Există mulți oameni care cred în Dumnezeu, dar puțini sunt cei care urmăresc adevărul. Cum puteți discerne dacă cineva urmărește adevărul? Cum puteți evalua dacă cineva este o persoană care urmărește adevărul? Să presupunem că există o persoană care a crezut în Dumnezeu timp de șapte sau opt ani. Ea poate rosti multe cuvinte și doctrine, are un vocabular spiritual, îi ajută adesea pe alții, pare foarte entuziastă, este capabilă să se lepede de lucruri și își îndeplinește îndatoririle cu multă vigoare. Cu toate acestea, nu se poate vedea că pune în practică mare parte din adevăr, nici că este capabilă să discute despre experiențe reale de intrare în viață, cu atât mai puțin se poate percepe o schimbare în viața-firea sa. Se poate spune cu certitudine că o astfel de persoană nu urmărește adevărul. Dacă cineva iubește în mod real adevărul, după o perioadă de timp, va fi capabil să vorbească despre înțelegerea sa și va putea, cel puțin, să acționeze conform principiilor; va avea o anumită experiență de intrare în viață și va arăta, măcar, unele schimbări în comportament. Cei care urmăresc adevărul au o stare spirituală care se îmbunătățește constant, credința lor în Dumnezeu crește treptat, au o oarecare înțelegere a ceea ce dezvăluie și a firilor lor corupte și au o experiență personală și o înțelegere autentică a modului în care Dumnezeu lucrează pentru a-i salva pe oameni. Toate aceste lucruri se înalță treptat în ei. Dacă vedeți aceste manifestări într-o persoană, puteți ști cu certitudine că aceasta este o persoană care urmărește adevărul. Oamenii sunt destul de entuziaști atunci când ajung pentru prima dată să creadă în Dumnezeu, dar nu știu nimic despre credința în El. Consideră că să crezi în Dumnezeu înseamnă să fii o persoană bună și să mergi pe calea cea dreaptă. Ulterior, prin mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și prin ascultarea predicilor și a părtășiei, ei sunt capabili să discearnă diverse chestiuni. Își dau seama că oamenii au firi corupte, că ar trebui să caute adevărul pentru a le rezolva, că ar trebui să accepte mântuirea din partea lui Dumnezeu și înțeleg ce înseamnă să creadă în El. Dobândesc, treptat, o oarecare înțelegere a lucrării lui Dumnezeu și a intenției Lui de a mântui omenirea. Acest lucru se acumulează puțin câte puțin, iar ei pornesc, gradual, pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Înțelegerea și experiența lor cu privire la adevărurile-realități se înalță treptat, iar ei nu rămân blocați în interpretări literale sau în cuvinte și doctrine. Dacă o persoană a crezut în Dumnezeu timp de câțiva ani și continuă să rostească unele cuvinte și doctrine, spunând adesea câteva lozinci despre credința în Dumnezeu și se pare că aceasta merge destul de bine, dar nu poate vorbi despre experiența de viață sau despre cunoașterea de sine și nu este capabilă să discearnă neîncrezătorii și oamenii răi, dacă aceste probleme există în ea, înseamnă că nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu și se poate stabili că nu a urmărit adevărul în cei câțiva ani în care a crezut în Dumnezeu. Acesta este un semn foarte clar.

Pentru a măsura dacă un conducător sau un lucrător deține adevărul-realitate, priviți mai întâi dacă părtășia lui conține mărturie adevărată și lumină nouă. Atunci când nu ați văzut unele persoane de câțiva ani, părtășia lor poate părea nouă și proaspătă inițial, deoarece pot vorbi cu o lumină nouă după ce au auzit o predică. Totuși, după ce petreceți două sau trei zile cu ele, încep să vorbească din nou despre experiențe mărunte și mărturii din trecutul lor, despre cum i-a salvat Dumnezeu și cum le-a acordat har și binecuvântări. În mai puțin de o săptămână, repetă acele experiențe superficiale și cunoștințe despre care au vorbit anterior. Este acesta un progres? Dintr-o singură privire, poți vedea că nu este un progres. După ce au crezut în Dumnezeu timp de mai mulți ani, sunt echipați cu o mulțime de cuvinte și doctrine și pot spune unele lucruri corecte, dar când li se întâmplă lucruri, tot sunt confuzi și nu le pot gestiona. Nu pot găsi adevărurile-principii, nici nu pot discerne oamenii. Este acesta un progres? (Nu.) Acesta nu este un progres. Deși și-au realizat îndatoririle timp de mai mulți ani, dacă îi întrebați dacă au obținut loialitate față de Dumnezeu, nici ei nu înțeleg. În orice caz, sunt punctuali la fiecare adunare și par să-și îndeplinească îndatoririle în mod normal. Dar dacă îi întrebați dacă au suferit vreo transformare autentică, nu pot oferi un răspuns clar. Aceasta este o problemă. Arată că nu înțeleg adevărul. Dacă ar înțelege adevărul, ar putea să vadă clar aceste probleme. Unii oameni obțin câteva rezultate în îndatoririle lor, dar dacă îi întrebați de ce își îndeplinesc îndatoririle, ei pot spune doar că ființele create ar trebui să îndeplinească îndatoriri, dar detaliile nu le sunt clare. Dacă îi întrebi dacă dețin principii de practică în îndeplinirea îndatoririlor lor, nu pot evalua acest lucru. Ai spune că își pot realiza îndatoririle în mod adecvat? (Nu, nu pot.) Acesta nu este un progres. Nu este deranjant să nu faci niciun progres? Dacă îi întrebi cum abordează faptul de a fi emondați în timp ce își îndeplinesc îndatoririle, spun că aud, sunt ascultători și nu se împotrivesc. Aveau acest principiu cu mai mulți ani în urmă, îl au și acum și nu s-a schimbat. În orice caz, fac doar ceea ce li se spune. În cazul în care îi întrebi dacă au înțeles ceva din faptul că au fost emondați, dacă și-au descoperit propria stare de răzvrătire și propria natură coruptă sau dacă a devenit mai profundă cunoașterea lor de sine, ei nu știu sau nu înțeleg nimic din toate acestea. În orice caz, se țin de o regulă: atunci când se confruntă cu emondarea, trebuie să asculte, să-și ajusteze mentalitatea, să nu se împotrivească sau să se justifice și trebuie să îndure și să asculte supuși. Aceasta a fost perspectiva lor înainte și este mai abitir acum. Este aceasta o manifestare a dobândirii adevărului? (Nu.) În procesul de a crede în Dumnezeu, acești oameni nu au intrat în realitatea niciunui aspect al adevărului și nu au stăpânit principiile niciunui aspect al adevărului. Chiar dacă li se spune: „Când ți se întâmplă ceva, trebuie să practici adevărul, să stăpânești adevărurile-principii și să nu te îndepărtezi de acest domeniu”, ei tot nu știu cum să caute adevărurile-principii când li se întâmplă ceva, nu sunt meticuloși și se descurcă așa. Pare că se țin de direcția generală, că sunt ascultători și atenți, că fac bine lucrarea pe care o au la îndemână, nu superficial, și că pot proteja interesele bisericii, dar înțeleg ei detaliile fiecărui aspect al adevărului? Le pot pune în practică? Acest lucru depinde de măsura în care oamenii au o cunoaștere și o experiență adevărată despre fiecare aspect al adevărului. Ei nu cunosc relația dintre aspectele adevărului sau care aspecte ale adevărului și care stare sunt implicate în mod specific când se întâmplă ceva sau care fire a cauzat acea stare. Dacă doi oameni spun același lucru, ei nu cunosc diferențele dintre naturile celor doi oameni și nici nu știu cum să-i trateze. Reprezintă asta înțelegerea adevărului? Aceasta nu este înțelegerea adevărului. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de trei până la cinci ani, dar nu cunoști partea practică a acestor adevăruri și dacă ai crezut în Dumnezeu timp de opt sau zece ani și tot nu o cunoști, atunci nu ai dobândit adevărul. Ce vă lipsește acum? Majoritatea oamenilor cred în Dumnezeu ca și cum s-ar ține de o linie de front, crezând că, atât timp cât se țin de cuvintele „credință în Dumnezeu” până la sfârșit, vor reuși. Cu toate acestea, ei nu iau inițiativa de a căuta sau de a accepta adevărul; nu reușesc să-și îndeplinească bine îndatoririle, să rămână fermi în mărturia lor și să-l învingă pe dușman, Satana, și nu au dobândit adevărul și viața. Ce greșeală gravă! Atât de jalnic este să ai credință în Dumnezeu timp de mulți ani, fără experiențe de viață. Când oamenii pică într-o astfel de stare, ei doar se țin ocupați zilnic, la suprafață, respectă unele regulamente, nu încalcă decretele administrative din acest domeniu și termină lucrarea pe care o au la îndemână. În ochii oamenilor, acest lucru este considerat adecvat, iar dacă evaluezi această stare folosind adevărul, ei nu au comis o greșeală îngrozitoare. Ce credeți despre acest mod de a crede? (Lui Dumnezeu nu Îi place.) Acest răspuns este doar doctrină. Din perspectiva ta, acest tip de credință nu poate obține adevărul, pentru că nu faci progrese niciodată. Când, pentru o perioadă de timp, casa lui Dumnezeu vorbește despre adevărurile legate de cunoașterea lui Dumnezeu, tu te concentrezi asupra cunoașterii lui Dumnezeu; când vorbește despre schimbarea firii, te concentrezi asupra schimbării firii; când vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu întrupat, te concentrezi asupra cunoașterii lui Dumnezeu întrupat; când vorbește despre viziunile lucrării lui Dumnezeu, te concentrezi asupra adevărurilor legate de viziuni; când vorbește despre adevărurile ce țin de răspândirea Evangheliei, te concentrezi asupra acestui aspect al adevărului. Asculți și înțelegi orice spune casa lui Dumnezeu, așa că, atunci când nimeni nu va ține predici ca să te aprovizioneze, vei avea propria ta cale? Vei mai fi capabil să mergi înainte? Cum vei merge? De exemplu, când, la adunări, oamenii au părtășie despre ce este supunerea față de Dumnezeu, spui: „Nu am o experiență foarte profundă despre asta, simt doar că supunerea față de Dumnezeu este crucială.” Când oamenii te întreabă cum practici supunerea față de Dumnezeu, spui: „Să te supui lui Dumnezeu înseamnă să te gândești la ceea ce spune Dumnezeu atunci când ți se întâmplă ceva și să practici conform cuvintelor Lui.” Atunci când oamenii îți cer să ai părtășie despre mai multe detalii și ce trebuie să faci dacă nu te poți supune atunci când ți se întâmplă ceva sau ce trebuie să faci atunci când sunt în joc interesele personale, spui: „Nu am experimentat încă aceste lucruri.” Asta înseamnă că nu ai obținut pătrundere. Pentru o vreme, casa lui Dumnezeu vorbește despre adevăruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu. Atunci când o persoană te întreabă dacă ai făcut progrese în cunoașterea lui Dumnezeu, tu spui: „Am făcut progrese. Cred că a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important lucru în credința în El. Dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Îi vor ofensa întotdeauna firea, iar dacă fac mereu acest lucru, vor cădea în întuneric, vor fi capabili doar să spună cuvinte superficiale și nu vor înțelege niciun adevăr, vor fi la fel ca non-credincioșii – întotdeauna vor face lucruri care contravin adevărului și care se împotrivesc lui Dumnezeu.” Acea persoană întreabă din nou: „Deci, cum Îl cunoști pe Dumnezeu? Atunci când experimentezi lucrarea, suveranitatea și îndrumarea lui Dumnezeu în viața ta de zi cu zi, în ce lucruri Îl recunoști pe Dumnezeu care te călăuzește și în ce lucruri poți simți clar suveranitatea lui Dumnezeu? Cum înțelegi suveranitatea lui Dumnezeu? În viața reală, pe baza a ceea ce simți și sesizezi, ce aspect al firii lui Dumnezeu vezi în suveranitatea Sa?” Dacă nu ești capabil să spui nimic, asta dovedește că nu ai experiență. Dacă spui: „Există un singur lucru în care simt îndrumarea lui Dumnezeu”, aceasta este doar o senzație și nu înseamnă că ai cunoaștere despre Dumnezeu. De fapt, în viața reală, totul este condus, rânduit și predestinat de Dumnezeu. Dacă oamenii au experimentat multe, pot simți că nimic nu este simplu și că totul se întâmplă pentru ca aceștia să tragă învățăminte, să vadă suveranitatea și atotputernicia lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să ajungă să cunoască firea lui Dumnezeu. Doar când vei obține acest rezultat, vei ști cum să te supui lui Dumnezeu în conformitate cu intențiile Sale, atunci vei avea pe deplin o cale de urmat în practica ta. Cu acest nivel de experiență, nu devine tot mai puternică doar credința unei persoane, dar, cel mai important lucru este că are o înțelegere a firii lui Dumnezeu și știe cum să I se supună. Asta înseamnă să dobândești adevărul.

Unii oameni au întotdeauna abateri în urmărirea adevărului; ca să se laude, ei se concentrează mereu asupra unor discuții lipsite de conținut, despre unele doctrine spirituale și teorii deșarte. Ce părere aveți despre acest tip de urmărire? Indiferent dacă voi credeți că sunteți persoane care urmăresc sau nu adevărul, întrebarea cea mai importantă, în acest moment, este dacă ați dobândit unele lucruri practice și anume, cunoștințe practice? (Am câștigat ceva.) Ce ați câștigat? Puteți să apreciați? (Am dobândit o oarecare înțelegere și informații asupra modului în care oamenii sunt corupți de Satana și asupra acestei lumi rele.) Ați dobândit ceva cunoștințe. Deci, pot aceste cunoștințe să îți schimbe direcția în viață, scopul și principiile de comportament în viața reală? Indiferent de grupul de oameni în mijlocul cărora trăiești, pot această cunoaștere și adevărurile pe care le-ai înțeles să-ți influențeze viața și scopul tău în viață? Dacă nu te pot schimba complet, trebuie, măcar, să existe unele schimbări și o oarecare înfrânare în ceea ce spui și ce faci. În acest moment, nu cumva cei mai mulți dintre voi sunt încă blocați la acest nivel în ceea ce privește statura? (Ba da.) Acest lucru necesită creștere. Dacă înțelegerea ta cu privire la adevăr este prea superficială, nu este bine, și nici nu este bine să poți să exprimi puțină doctrină și să fii puțin înfrânat. Trebuie să înțelegi adevărul pentru a avea o cale de a-l practica și pentru a fi capabil să îți schimbi scopul în viață. Dacă toate adevărurile pe care le-ai înțeles și predicile pe care le-ai ascultat au fost deja acceptate în inima ta și îți pot influența viața, pot schimba direcția și scopul comportamentului tău și principiile acestuia, nu este acest lucru puțin mai bun decât efectele obținute prin acceptarea unei oarecare rețineri? În momentul de față, voi sunteți blocați în acceptarea înfrânărilor și în respectarea regulilor – este aceasta calea pentru a practica și a intra activ? Categoric nu. Dacă rămâneți blocați pentru totdeauna în acceptarea înfrânărilor sau în respectarea regulilor, care vor fi consecințele? Veți putea să intrați în adevărul-realitate? Veți fi capabili să treceți printr-o schimbare reală? În plus, în timp ce sunteți înfrânați și urmați reguli, ați obținut vreun rezultat în practicarea adevărului? Niciunul. Prin urmare, concentrarea asupra înțelegerii adevărului rămâne cel mai important lucru. Dacă sunteți înfrânați și respectați regulile nu înseamnă că înțelegeți adevărul, cu atât mai puțin că îl practicați. A fi înfrânat și a respecta regulile o viață întreagă nu va avea ca efect înțelegerea și practicarea adevărului. Este inutil! Prin urmare, oricâtă suferință îndură cineva din cauza faptului că este înfrânat și urmează regulile, nu are nici cea mai mică valoare sau semnificație.

După ce ați ascultat predici și ați înțeles adevărul, ați experimentat vreo schimbare reală? De exemplu, gândindu-vă că urmărirea precedentă a cunoștințelor și a teoriilor iluzorii, precum și urmărirea faimei, câștigului și statutului nu reprezintă credința în Dumnezeu, ci aparține, mai degrabă, credinței religioase și că, să urmăriți faima, câștigul și statutul este josnic și că, dacă trăiți și vă comportați astfel, veți deveni în întregime demoni care ar trebui să meargă în iad și că este prea dureros să trăiți astfel. Aveți această experiență și aceste cunoștințe? Ce experiență personală ai? Aceea că urmărirea cunoașterii, a prestigiului, a profitului și a statutului este atât de obositoare! Simți că există prea multe dispute, că sunt prea multe necazuri și că viața este obositoare și prea dureroasă dacă o trăiești printre non-credincioși. Spui: „Nu pot trăi așa. Dacă trăiesc ca ei, voi suferi la fel de mult ca ei. Trebuie să mă despart de modul lor de viață.” Este aceasta experiența ta directă? Ai experimentat profund faptul că omenirea coruptă nu acceptă câtuși de puțin adevărul, că toți se luptă, uneltesc și încearcă să se înșele unii pe alții, că se subminează reciproc în secret și că se bat până la vărsare de sânge pentru un mic profit. Ai experimentat cum niciunul dintre ei nu vrea să meargă pe calea corectă a vieții și că, în schimb, se bazează pe șmecherii și scheme pentru a face lucruri. Ce simți cel mai mult atunci când trăiești într-un astfel de mediu? Simți că nu există corectitudine sau dreptate în acea lume, că este prea ticăloasă și prea întunecată și că, acolo, oamenii trăiesc ca niște demoni. Crezi că, dacă ai încerca să fii o persoană bună, nu ar fi ușor și nu ai putea reuși. Simți că, dacă ai dori să te adaptezi la acea lume, ar trebui să devii și tu un demon și să trăiești ca unul, pentru a te putea integra în grupurile de demoni și a te alătura tendințelor sociale; ca să lupți pentru o bucată de mâncare, pentru propriile mijloace de trai și propria supraviețuire, ar trebui să te lupți cu ei și să spui și să faci lucruri care sunt împotriva voinței tale. Să trăiești astfel, în fiecare zi, ar fi atât de obositor, dar dacă nu ai trăi așa, oamenii te-ar exclude și nu ai avea cum să trăiești. În acest fel de mediu de viață, ce ai experimentat? Durere, chin și neputință. Ai experimentat ticăloșia, cruzimea și întunericul care există între oameni și nu poți vedea lumina vieții umane. Când ai ajuns să crezi în Dumnezeu și te-ai concentrat asupra citirii cuvintelor Lui, ce ai experimentat? (Am înțeles adevărul în inima mea, am simțit că este mai bine să cred în Dumnezeu și am simțit mângâiere în inimă.) Cât trăiești în casa lui Dumnezeu, te simți fericit, ai parte de binecuvântările lui Dumnezeu și poți înțelege multe adevăruri; atunci când ești cu frații și surorile tale, vă puteți ajuta și sprijini reciproc, vă puteți trata în mod egal și puteți trăi în armonie. În fiecare zi, te simți în largul tău în inima ta, liber și descătușat. Nu trebuie să te îngrijorezi că vei fi înșelat și nu mai ești asuprit și tratat greșit de alții. Răufăcătorii sunt, treptat, dezvăluiți și eliminați, iar ei devin din ce în ce mai puțini. Casa lui Dumnezeu este stăpânită de adevăr și de Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu pot vorbi liber, fără restricții; ei au dreptul de a alege și dreptul de a-i da în vileag pe oamenii răi. Cei care nu acceptă adevărul și care, în plus, sunt capabili să facă rău sunt, treptat, îndepărtați. Nu există fenomene cu oameni chinuiți sau reprimați în casa lui Dumnezeu. Dacă există o problemă, toată lumea o discută. Dacă există o problemă, conducătorii și lucrătorii au părtășie despre adevăr pentru a o rezolva. Oamenii ajung, treptat, să înțeleagă adevărul și apar din ce în ce mai puține dintre acele lucruri nelegiuite. Aleșii lui Dumnezeu pot să accepte cu toții adevărul, pot fi înfrânați de adevăr și pot face unele schimbări în ceea ce privește cuvintele și faptele lor. Dacă cineva face rău, toată lumea îl poate vedea clar și îl poate raporta. Prin urmare, sunt din ce în ce mai puțini oameni răi în casa lui Dumnezeu. Acum, simți din ce în ce mai mult că mediul din casa lui Dumnezeu este cu adevărat bun – frații și surorile se iubesc unii pe alții și oricine are dificultăți sau abateri poate obține ajutor; oricine are greutăți le poate rezolva, iar dacă există probleme care nu pot fi rezolvate, oamenii pot privi la Dumnezeu, se pot baza pe El și le pot rezolva conform cuvintelor Sale. Viața în casa lui Dumnezeu te face să te simți fericit și plin de speranță, poți vedea lumina și te poți bucura pe deplin de dragostea și de mântuirea din partea lui Dumnezeu. Acest mediu este foarte benefic pentru progresul oamenilor în viață. Trăind în biserică, în acest mediu care deține adevărul, poți înțelege, treptat, adevărul, inima îți devine, gradual, mai luminoasă și vei simți libertate și eliberare. Acestea sunt rezultate obținute prin înțelegerea adevărului. Există o caracteristică evidentă a oamenilor care au dobândit adevărul: sunt relativ liberi și descătușați. Ei nu au nevoie să fie înfrânați, adevărul le va influența cuvintele și faptele și le va schimba modul de viață și direcția. Când vei ajunge să ai o inimă cu frică de Dumnezeu și când vei avea o inimă care se teme de îndrumarea lui Dumnezeu, natura lucrurilor pe care le faci va fi complet diferită de ceea ce făceai înainte, când adoptai autocontrolul și înfrânarea. În aceste circumstanțe, dacă ți s-ar da un statut și ai avea ocazia și condițiile potrivite pentru a-i chinui pe alții, ai mai face-o? (Nu.) De ce nu? Din cauză că nu ai în plan să chinui oamenii sau pentru că nu ai capacitatea de a-i chinui? (Pentru că firea mea se va fi schimbat.) Așa este, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu și vei avea principii și o linie de bază în acțiunile tale. În acest moment, indiferent de ispitele cu care te vei confrunta, vei putea spune din inimă: „Lui Dumnezeu nu-I place să fac acest lucru și nu pot face lucruri care Îl ofensează pe Dumnezeu.” Statura ta va ajunge în mod natural la acest nivel și vei fi capabil să spui astfel de cuvinte. Chiar acum, poți să ajungi în mod firesc la acest nivel? (Nu încă.) Acest lucru dovedește că adevărul nu a dat încă rezultate în tine; el doar îți înfrânează comportamentul, dar nu poate să îți înfrâneze ferm inima sau să îți schimbe direcția vieții, nici principiile și scopul comportamentului tău.