Un număr mare de oameni ascultă predici timp de mulți ani, dar nu înțeleg ce este adevărul și nici asupra cărui aspect al adevărului ar trebui să-și concentreze eforturile. Ei doar ascultă și atât, mereu nepăsători, ca niște oameni nechibzuiți și fără inimă. Nu e de mirare că ei cred în Dumnezeu de mai mulți ani, dar rămân lipsiți de experiență bazată pe mărturie. O persoană care realmente urmărește adevărul trebuie să reflecteze asupra sa: este oare ceea ce spun și fac în conformitate cu adevărul? Ce îmi lipsește? Ce neajunsuri ar trebui să compensez? Cât de bine îmi îndeplinesc datoria? Sunt capabil să acționez în conformitate cu principiile? Dacă nu ești lămurit cu privire la aceste lucruri, atunci nu ești o persoană care urmărește adevărul. Dacă-ți dorești să urmărești și să dobândești adevărul, trebuie să citești și să contempli frecvent cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să contempli și să descoperi adevărurile pe care e nevoie să le înțelegi și trebuie să fii capabil să practici și să experimentezi oricât de multe adevăruri înțelegi. Trebuie să te gândești întotdeauna: „Oare am practicat și am pătruns acest adevăr? La ce aspecte ale vieții se referă acest adevăr? La ce medii? La care circumstanțe?” Aceste întrebări trebuie să fie întipărite în inima ta și trebuie să încerci să le înțelegi în timpul tău liber. Dacă te gândești la ele, dar nu le înțelegi, atunci trebuie să citești în rugăciune, să vii înaintea lui Dumnezeu și să-ți deschizi inima în fața Lui. Majoritatea oamenilor nu au inima îndreptată spre adevăr în credința lor în Dumnezeu. Unde sunt inimile lor? Inimile lor sunt mereu îndreptate spre chestiuni exterioare, devenind mereu excesiv de preocupate de chestiuni ale vanității și mândriei, de ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Ei nu știu care lucruri au legătură cu adevărul și care nu, și gândesc: „Atât timp cât fac lucruri în casa lui Dumnezeu, alergând și îndurând greutăți pentru a-mi îndeplini datoria, înseamnă că practic adevărul.” Acest lucru este incorect. Practică cineva adevărul dacă face lucruri pentru casa lui Dumnezeu, alergând și îndurând greutăți? Există vreun temei pentru a spune acest lucru? A îndura greutăți în timp ce faci lucruri și a practica adevărul sunt două chestiuni diferite. Dacă nu știi care este adevărul, cum ai putea să-l practici? Nu este absurd? Acționezi conform noțiunilor și închipuirilor omenești, ești într-o stare confuză, făcând lucrurile conform propriilor idei. Inima ta este confuză, fără niciun obiectiv, direcție sau principii. Doar faci lucruri și înduri greutăți în timp ce le faci – ce legătură are asta cu practicarea adevărului? Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, indiferent de ceea ce fac și indiferent de greutățile pe care le îndură, ei sunt departe de a practica adevărul. Oamenii fac întotdeauna lucrurile conform propriei voințe și doar pentru a le duce la bun sfârșit; ei nu se gândesc deloc dacă acțiunile lor sunt sau nu în conformitate cu adevărurile-principii. În cazul în care nu știi dacă ceea ce faci este în conformitate cu adevărul, atunci cu siguranță nu practici adevărul. Unii ar putea spune: „Fac lucruri pentru biserică. Nu asta înseamnă să practici adevărul?” Acest lucru este pur și simplu greșit. Dacă o persoană face lucruri pentru biserică înseamnă că aceasta practică adevărul? Nu neapărat – acest lucru poate fi determinat doar văzând dacă există sau nu principii în acțiunile acesteia. Dacă nu există principii în ceea ce face o persoană, atunci, indiferent pentru cine o face, aceasta nu practică adevărul. Chiar dacă face un lucru bun, acesta trebuie să fie făcut în conformitate cu adevărurile-principii pentru a fi calificat drept practicare a adevărului. Dacă încalcă principiile, atunci orice lucru bun pe care îl face este doar un comportament bun și nu se încadrează în practicarea adevărului. În prezent, există mulți oameni care nu se străduiesc niciodată să respecte adevărurile-principii în îndeplinirea îndatoririlor lor, ceea ce înseamnă că ei doar muncesc. Dacă o persoană nu se străduiește niciodată să atingă adevărul, nu își poate îndeplini datoria în mod adecvat; acest tip de persoană cu siguranță nu se numără printre aleșii lui Dumnezeu, ci doar ar putea fi numită muncitoare. Dacă poate continua să muncească până la sfârșit, poate fi considerată o muncitoare loială și i se va permite să rămână. Dar dacă a făcut unele lucruri rele cât timp a muncit, va fi eliminată pe parcurs, precum un muncitor sezonier de care nu mai este nevoie. Majoritatea muncitorilor sunt eliminați în acest fel. Dacă munca lor nu este la înălțimea standardelor, atunci cu siguranță nu pot rămâne neclintiți.

Ce este practicarea adevărului? Cum practică un om adevărul atunci când îndeplinește o sarcină ori o datorie sau cum nu-l practică? A nu practica adevărul înseamnă că ceea ce face cineva nu are legătură cu adevărul. Acea persoană poate că îndeplinește o datorie, dar ceea ce face nu are prea multă legătură cu adevărul. Este doar un fel de comportament bun și poate fi considerat o faptă bună, dar este totuși departe de practicarea adevărului – există o distincție între aceste lucruri. Care este această distincție? Tu doar respecți o sferă de competență sau niște reglementări atunci când faci ceva. Nu permiți ca interesele casei lui Dumnezeu să sufere pierderi, alergi un pic mai mult și treci prin ceva mai multe greutăți, ai realizat aceste lucruri, iar dacă cerințele care ți se impun nu sunt deosebit de mari, probabil că îți îndeplinești datoria în mod corespunzător. Însă mai este ceva de luat în considerare: ai scormonit și ai descoperit ce firi corupte, gânduri și lucruri care Îl nemulțumesc pe Dumnezeu se află în sinea ta atunci când faci acest lucru? Ai ajuns la o adevărată cunoaștere de sine făcând acest lucru și îndeplinindu-ți datoria? Ai găsit adevărul pe care trebuie să îl practici și să îl pătrunzi? (Rareori – uneori pur și simplu mă ridic împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, ajung să mă cunosc puțin și atât.) Atunci, de cele mai multe ori, ai doar o cunoaștere teoretică, convențională, despre tine însuți, nu una practică. Dacă nu urmărești adevărul, atunci chiar dacă nu ai făcut greșeli mari, nu ai încălcat niciun principiu major, nu ai făcut răul în mod activ și pari a fi o persoană bună, cu un pic de umanitate, tot nu ai practicat sau nu ai câștigat adevărul, iar lipsa de greșeli și faptul că pari a avea umanitate nu înseamnă că ești în conformitate cu adevărul sau că îl practici. Aceste chestiuni sunt îndepărtate și distincte de practicarea adevărului. După ce cred în Dumnezeu timp de câțiva ani, mulți oameni descoperă că sunt muncitori tipici. Ei se întreabă cum de au devenit muncitori, dar nu găsesc răspunsul, oricât de mult ar sta pe gânduri. Oamenii nu intenționează să devină muncitori atunci când abia încep să creadă în Dumnezeu. Ei intenționează să fie buni credincioși, să ajungă la o înțelegere a adevărului și, în cele din urmă, să fie mântuiți și să intre în Împărăția Cerurilor – sau cel puțin să poată supraviețui. De asemenea, ei cred că, în calitate de credincioși, trebuie să se supună lui Dumnezeu și să se teamă de El și să se ferească de rău. Cum se face că, fără să-și dea seama, ei devin muncitori? Asta se întâmplă pentru că nu ești niciodată capabil să practici adevărul sau să intri în adevărul-realitate în datoria ta, iar în mediile pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru tine, depui efort mereu în loc să îți îndeplinești datoria. Acesta este motivul. Așadar, după ce ți-ai îndeplinit datoria o perioadă de timp, când te liniștești și te gândești: „Ce am dobândit în acest timp? Odată, când am ieșit în oraș, era cât pe ce să întâmpin un pericol, dar Dumnezeu m-a protejat.” Văzând că Dumnezeu te-a protejat, poți considera că Îl cunoști? Aceste lucruri nu te pot inspira să îți sporești credința în Dumnezeu și nici nu îți pot permite să ai o înțelegere adevărată a propriei firi corupte și a naturii-esenței tale. Dacă te gândești la modul în care ți-ai îndeplinit datoria în această perioadă, ai făcut vreun progres în intrarea ta în viață? Dacă ai pus adevărul în practică atunci când ți-ai îndeplinit datoria și acționezi conform principiilor, atunci vei face cu siguranță progrese. Dacă spui: „În ceea ce privește partea pozitivă a lucrurilor, adevărul cunoașterii lui Dumnezeu este profund; încă nu l-am obținut cu adevărat sau nu am aflat prea multe din el. Dar în ceea ce privește partea negativă a lucrurilor, știu că firile corupte cele mai greu de identificat sunt firea coruptă a oamenilor, așa cum a fost expusă de Dumnezeu: esența lor care este ostilă lui Dumnezeu și I se împotrivește, natura lor ticăloasă și înșelăciunea, precum și firea coruptă ascunsă în adâncul inimilor oamenilor, pe care Dumnezeu a expus-o. Înainte nu puteam să fac legătura dintre acest lucru și mine, dar acum am ajuns să îl conștientizez și am făcut acea legătură, iar inima mea îl înțelege într-o oarecare măsură.” Acesta este un progres. Ai aceste sentimente, iar când te liniștești și încerci să te gândești cu atenție, vei descoperi că experiența ta de a crede în Dumnezeu timp de mai mulți ani este prea superficială și vei vedea că îți lipsesc prea multe lucruri. Ai o oarecare înțelegere a adevărului despre corupția ta, dar abia ai început să te căiești. Păcătuiești mai puțin și dai dovadă de unele mici schimbări de comportament, dar acest lucru este încă departe de o schimbare a vieții-fire. Când vei mai avea câțiva ani de experiență și când vei avea o înțelegere mai profundă a firii tale corupte și unele schimbări în viața-fire personală, atunci vei simți în sfârșit că ai primit o mare mântuire de la Dumnezeu și vei spune: „Cuvintele lui Dumnezeu care îl expun pe om sunt adevărate, iar eu spun «Amin!» cuvintelor lui Dumnezeu. Cuvintele Lui sunt adevărul, și cât de adevărate sunt!” Când nu se cunosc pe ei înșiși, toți oamenii spun: „Alții ar putea să-L trădeze pe Dumnezeu, dar eu nu o voi face niciodată. Alții ar putea să se lepede de Dumnezeu, dar eu nu o voi face niciodată.” Nu sunt acestea cuvinte goale? Dezvăluiți de fapte, oamenii pot simți că ei înșiși nu sunt oameni pe care să te poți bizui, că au nevoie ca Dumnezeu să aibă grijă de ei și să-i protejeze, că realmente nu pot părăsi grija lui Dumnezeu, că doar prin harul și mila lui Dumnezeu au ajuns oamenii până în ziua de azi și că ei nu au cu ce să se laude. Dacă ai acest sentiment, el provine din experiența ta, și nu pentru că ți-a fost insuflat de alții. Vine din situațiile prin care ai trecut și pe care le-ai trăit personal. Aceste lucruri sunt foarte practice și profunde, mult mai practice decât cuvintele mari și goale atât de des rostite de oameni. Când ai acest tip de experiență și inima ta are acest sentiment, atunci ea va fi însetată de Dumnezeu, de cuvintele Sale și de adevăr. Vei fi inspirat să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, să practici și să experimentezi cuvintele Sale și vei fi adus cu un pas mai aproape de Dumnezeu în relația ta cu El. Aceasta este o dovadă că ești deja pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și că ai început să intri în adevărul-realitate. Acei oameni care predică mereu doar cuvinte și doctrine și teorii goale sunt alungați tot mai departe, devenind din ce în ce mai izolați și făcuți de rușine în casa lui Dumnezeu. Ei trebuie să reflecteze asupra lor și este timpul ca ei să se trezească.

Care sunt criteriile pentru a evalua dacă cineva are adevărul-realitate? Sau pentru a vedea dacă cineva practică adevărul? Atunci când acestuia i se întâmplă ceva, trebuie să vă uitați la atitudinea pe care o are față de Dumnezeu, dacă poate căuta adevărul, dacă are o cunoaștere adevărată de sine și dacă se poate teme de Dumnezeu și se poate feri de rău. Obținând o imagine clară asupra acestor lucruri, puteți determina dacă practică adevărul sau dacă are adevărul-realitate. Dacă cineva predică mereu cuvinte și doctrine și debitează cuvinte pompoase atunci când i se întâmplă ceva, este clar că nu are adevărul-realitate. Atunci când i se întâmplă ceva unei persoane care nu are adevărul-realitate, poate ea pune adevărul în practică? Este imposibil să facă acest lucru. Ar putea spune: „Acest lucru s-a întâmplat, mă supun lui Dumnezeu!” De ce vrei să te supui lui Dumnezeu? Principiul este corect, dar s-ar putea ca tu să acționezi conform sentimentelor tale, cu o metodă pe care ai evaluat-o și pe care ai decis-o singur. Vorbești despre supunerea față de Dumnezeu, dar, în adâncul sufletului, te îndoiești mereu de tot ceea ce face Dumnezeu. Nu înțelegi de ce Dumnezeu acționează în felul în care o face, dar îți tot spui că trebuie să I te supui, când, de fapt, nu ai nicio intenție în acest sens. Doar din exterior pari că nu te opui, că nu te plângi și că faci ceea ce ți se spune. Dai impresia că te-ai supus, dar acest tip de supunere nu reprezintă decât vorbe goale, o simplă respectare a reglementărilor. Nu practici supunerea. Trebuie să extragi și să diseci firea coruptă care te împiedică să te supui și să o pui alături de cuvintele lui Dumnezeu pentru a le compara. Dacă dobândești adevărata cunoaștere a firii tale corupte, dacă Îl poți înțelege cu adevărat pe Dumnezeu și știi de ce acționează în felul în care o face, dacă poți înțelege acest lucru pe deplin, înseamnă că te poți supune lui Dumnezeu. Tu vei spune: „Oricât de mari ar fi greutățile, oricât de slab sau de trist m-aș simți, nu voi fi negativ și mă voi supune lui Dumnezeu, pentru că știu că ceea ce face Dumnezeu este bun, că tot ceea ce face El este corect. El nu ar face nimic greșit.” Când vei reuși acest lucru, problema ta va fi fost complet rezolvată. Unii oameni nu caută adevărul și nu rezolvă problemele în acest mod. Ei doar predică cuvinte și doctrine, și pare că înțeleg totul, dar când se confruntă cu o dificultate reală, nu pot pune adevărul în practică, deși ar vrea să o facă. Nemulțumirile și neînțelegerile persistă în inima lor, dar ei nu caută adevărul pentru a rezolva problema. Aceste nemulțumiri și neînțelegeri sunt ascunse în sinea oamenilor. Ele sunt, de fapt, un cancer și vor izbucni în mediul potrivit. Înainte ca acest lucru să se întâmple, oamenii nu le pot simți și cred că înțeleg tot adevărul și că nu au dificultăți, dar când mai târziu li se întâmplă ceva, ei sunt incapabili să pună adevărul în practică. Asta dovedește că tu nu ai credință adevărată în Dumnezeu și că nu prea înțelegi adevărul. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că poți predica câteva cuvinte și doctrine și că poți doar să respecți câteva reglementări. Cu toate că uneori poți fi capabil să te supui, este o supunere care constă în respectarea unor reglementări și este o supunere foarte limitată. Dacă ți se întâmplă ceva care nu se potrivește cu noțiunile tale, nu vei fi capabil să te supui. Asta arată că nu ești o persoană care se poate supune cu adevărat lui Dumnezeu și că firea ta coruptă nu este înlăturată și nu s-a schimbat. Trebuie să-ți cunoști firea coruptă în lumina lucrurilor care ți se întâmplă și trebuie să cunoști, să înțelegi și să ții cont de tot ceea ce face Dumnezeu. După aceea, trebuie să ajungi la o supunere adevărată și benevolă și, indiferent de ceea ce ți se întâmplă sau de cât de discordant este acest lucru față de noțiunile tale, trebuie să fii capabil să te supui. Acesta este nivelul care trebuie atins pentru a fi o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu și o persoană care s-a schimbat cu adevărat.

Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu de ani de zile nu știu ce înseamnă să I se supună. Ei știu doar cum să rostească cuvinte și doctrine, nu și ce înseamnă să practici adevărul sau cum să practici adevărul pentru a te supune lui Dumnezeu. De ce se întâmplă acest lucru? Unii oameni se supun întotdeauna lui Dumnezeu conform propriilor lor noțiuni și închipuiri, iar atunci când ceea ce spune Dumnezeu nu este în acord cu noțiunile lor, ei nu reușesc să se supună. Atunci apar în sinea lor noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, iar ei nu vor căuta adevărul. Dacă ar fi cu adevărat oameni care se supun lui Dumnezeu, ei ar fi capabili să facă acest lucru indiferent dacă sunt sau nu cuvintele lui Dumnezeu în acord cu noțiunile umane, deoarece supunerea omului față de Dumnezeu este absolut firească și justificată. Dacă cineva practică în acest mod, se supune lui Dumnezeu, iar dacă ajunge să înțeleagă adevărul prin această practică, atunci deține realitatea supunerii față de Dumnezeu. Când încearcă să practice adevărul, majoritatea oamenilor practică doar doctrina textuală a cuvintelor lui Dumnezeu și cred că practică adevărul. De fapt, procedând astfel, nu se ajunge la practicarea adevărului. Trebuie să existe principii pentru practicarea adevărului. Dacă o persoană nu poate găsi principiile practicării, atunci ea nu face decât să respecte reglementări, iar acestei practicări îi lipsește detaliul necesar de a acționa conform principiilor. Mulți oameni susțin doar reglementările cuvintelor și doctrinelor și nu au principii în practica lor. Acest lucru nu corespunde standardelor de practicare a adevărului. Toți cei din domeniul religios acționează conform propriilor noțiuni și închipuiri și cred că aceasta este practicarea adevărului. Ei pot predica despre dragoste, de exemplu, sau despre umilință, dar tot ceea ce fac este să repete ca papagalii cuvinte care sună frumos. Practica lor nu are principii, iar ei nu pot înțelege lucrurile fundamentale. Cum poate cineva să intre în adevărul-realitate dacă practică în acest fel? Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul; realitatea este trăită de om. O persoană deține adevărul-realitate doar atunci când poate să practice adevărul și să trăiască cuvintele lui Dumnezeu. Prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii dobândesc luminarea Duhului Sfânt și adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar atunci înțeleg adevărul. Oamenii care realmente înțeleg adevărul sunt capabili să stabilească principiile practicării. Atunci când ai ajuns să înțelegi principiile practicii, discursul și acțiunile tale vor avea principii, iar îndeplinirea datoriei tale va fi în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să practici adevărul; asta înseamnă să ai adevărul-realitate. Doar atunci când trăiești adevărul-realitate practici adevărul, iar dacă nu trăiești adevărul-realitate, nu practici adevărul. Practicarea adevărului nu înseamnă doar respectarea unor reglementări, așa cum își imaginează oamenii, și nimeni nu trebuie să practice oricum ar vrea să practice. Dumnezeu Se uită dacă realmente înțelegi adevărul atunci când practici și experimentezi cuvintele Sale și dacă discursul și acțiunile tale au adevărurile-principii. Dacă înțelegi adevărul și îl poți pune în practică, vei avea intrare în viață. Indiferent de experiențele și cunoștințele pe care le ai despre cuvintele lui Dumnezeu, indiferent de aprecierea pe care o ai, toate aceste lucruri sunt direct legate de intrarea ta în viață. Dacă ai experimentat multe lucruri, ai eșuat de multe ori, ai învățat lecții reale și ai avut experiențe practice, atunci poți simți că deții adevărul-realitate. Este acest lucru corect? Nu este. Este un astfel de sentiment demn de încredere? Nu este nici demn de încredere. Oamenii care dețin adevărul-realitate se pot supune lui Dumnezeu și pot fi martori pentru El, iar pentru alții este foarte edificator să le audă mărturia. Numai despre acești oameni se poate spune că au adevărul-realitate. Doar o persoană care poate obține recunoașterea și aprobarea celor care înțeleg adevărul are adevărul-realitate. Faptul că deții sau nu adevărul-realitate depinde în mod crucial de măsura în care poți să înțelegi adevărul și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu, practicând și experimentând cuvintele Sale. Dacă practica și experiența ta nu au legătură cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul, atunci nu ai o experiență de viață adevărată. Acest lucru dovedește și că relația ta cu Dumnezeu este anormală. De ce spun că relația ta cu Dumnezeu este anormală? Pentru că nu ai nicio practică sau experiență a cuvintelor Sale și nu ai obținut o înțelegere a adevărului. Asta arată că nu ești o persoană care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin cineva care se supune lui Dumnezeu. Numai dacă tu crezi în Dumnezeu de mulți ani, dacă ai trecut prin multe încercări și necazuri, dacă dragostea ta pentru Dumnezeu și credința ta au crescut, iar tu ai rămas neclintit în mărturia ta, vei dovedi că ai credință adevărată în Dumnezeu. O astfel de credință adevărată trebuie dovedită rămânând neclintit în mărturia ta; faptul că ești sau nu capabil să faci acest lucru este crucial. Acest test determină dacă practici sau nu adevărul, iar el dezvăluie dacă ai sau nu credință adevărată. De exemplu, care ar fi atitudinea ta dacă Dumnezeu ar rândui o situație, iar tu ai vedea că El intenționează să-ți ia persoana pe care o iubești și la care ții cel mai mult, sau lucrurile pe care le prețuiești cel mai mult? Nu este ca și cum simplul fapt de a spune: „O, Dumnezeule, tot ceea ce faci Tu este bun. Îți mulțumesc și Te slăvesc” ar însemna că poți trece testul. Atunci când vei vedea persoana pe care o iubești cel mai mult dându-și ultima suflare, inima ta va fi în agonie și zbucium, iar tu vei spune: „Nu pot trăi dacă ea moare. Voi muri cu ea, căci nu pot fi fără ea! Dacă moare, nu voi mai crede în Dumnezeu.” În acest caz, tu nu deții adevărul-realitate și ești complet dezvăluit. Ai credință adevărată? Persoana iubită a murit, iar tu nu mai poți trăi; nici măcar nu-L mai vrei pe Dumnezeu. Persoana dragă ție a murit și tu nici măcar nu te supui lui Dumnezeu. Acest lucru dovedește că omul este cel pe care îl iubești și căruia i te supui. Nu ai fost dezvăluit prin asta? În mod fundamental, nu ești o persoană care se supune lui Dumnezeu, cu atât mai puțin care-L iubește. Cu siguranță, părtășia ta obișnuită cu alții este plină de vorbe goale și doctrină, nu de cuvinte practice și sincere. Atunci când vei fi testat, se va dezvălui dacă doctrinele pe care le rostești și sloganurile pe care le scandezi provin din credința ta și reprezintă adevărata ta înțelegere. Se va dovedi că ești un fals credincios, un impostor și un neîncrezător. Spui doar vorbe goale despre credința ta în Dumnezeu; cuvintele Lui nu au prins rădăcini în inima ta. Cea mai înspăimântătoare formă de credință în Dumnezeu este aceea în care o persoană înțelege toate doctrinele, dar nu are nici cea mai mică urmă de credință adevărată în Dumnezeu. Cum poate fi verificată credința adevărată? În principal, văzând dacă cineva poate accepta adevărul și îl poate pune în practică atunci când i se întâmplă anumite lucruri. Dacă el nu a acceptat niciodată adevărul și nici nu l-a pus în practică, atunci, de fapt, a fost deja dezvăluit și nu este nevoie să așteptăm ca un test să dezvăluie asta. Când unei persoane i se întâmplă ceva în viața de zi cu zi, poți vedea clar dacă deține adevărul-realitate. Există mulți oameni care de obicei nu urmăresc adevărul și nu îl pun în practică atunci când li se întâmplă ceva. Oare astfel de oameni trebuie să aștepte o încercare care să-i dezvăluie? Nicidecum. După un timp, dacă ei rămân neschimbați, înseamnă că au fost deja dezvăluiți. Dacă sunt emondați, dar tot nu acceptă adevărul și rămân neclintiți în refuzul lor de a se căi, atunci ei au fost și mai mult dezvăluiți și ar trebui să fie îndepărtați și eliminați. Toți cei care nu se concentrează de obicei pe acceptarea adevărului sau pe punerea lui în practică sunt neîncrezători și nu trebuie să li se încredințeze nicio lucrare sau să își asume vreo responsabilitate. Poate cineva fără adevăr să rămână neclintit? Este important să pună adevărul în practică? Este suficient să te uiți la acei oameni care nu au pus niciodată adevărul în practică – nu va dura mulți ani pentru ca toți să fie dați dezvăluiți. Ei nu au niciun fel de experiență bazată pe mărturie. Cât de săraci și demni de milă sunt și cât de rușinați trebuie să se simtă!