primi, vor încerca să se certe cu Dumnezeu și să I se împotrivească și, în cele din urmă, vor deveni antihriști, expunând pe deplin chipul hidos al Satanei, după care Dumnezeu îi va blestema și îi va nimici. Pe de altă parte, cei care merg pe drumul urmăririi adevărului pot accepta adevărul și i se pot supune. Pot să se lepede de firea coruptă a Satanei, sunt dispuși să renunțe la tot pentru a-și îndeplini bine îndatoririle și a răsplăti dragostea lui Dumnezeu și sunt capabili să devină oameni care Îl ascultă pe Dumnezeu și se închină Lui. O persoană care este dispusă să se supună lui Dumnezeu și care o face în mod absolut s-a întors întru totul la condiția originară de ființă creată și este capabilă să se supună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu în toate lucrurile. Asta înseamnă că are o asemănare umană fundamentală. La ce se referă asemănarea umană adevărată? Este atunci când o persoană se supune Creatorului și Îl venerează, așa cum au făcut Iov și Petru. Așa sunt cei pe care Dumnezeu îi binecuvântează cu adevărat.

Pașii majori în urmărirea adevărului despre care am avut părtășie astăzi sunt pe cât se poate de simpli. Repetați pașii înapoi spre Mine. (În primul rând, reflectează asupra ta potrivit cuvintelor lui Dumnezeu; în al doilea rând, recunoaște și acceptă faptele pe care le dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu; în al treilea rând, cunoaște-ți propria ființă și esență coruptă și începe să-ți urăști firea coruptă și pe Satana; în al patrulea rând, practică pocăința și lasă deoparte toate faptele tale rele; în al cincilea rând, caută adevărurile-principii și practică adevărul.) Aceștia sunt cei cinci pași. Practicarea fiecăruia dintre acești pași este foarte dificilă pentru oamenii care trăiesc în mijlocul firilor corupte; fiecare implică multe impedimente și dificultăți și toți necesită depunerea unui efort minuțios pentru a-i practica și a-i realiza și, desigur, omul nu poate evita experimentarea unor eșecuri și obstacole pe parcurs ‒ dar ceea ce v-aș spune este următorul lucru: nu vă pierdeți curajul. Deși alții s-ar putea să te condamne, spunând: „Ești terminat”, „Nu ești bun”, „Așa ești tu, pur și simplu – nu poți schimba asta”, oricât de neplăcute ar fi cuvintele lor, discernământul tău trebuie să fie limpede. Nu îți pierde curajul și nu renunța, pentru că numai calea urmăririi adevărului, numai intrarea și practicarea acestor pași îți va permite cu adevărat să ocolești catastrofa ta. Oamenii inteligenți vor alege să-și lase deoparte toate dificultățile; nu vor evita eșecurile și obstacolele și vor continua, oricât de greu ar fi. Chiar dacă rămâi la pasul cercetării și cunoașterii de sine trei sau cinci ani, sau dacă după opt sau zece ani știi doar ce firi corupte ai, dar rămâi incapabil să înțelegi adevărul sau să te lepezi de firea ta coruptă, tot ți-aș spune același lucru: nu-ți pierde curajul. Deși încă nu ești capabil de o schimbare adevărată, ai parcurs deja primii trei pași, așa că de ce să-ți faci griji că nu-i poți parcurge pe ceilalți doi rămași? Nu te îngrijora; muncește mai mult, insistă mai mult și vei reuși. S-ar putea să fie și unii care ajung la cel de-al patrulea pas al pocăinței, dar nu reușesc să caute adevărurile-principii și nu pot parcurge acest pas. Ce este de făcut atunci? Nici tu nu trebuie să-ți pierzi curajul. Atât timp cât ai voința de a face acest lucru, ar trebui să persiști în a căuta adevărul în toate lucrurile și să te rogi mai mult lui Dumnezeu – a face acest lucru este adesea rodnic. Urmărește cât de bine poți, în funcție de calibrul și împrejurările tale, și muncește din greu pentru a obține ceea ce poți. Câtă vreme îți dai toată silința, conștiința ta este curată și, cu siguranță, vei putea obține câștiguri mai mari. Chiar și să înțelegi încă un adevăr este un lucru bun – viața ta va deveni puțin mai fericită și puțin mai veselă datorită acestui lucru. Pe scurt, urmărirea adevărului nu este un lucru deșert; există o cale specifică de practică pentru fiecare dintre pașii săi și necesită ca oamenii să sufere o anumită durere și să plătească un anumit preț. Adevărul nu este un domeniu de studiu academic, o teorie, un slogan, sau un argument; nu este gol. Fiecare adevăr necesită ca oamenii să-l experimenteze și să-l practice vreme de câțiva ani, înainte de a-l putea înțelege și cunoaște. Dar, indiferent ce preț plătești sau ce eforturi depui, atât timp cât abordarea, metoda, calea și direcția ta sunt corecte, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua când vei culege o mare recompensă, vei câștiga adevărul și vei fi capabil să-L cunoști pe Dumnezeu și să I te supui – și, astfel, vei fi perfect mulțumit.

8 ianuarie 2022

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.