Cum se naște în cineva credința adevărată în Dumnezeu? Ea vine din experiență. Cum vine din experiență? Dacă ești capabil să cauți și să cugeți la intențiile lui Dumnezeu în fiecare persoană, eveniment și lucru pe care îl întâlnești și, prin aceasta, să Îl înțelegi, atunci, după numeroase experiențe, vei ajunge treptat la o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu – nu o înțelegere verbală, ci o pătrundere profundă în sinea ta. Dumnezeul în care crede inima ta și pe care gura ta Îl recunoaște trăiește în inima ta și nimeni nu ți-L poate lua. La fel ca Iov, atunci când a fost pus la încercare, prietenii săi au spus: „Ai păcătuit și L-ai ofensat pe Dumnezeu. Roagă-L repede pe Iahve Dumnezeu să te ierte!” Iov nu credea asta, dar de ce? Pentru că, după zeci de ani de viață, înțelegerea lui despre Dumnezeu nu se baza pe experiență; el nu a spus: „Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, este milostiv cu ei și nu-i privează niciodată.” Ceea ce a experimentat a fost că Dumnezeu îi dă omului, dar îi și ia. Atunci când El îi dă lucruri omului, uneori îl și mustră, îl disciplinează și îl pedepsește. Ceea ce le face Dumnezeu oamenilor nu este dictat de mintea, gândirea sau imaginația oamenilor. Așadar, deceniile de experiențe de viață ale lui Iov l-au condus pe acesta la concluzia că „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Adică, tot ceea ce face Dumnezeu, indiferent dacă este considerat bun sau rău de către oameni, face parte din orchestrările Sale. Chiar dacă se întâmplă lucruri rele, Satana nu îndrăznește să acționeze împotriva oamenilor fără permisiunea lui Dumnezeu. Omenirea este în mâinile lui Dumnezeu și, sub suveranitatea Sa, nu are de ce să se teamă. Chiar dacă ai căzut în mâinile Satanei, acest lucru ar fi tot sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar Satana nu ar îndrăzni să se atingă de tine fără permisiunea lui Dumnezeu. Iov a avut acest nivel de înțelegere și de aceea nu s-a plâns, indiferent de ceea ce făcea Dumnezeu. El a văzut clar că numai Iahve Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu care are suveranitate asupra tuturor lucrurilor și că toți acei îngeri, spirite rele și demoni nu sunt Dumnezeu. Cine are suveranitate asupra tuturor lucrurilor? Cine are suveranitate asupra omenirii și a tot ce există? Dumnezeu. Pentru a folosi o expresie obișnuită, Dumnezeu este cel mai măreț. Familia unei persoane, nivelul său de bunăstare, dacă își va petrece zilele în confort sau în durere și durata vieții sale – toate acestea se află în mâinile lui Dumnezeu. Iov a avut o experiență profundă în această privință, și nu doar o dată sau de două ori în viața sa. Ori de câte ori se întâmpla un lucru, acesta îi rămânea adânc întipărit în memorie dacă înțelegea că s-a întâmplat în cadrul suveranității lui Dumnezeu. Îi dădea senzația și sentimentul profund că aceste lucruri nu se petreceau din întâmplare, sau prin voia omului sau a Satanei, ci că era lucrarea lui Dumnezeu, iar el nu se putea plânge. Ce a realizat Iov când a trecut prin încercări atât de mari? Că Dumnezeu este suprem, că Dumnezeu este înțelept. El a putut să-L slăvească mereu pe Dumnezeu, indiferent de ceea ce a făcut El. Dacă ți se întâmplă astfel de lucruri, dar nu le poți înțelege, nu judeca și nu-ți impune propriile concluzii. Dacă nu știi care este voia bună a lui Dumnezeu, atunci caut-o, așteaptă, apoi supune-te ei. Acesta este cel mai bun mod de a practica și cea mai bună cale de practică, altfel vei fi umilit și făcut de rușine. Iov avea o cunoaștere bazată pe experiență foarte profundă a acestor lucruri. Dacă mereu Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu, nu vei fi capabil să dobândești adevărul și vei pierde binecuvântările Lui. Chiar dacă vei suferi multe greutăți, nu vei dobândi nimic, deoarece relația ta cu Dumnezeu este anormală, nu-L tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, nu înțelegi lucrarea Sa și nu I te supui cu adevărat. Din această cauză, nu vei fi capabil să obții adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și lucrează și, indiferent ce fel de eforturi minuțioase depune pentru tine și indiferent ce fel de mediu creează pentru tine, în cele din urmă, totul se întâmplă pentru ca tu să Îl poți cunoaște pe Dumnezeu. Odată ce Îl vei cunoaște pe Dumnezeu, relația ta cu El va deveni mai apropiată și mai normală. Dumnezeu nu acționează fără motiv, darămite să se joace cu cineva din plictiseală, și este normal dacă oamenii nu înțeleg cum lucrează El. Dar ei ar trebui să caute adevărul și, cel puțin, să nu-L judece pe Dumnezeu atunci când nu știu nimic despre El – asta înseamnă să fii o persoană rezonabilă. Așa cum a spus Petru, indiferent dacă Dumnezeu îi tratează pe oameni ca pe niște jucării și indiferent în ce fel îi tratează, El are întotdeauna dreptate. „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu dispus și dornic?” Ce l-a determinat pe Petru să spună aceste cuvinte? (Propria experiență l-a condus pe Petru la aceste cuvinte. El și-a dat seama că, indiferent de ceea ce face Dumnezeu, intențiile Sale sunt întotdeauna bune.) Uneori nu vei percepe intențiile lui Dumnezeu, așa că ce ar trebui să faci? Trebuie să aștepți, să o cauți și să încerci să o recunoști. Deși Iov și Petru au trăit în perioade diferite, au avut medii diferite, au experimentat lucruri diferite și au rostit cuvinte diferite, căile și modalitățile lor de practică au fost aceleași, iar atitudinea lor față de Dumnezeu atunci când li s-au întâmplat anumite lucruri a fost aceeași. Doar că au folosit un limbaj diferit pentru a exprima această idee. Dar ce înțeleg oamenii din asta? Că trebuie să practici supunerea, în timp ce cauți și aștepți să vezi ce dorește Dumnezeu. Nu fi neliniștit. Este corect să ai doar această atitudine mai întâi. Dacă te neliniștești prea mult când se întâmplă ceva și nu știi să cauți adevărul, ci continui să te plângi de Dumnezeu, atunci vor fi probleme. Unii oameni spun: „Pur și simplu nu înțeleg! De ce ne tratează Dumnezeu așa? Nu pot să mă supun dacă suntem tratați ca diavolii și ca satanele. Este irațional și de nejustificat!” Mai meriți tu îndrumarea lui Dumnezeu atunci când mintea ta omenească, noțiunile, închipuirile, răzvrătirea și neascultarea sunt scăpate de sub control? Supunerea nu este la fel de simplă precum a spune că te supui sau a predica doctrina ori a exprima puțină hotărâre și a avea puțină stăpânire de sine. Nu este atât de simplu. Dacă te supui lui Dumnezeu, răsplata ta finală este să Îl cunoști pe Dumnezeu, să înțelegi mediile pe care El le stabilește pentru tine și să deții o reală cunoaștere bazată pe experiență. Adică, tu vei înțelege inima lui Dumnezeu și intenția Lui serioasă și că El este dezamăgit de fierul imperfect care nu devine oțel. Dumnezeu nu vrea să te vadă trăind în firi corupte, ci vrea să scapi de ele. Așa că El trebuie să folosească metode precum judecarea și mustrarea ta, emondarea, dojenirea și disciplinarea ta, într-atât încât pare că Dumnezeu este insensibil la sentimentele tale, ca și cum te-ar condamna, te-ar pedepsi sau s-ar juca cu tine. Ce faci atunci? Dacă poți înțelege intenția serioasă a lui Dumnezeu, chiar și atunci când El acționează în acest fel, atunci este suficient – te vei supune cu adevărat. Pe când era pus la încercare, Iov a spus: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve.” Ce înțelegea el din această chestiune? „Toate lucrurile pe care le am mi-au fost date de Iahve Dumnezeu, iar El poate să mi le ia dacă vrea, pentru că El este Dumnezeu și are această putere. Nu am dreptul să refuz, pentru că tot ce am este de la El.” Asta a înțeles și a experimentat Iov. Care a fost hotărârea lui în acel moment? „Trebuie să-L înțeleg pe Dumnezeu, să fac lucruri rezonabile și să fiu o persoană rezonabilă. Toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu, iar El mi le poate lua în orice moment. Nu pot încerca să Îl conving pe Dumnezeu în această privință; să fac acest lucru ar însemna să mă răzvrătesc împotriva Lui. Respingând acțiunile lui Dumnezeu I-aș răni inima, iar dacă aș face acest lucru nu aș fi o persoană cu adevărat bună sau o ființă creată adevărată.” Acesta a fost modul în care a practicat el la vremea respectivă și ce rezultate i-a adus această practică? De fapt, adevăratul rezultat nu a fost că a devenit mai bogat, că a avut mai multe vite și oi decât înainte sau că a avut mai mulți copii frumoși decât înainte. Acestea sunt doar lucruri date de harul lui Dumnezeu. Prin această experiență, ceea ce Dumnezeu i-a acordat de fapt a fost o mai bună înțelegere a Lui, supunerea, o relație mai strânsă cu El și o mai mare apropiere de inima Sa. Iov a fost capabil să înțeleagă tot ceea ce făcea Dumnezeu și nu a mai rostit cuvinte absurde sau obraznice, nici cuvinte care să rănească inima lui Dumnezeu. Nu asta înseamnă oare să te eliberezi de firea ta coruptă? Satana nu te mai poate controla; nu mai ești sub controlul lui, ci sub cel al lui Dumnezeu. Te poți supune indiferent ce face Dumnezeu, iar tu Îi aparții. Aceasta era starea în care se afla Iov în acel moment și atitudinea pe care o avea. În plus, pentru că a acționat în acest fel și a intrat în această realitate, în cele din urmă Dumnezeu i S-a arătat. Apariția lui Dumnezeu, indiferent de forma pe care a luat-o, i-a sporit înțelegerea despre Dumnezeu? (Da.) Da, cu siguranță i-a sporit înțelegerea. De la a auzi inițial despre Dumnezeu în legende, la confirmarea existenței Sale, la a-L vedea – care dintre acestea ați spune că este cea mai mare binecuvântare pentru omenire, în comparație cu harul pe care îl oferă Dumnezeu? (A-L vedea pe Dumnezeu este binecuvântarea mai mare.) Categoric. Atunci când oamenii cred în Dumnezeu, dar nu înțeleg adevărul, ei cer întotdeauna ca Dumnezeu să-i protejeze, să le dăruiască har, să-i ridice deasupra celorlalți și să le binecuvânteze întreaga familie cu siguranță și fericire. Ei cer să fie capabili să propovăduiască oriunde se duc și să fie invidiați și admirați de ceilalți. Asta își doresc oamenii, dar ei nu sunt conștienți de cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu vrea să o ofere. Ei cer doar harul material extern, dar toate cerințele lor nu fac decât să-i îndepărteze și mai mult de inima lui Dumnezeu. Ei pierd cel mai mare noroc dintre toate și pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă nu poți dobândi cunoașterea lui Dumnezeu și nu poți dobândi adevărul, ești capabil să trăiești în prezența Lui? Poți să te supui cu adevărat tuturor rânduielilor lui Dumnezeu? Acest lucru este absolut imposibil.

Procesul de punere în practică a adevărului și de intrare în adevărul-realitate este, de fapt, un proces prin care te înțelegi pe tine însuți și te eliberezi de firea ta coruptă. De asemenea, este un proces de interacțiune față în față cu Dumnezeu și de cunoaștere a Lui. Spui că pui adevărul în practică, dar cum se face că nu-L cunoști pe Dumnezeu? Cum se face că relația ta cu Dumnezeu nu a devenit mai apropiată? Spui că în fiecare zi te rogi și îți deschizi inima în fața Lui, deci te simți mai aproape de El în această perioadă? Simți că a crescut credința ta în Dumnezeu? În această perioadă, simți că ai dobândit o mai bună înțelegere a lui Dumnezeu, că ai mai puține plângeri față de El și că Îl înțelegi greșit și te răzvrătești mai puțin împotriva Lui? Dacă nu vezi nimic din toate acestea la tine și ești exact la fel ca înainte, atunci nu ai pus adevărul în practică și ai pierdut timpul, limitându-te doar la a-ți exercita puterea. Nimeni nu te obligă să muncești sau să depui efort și, de asemenea, nimeni nu te împiedică să pui adevărul în practică. Este alegerea ta, iar tu mergi pe calea muncii. Dacă oamenii nu pun adevărul în practică sau nu urmăresc adevărul, ei nu au cum să nu devină niște muncitori. Oamenilor le este foarte greu să pună adevărul în practică. Ei nu știu cum să I se supună lui Dumnezeu și sunt întotdeauna mulțumiți doar să trudească și să muncească. Când reușesc în sfârșit să înțeleagă câteva dintre doctrine, nu știu cum să pună adevărul în practică. În schimb, pur și simplu muncesc din nou, dar nici măcar nu-și dau seama de asta. Prin urmare, trebuie să petreci periodic ceva timp reflectând, examinându-te pe tine însuți și având părtășie cu frații și surorile tale despre ceea ce ai dobândit în acest timp. Spui: „Mai am multe înțelegeri greșite despre Dumnezeu și încă nu le-am înlăturat pe multe dintre ele.” Altcineva spune: „Simt că am dobândit o oarecare înțelegere a inimii lui Dumnezeu în aceste zile. Este un lucru bun ca Dumnezeu să lase omenirea să sufere. Înainte îmi era teamă de suferință și voiam să mă ascund sau să fug când mă confruntam cu suferința. Acum simt că oamenii pot să se liniștească în fața lui Dumnezeu și să nu-și lase atenția să se îndrepte spre chestiuni exterioare, doar după ce au suferit puțin. Suferința este bună, așa că Dumnezeu creează întotdeauna medii anevoioase pentru a-i încerca și rafina pe oameni. Simt că înțeleg și simt o parte din scopul lui Dumnezeu și din intenția Lui serioasă. Tot ce face Dumnezeu este bun!” Acesta este modul în care trebuie să ai părtășie. Vei obține beneficii prin părtășie. În cazul în care câțiva oameni se adună în timpul liber pentru a bârfi, a judeca sau a spune alte lucruri care au tendința de a provoca certuri, ei pot părea că vorbesc despre credința lor în Dumnezeu sau despre experiențele lor de viață, dar dacă inimile lor nu sunt împăcate, atunci ar trebui să exerseze cum să caute și să se străduiască să dobândească adevărul și să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. Dacă urmărești întotdeauna adevărul în acest mod, atunci Duhul Sfânt va lucra în tine și te va lumina. Ia adevărurile care îți lipsesc ca pe o povară pe care să o urmărești, mergi să practici și să experimentezi și luptă pentru adevăr. Cum ar trebui să pui acest lucru în practică? Ar trebui să cauți și să ceri îndrumare de la cineva care înțelege adevărul despre lucrurile pe care nu le înțelegi sau pe care nu le poți pătrunde. Dacă practici astfel tot timpul, vei reuși să înțelegi mai mult din adevăr și vei dobândi multe. De cele mai multe ori, voi nu știți cum să aveți părtășie despre adevăr, vă concentrați doar pe discuții despre lucrare sau vorbiți mereu despre metode și nu despre principii. Aceasta este o abatere, când, de fapt, ar trebui să aveți părtășie despre chestiuni care implică adevărurile-principii atunci când vorbiți despre lucrare; asta va fi în beneficiul intrării voastre în viață. Odată ce ați avut o părtășie clară despre chestiuni care implică adevărurile-principii, atunci veți avea o cale spre intrarea în viață. Acest lucru este benefic pentru realizarea lucrării și îndeplinirea datoriei voastre, precum și pentru intrarea voastră în viață. Nu este aceasta cea mai bună variantă? Trebuie să aveți părtășie într-un mod pur și deschis cu privire la experiența voastră de a crede în Dumnezeu pentru a avea rezultate și pentru a obține intrarea în viață. Bârfa sau judecata permanentă nu are niciun beneficiu pentru intrarea în viață și îi face pe oameni să piardă șansa de a se mântui prin credința în Dumnezeu. În credința în Dumnezeu, oamenii trebuie să se concentreze mereu pe punerea în practică a adevărului. Cu cât îl puneți mai mult în practică, cu atât mai mari sunt șansele voastre de mântuire. Dacă înțelegeți prea puțin din adevăr, trebuie să îl căutați și mai mult. Numai prin dobândirea unei înțelegeri a adevărului și punerea lui în practică puteți experimenta o schimbare reală și puteți obține o speranță mai mare și mai sigură de mântuire.

16 iulie 2017