Acum vă este clar dacă sunteți membri ai casei lui Dumnezeu? Ați intrat cu adevărat în casa lui Dumnezeu? Pe baza părtășiei pe care tocmai am avut-o, puteți aprecia acest lucru? Puteți fi siguri că ați intrat pe ușa casei lui Dumnezeu și că sunteți membri ai casei Lui? (Suntem siguri.) Este un lucru bun că puteți fi siguri. Aceasta este dovadă că aveți deja o temelie pentru credința voastră în Dumnezeu și că ați prins rădăcini în casa Lui. Cei cărora le lipsește temelia sunt în afara casei lui Dumnezeu, iar El nu-i recunoaște. Ce se întâmplă dacă mărturisești pentru Dumnezeu și le spui celorlalți că ești un discipol al lui Dumnezeu și un membru al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, dar Dumnezeu spune că El nu te cunoaște? Asta ar fi o problemă, nu-i așa? Oare acest lucru ar fi o binecuvântare sau un blestem pentru oameni? Nu este un semn bun. Prin urmare, dacă vrei să câștigi aprobarea lui Dumnezeu și să spui că ești un adevărat credincios în Dumnezeu, trebuie să faci câteva lucruri în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu, să pregătești câteva fapte bune, să-ți îndrepți inima către Dumnezeu și să ai o inimă care Îl cinstește pe Dumnezeu ca fiind măreț. Abia atunci Dumnezeu te va recunoaște. Mai întâi, trebuie să schimbi erorile din părerile, atitudinile și practicile tale cu privire la Dumnezeu și la adevăr, precum și calea greșită pe care mergi. Aceste lucruri trebuie să fie schimbate. Aceasta este temelia. Apoi trebuie să accepți toate adevărurile exprimate de Dumnezeu și să-ți îndeplinești îndatoririle așa cum cere Dumnezeu. Când realizezi aceste lucruri, Dumnezeu va fi mulțumit și te va recunoaște drept discipolul Său. În al doilea rând, trebuie să-L lași treptat pe Dumnezeu să te recunoască drept o adevărată ființă creată, una care este conform standardelor. Dacă ești în continuare în afara casei lui Dumnezeu, iar El încă nu te-a recunoscut drept membru al casei Lui, dar spui că vrei să fii mântuit, nu este acesta doar un vis nesăbuit? Acum ați experimentat puțină certare și disciplinare, aveți harul și binecuvântările lui Dumnezeu, iar credința voastră are o temelie. Acesta este un lucru bun. Următorul pas este să fiți capabili să obțineți intrarea în viață pe baza unei înțelegeri a adevărului, să transformați aceste adevăruri în propria voastră viață și să le trăiți, să le aplicați în îndeplinirea datoriei voastre și în toate lucrurile pe care vi le-a încredințat Dumnezeu. Apoi, veți avea speranță la mântuire. Majoritatea dintre voi nu aveți un calibru slab, se poate considera că toți aveți un calibru mediu. Există speranță la mântuire, dar toți aveți câteva neajunsuri și defecte în umanitatea voastră. Unii dintre voi sunt leneși, unii se laudă, unii sunt aroganți, iar unii sunt puțin plictisitori, amorțiți și intransigenți. Acestea sunt chestiuni care țin de fire. Pentru unele probleme de umanitate și fire, trebuie să căutați adevărul prin experiență, să reflectați asupra voastră și să acceptați emondarea, pentru a realiza o schimbare progresivă și a obține experiență și profunzime în privința felului în care pricepeți și înțelegeți adevărul. În felul acesta, veți crește puțin câte puțin în viață. Având viață, un om are speranță. Fără viață, nu există speranță. Aveți viață acum? Aveți o înțelegere și o experiență a adevărului în inimile voastre? Cât de mult și în ce măsură vă supuneți lui Dumnezeu? Aceste lucruri trebuie să fie clare în inimile voastre. Dacă nu vă sunt clare, ci sunteți confuzi, va fi dificil să aveți o evoluție în viață.

În biserică, există cei care cred că a depune un mare efort sau face câteva lucruri riscante înseamnă că au acumulat merite. De fapt, conform acțiunilor lor, sunt într-adevăr vrednici de laudă, însă firea și atitudinea lor față de adevăr sunt detestabile și ostile acestuia. Nu au nicio iubire pentru adevăr, dar sunt scârbiți de el. Acest lucru singur îi face respingători. Astfel de oameni nu au nicio valoare. Când Dumnezeu vede că oamenii au un calibru slab, că au anumite defecte și firi corupte sau o esență care I se opune, El nu îi consideră respingători și nu Se îndepărtează de ei. Aceasta nu este intenția lui Dumnezeu și nici atitudinea Lui față de om. Dumnezeu nu detestă calibrul slab al oamenilor, El nu detestă nesăbuința lor și nu detestă faptul că au firi corupte. Ce anume detestă Dumnezeu cel mai mult la oameni? Când aceștia sunt scârbiți de adevăr. Dacă ești scârbit de adevăr, atunci numai din cauza asta, Dumnezeu nu va găsi niciodată încântare în tine. Asta este scris în piatră. Dacă ești scârbit de adevăr, dacă nu iubești adevărul, dacă atitudinea ta față de adevăr este nepăsătoare, disprețuitoare și arogantă sau chiar scârbită, potrivnică și respingătoare – dacă așa te comporți – atunci Dumnezeu este cu totul dezgustat de tine și ești ca înecat, departe de mântuire. Dacă, în inima ta, chiar iubești adevărul, însă ai un calibru oarecum slab și ești lipsit de perspicacitate și puțin nesăbuit; dacă deseori faci greșeli, dar nu intenționezi să faci rău și ai făcut pur și simplu câteva lucruri nesăbuite; dacă în inima ta ești dispus să auzi părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și tânjești după adevăr; dacă atitudinea pe care o ai în tratarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este una de sinceritate și dor, iar tu poți să venerezi și să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, asta este suficient. Lui Dumnezeu Îi plac astfel de oameni. Chiar dacă s-ar putea să fii un pic nesăbuit uneori, Dumnezeu tot te place. Dumnezeu îți iubește inima, care tânjește după adevăr și El iubește atitudinea ta sinceră față de adevăr. Deci, Dumnezeu are milă de tine și îți oferă întotdeauna har. El nu ia în considerare calibrul tău slab sau nesăbuința ta, și nici fărădelegile tale. Deoarece atitudinea ta față de adevăr este sinceră și pasionată, iar inima ta este cinstită, atunci – luând în considerare sinceritatea inimii tale și această atitudine a ta – El va fi mereu milos față de tine, iar Duhul Sfânt va lucra asupra ta și vei avea speranța mântuirii. Pe de altă parte, dacă ai inima împietrită sau ești indulgent cu tine însuți, dacă ești scârbit de adevăr, nu iei în seamă niciodată cuvintele lui Dumnezeu și tot ceea ce implică adevărul și ești potrivnic și disprețuitor din adâncul inimii tale, atunci care este atitudinea lui Dumnezeu față de tine? Detestare, repulsie și mânie veșnică. Care două caracteristici sunt evidente în firea dreaptă a lui Dumnezeu? Milostenie din belșug și mânie profundă. „Din belșug” din „milostenie din belșug” înseamnă că milostenia lui Dumnezeu este tolerantă, răbdătoare, îngăduitoare și că este cea mai mare iubire – asta înseamnă „din belșug”. Întrucât oamenii sunt nesăbuiți și au un calibru slab, așa trebuie să acționeze Dumnezeu. Dacă iubești adevărul, dar ești nesăbuit și ai un calibru slab, atitudinea lui Dumnezeu este de milostenie din belșug pentru tine. Ce include milostenia? Răbdare și toleranță: Dumnezeu este tolerant și răbdător față de ignoranța ta, îți oferă suficientă credință ca să te sprijine, să te aprovizioneze și să te ajute, astfel încât să poți înțelege puțin câte puțin adevărul și să te maturizezi treptat. Pe ce temelie este construit acest lucru? Pe temelia iubirii omului față de adevăr, a modului în care tânjește după el și a atitudinii lui sincere față de Dumnezeu, de cuvintele Lui și de adevăr. Acestea sunt comportamentele fundamentale care ar trebui să se manifeste în oameni. Dacă însă, în inima lui, un om e scârbit de adevăr, dezgustat de adevăr, sau chiar îl urăște, dacă nu-l ia niciodată în serios și vorbește tot timpul despre realizările lui, despre felul în care a lucrat, despre câtă experiență are, despre lucrurile prin care a trecut, despre felul în care Dumnezeu îl stimează și i-a încredințat sarcini mărețe – dacă vorbește numai despre aceste lucruri, despre calificările, realizările și talentele lui, dacă se împăunează mereu și nu are niciodată părtășie despre adevăr, nu este martor pentru Dumnezeu sau nu are părtășie despre înțelegerea dobândită din experimentarea lucrării lui Dumnezeu sau despre cunoașterea pe care o are despre Dumnezeu, oare nu este scârbit de adevăr? Așa se manifestă faptul că e scârbit de adevăr și lipsa de iubire față de el. Unii spun: „Cum poate asculta predici dacă nu iubește adevărul?” Oare toți cei care ascultă predici iubesc adevărul? Unii pur și simplu fac lucrurile mecanic. Sunt forțați să joace teatru în fața celorlalți, temându-se că, dacă nu participă la viața bisericii, casa lui Dumnezeu nu le va recunoaște credința. Cum definește Dumnezeu această atitudine față de adevăr? Dumnezeu spune că ei nu iubesc adevărul, că sunt scârbiți de adevăr. În firea lor, există cel mai dezastruos lucru, chiar mai dezastruos decât aroganța și înșelătoria, iar acela este faptul de a fi scârbit de adevăr. Dumnezeu vede asta. Dată fiind firea dreaptă a lui Dumnezeu, cum tratează El astfel de oameni? Este plin de mânie față de ei. Dacă Dumnezeu este plin de mânie față de cineva, uneori îl admonestează sau îl disciplinează și pedepsește. Dacă nu I se opune lui Dumnezeu în mod voit, El va fi tolerant, va aștepta și va supraveghea. Din cauza situației sau a altor motive obiective, Dumnezeu s-ar putea să folosească acest neîncrezător ca să-I facă servicii, dar de îndată ce mediul o permite și momentul este potrivit, astfel de oameni vor fi dați afară din casa lui Dumnezeu, pentru că nu sunt potriviți nici măcar să facă servicii. Așa este mânia lui Dumnezeu. De ce este Dumnezeu atât de profund mânios? Acest lucru exprimă ura adâncă a lui Dumnezeu pentru cei care sunt scârbiți de adevăr. Mânia profundă a lui Dumnezeu indică faptul că El a definit finalul și destinația unor astfel de oameni care sunt scârbiți de adevăr. Unde îi clasează Dumnezeu pe acești oameni? Dumnezeu îi clasează în tabăra Satanei. Întrucât este plin de mânie față de ei și sătul de aceștia, Dumnezeu le închide ușa, nu le permite să pună piciorul în casa lui Dumnezeu și nu le dă șansa de a fi mântuiți. Aceasta este una dintre manifestările mâniei lui Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu îi pune la același nivel cu Satana, cu demonii necurați și cu duhurile rele, cu neîncrezătorii și, la momentul potrivit, El îi va elimina. Nu este acesta un mod de a Se ocupa de ei? (Ba da.) Așa este mânia lui Dumnezeu. Și ce îi așteaptă odată ce sunt eliminați? Se vor mai putea bucura vreodată de harul, binecuvântările și mântuirea de la Dumnezeu? (Nu.) Oamenii din Epoca Harului spuneau adesea un lucru de felul acesta: „Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și ca nimeni să nu îndure pierzania.” Majoritatea oamenilor pot înțelege sensul acestor cuvinte. Este emoția și atitudinea lui Dumnezeu când mântuiește omenirea coruptă. Dar cum mântuiește El omenirea? Mântuiește întreaga omenire sau doar o parte? Pe care parte o mântuiește și pe care oameni îi abandonează? Majoritatea oamenilor nu pot pătrunde până la esența acestei chestiuni. Pot vorbi cu semenii lor doar despre doctrine. „Dumnezeu vrea ca fiecare om să fie mântuit și ca nimeni să nu îndure pierzania.” Există prea mulți oameni care spun asta, dar ei nu înțeleg deloc intenția lui Dumnezeu. De fapt, intenția lui Dumnezeu este să-i mântuiască doar pe cei care iubesc adevărul și pot accepta mântuirea Lui. Cei care sunt scârbiți de adevăr și refuză să accepte mântuirea lui Dumnezeu sunt cei care se leapădă de El și I se împotrivesc. Dumnezeu nu numai că nu îi va mântui, dar în cele din urmă îi va distruge pe acești oameni. Deși cei care cred în Dumnezeu știu că iubirea Lui este infinită, nemărginită și măreață, Dumnezeu nu este dispus să le ofere acest har și această iubire celor care sunt scârbiți de adevăr. Dumnezeu nu le va da pe degeaba acestor oameni iubirea și mântuirea Lui. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu. Cei care sunt scârbiți de adevăr și nu acceptă mântuirea lui Dumnezeu sunt ca niște cerșetori care caută mâncare – indiferent pe cine imploră să le dea mâncare, în inimile lor, nu numai că le lipsește respectul pentru binefăcătorii lor, dar îi și batjocoresc și îi urăsc. Ba chiar ar prefera să fure pentru ei înșiși bunurile binefăcătorilor lor. Ar fi dispuși binefăcătorii să dea de mâncare unor astfel de cerșetori? Cu siguranță că nu, pentru că nu sunt cu adevărat jalnici, ci mai degrabă prea detestabili. Care este atitudinea binefăcătorului față de o astfel de persoană? Ar prefera să dea mâncare unui câine decât să o dea unui cerșetor ca acesta. Aceasta este adevărata lui părere. Ce fel de oameni credeți că sunt cei scârbiți de adevăr? Sunt ei cei care se împotrivesc și se opun lui Dumnezeu? Ei s-ar putea să nu se împotrivească fățiș lui Dumnezeu, dar natura-esență a acestora este să-L renege pe Dumnezeu și să se împotrivească Lui, ceea ce echivalează cu a-I spune deschis lui Dumnezeu: „Nu-mi place să aud ceea ce spui tu, nu accept acest lucru și, pentru că nu accept că sunt adevărul cuvintele tale, nu cred în tine. Cred în oricine este folositor și benefic pentru mine.” Este aceasta atitudinea non-credincioșilor? Dacă aceasta este atitudinea ta față de adevăr, nu ești în mod deschis ostil față de Dumnezeu? Și dacă ești în mod deschis ostil față de Dumnezeu, te va mântui Dumnezeu? N-o va face. Acesta este motivul mâniei lui Dumnezeu față de toți cei care Îl neagă și I se împotrivesc. Esența oamenilor de acest fel, a celor care sunt scârbiți de adevăr, este esența ostilității față de Dumnezeu. Dumnezeu nu tratează oamenii care au o asemenea esență drept oameni. În ochii Lui, ei sunt dușmani și diavoli. Nu i-ar mântui niciodată. În cele din urmă, ei vor fi cufundați în dezastru și distruși. Ce spuneți – dacă un cerșetor mănâncă ce îi dă binefăcătorul și își ceartă, ridiculizează, batjocorește și chiar atacă binefăcătorul, oare acesta îl va urî? Cu siguranță. Care este motivul acestei uri? (Nu numai că acest cerșetor nu-i este recunoscător binefăcătorului său pentru că i-a dat de mâncare, ci, în schimb, îl batjocorește, ridiculizează și atacă pe binefăcător. O astfel de persoană nu are deloc conștiință sau rațiune și nici umanitate.) Ce atitudine ar trebui să aibă binefăcătorul față de acest cerșetor? Binefăcătorul ar trebui să ia înapoi lucrurile pe care i le-a dat inițial cerșetorului și să-l alunge. Se cuvine mai degrabă să dea aceste lucruri câinilor sau animalelor sălbatice decât acestui cerșetor. Aceasta este consecința pe care cerșetorul și-a atras-o. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu este plin de mânie profundă față de o persoană sau un fel de persoană. Acest motiv nu este determinat de preferința lui Dumnezeu, ci de atitudinea acelei persoane față de adevăr. Când un om este scârbit de adevăr, acest lucru este, fără îndoială, fatal pentru obținerea mântuirii. Acesta nu este un lucru care poate sau nu să fie iertat, nu este o formă de comportament sau ceva care se dezvăluie în el în mod trecător. Este natura-esență a unei persoane, iar lui Dumnezeu Îi este silă de astfel de oameni. Dacă, ocazional, dezvălui corupția faptului că ești scârbit de adevăr, trebuie să examinezi, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, dacă aceste dezvăluiri sunt cauzate de antipatia ta față de adevăr sau de o lipsă de înțelegere a adevărului. Acest lucru necesită căutare și necesită luminarea și ajutorul lui Dumnezeu. Dacă natura-esența ta este aceea că ești scârbit de adevăr și nu-l accepți niciodată, fiind deosebit de dezgustat și ostil față de el, atunci există necazuri. Ești cu siguranță o persoană rea, iar Dumnezeu nu te va mântui.

Care este diferența dintre non-credincioși și cei care cred în Dumnezeu? Este doar o diferență de convingere religioasă? Nu. Non-credincioșii nu-L recunosc pe Dumnezeu și mai ales nu pot accepta adevărul exprimat de Dumnezeu. Asta dovedește că toți non-credincioșii sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc. De exemplu, este o realitate că omul a fost creat de Dumnezeu? Este adevărul? (Da.) Atunci care este atitudinea oamenilor care cred în Dumnezeu, când aud asta? Recunosc și cred pe deplin acest lucru. Acceptă această realitate, acest adevăr, drept temelia credinței lor în Dumnezeu – asta înseamnă să acceptăm adevărul. Înseamnă să acceptăm, din adâncul inimii, realitatea că omul a fost creat de Dumnezeu, să fim cu bucurie ființe create, să fim dispuși să acceptăm îndrumarea și suveranitatea lui Dumnezeu și să recunoaștem că El este Dumnezeul nostru. Și care este atitudinea celor care nu cred în Dumnezeu, atunci când aud: „Omul a fost creat de Dumnezeu”? (Nu acceptă sau nu recunosc acest lucru.) În afară de faptul că nu recunosc asta, care este reacția lor? Vor râde de tine, făcând tot ce pot ca să încerce să folosească asta împotriva ta, să te ridiculizeze și să-și bată joc de tine, să te privească disprețuitor și să împroaște cu dispreț aceste cuvinte și această realitate. S-ar putea chiar să adopte o atitudine de batjocură, sarcasm, dispreț și ostilitate față de toți cei care recunosc aceste cuvinte. Nu înseamnă asta că sunt scârbiți de adevăr? (Ba da.) Când vezi astfel de oameni, îi urăști? Ce crezi? Te gândești: „Omul a fost creat de Dumnezeu. Aceasta este o realitate. Este indiscutabil adevărat. Nu accepți asta, nu-ți recunoști originile, ești cu adevărat nerecunoscător, ești inconștient și trădător. Chiar ești de teapa Satanei!” Asta gândești? (Da.) Și de ce gândești în felul acesta? Doar pentru că lor nu le place această afirmație? (Nu.) Și din ce cauză apare în tine o mentalitate atât de scârbită? (Din cauza atitudinii lor față de adevăr.) Mânia ta nu ar fi atât de mare, dacă ei ar respecta aceste cuvinte drept cuvinte obișnuite, ca pe o teorie sau o convingere religioasă. Însă când vezi că în ei apar repulsie, opoziție și dispreț, când îi vezi ieșind cu vorbe, atitudini și firi care denigrează această afirmație a adevărului, te înfurii. Așa stau lucrurile? Deși unii oameni nu cred în Dumnezeu, ei respectă credința altora și nu încearcă să desființeze chestiunile care țin de credință, rostite de alții. Nu ai nicio aversiune sau silă față de ei, poți în continuare să te împrietenești cu ei și să trăiești în pace alături de ei. Nu veți deveni dușmani. De fapt, există un număr mic de non-credincioși cu care te poți înțelege. Deși nu pot să accepte adevărata cale și să devină membri ai casei lui Dumnezeu, poți în continuare să te înțelegi și să relaționezi cu ei. Cel puțin au conștiință și rațiune. Nu complotează împotriva ta și nu te vor înjunghia pe la spate, așa că poți relaționa cu ei. Față de cei care încearcă să distrugă adevărul – cei care sunt scârbiți de adevăr – simți mânie în inima ta. Ai putea fi prieten cu ei? (Nu.) În afară de faptul că nu poți fi prieten cu ei, ce altceva crezi despre ei? Dacă ți s-ar cere să alegi cum să-i tratezi, cum i-ai trata? Ai spune: „Omul a fost creat de Dumnezeu. Aceasta este o realitate, acesta este adevărul și ce lucru grozav și sfințit este acesta! Nu numai că nu accepți acest lucru, dar încerci și să-l desființezi – chiar nu ai conștiință! Dacă Dumnezeu mi-ar da putere, te-aș blestema, te-aș lovi, te-aș transforma în cenușă!” Asta simți? (Da.) Acesta este simțul dreptății. Însă când vezi că sunt diavoli, lucrul rațional de făcut ar fi să-i ignori, să stai departe de ei. Când îți vorbesc, este în regulă să le faci jocul. Acesta este lucrul înțelept de făcut. Totuși, în adâncul sufletului, știi că te afli pe o cale diferită de cea a unor astfel de oameni. Ei nu ar putea niciodată să aibă credință în Dumnezeu, categoric nu vor accepta niciodată adevărul. Chiar dacă ar crede în Dumnezeu, El nu i-ar vrea. Ei se leapădă de Dumnezeu și I se împotrivesc, sunt fiare, sunt diavoli și nu urmează aceeași cale ca noi. Cei care au credință adevărată în Dumnezeu nu sunt dispuși să intre în contact cu diavoli. Sunt bine când nu văd niciun diavol, dar când o fac, li se împotrivesc imediat. Inimile lor se vor simți împăcate doar dacă nu văd niciodată niciun diavol. Unii oameni discută mereu treburile casei lui Dumnezeu cu diavoli non-credincioși. Aceștia sunt cei mai proști oameni. Ei nu fac distincția dintre cei din interior și cei din exterior, sunt niște proști confuzi care nu înțeleg absolut nimic. Poate Dumnezeu să mântuiască oameni care sunt capabili de asemenea absurdități? Categoric nu. Oamenii care au mereu legături cu diavolii sunt neîncrezători. Cu siguranță nu aparțin casei lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să se întoarcă la Satana. Unii oameni nu pot să discearnă cine este un frate sau o soră și cine este un non-credincios. Sunt cei mai confuzi oameni. Le povestesc neîncrezătorilor și diavolilor despre treburile casei lui Dumnezeu. Este ca și cum ar arunca perle la porci și le-ar da câinilor ceea ce este sacru. Acei neîncrezători și diavoli sunt precum porcii și câinii, sunt clasificați printre brute. Dacă discuți treburile casei lui Dumnezeu cu ei, vei părea nesăbuit. După ce le aud, vor calomnia cu dezinvoltură casa lui Dumnezeu și adevărul. Dacă faci asta, Îl vei dezamăgi pe Dumnezeu și Îi vei fi îndatorat. Treburile casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie discutate niciodată cu neîncrezătorii și cu diavolii. Oamenii se enervează, se împotrivesc și nu sunt dispuși să intre în contact cu aceia cărora nu le place adevărul, cărora le este scârbă de adevăr sau îl hulesc, deci cum crezi că Se simte Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu, ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, viața lui Dumnezeu și esența lui Dumnezeu așa cum sunt dezvăluite de El sunt toate adevăruri. Un om scârbit de adevăr este, fără îndoială, o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu și un dușman al lui Dumnezeu. Aceasta este mai mult decât o chestiune de incompatibilitate cu Dumnezeu. Pentru astfel de oameni, mânia lui Dumnezeu este imensă.

Toți aveți un fel de temelie acum și puteți fi considerați membri ai casei lui Dumnezeu. Trebuie să urmăriți cu sârguință adevărul și, în timp ce vă îndepliniți îndatoririle, să vă examinați constant propriile cuvinte și fapte, diversele stări și să vă străduiți să dobândiți anumite schimbări în firea voastră. Acesta este un lucru valoros. Atunci veți fi cu adevărat capabili să veniți înaintea lui Dumnezeu. Cel puțin trebuie să-L faci pe Dumnezeu să te accepte. Dacă nu poți ajunge la nivelul lui Iov și-ți lipsește calificarea care L-ar determina pe Dumnezeu să parieze personal cu Satana pentru a te încerca, cel puțin poți trăi în lumina lui Dumnezeu prin acțiunile și comportamentul tău, iar El va avea grijă de tine, te va proteja și te va recunoaște drept unul dintre adepții Săi și un membru al casei Sale. De ce? Pentru că de când L-ai recunoscut și crezi în Dumnezeu, ai căutat constant să urmezi calea Lui. Întrucât Dumnezeu este mulțumit de comportamentul și sinceritatea ta, te-a condus în casa Lui ca să primești instruire, să fii emondat și să-I accepți mântuirea. Ce binecuvântare grozavă! Începând ca o persoană din afara casei lui Dumnezeu, care nu știa nimic despre El sau despre adevăr, ai acceptat prima încercare a lui Dumnezeu și, după ce ai trecut-o, El te-a condus personal în casa Lui, ți-a încredințat o însărcinare, a rânduit îndatoriri pe care să le îndeplinești și ți-a permis să îndeplinești câteva îndatoriri umane în cadrul planului de gestionare al lui Dumnezeu. Deși este o lucrare neremarcabilă, până la urmă, ai grija și protecția lui Dumnezeu și ai primit promisiunea Lui. Această binecuvântare este suficient de măreață. Vom lăsa la o parte și cununa și recompensa din lumea care va veni și vom vorbi doar despre lucrurile de care oamenii se pot bucura în viața aceasta – de adevărurile pe care le auzi, harul, mila, grija și protecția de care te bucuri din partea lui Dumnezeu, chiar și diversele feluri de disciplinare și de certare pe care ți le oferă Dumnezeu și aprovizionarea tuturor acestor adevăruri pe care El le oferă omului – spune-Mi, cât de multe primești? În cele din urmă, pe lângă înțelegerea acestor adevăruri, Dumnezeu te va și salva pe deplin din tabăra Satanei, astfel încât să te poți transforma într-o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu, are adevărul drept viața sa și este folositoare în casa lui Dumnezeu. Nu este această binecuvântare una mare? (Este mare.) Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu. După ce te aduce în casa Lui, El îți spune: „Ești binecuvântat. Intrând în biserică, ai speranța de a fi mântuit.” Poate că nu știi ce se întâmplă, dar, de fapt, promisiunea lui Dumnezeu ți-a fost dată deja. În același timp, El face toate aceste lucruri pentru a îndeplini această promisiune – aprovizionarea cu adevăr, emondarea, îndatoririle pe care ți le dă și însărcinările pe care ți le încredințează – astfel încât viața ta să evolueze puțin câte puțin și tu să devii un om care se supune lui Dumnezeu și I se închină. Au primit oamenii această promisiune acum? Mai este cale de mers până la ziua realizării și îndeplinirii sale. De fapt, unii dintre voi ați primit-o deja, iar unii dintre voi aveți determinarea, dar încă nu ați primit-o. Depinde dacă aveți determinarea de a înțelege această promisiune și dacă sunteți capabili să o îndepliniți. Tot ceea ce face Dumnezeu le este oferit oamenilor pas cu pas, la timpul potrivit și în măsura potrivită. Niciodată nu există nicio greșeală, așa că nu trebuie să-ți faci griji că ești nesăbuit, de calibru slab, tânăr sau crezi în Dumnezeu de puțin timp. Nu lăsa aceste motive obiective să-ți afecteze intrarea în viață. Indiferent ce spune Dumnezeu, în primul rând, le permite oamenilor să-și cunoască și să-și evalueze precis starea și calibrul real și să ajungă să-și cunoască propria măsură. În al doilea rând, partea pozitivă este că le oferă oamenilor o înțelegere mai profundă a adevărului și le permite să pătrundă în adevărul-realitate și să-și îndeplinească bine îndatoririle, ca să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Acestea sunt țelurile cuvintelor lui Dumnezeu. De fapt, este foarte simplu să realizezi aceste lucruri. Atât timp cât ai o inimă care iubește adevărul, nu există nicio dificultate. Care este cea mai mare dificultate a oamenilor? Este aceea că ți-e scârbă de adevăr și nu-l iubești deloc. Aceasta este cea mai mare dificultate. Implică o problemă legată de natură. Dacă nu te căiești cu adevărat, s-ar putea să ai necazuri. Dacă ți-e scârbă de adevăr, îl hulești și îl disprețuiești mereu, dacă ai acest fel de natură, nu te vei schimba ușor. Chiar dacă te schimbi, rămâne de văzut dacă atitudinea lui Dumnezeu s-a schimbat. Dacă ceea ce faci poate schimba atitudinea lui Dumnezeu, atunci încă ai speranță să fii mântuit. Dacă nu poți să schimbi atitudinea lui Dumnezeu și, în adâncul inimii Sale, S-a scârbit de mult de esența ta, atunci nu ai nicio speranță să fii mântuit. Prin urmare, trebuie să vă examinați. Dacă ești într-o stare în care îți este scârbă de adevăr și i te împotrivești, este foarte periculos. Dacă provoci adesea o astfel de stare, dacă te prăbușești adesea într-o astfel de stare sau dacă, în mod fundamental, ești o astfel de persoană, atunci este cu atât mai mult o problemă. Dacă te afli ocazional în starea de a-ți fi scârbă de adevăr, în primul rând, s-ar putea să fie din cauza staturii tale mici; în al doilea rând, însăși firea coruptă a omului conține acest fel de esență, care, în mod inevitabil, provoacă această stare. Totuși, această stare nu reprezintă esența ta. Uneori, o emoție trecătoare poate produce o stare care te face să-ți fie scârbă de adevăr. Este doar un lucru temporar. Nu este provocat de firea-esență a ta, de a-ți fi scârbă de adevăr. Dacă este o stare temporară, poate fi inversată, dar cum o inversezi? Trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta adevărul în această privință și a deveni capabil să recunoști adevărul, și să te supui acestuia și lui Dumnezeu. Atunci această stare este înlăturată. Dacă nu o înlături și o lași să continue la nesfârșit, ești în pericol. De exemplu, unii spun: „În orice caz, am un calibru slab și nu pot înțelege adevărul, așa că nu-l voi mai urmări și nici nu trebuie să mă supun lui Dumnezeu. Cum a putut Dumnezeu să-mi dea acest calibru? Dumnezeu nu este drept!” Negi dreptatea lui Dumnezeu. Nu înseamnă asta să-ți fie scârbă de adevăr? Este atitudinea de a-ți fi scârbă de adevăr și o manifestare a scârbei de adevăr. Există un context al apariției acestei manifestări, așa că este necesar să înlăturăm acest context și cauza acestei stări. Odată ce cauza este înlăturată, starea ta va dispărea odată cu ea. Unele stări sunt ca un simptom, precum tusea, care ar putea fi provocat de o răceală sau de pneumonie. Dacă vindeci răceala sau pneumonia, și tusea se va ameliora. Când cauza este înlăturată, simptomele dispar. Însă unele stări de scârbă de adevăr nu sunt un simptom, ci o tumoră. Cauza bolii este în interior. S-ar putea să nu fii capabil să găsești niciun simptom dacă te uiți la exterior, dar odată ce apare boala, este fatală. Aceasta este o problemă foarte gravă. Astfel de oameni nu acceptă sau nu recunosc niciodată adevărul sau chiar îl hulesc constant, ca non-credincioșii. Chiar dacă nu rostesc niciodată cuvintele, ei continuă să calomnieze, să respingă și să infirme adevărul în inimile lor. Nu contează care adevăr – fie că este vorba de cunoașterea de sine, de recunoașterea propriei firi corupte, de acceptarea adevărului, de supunerea față de Dumnezeu, de a nu face lucrurile într-un mod superficial, sau de a fi o persoană onestă – ei nu acceptă, nu admit sau nu dau atenție niciunui aspect al adevărului sau chiar infirmă și hulesc toate aspectele adevărului. Aceasta este firea de a-ți fi scârbă de adevăr, este un fel de esență. La ce soi de final duce această esență? La a fi disprețuit, respins și eliminat de Dumnezeu, iar apoi la pierzanie. Consecințele sunt foarte grave.

V-a ajutat părtășia de azi despre aceste lucruri? (Da. Știu ce este calibrul bun și ce este calibrul rău, am puțină înțelegere adevărată a propriului calibru și mă pot evalua cu acuratețe când mi se întâmplă ceva. Nu voi fi arogant și nu mă voi crede neprihănit de sine, ci îmi voi îndeplini datoria într-o manieră realistă.) Indiferent despre care aspect al adevărului avem părtășie, va fi de ajutor pentru intrarea voastră în viață. Dacă puteți să luați aceste cuvinte și să le integrați în viețile voastre de zi cu zi, atunci ceea ce am spus nu a fost în zadar. De fiecare dată când ajungeți să înțelegeți o mică parte din adevăr, veți face lucrurile cu mai multă precizie, iar calea voastră se va deschide puțin mai mult. Dacă știți câteva adevăruri și nu aveți o înțelegere clară a staturii și a calibrului vostru real, veți face mereu lucrurile fără precizie, vă veți supraestima mereu și vă veți supraevalua și veți face lucrurile pe baza noțiunilor și închipuirilor, dar fără să știți, crezând în schimb că acționați pe baza adevărului. Veți considera aceste noțiuni și închipuiri drept adevăruri-principii. Abaterea în lucrurile pe care le faci va fi extrem de mare. Dacă aceste noțiuni, închipuiri, cunoștințe și învățături umane sunt dominante în inimile oamenilor, aceștia nu vor căuta adevărul. Dacă adevărul devine al doilea, al treilea sau chiar ultimul în inima ta, atunci ce are putere asupra ta? Firea ta satanică și noțiunile, filosofiile, cunoștințele și învățăturile umane. Aceste lucruri sunt suverane asupra ta, așa că lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra ta nu va fi eficientă. În cazul în care cuvintele lui Dumnezeu și adevărul nu au devenit viața din tine, atunci încă ești departe de a fi mântuit. Nu ai pășit pe calea mântuirii. Crezi că inima lui Dumnezeu nu este neliniștită? Câtă milă trebuie să-ți arate Dumnezeu ca să te facă să mergi pe calea mântuirii? Dacă puteți să scăpați din cultura și cunoașterea tradițională și din filosofia satanică, să învățați să evaluați toate aceste lucruri cu adevărul bazat pe cuvintele lui Dumnezeu, să folosiți adevărurile-principii drept standarde pentru a supraveghea lucrurile și să vă îndepliniți bine îndatoririle, atunci veți deveni realmente oameni care au adevărul-realitate și capacitatea de a trăi independent. În prezent, nu vă aflați la acest nivel, încă mai aveți cale lungă de mers. Aveți doar puțină viață și trebuie să trăiți în continuare după mila, iubirea și toleranța lui Dumnezeu. Asta înseamnă că statura voastră este prea mică. Dacă ți s-ar da o sarcină, ai fi capabil să o îndeplinești independent? Ai putea face bine treaba? Dacă strici lucrurile, asta înseamnă că te împotrivești lui Dumnezeu și-L dezonorezi. Dacă faci treaba pe jumătate și apoi pleci să te distrezi, nu arată asta că ești puțin nestatornic? Arată că nu ești un lucrător de încredere și că nu-ți faci treaba cum se cuvine. Ai mereu nevoie de oameni care să te urmărească și să te supravegheze, dacă vrei să-ți faci datoria. Unii oameni de 30 sau 40 de ani încă au acest caracter. Pentru ei, totul s-a terminat. Nu vor realiza nimic în viețile lor. Dacă ai 20 de ani și crezi în Dumnezeu doar de doi sau trei ani, poți fi iertat că ești o persoană cu o statură mică. Nestatornicia, faptul că nu ești de încredere, că mereu trebuie să aibă cineva grijă de tine, să fii protejat, să ți se amintească, să fii îndemnat și îndrumat de Dumnezeu, având mereu nevoie să te bucuri de aceste haruri ale lui Dumnezeu, trăind bazându-te pe aceste haruri și nefiind capabil să te lipsești de niciunul dintre aceste lucruri înseamnă că ai o statură prea mică. Acum vă aflați în această stare. Dacă lucrurile nu vă sunt explicate pe deplin, uneori veți face o greșeală și munca voastră va fi o harababură. Dacă nu vi se explică orice lucru neînsemnat, vă veți rătăci, ceea ce este o grijă constantă pentru ceilalți. La exterior, toți sunteți adulți, dar de fapt nu aveți multă viață în duhurile voastre. Deși aveți voința și sinceritatea de a vă îndeplini îndatoririle și aveți și puțină credință adevărată, înțelegeți prea puține despre adevăr. În datoria voastră, vă bazați complet pe harul, binecuvântările, îndrumarea și mementourile lui Dumnezeu ca să mergeți înainte. Mai puțin de atât și nu va merge bine. Așadar, care aspect al firii drepte a lui Dumnezeu se manifestă în voi? Mila Lui din belșug și, desigur, acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu. De ce nu v-ați bucurat încă de încercările și rafinările lui Dumnezeu? Pentru că nu aveți o asemenea statură. Aveți o statură prea mică, înțelegeți prea puțin din adevăr, nu puteți pătrunde până în miezul niciunui lucru, deveniți confuzi când întâmpinați dificultăți, nu știți de unde să începeți, îi faceți mereu pe oameni să se îngrijoreze și, orice datorie îndepliniți, alți oameni trebuie să vă învețe să o faceți pas cu pas, ceea ce necesită prea mult efort din partea celorlalți. Totul trebuie să vă fie explicat și repetat de mai multe ori, altfel nu va merge bine. Lucrurile obișnuite trebuie spuse de două sau trei ori, dar, după un timp, veți uita și vor trebui repetate de mai multe ori. Ce fel de oameni sunt aceștia? Aceștia sunt oameni confuzi, care nu-și dedică inima sau mintea lucrurilor pe care le fac și care nu sunt calificați să muncească. Pot astfel de oameni să înțeleagă adevărul? Cu siguranță nu le este ușor să înțeleagă adevărul, pentru că au un calibru atât de slab și nu se pot ridica la nivelul adevărului. Unii oameni au o statură mică, dar pot să învețe un lucru după ce îl experimentează o dată, de două sau de trei ori. Dacă pot pricepe, înțelege și pătrunde adevărul după ce au auzit părtășia despre adevăr, sunt oameni de calibru. Nu este o mare problemă să ai calibru, dar să fii de statură mică. Acest lucru este legat doar de profunzimea experienței unor astfel de oameni și este direct legat de profunzimea înțelegerii adevărului. După mai multă experiență și o înțelegere mai profundă a adevărului, statura lor va crește în mod firesc.

2 martie 2019