Să avem părtășie despre o chestiune care nu este în conformitate cu noțiunile omenești. Moise a trăit în pustie timp de patruzeci de ani. Patruzeci de ani înseamnă cea mai mare parte a vieții cuiva. Dacă o persoană trăiește până la optzeci de ani, patruzeci de ani înseamnă jumătate din viața sa. Ce fel de mediu de viață e pustia? Moise nu doar că s-a confruntat cu pustia, un mediu extrem de sărac, în care trăiești foarte greu, ci problema mai importantă a fost că nu a avut niciun contact cu israeliții pe durata acestor patruzeci de ani, și nici Dumnezeu nu i S-a arătat. Dumnezeu a rânduit acest mediu pentru Moise ca să-l rafineze. E acest lucru în conformitate cu noțiunile umane? Dacă omului îi va lipsi credința adevărată, cum se va manifesta aceasta în general? În primii doi ani, el va avea încă o anumită forță în inima lui și se va gândi: „Dumnezeu mă încearcă, dar nu mi-e teamă. Îl am pe Dumnezeu! Atâta vreme cât El nu mă lasă să mor, pot să trăiesc atâta timp cât mai am suflare. Trăiesc prin Dumnezeu. Am încredere. Trebuie să-L mulțumesc pe Dumnezeu!” Are această fărâmă de hotărâre pentru că are încă oi în jur. Totuși, după ce trec câțiva ani, oile se împuținează și toată ziua bate un vânt șuierător. În liniștea nopții, omul se simte singur. Nu are pe nimeni căruia să-i împărtășească ce e în inima lui. Când își înalță ochii spre cer, tot ce vede sunt stelele și luna. Se simte încă și mai singur în nopțile înnorate și ploioase, când până și luna se ascunde vederii. În mod inconștient, încrederea sa scade treptat. Când încrederea sa slăbește, iese la iveală o inimă plină de plângeri și de neînțelegeri. Imediat după aceea, se simte din ce în ce mai deprimat, iar viața devine treptat fără rost. Simte permanent că Dumnezeu nu îl observă și că l-a abandonat. Pune existența lui Dumnezeu sub semnul întrebării, iar încrederea sa scade din ce în ce mai mult. Dacă nu vei avea credință adevărată, nu vei trece testul timpului sau pe cel al mediului. Dacă nu vei putea suporta încercarea pe care Dumnezeu ți-o dă, El nu îți va vorbi sau nu ți Se va arăta. Dumnezeu vrea să vadă dacă tu crezi în existența Lui, dacă Îi recunoști existența și dacă ai credință adevărată în inimă. Acesta e modul în care Dumnezeu scrutează adâncul inimilor oamenilor. Sunt în mâinile lui Dumnezeu oamenii care trăiesc între cer și pământ? Toți sunt în mâinile lui Dumnezeu. Exact așa stau lucrurile. Nu contează dacă ești în pustie sau pe lună, ești în mâinile lui Dumnezeu. Așa stau lucrurile. Dacă Dumnezeu nu ți S-a arătat, cum poți vedea existența și suveranitatea Sa? Cum poți permite să se fixeze în inima ta și să nu dispară niciodată adevărul conform căruia „Dumnezeu există și e suveran peste toate lucrurile”? Cum poți să faci din această afirmație viața ta, impulsul vieții tale, credința și forța care îți permit să trăiești în continuare? (Prin rugăciune.) Acesta e un lucru practic. Aceasta e calea de practică. Când te afli în cel mai dificil moment, când ești cel mai puțin capabil să-L simți pe Dumnezeu, când simți cel mai mult durerea și singurătatea, când te simți departe de Dumnezeu, care este singurul lucru pe care ar trebui să-l faci mai presus de orice? Să-L chemi în ajutor pe Dumnezeu. Să-L chemi în ajutor îți dă putere. Să-L chemi în ajutor îți permite să-I simți prezența. Să-L chemi în ajutor îți permite să-I simți suveranitatea. Când Îl vei chema pe Dumnezeu în ajutor, când I te vei ruga și-ți vei pune viața în mâinile Lui, vei simți că Dumnezeu îți este alături și că nu te-a abandonat. Îți va spori credința când vei simți că Dumnezeu nu te-a abandonat, când vei simți efectiv că îți este alături? Dacă ai credință adevărată, oare aceasta se va degrada și va dispărea cu trecerea timpului? Categoric nu. E rezolvată acum problema credinței? Pot oamenii să aibă încredere autentică doar având la ei tot timpul Biblia și memorând în mod rigid versetele cuvânt cu cuvânt? Trebuie în continuare să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a rezolva această problemă. Cum a făcut față Moise acelor patruzeci de ani în pustie? În acele timpuri, nu exista Biblia și erau puțini oameni în jurul lui. Avea doar oi cu el. Moise a fost călăuzit cu siguranță de Dumnezeu. Deși Biblia nu arată cum l-a călăuzit Dumnezeu, dacă El i S-a arătat, i-a vorbit sau i-a permis lui Moise să înțeleagă de ce l-a făcut să trăiască în pustiu patruzeci de ani, este un fapt de netăgăduit că Moise a supraviețuit vieții în pustie timp de patruzeci de ani. Nimeni nu poate nega acest fapt. Cum a putut supraviețui singur în pustie timp de patruzeci de ani, fără să aibă pe nimeni în jur căruia să-i împărtășească lucrurile din inima lui? Fără credință adevărată, oricui i-ar fi imposibil acest lucru. Ar fi un miracol! Indiferent cum se gândesc oamenii la acest subiect, ei simt că asta nu s-ar întâmpla niciodată. E prea nepotrivit cu noțiunile și închipuirile omenești! Dar aceasta nu e o legendă, nu e o poveste fantastică, ci un fapt real, neschimbător și de netăgăduit. Ce le arată oamenilor existența acestui fapt? Dacă vei avea credință adevărată în Dumnezeu, atâta vreme cât vei mai avea suflare, Dumnezeu nu te va abandona. Aceasta este o realitate a existenței lui Dumnezeu. Dacă ai o astfel de credință autentică și o astfel de înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, atunci credința ta e îndeajuns de mare. Indiferent de mediul în care te vei afla și indiferent cât timp vei fi în acel mediu, încrederea ta nu va scădea.

Moise a stat în pustie patruzeci de ani. Dumnezeu nu i S-a arătat niciodată și nici nu i-a oferit adevărul. Moise nu avea la el cărți care să conțină cuvintele lui Dumnezeu, nu îi avea alături pe niciunul dintre aleșii lui Dumnezeu și pe nimeni căruia să-i împărtășească ce era în inima lui. Trăind singur în pustie, putea doar să trăiască bazându-se pe rugăciunile către Dumnezeu. În cele din urmă, așa a dobândit Moise încredere autentică. Așadar, de ce a făcut Dumnezeu acest lucru? El i-a încredințat o sarcină lui Moise, S-a folosit din plin de el, și Dumnezeu a avut nevoie să-Și facă lucrarea asupra lui, așa că l-a călit. Ce a călit Dumnezeu la Moise? (Încrederea lui.) Dumnezeu a vrut să-i desăvârșească încrederea, nu să i-o călească. Dumnezeu călește bunele intenții ale omului, anume hotărârea omului, abilitățile, calitățile și impulsivitatea sa. De ce a plecat atunci Moise din Egipt? (Pentru că a ucis un egiptean din cauza impulsivității sale.) Îl putea folosi Dumnezeu în acel moment? (Nu.) Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu l-ar fi folosit atunci? Moise îi ura pe egipteni și mereu era pe cale să acționeze impulsiv. Dacă ar fi ucis o altă persoană, nu ar fi creat probleme acest lucru? Dacă Dumnezeu i-ar fi cerut să meargă și să-i scoată pe israeliți din Egipt, iar Moise ar fi acționat impulsiv când faraonul nu ar fi fost de acord, nu ar fi iscat asta probleme? Dumnezeu ar fi spus: „Îl poți reprezenta pe Dumnezeu dacă te porți în acest fel?” Prin urmare, din pricina impulsivității sale, Dumnezeu nu-l putea folosi. Impulsivitatea este o interdicție majoră pentru oameni. Dacă vei fi impulsiv, dacă vei dori mereu să faci lucrurile bazându-te pe naturalețea și pe impulsul tău și dacă vei vrea mereu să rezolvi problemele folosind metodele umane; dacă nu vei avea credință adevărată în Dumnezeu, nu te vei baza pe El și nu vei crede în suveranitatea Sa din credință adevărată, Dumnezeu nu va putea să te folosească. Dacă Dumnezeu ar încerca să te folosească, nu numai că nu vei îndeplini nimic, dar, de fapt, vei înrăutăți situația. Prin urmare, după ce Moise l-a ucis pe egiptean, a fugit în pustie. Dumnezeu a folosit mediul deșertului pentru a-i căli voința, impulsivitatea, bunele intenții, zelul și impulsul, precum și eroismul care îl făcuse să apere interesele poporului său și să lupte împotriva nedreptății. Toate acestea sunt lucruri care țin de voința umană: impulsivitatea și naturalețea. De ce nu a rânduit Dumnezeu să-l acompanieze câțiva israeliți? Dacă ar fi avut încă o persoană lângă el, poate că nu s-ar fi bazat pe Dumnezeu, ci pe o altă persoană. În cele din urmă, ce fel de persoană a devenit Moise după rafinare, într-un astfel de mediu? Putea să se supună lui Dumnezeu și să aibă încredere autentică. Aceasta arată că impulsivitatea sa naturală dispăruse. Când a ieșit din pustie, mai avea impulsivitate și eroism? (Nu.) Cum s-a dovedit acest lucru? (Moise a spus că nu mai era un orator bun.) Nu mai putea vorbi, așa că mai avea el încă propriile intenții și impulsuri? (Nu.) Privind lucrurile în acest fel, când Dumnezeu vrea să desăvârșească o persoană, să-i desăvârșească încrederea în Dumnezeu, indiferent dacă El va folosi această persoană sau nu, Dumnezeu va desăvârși înțelegerea acesteia despre adevăr și înțelegerea intențiilor lui Dumnezeu și îi va permite acestei persoane să I se supună cu adevărat, întru totul și fără nicio întinare, fără lucrurile numite eroism uman, impuls, ambiție și pasiuni mărețe, fără impulsivitate și fără bunele intenții omenești și entuziasm – fără aceste așa-numite crezuri. Toată lumea admiră și urmărește aceste lucruri care provin din voința omenească, sunt acele lucruri așa-zise pozitive, bune și drepte în inimile oamenilor. Acestea sunt lucrurile după care toți sunt dispuși să trăiască. Acestea sunt crezurile oamenilor. Când oamenii nu le au, ei pot să se supună cu adevărat lui Dumnezeu și nu vor face lucruri și nu vor vorbi pe baza închipuirilor și a bunătății omenești. Când oamenii vor veni din nou înaintea lui Dumnezeu, vor avea mai multe elemente ale credinței adevărate în El. Care sunt elementele credinței adevărate? Îl vor mai sfătui ei pe Dumnezeu și vor mai spune: „Dumnezeule, lucrurile pe care le faci nu sunt în acord cu noțiunile omenești, iar oamenilor le este greu să-Ți accepte faptele. Chiar trebuie să faci în acest fel” și „Dumnezeule, ceea ce ai spus nu pare corect. Tonul este nepotrivit, abordarea e greșită, iar cuvintele pe care le folosești sunt incorecte”? Aceste lucruri sunt uzate în ei și, treptat, nu-L vor mai sfătui pe Dumnezeu. Vor fi capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să aibă rațiune și frică de Dumnezeu. În cei patruzeci de ani de călire în pustie, Moise a simțit cu adevărat existența lui Dumnezeu. Într-un mediu unde unei persoane îi era pur și simplu imposibil să supraviețuiască, el s-a bazat pe Dumnezeu să supraviețuiască zi după zi, să își păstreze speranța an după an și a trăit până la capăt. L-a văzut cu adevărat pe Dumnezeu. Nu a fost o întâmplare și nici o legendă. Nu a fost nimic accidental sau neașteptat la acest lucru. Totul a fost adevărat. A văzut existența reală a lui Dumnezeu și a văzut că suveranitatea Sa asupra tuturor lucrurilor este reală. Odată ce lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor obține un astfel de efect, inimile lor se vor transforma. Noțiunile și închipuirile lor vor dispărea și vor simți că ei sunt nimic și că nu pot face niciun lucru fără Dumnezeu. Drept urmare, nu vor vrea să insiste să facă lucrurile în felul lor. Vor spune oamenii atunci lucruri precum: „Doamne! Să nu cumva să Ți se întâmple așa ceva”? (Nu.) Putem spune că atunci oamenii nu vor vorbi pe baza noțiunilor omenești ca să-L împiedice pe Dumnezeu și nici nu vor face lucrurile din voință umană sau nu vor insista să facă lucrurile așa cum consideră că e potrivit. În acel moment, pe ce bază își vor trăi oamenii viețile? Ce vor trăi? În mod subiectiv, se pot supune suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. În mod obiectiv, îi pot permite naturii să-și urmeze cursul, să aștepte și să caute intențiile lui Dumnezeu și să se supună lui Dumnezeu în privința a tot ce le cere El să facă, fără să aibă alegeri personale.

În trecut, când Dumnezeu l-a trimis pe Moise să-i conducă pe israeliți afară din Egipt, care a fost reacția lui Moise la faptul că Dumnezeu i-a dat o astfel de însărcinare? (El a spus că nu era elocvent, ci lent în vorbire și limbaj.) Avea acea ușoară îndoială că nu era elocvent, ci lent în vorbire și limbaj. Dar s-a împotrivit el însărcinării date de Dumnezeu? Cum a tratat-o? A căzut la pământ. Ce înseamnă să cazi la pământ? Înseamnă a te supune și a accepta. El s-a prosternat în întregime în fața lui Dumnezeu, fără a ține seama de preferințele personale și nu a menționat nicio dificultate ar fi putut avea. Orice ar vrea Dumnezeu ca el să facă, ar face-o imediat. De ce a fost capabil să accepte însărcinarea lui Dumnezeu chiar și atunci când a simțit că nu putea face nimic? Pentru că avea credință adevărată în inima lui. Moise avusese o anumită experiență cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor și chestiunilor și, în cei patruzeci de ani pe care i-a petrecut în pustietate, ajunsese să știe că suveranitatea lui Dumnezeu este atotputernică. Așadar, el a acceptat bucuros însărcinarea dată de Dumnezeu și s-a pornit să facă ceea ce Dumnezeu i-a încredințat fără să mai spună niciun cuvânt. Ce înseamnă că s-a pornit? Înseamnă că el a avut încredere adevărată în Dumnezeu, s-a bazat cu adevărat pe El și I s-a supus cu adevărat. Nu a fost laș și nu a făcut o alegere proprie și nici nu a încercat să refuze. În schimb, a crezut pe deplin și s-a pornit să acționeze cu însărcinarea dată de Dumnezeu asupra lui, plin de încredere. Credea următorul lucru: „Dacă Dumnezeu mi-a încredințat aceste lucruri, atunci totul se va face așa cum spune Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus să-i scot pe israeliți din Egipt, așa că voi pleca. Întrucât aceasta este ceea ce Dumnezeu mi-a încredințat, El va merge să lucreze și îmi va da putere. Trebuie doar să cooperez.” Aceasta este percepția pe care o avea Moise. Oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală cred că pot face singuri lucrurile pe care Dumnezeu le încredințează. Au oamenii asemenea abilități? Cu siguranță nu. Dacă oamenii vor fi lași, le va lipsi până și curajul de a se întâlni cu faraonul egiptean. În inimile lor, vor spune: „Faraonul egiptean este un rege-diavol. Are o armată în subordine și m-ar putea ucide cu un singur cuvânt. Cum pot să scot de aici atât de mulți israeliți? Ar asculta de mine faraonul egiptean?” Aceste cuvinte înseamnă refuz, împotrivire și răzvrătire. Demonstrează lipsa credinței în Dumnezeu, iar aceasta nu este încredere autentică. Circumstanțele de atunci nu erau favorabile pentru israeliți sau pentru Moise. Scoaterea israeliților din Egipt era, din perspectiva omului, o sarcină pur și simplu imposibilă, deoarece Egiptul era blocat de Marea Roșie, iar traversarea acesteia ar fi fost o mare provocare. Se poate oare ca Moise chiar să nu fi știut cât de greu ar fi să îndeplinească această însărcinare? În inima lui, știa și totuși spunea doar că era lent în vorbire și limbaj, că nimeni nu avea să-i ia în seamă cuvintele. El nu a respins, în inimă, însărcinarea dată de Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a spus lui Moise să-i conducă pe israeliți afară din Egipt, el a căzut la pământ și a acceptat. De ce nu a menționat el dificultățile? Oare pentru că, după patruzeci de ani petrecuți în pustietate, nu cunoștea pericolele lumii oamenilor sau starea în care progresaseră lucrurile în Egipt sau situația actuală a israeliților? Nu putea să vadă clar aceste lucruri? Asta se întâmpla? Cu siguranță, nu. Moise era inteligent și înțelept. El știa toate acele lucruri, le-a suferit și le-a experimentat personal în lumea oamenilor și nu le va uita niciodată. El știa prea bine acele lucruri. Prin urmare, știa cât de dificilă era însărcinarea pe care i-o dăduse Dumnezeu? (Da.) Dacă știa, cum a putut să accepte acea însărcinare? Avea încredere în Dumnezeu. Cu experiența sa de viață, el a crezut în atotputernicia lui Dumnezeu, așa că a acceptat această însărcinare de la Dumnezeu cu inima plină de încredere și fără nici cea mai mică urmă de îndoială. Ce experiențe a avut? Spuneți-Mi. (În experiența sa, de fiecare dată când L-a chemat pe Dumnezeu și de fiecare dată când s-a apropiat de Dumnezeu, El l-a călăuzit și l-a îndrumat. Moise a văzut că Dumnezeu nu Și-a încălcat niciodată cuvântul și a avut încredere autentică în El.) Asta pe de o parte. Altceva? (În timpul celor patruzeci de ani în pustie, Moise văzuse cu adevărat suveranitatea lui Dumnezeu când L-a chemat și s-a rugat Lui. A fost capabil să supraviețuiască și să reziste până la capăt și a avut credință adevărată în suveranitatea lui Dumnezeu.) Altceva? (Dumnezeu lucrase deja mult asupra lui Moise. Acesta știa câte ceva despre cum Dumnezeu crease cerul, pământul și toate lucrurile, cum Se folosise de un potop ca să distrugă lumea în timpurile lui Noe și despre Avraam și alte asemenea lucruri. A scris aceste lucruri în Pentateuh, ceea ce demonstrează că ajunsese la cunoașterea acestor fapte ale lui Dumnezeu și că știa că Dumnezeu e atotputernic și omniscient. Prin urmare, credea că, deoarece Dumnezeu avea să-l călăuzească, sarcina sa avea să fie cu siguranță încununată de succes. Voia să observe faptele lui Dumnezeu, să vadă ce avea să împlinească Dumnezeu prin el și cum urma să-l ajute și să-l ghideze Dumnezeu. Aceasta a fost încrederea pe care a avut-o.) Așa au stat lucrurile. Spune-Mi, în cei patruzeci de ani petrecuți în pustietate, a putut Moise să experimenteze faptul că, în Dumnezeu, nimic nu este dificil și că omul este în mâna lui Dumnezeu? Foarte mult – aceasta a fost cea mai adevărată experiență a lui. În cei patruzeci de ani petrecuți în pustietate, au fost atât de multe lucruri care reprezentau un pericol de moarte pentru el și nu știa dacă avea să supraviețuiască acestora. În fiecare zi, avea să se lupte pentru viața lui și să se roage lui Dumnezeu pentru protecție. Aceasta a fost singura lui dorință. În acei patruzeci de ani, ceea ce a experimentat cel mai profund au fost suveranitatea și protecția lui Dumnezeu. Atunci, mai târziu, când a acceptat însărcinarea lui Dumnezeu, primul său sentiment trebuie să fi fost: „Nimic nu este dificil în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune că se poate, atunci cu siguranță se poate. Din moment ce Dumnezeu mi-a dat o astfel de însărcinare, El sigur va avea grijă de aceasta – El este cel care o va face, nu orice om.” Înainte de a lua măsuri, oamenii trebuie să planifice și să facă pregătiri din timp. Trebuie să se ocupe mai întâi de preliminarii. Trebuie să facă Dumnezeu aceste lucruri înainte de a acționa? Nu are nevoie. Fiecare ființă creată, oricât de influentă, oricât de capabilă sau puternică, oricât de frenetică, este în mâna lui Dumnezeu. Moise avea încredere, cunoaștere și experiență în acest sens, așa că, în inima lui, nu era nicio fărâmă de îndoială sau teamă. Ca atare, încrederea lui în Dumnezeu era deosebit de sinceră și pură. Se poate spune că era plin de încredere.

Tocmai am vorbit despre ce este credința adevărată. Spuneți-Mi, în cele din urmă, Dumnezeu vrea crezurile oamenilor sau credința lor adevărată? (Vrea credința lor adevărată.) Ceea ce vrea Dumnezeu e credința adevărată a oamenilor. Ce este credința adevărată? În termenii cei mai simpli și clari, este încrederea reală a oamenilor în Dumnezeu. Cum arată încrederea autentică în practică? Ce legătură are cu toate activitățile din viețile reale ale oamenilor? (Oamenii cred că Dumnezeu e suveran peste toate lucrurile și că pe toate le predestinează. Cred în suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor cu care ei se confruntă și cred că nimic nu e dificil pentru El.) (Oamenii cred că orice cuvânt pe care Dumnezeu îl spune va ajunge să se întâmple.) Reflectați mai adânc la aceste lucruri. În ce alt fel se va manifesta încrederea autentică? (Încrederea lui Moise e diferită de cea a credincioșilor obișnuiți. Când a scris Geneza, el a crezut că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile prin cuvintele Sale, că acestea au fost înfăptuite prin cuvintele Sale, a crezut că orice spune Dumnezeu că este există cu adevărat și că lucrurile pe care Dumnezeu le poruncește vor ajunge să se întâmple, credea că toate cuvintele Sale vor ajunge să se întâmple și să fie îndeplinite. În această privință, avea încredere autentică în Dumnezeu. Nu a crezut doar în faptul că Dumnezeu există cu adevărat. El credea că cerul, pământul și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. În sufletul lui, credea pe deplin că totul a fost săvârșit de cuvintele lui Dumnezeu și credea în atotputernicia Sa. Dacă nu ar fi avut o astfel de credință în El, nu ar fi scris niciodată Geneza. Aceste cuvinte au fost, de asemenea, inspirate sau dezvăluite de Duhul Sfânt, iar el putea înțelege cu claritate.) Spuneți-Mi, este un fapt existența lui Dumnezeu pentru că oamenii cred în ea? (Nu.) Ce fel de fapt este existența reală a lui Dumnezeu? (Indiferent dacă oamenii cred sau nu în ea, Dumnezeu există, El există de la sine și este etern.) Cel puțin, credința în Dumnezeu trebuie să fie bazată pe această temelie: Dumnezeu nu există datorită faptului că tu Îl recunoști verbal sau nu ar exista dacă tu nu L-ai recunoaște. Mai degrabă, Dumnezeu există indiferent dacă tu crezi în El sau Îl recunoști. Dumnezeu este veșnic Creatorul și este veșnic suveran asupra tuturor lucrurilor. De ce trebuie oamenii să ajungă la această înțelegere? Ce poate schimba în ei? Unele persoane spun: „Dacă noi credem în Tine, Tu ești Dumnezeu, dar dacă noi nu credem în Tine, Tu nu ești Dumnezeu.” Ce-i cu aceste cuvinte? Acestea sunt niște cuvinte răzvrătite și absurde. Dumnezeu zice: „Dacă tu nu crezi în Mine, Eu tot sunt Dumnezeu și sunt încă suveran asupra destinului tău. Nu poți să schimbi acest lucru.” Acesta e un fapt pe care nimeni nu-l poate nega. Indiferent cât de mult Îl neagă un ateu pe Dumnezeu sau cât de mult I se împotrivește, soarta lui e în continuare sub suveranitatea lui Dumnezeu și el nu poate să scape de pedeapsa Sa. Dacă accepți pe deplin orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și te supui lor și poți să accepți toate adevărurile exprimate de El, cuvintele lui Dumnezeu pot să-ți schimbe modul de viață, scopurile în viață și direcția urmăririi tale, pot să-ți schimbe calea pe care o alegi și sensul vieții tale. Unii oameni spun din gură că ei cred în existența lui Dumnezeu și că El este suveran peste toate lucrurile și peste tot ceea ce este, dar nu pot să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și nu pot să vadă că El face diferite rânduieli pentru fiecare persoană. Acești oameni vor întotdeauna să-și urmeze propriile ambiții și dorințe și vor mereu să facă lucruri mărețe, dar se confruntă cu obstacole repetate și sunt în cele din urmă descurajați, ajung distruși și răniți. Doar atunci se predau. Dacă ei ar crede cu adevărat în suveranitatea lui Dumnezeu, s-ar mai purta astfel? Le-ar fi imposibil. Cum ar trebui să procedeze? În primul rând, ar trebui să priceapă intenția lui Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii, El îi ajută pe oameni să se lepede de firile corupte și să se elibereze de influența Satanei, să meargă pe calea cea dreaptă în viață și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor înțelege realmente intenția lui Dumnezeu, Îi vor urma cerințele în urmărirea adevărului și în străduința de a-L înțelege, obținând supunere față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Pot fi în acord cu intenția lui Dumnezeu doar în acest fel. Există mulți oameni care cred în Dumnezeu, dar nu sunt capabili să I se supună. Vor mereu să își urmărească propriile dorințe, dar toți eșuează în final. Doar atunci spun ce este în inimile lor: „Acesta e destinul și nimeni nu poate să schimbe ce a poruncit Dumnezeu!” În acel moment, când zic din nou: „Cred în existența lui Dumnezeu și cred că Dumnezeu ține totul în mâinile Lui”, sunt diferite aceste cuvinte de cele pe care le-au rostit înainte? Sunt mult mai practice decât doctrinele despre care au vorbit în trecut. Înainte, doar recunoșteau verbal și credeau că Dumnezeu e suveran peste toate lucrurile, dar când li se întâmplau unele lucruri, nu puteau să se supună lui Dumnezeu și să practice adevărul conform cuvintelor Lui. În inimile lor, credeau că își pot îndeplini singuri idealurile. În acest fel, cuvintele lui Dumnezeu în care credeau în inimile lor și doctrinele care le stăteau pe limbă nu puteau ajunge principiile acțiunilor lor. Mai exact, nu credeau că toate cuvintele lui Dumnezeu constituie adevărul și că pot săvârși toate lucrurile. Ei credeau că au înțeles adevărul, dar nu se puteau supune suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu, așa că lucrurile pe care le pricepeau erau doar doctrine și cuvinte, nu adevărul-realitate. Spuneau din gură că ei cred în suveranitatea lui Dumnezeu, dar, în viața reală, nu puteau să se supună lui Dumnezeu. Mergeau mereu pe căile lor, voiau întotdeauna să-și urmărească propriile dorințe și încălcau cerințele lui Dumnezeu. Este aceasta supunere adevărată? Există aici credință adevărată și încredere autentică? (Nu.) Nu există deloc, ceea ce e cu adevărat demn de milă! Care sunt manifestările încrederii autentice în Dumnezeu? Oamenii cu încredere autentică cred cel puțin despre cuvintele lui Dumnezeu că sunt adevărul și că ele vor ajunge să se împlinească și să fie îndeplinite, și ei cred că practicarea în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu este calea corectă în viață. În viețile lor, se roagă lui Dumnezeu, se bazează pe El, aduc cuvintele Sale în viețile lor reale, practică în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu în toate privințele, caută să fie oameni onești și să trăiască realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu cred doar în existența și suveranitatea lui Dumnezeu, ci caută, de asemenea, să se supună în viețile lor reale orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dacă sunt răzvrătiți, pot să reflecteze asupra lor înșiși, să accepte adevărul, disciplinarea de către Dumnezeu și să obțină supunere față de Dumnezeu. Dacă vei practica în acest fel, adevărul pe care îl vei crede și îl vei recunoaște îți va deveni viața-realitate. Adevărul va fi capabil să îți ghideze gândurile, viața și direcția pe care întreaga ta viață o va lua. În acel moment, vei fi capabil să ai încredere autentică în Dumnezeu. Când ai credință reală în Dumnezeu și supunere adevărată, acestea determină încrederea reală. Această încredere este credință veritabilă în Dumnezeu. De unde vine această credință veritabilă? Este obținută prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu și, în acest mod, ajungi să înțelegi adevărul. Cu cât mai mulți oameni înțeleg adevărul, cu atât mai mare e încrederea lor în Dumnezeu, cu atât cunosc mai multe despre El și cu atât mai mult I se supun cu adevărat. Așa ajung oamenii să aibă credință adevărată.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.