Unii oameni întreabă: „Cuvintele lui Dumnezeu cer omului să-și asume locul unei ființe create și să-și îndeplinească datoria de ființă creată. Nu ni se cere să fim supraoameni sau oameni iluștri, dar eu simt mereu astfel de ambiții și dorințe. Nu sunt mulțumit să fiu o persoană obișnuită. Atunci, ce ar trebui să fac?” Această problemă este foarte simplă. De ce nu ești dispus să fii o persoană obișnuită? Dacă mai întâi cauți sursa acestei întrebări, problema ta va fi ușor de rezolvat. Dumnezeu cere ca omul să fie o persoană cinstită. Acesta este lucrul cel mai însemnat. Dacă înțelegi adevărul cu privire la ce înseamnă să fii o persoană cinstită, vei ști că a fi o persoană cinstită înseamnă a fi o persoană care are o umanitate normală, o persoană adevărată. Care sunt semnele exterioare ale unei persoane cinstite? Să fii o persoană cinstită înseamnă să fii o persoană normală. Care sunt instinctele, gândurile și rațiunea oamenilor normali? Cum apar cuvintele și faptele oamenilor normali? O persoană normală poate vorbi din inimă. Va spune orice este în inima sa fără nicio falsitate sau înșelăciune. Dacă poate înțelege o chestiune cu care se confruntă, va acționa în conformitate cu conștiința și rațiunea sa. Dacă nu o poate vedea așa cum este de fapt, cu claritate, va face greșeli și va eșua, va avea concepții greșite, noțiuni și închipuiri personale și va fi orbită de iluziile din fața ochilor săi. Acestea sunt semnele exterioare ale umanității normale. Satisfac aceste semne exterioare ale umanității normale cerințele lui Dumnezeu? Nu. Oamenii nu pot satisface cerințele lui Dumnezeu dacă nu dețin adevărul. Aceste semne exterioare ale umanității normale sunt posesiunile unui om obișnuit, corupt. Acestea sunt lucrurile cu care se naște omul, lucrurile lui naturale. Trebuie să-ți permiți să arăți aceste semne exterioare și aceste dezvăluiri. În timp ce îți permiți să arăți aceste semne exterioare și dezvăluiri, trebuie să înțelegi că acestea sunt instinctele naturale ale omului, calibrul și natura lui înnăscută. Ce ar trebui să faci, odată ce înțelegi acest lucru? Ar trebui să-l privești corect. Cum pui însă în practică acest act de privire corectă? Acest lucru se face citind mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, înzestrându-te mai departe cu adevărul, aducându-I lui Dumnezeu mai des lucruri pe care nu le înțelegi, lucruri cu privire la care ai noțiuni și lucruri cu privire la care ai putea emite judecăți greșite, pentru a reflecta asupra lor și pentru a căuta adevărul ca să-ți rezolvi toate problemele. Dacă experimentezi în acest fel o vreme, nu contează dacă înfrunți eșecuri și obstacole de câteva ori. Cel mai important lucru este să poți vedea clar aceste chestiuni în cuvintele lui Dumnezeu și să știi cum să practici în conformitate cu principiile și cu intențiile lui Dumnezeu. Asta arată că ai învățat o lecție. După ce ai trecut prin mai mulți ani de înfruntat eșecuri și obstacole, dacă înțelegi clar esența omului corupt, dacă vezi așa cum este de fapt sursa întunericului și a răului din lume și dacă discerni diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri, atunci vei fi capabil să acționezi conform adevărurilor-principii. Având în vedere că nu ești nici un supraom, nici un om ilustru, nu poți să descifrezi și să înțelegi toate lucrurile. Îți este imposibil să citești lumea dintr-o privire, să citești omenirea dintr-o privire și să citești tot ce se întâmplă în jurul tău, dintr-o privire. Ești o persoană obișnuită. Trebuie să treci prin multe eșecuri, multe perioade de nedumerire, multe erori de judecată și multe abateri. Acest lucru poate să-ți dezvăluie întru totul firea coruptă, slăbiciunile și neajunsurile, ignoranța și nesăbuința, permițându-ți să te reexaminezi și să te cunoști pe tine însuți și să cunoști atotputernicia, înțelepciunea deplină a lui Dumnezeu și firea Sa. Vei dobândi lucruri pozitive de la El și vei ajunge să înțelegi adevărul și să intri în realitate. Printre experiențele tale, vor fi multe care nu vor decurge așa cum îți dorești, în fața cărora te vei simți neputincios. Cu acestea, trebuie să cauți și să aștepți; trebuie să câștigi de la Dumnezeu răspunsul la fiecare problemă și să înțelegi din cuvintele Sale esența de fond a fiecărei probleme și esența fiecărui tip de persoană. Așa se comportă o persoană obișnuită, normală. Trebuie să înveți să spui „Nu pot”, „Mă depășește”, „Nu pot să descifrez asta”, „Nu am experimentat asta”, „Nu știu absolut nimic”, „De ce sunt atât de slab? De ce sunt așa un pierde-vară?” „Am un calibru atât de slab”, „Sunt atât de amorțit și de idiot”, „Sunt atât de ignorant încât îmi va lua mai multe zile până când voi putea să înțeleg acest lucru și să mă ocup de el” și „Trebuie să discut asta cu cineva”. Trebuie să înveți să practici în acest fel. Acesta este semnul exterior al faptului că recunoști că ești o persoană normală și al dorinței tale de a fi o persoană normală. Cei care se consideră a fi cei iluștri și puternici, care cred că nu sunt obișnuiți, ci superiori și supraoameni, nu spun niciodată „Nu pot”, „Mă depășește”, „Nu pot să descifrez asta”, „Nu știu, trebuie să învăț, trebuie să caut asta, să găsesc oameni cu care să am părtășie, să caut de la Cel de mai sus”. Ei nu rostesc niciodată astfel de cuvinte. Mai ales odată ce a dobândit un statut, un astfel de om nu vrea ca oamenii să creadă că este o persoană obișnuită și că, exact ca toți ceilalți, există lucruri de care este incapabilă, lucruri pe care nu le poate vedea așa cum sunt de fapt sau înțelege. În schimb, el vrea mereu ca oamenii să-l confunde cu un supraom. Prin urmare, atunci când i se întâmplă lucruri, nu are nevoie să aducă aceste chestiuni înaintea lui Dumnezeu mai des și să-I ofere o inimă sinceră. Nu are nevoie să caute. El înțelege, învață și vede așa cum este de fapt tot ce i se întâmplă, în câteva minute. Nu are nimic ce ține de corupție sau slăbiciune. Nu există nimic ce nu poate vedea așa cum este de fapt, nu există nimic ce nu a experimentat. Chiar dacă ar exista ceva ce el încă nu a experimentat, vede acel lucru așa cum este de fapt, dintr-o privire. Pur și simplu este un supraom perfect. Este aceasta manifestarea umanității normale? (Nu.) Atunci, este el o persoană normală? Cu siguranță că nu. O astfel de persoană nu recunoaște că este o persoană normală, că are slăbiciuni, defecte și o fire coruptă. Deci poate ea să vină înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră mai des, ca să caute și să se roage? Cu siguranță că nu. Asta arată că ei încă îi lipsesc conștiința și rațiunea umanității normale și că ea nici nu trăiește o umanitate normală.

Spuneți-Mi, cum puteți să fiți oameni care sunt obișnuiți și normali? Cum puteți voi, după cum spune Dumnezeu, să vă asumați locul adecvat al unei ființe create – cum puteți să nu încercați să fiți supraoameni sau vreun personaj ilustru? Cum ar trebui să practicați pentru a fi persoane obișnuite și normale? Cum se poate face acest lucru? Cine va răspunde? (În primul rând, trebuie să recunoaștem că suntem oameni obișnuiți, oameni foarte comuni. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le înțelegem, nu le cunoaștem și nu le putem vedea ca atare. Trebuie să recunoaștem că suntem corupți și plini de defecte. După asta, trebuie să avem o inimă sinceră și să venim des înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta.) Mai întâi de toate, nu-ți oferi un titlu și nu deveni legat de acesta, spunând: „Eu sunt conducătorul, eu sunt șeful echipei, eu sunt supraveghetorul, nimeni nu cunoaște domeniul ăsta mai bine decât mine, nimeni nu înțelege abilitățile mai mult decât mine.” Nu lăsa titlul pe care ți-l dai singur să ți se urce la cap. Imediat ce permiți să se întâmple acest lucru, îți va lega mâinile și picioarele și vorbele și faptele îți vor fi afectate. Gândirea și judecata ta normală vor fi afectate, de asemenea. Trebuie să te eliberezi de constrângerile acestui statut. Mai întâi, coboară-te din această funcție oficială și titlu și stai în locul unei persoane obișnuite. Dacă faci acest lucru, mentalitatea ta va deveni oarecum normală. De asemenea, trebuie să recunoști și să spui: „Nu știu cum să fac acest lucru și nu-l înțeleg nici pe acela – va trebui să fac unele cercetări și să studiez”, sau „Nu am avut niciodată o asemenea experiență, așa că nu știu ce să fac.” Când ești capabil să spui ce gândești cu adevărat și să vorbești cinstit, vei avea o rațiune normală. Ceilalți îți vor cunoaște adevăratul sine și, astfel, vor avea o imagine normală în ceea ce te privește, iar tu nu va trebui să te prefaci și nici nu vei fi supus unei mari presiuni, așa că vei putea comunica normal cu oamenii. Să trăiești astfel este liber și ușor; oricine consideră că viața este epuizantă și-a făcut-o cu mâna lui. Nu te preface și nu afișa o mască. Mai întâi, deschide-te cu privire la ce gândești în inimă, cu privire la adevăratele tale gânduri, astfel încât toată lumea să le cunoască și să le înțeleagă. Ca urmare, preocupările și barierele tale, precum și suspiciunile dintre tine și ceilalți vor fi eliminate. Mai ești împiedicat și de altceva. Întotdeauna te consideri șeful echipei, un conducător, un lucrător sau o persoană cu un titlu, un statut și o reputație: dacă spui că nu înțelegi ceva sau că nu poți face ceva, nu te denigrezi? Când lași deoparte aceste obstacole din inima ta, când nu te mai consideri un conducător sau un lucrător și când nu te mai gândești că ești mai bun decât alți oameni și simți că ești o persoană obișnuită, la fel ca toți ceilalți și că există unele domenii în care ești inferior altora – când ai părtășie despre adevăr și despre chestiuni legate de lucrare cu această atitudine, efectul e diferit, la fel cum e și atmosfera. Dacă, în inima ta, întotdeauna ai îndoieli, dacă întotdeauna te simți stresat și împiedicat și dacă vrei să te eliberezi de aceste lucruri, dar nu poți, atunci ar trebui să te rogi serios lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta, să-ți vezi neajunsurile și să tinzi spre adevăr. Dacă poți să pui adevărul în practică, vei obține rezultate. Orice faci, nu vorbi și nu acționa dintr-o anumită funcție sau folosind un anumit titlu. Mai întâi, lasă toate acestea deoparte și consideră-te o persoană obișnuită. Când cineva spune: „Nu ești tu conducătorul? Nu ești tu responsabil de echipă? Tu ar trebui să înțelegi asta.” Răspunzând, îi spui: „Unde spune, în cuvântul lui Dumnezeu, că, dacă ești conducător sau lider de echipă, poți să înțelegi totul? Nu înțeleg asta. Nu-ți folosi ochii pentru a mă judeca. Ceri prea mult. Este adevărat că sunt conducător, dar înțelegerea mea cu privire la adevăr încă este prea superficială și nu știu ce decizie să iau, pentru că nu am experimentat acest lucru și încă nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Trebuie să mă rog și să caut. Dumnezeu a spus nu te grăbi să cauți soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi. Întotdeauna vrei ca eu să înțeleg chiar acum și să iau o decizie chiar acum. Și dacă iau decizia greșită? Cine ar fi răspunzător pentru asta? Ești tu capabil să-ți asumi răspunderea? Vrei să fac o greșeală? Făcând asta, răspunzi tu pentru mine? Ar trebui să lucrăm împreună, să ne rugăm și să căutăm împreună și să ne ocupăm bine de această chestiune.” Poți să faci acest lucru? Este ușor de făcut? Dacă poți să vorbești cu alții într-un mod ce pornește din inimă, atunci poți spune: „De fapt, și statura mea este foarte mică. Dacă nu caut și nu mă rog, pot să fac oricând o greșeală. Uneori, nu pot să nu fac greșeli. Cât de mare credeai că este statura mea? M-ai supraestimat.” Când aude cealaltă persoană ce spui, va simți în inima ei că ești o persoană foarte onestă care poate vorbi din inimă. Atunci, nu-ți va cere foarte multe, ci în schimb, va lucra cu tine. Dacă pui asta în practică, vei deveni mai rațional în lucrurile pe care le faci, nu vei fi constrâns și înrobit de faimă, câștiguri și statut, iar inima ta va fi eliberată. Vei fi capabil să vorbești și să acționezi cu inima deschisă și vei fi capabil să cooperezi cu alții în armonie și să tratezi corect frații și surorile. În acest moment, starea ta va deveni tot mai normală, iar acțiunile tale vor deveni tot mai rezonabile. Toți vor putea să vadă asta și să spună: „Acest conducător chiar s-a schimbat. Chiar are conștiință și rațiune și a trăit umanitatea normală. Cu o asemenea persoană drept conducătorul nostru, și noi obținem multe beneficii!” În acest moment, când te implici din nou în lucrare, indiferent că te rogi și cauți sau că mergi la alții pentru părtășie, ceea ce faci este corect și adecvat și nu vei avea rețineri. În tot ceea ce faci, acționezi în mod ferm și constant. Nu te grăbești să cauți soluții, ci lași lucrurile să-și urmeze cursul. Indiferent cu ce te confrunți, poți să aduci acel lucru înaintea lui Dumnezeu și să-ți oferi inima sinceră. Acesta este un principiu pe care poți să-l practici în toate lucrurile. Toți oamenii, fie că sunt conducători și lucrători sau frați și surori, sunt persoane obișnuite. Ar trebui să practice cu toții acest principiu. Toți au partea și responsabilitatea lor în practicarea cuvântului lui Dumnezeu. Poți fi un conducător, un lucrător, liderul unei echipe, o persoană responsabilă sau o persoană foarte stimată din grup. Indiferent cine ești, ar trebui să înveți să practici în acest fel. Scoate-ți haloul și titlul pe care-l porți deasupra capului, scoate-ți coroanele pe care ți le-au oferit alții. Atunci, îți va fi ușor să devii o persoană normală și vei acționa cu ușurință pe baza conștiinței și a rațiunii. Desigur, după asta, nu este suficient să recunoști, pur și simplu, că nu înțelegi și că nu știi. Aceasta nu este soluția supremă, care rezolvă problema. Care este soluția supremă? Adu chestiunile și dificultățile înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți. Nu este suficient ca o persoană să se roage singură. În schimb, împreună cu toți ceilalți, trebuie să oferi rugăciuni cu privire la această chestiune și să-ți asumi această răspundere și această obligație. Acesta este un mod minunat de a face lucruri! Vei evita să pășești pe calea de a încerca să fii un personaj ilustru și un supraom. Dacă poți să faci asta, îți vei asuma în mod inconștient locul adecvat al unei ființe create și te vei elibera de constrângerile ambiției și ale dorinței de a fi un supraom și un personaj ilustru.

Să stai în locul adecvat al unei ființe create și să fii o persoană obișnuită: este ușor să faci asta? (Nu este ușor.) Unde este dificultatea? Este aici: oamenii simt mereu că au capul acoperit cu multe nimburi și titluri. De asemenea, își conferă singuri identitatea și statutul unor personaje ilustre și al unor supraoameni și se implică în toate acele practici prefăcute și false și în acele manifestări exterioare. Dacă nu renunți la aceste lucruri, dacă vorbele și faptele tale sunt mereu constrânse și controlate de aceste lucruri, atunci îți va fi dificil să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Va fi greu să încetezi să te grăbești să cauți soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi, să aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră. Nu vei fi capabil să faci asta. Exact din cauză că statutul tău, titlurile tale, identitatea ta și toate aceste lucruri sunt false și neadevărate, din cauză că ele contravin cuvintelor lui Dumnezeu și le contrazic, aceste lucruri te leagă, astfel încât nu poți veni înaintea lui Dumnezeu. Ce îți aduc aceste lucruri? Te fac priceput la a te deghiza, a te preface că înțelegi, a te preface că ești deștept, că ești un personaj ilustru, o celebritate, la a te preface că ești capabil, că ești înțelept și chiar la a te preface că știi totul, ești capabil de orice și ești în stare să faci tot. În acest fel, ceilalți se vor închina la tine și te vor admira. Ei vor veni la tine cu toate problemele lor, se vor baza pe tine și te vor privi cu admirație. Astfel, este ca și cum te-ai pune pe foc, ca să te frigi. Spune-Mi, e o senzație plăcută să te frigi pe foc? (Nu.) Nu înțelegi, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. Nu poți să vezi lucrurile așa cum sunt de fapt, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. În mod evident, ai făcut o greșeală, dar nu îndrăznești să o recunoști. Inima ta e în suferință, dar nu îndrăznești să spui: „De data asta, chiar este vina mea, am o datorie față de Dumnezeu și față de frații și surorile mele. Am provocat o pierdere atât de mare casei lui Dumnezeu, dar nu am curaj să stau în fața tuturor și să recunosc acest lucru.” De ce nu îndrăznești să vorbești? Crezi acest lucru: „Trebuie să mă ridic la nivelul reputației și al nimbului pe care mi le-au dat frații și surorile mele, nu pot să trădez marea apreciere și încrederea pe care o au în mine și cu atât mai puțin așteptările nerăbdătoare pe care le-au avut de la mine de-a lungul atât de multor ani. Prin urmare, trebuie să continui să mă prefac.” Cum este o astfel de deghizare? Te-ai transformat cu succes într-un personaj ilustru și într-un supraom. Frații și surorile vor să vină la tine ca să ceară informații, să se consulte cu tine și chiar să te implore să le dai sfaturi în legătură cu orice probleme au. Se pare că ei nici măcar nu pot trăi fără tine. Nu este însă inima ta în suferință? Desigur, unii oameni nu simt această suferință. Un antihrist nu simte această suferință. În schimb, el e încântat de ea, gândindu-se că statutul lui este mai presus de orice altceva. Însă o persoană oarecare, normală, simte suferință când se frige pe foc. Ea simte că nu reprezintă absolut nimic, exact ca o persoană obișnuită. Ea nu crede că este mai puternică decât alții. Nu numai că ea crede că nu poate realiza nicio lucrare practică, dar crede și că va întârzia lucrarea bisericii și pe aleșii lui Dumnezeu, așa că-și va asuma vinovăția și va demisiona. Aceasta este o persoană cu rațiune. Este ușor de rezolvat această problemă? Oamenilor cu rațiune le este ușor să rezolve această problemă, dar celor fără rațiune, le este dificil. Dacă, odată ce obții un statut, te bucuri cu nerușinare de beneficiile lui, ceea ce are ca urmare faptul că ești dezvăluit și eliminat pentru eșecul tău de a face o lucrare adevărată, ți-ai făcut asta cu mâna ta și meriți ceea ce primești! Nu meriți nici măcar o fărâmă de milă sau de compasiune. De ce spun asta? Fiindcă insiști să stai pe o poziție înaltă. Te-ai pus singur pe foc, ca să te frigi. Ți-ai provocat singur rana. Dacă nu vrei să stai pe foc și să te frigi, ar trebui să renunți la toate aceste titluri și nimburi și să le spui fraților și surorilor tale adevăratele stări și adevăratele gânduri din mintea ta. În acest fel, frații și surorile le pot trata corect și nu trebuie să te deghizezi. Acum, că ți-ai deschis și clarificat adevărata stare, nu se simte inima ta mai destinsă, mai relaxată? De ce să mergi cu o povară atât de grea în spate? Dacă anunți starea ta adevărată, te vor privi cu dispreț frații și surorile tale? Oare chiar te vor abandona ei? Categoric nu. Dimpotrivă, frații și surorile te vor aproba și te vor admira fiindcă ai îndrăznit să vorbești din inimă. Vor spune că ești o persoană onestă. Acest lucru nu îți va împiedica lucrarea în biserică și nu va avea nici cel mai mic efect negativ asupra ei. Dacă frații și surorile văd cu adevărat că ai dificultăți, te vor ajuta și vor lucra cu tine de bunăvoie. Ce spuneți? Nu așa trebuie să stea lucrurile? (Ba da.) Să porți mereu o mască, astfel încât ceilalți să te trateze mereu cu admirație este lucrul cel mai stupid. Cea mai bună abordare este să fii o persoană obișnuită cu o inimă normală, să fii capabil să-ți deschizi sufletul în fața aleșilor lui Dumnezeu într-un mod pur și simplu și să te implici adesea în discuții pornite din inimă. Nu accepta niciodată când oamenii te tratează cu admirație, te apreciază, îți aduc laude exagerate sau rostesc cuvinte măgulitoare. Toate aceste lucruri ar trebui respinse. De exemplu, unii oameni pot spune: „Nu ești profesor universitar? Având în vedere că ești atât de bine informat, probabil ai o înțelegere grozavă a adevărului.” Spune-le: „Ce fel de profesor universitar sunt eu? Niciun volum de cunoștințe nu poate ține locul adevărului. Aceste cunoștințe mi-au provocat suferințe mari. Sunt complet inutile. Nu mă priviți cu considerație, sunt doar o persoană obișnuită.” Desigur, unor oameni le este greu să renunțe la statutul lor. Ei vor să fie oameni obișnuiți, banali și să stea pe locul adecvat al unei ființe create. Nu vor să sufere atât, dar nu se pot abține. Ei se consideră mereu oameni superiori și nu pot coborî din locul lor înalt. Acest lucru este problematic. Le place când oamenii se învârt în jurul lor, privindu-i cu ochi admirativi. Le place că oamenii vin la ei cu toate problemele lor, că se bazează pe ei, îi ascultă și-i tratează cu respect. Le place că lumea crede că sunt oameni superiori, experți în toate lucrurile, că sunt atotștiutori, deci nu există niciun lucru pe care nu-l înțeleg, ba chiar cred că ar fi foarte bine și minunat dacă oamenii i-ar considera biruitori. Situația este fără ieșire. Unii oameni acceptă complimentele și cununile oferite de către ceilalți și joacă o vreme rolul supraomului și al personajului ilustru. Se simt însă nelalocul lor și sunt în suferință. Ce ar trebui să facă? Oricine vrea să te flateze, de fapt te pune pe foc, ca să te frigi, iar tu ar trebui să te ferești de acea persoană. Altfel, găsește o ocazie să-i dezvălui adevărul corupției tale, să-i vorbești despre starea ta adevărată și să-ți dai în vileag defectele și imperfecțiunile. În acest fel, nu se va închina la tine și nu te va privi cu admirație. Este ușor de făcut acest lucru? De fapt, este ușor de făcut. Dacă tu chiar nu poți face asta, dovedește că ești prea arogant și prea egocentric. Chiar te consideri un supraom, un personaj ilustru și nu urăști și nu detești deloc acest tip de fire în inima ta. În aceste condiții, nu poți decât să aștepți gafa care te dezonorează în ochii celorlalți. Dacă ești cineva care are cu adevărat rațiune, îți vei detesta firea coruptă, care vrea mereu să joace rolul supraomului și al personajului ilustru, și vei fi dezgustat de ea. Trebuie să ai măcar această senzație. Abia atunci poți să te urăști și să te răzvrătești împotriva trupului. Cum ar trebui să practici a fi o persoană obișnuită, comună, normală? În primul rând, ar trebui să negi și să renunți la acele lucruri de care te agăți, care ți se par atât de bune și de valoroase, precum și la acele cuvinte superficiale, frumoase, cu care ceilalți te admiră și te laudă. Dacă, în inima ta, îți este clar ce fel de persoană ești, care îți este esența, care îți sunt eșecurile și ce corupție dezvălui, ar trebui să ai părtășie deschis cu privire la asta cu alte persoane, astfel încât să poată vedea care-ți este adevărata stare, care îți sunt gândurile și opiniile, astfel încât să știe ce cunoștințe ai despre asemenea lucruri. Orice ai face, nu te preface și nu afișa o mască, nu-ți ascunde propria corupție și propriile eșecuri de alții, astfel încât nimeni să nu le cunoască. Acest tip de comportament fals este un obstacol în inima ta și este, de asemenea, o fire coruptă și îi poate împiedica pe oameni să se pocăiască și să se schimbe. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să reții pentru reflecție și disecție lucrurile false precum laudele pe care ți le aduc alții, gloria cu care te acoperă și coroanele pe care ți le oferă. Trebuie să vezi răul pe care ți-l fac aceste lucruri. Făcând astfel, îți vei cunoaște propria măsură, vei obține cunoaștere de sine și nu te vei mai vedea drept un supraom sau vreun personaj măreț. Odată ce ai o astfel de cunoaștere de sine, devine ușor pentru tine să accepți adevărul, să accepți în inima ta cuvintele lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu îi cere omului, să accepți mântuirea ta de către Creator, să fii neclintit o persoană obișnuită, cineva care este onest și de încredere și să stabilești o relație normală între tine – o ființă creată, și Dumnezeu – Creatorul. Asta este precis ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor și este ceva ce le este pe deplin realizabil. Dumnezeu le permite doar oamenilor obișnuiți, normali să vină înaintea Lui. El nu acceptă să I se închine cei care simulează sau falsele celebrități, personajele ilustre și supraoamenii. Când renunți la aceste nimburi false, recunoști că ești o persoană obișnuită, normală și vii la Dumnezeu ca să cauți adevărul și să I te rogi, inima pe care o ai pentru El va fi mult mai cinstită, iar tu te vei simți mult mai relaxat. În acest moment, vei simți că ai nevoie ca Dumnezeu să te susțină și să te ajute și vei fi capabil să vii înaintea lui Dumnezeu mai des, ca să cauți și să I te rogi. Spuneți-Mi, credeți că este mai ușor să fii un personaj ilustru, un supraom, sau o persoană obișnuită? (O persoană obișnuită.) Teoretic, este ușor să fii o persoană obișnuită, dar greu să fii un personaj ilustru sau un supraom, ceea ce provoacă mereu suferință. Totuși, când oamenii fac propriile alegeri și pun acest lucru în practică, nu se pot abține și vor să fie supraoameni sau personaje ilustre. Nu se pot abține. Acest lucru este cauzat de natura-esență pe care o au. Astfel, omul are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. În viitor, când cineva vă întreabă: „Cum poți înceta să încerci să fii un supraom sau un personaj ilustru?”, veți fi capabili să răspundeți la această întrebare? Este nevoie doar să practicați metoda pe care v-am prezentat-o. Fii o persoană obișnuită, nu te deghiza, roagă-te lui Dumnezeu și învață să-ți deschizi sufletul într-un mod simplu și să vorbești din inimă cu ceilalți. Această practică va da roade în mod firesc. Treptat, vei învăța să fii o persoană normală, nu vei mai fi sătul de viață, nu vei mai fi în suferință și nu vei mai fi îndurerat. Toți oamenii sunt oameni obișnuiți. Nu există nicio diferență între ei, cu excepția faptului că înzestrările lor personale sunt diferite, iar ei se pot deosebi, oarecum, prin calibru. Fără mântuirea și protecția lui Dumnezeu, ei ar face cu toții rău și ar suferi pedeapsa. Dacă poți să recunoști că ești o persoană obișnuită, dacă poți să ieși în afara închipuirilor și amăgirilor goale ale omului și să cauți să fii o persoană onestă și să faci fapte oneste, dacă poți să I te supui cu conștiinciozitate lui Dumnezeu, atunci nu vei avea probleme și vei trăi în mod deplin o asemănare umană. Este atât de simplu, prin urmare, de ce nu există o cale? Ceea ce am spus acum este foarte simplu. De fapt, exact așa stau lucrurile. Cei care iubesc adevărul îl pot accepta complet și vor spune, de asemenea: „De fapt, Dumnezeu nu-i cere omului prea mult. Toate cerințele Lui pot fi îndeplinite cu conștiință și rațiune umană. Nu este dificil ca o persoană să-și facă bine datoria. Dacă o persoană acționează din inimă și are voința și dorința să pună în practică acest lucru, este ușor de realizat.” Dar unii oameni nu pot realiza acest lucru. Pentru cei care au mereu ambiții și dorințe, care vor mereu să fie supraoameni și personaje ilustre, chiar dacă vor să fie persoane obișnuite, nu este ușor. Ei simt mereu că sunt superiori și sunt mai buni decât alții, deci întreaga lor inimă și întreaga lor minte sunt mistuite de dorința de a fi supraoameni sau personaje ilustre. Nu numai că nu sunt dispuși să fie persoane obișnuite și să-și păstreze statutul de ființe create, ci jură că nu vor renunța niciodată să urmărească să devină supraoameni și personaje ilustre. Situația este fără ieșire.

Unii oameni nu caută adevărul și nu se roagă lui Dumnezeu indiferent cu ce se confruntă. Ei acționează doar pe baza propriilor dorințe, înzestrări și a propriului calibru. Chiar și atunci când se roagă lui Dumnezeu, ei doar acționează mecanic, iar în inima lor, gândesc: „Dacă Dumnezeu mă luminează sau nu este treaba Lui. Eu voi acționa, pur și simplu, așa cum cred eu mai bine.” Ei se simt complet capabili să se ocupe singuri de chestiuni și pe deplin competenți pentru munca pe care o fac. Pentru ei, să se roage lui Dumnezeu presupune doar să acționeze mecanic. Cum sunt astfel de oameni? Pot ei să recunoască faptul că sunt oameni obișnuiți, normali? Pot ei să intre în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? (Nu, deloc.) Cred astfel de oameni că pot face orice? (Da.) Ei cred că, chiar dacă nu acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu, pot face față oricărui lucru și pot rezolva lucrurile fără bătăi de cap sau dificultăți, fără să caute cuvintele lui Dumnezeu. Ce cale urmează oamenii de acest fel? Este calea încercării de a fi supraoameni și personaje ilustre? (Da.) Indiferent cât de mare este încurcătura pe care o provoacă sau câte fărădelegi comit, pentru ei, este egal cu zero. Atât timp cât au făcut multe lucruri, au acumulat anumite realizări și au simțit un anume simț al superiorității, ei consideră că dețin resurse și abilități. Ei se cred oameni care au muncit din greu și au realizat multe pentru casa lui Dumnezeu. Nu au nevoie de cuvintele lui Dumnezeu. Nu au nevoie de lucrarea lui Dumnezeu. Ei pot face totul singuri. Acești oameni nu vor veni niciodată înaintea lui Dumnezeu. Ei se laudă că nimic nu le este imposibil de făcut. Când se confruntă cu ceva, ei nu se roagă niciodată lui Dumnezeu și nici nu caută adevărurile-principii, iar să aibă părtășie cu frații și surorile lor, nici atât. Nici nu caută vreodată de la Cel de mai sus, ca să nu mai vorbim despre a căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Ei cred că multe lucruri nu sunt menționate și că nu li se dă o explicație concretă în cuvintele lui Dumnezeu, deci este în regulă ca ei să rezolve singuri aceste lucruri. Fără să știe, L-au dat la o parte pe Dumnezeu. Fără să știe, sunt disprețuitori cu ceilalți și îi calcă pe toți în picioare. Drumul pe care merg este drumul spre a deveni celebrități, personaje ilustre și supraoameni. În cele din urmă, o astfel de persoană nu poate rămâne neclintită. Dacă i-ai cere să învețe să admită că e o persoană obișnuită, că este capabilă să facă greșeli, să comită fărădelegi și să eșueze și are multe neajunsuri și defecte, ar putea ea să facă asta? (Nu ar putea.) Dacă i-ai spune să-și dea jos acele nimburi și acele cununi, să renunțe la marea apreciere pe care i-au acordat-o frații și surorile ei și să renunțe la prestigiul și la statutul ei în biserică, ar fi de acord? (Nu ar fi.) Ar spune: „Cum pot eu să renunț, satisfăcut, la faima mea dobândită cu greu și la astfel de cununi? Nu sunt atât de prost!” Ea vrea cu ardoare să o trateze mai mulți oameni ca pe un supraom și un personaj ilustru. Nu îi place ca oamenii să îi vadă neajunsurile și defectele și să o trateze ca pe un om normal. Îi displace chiar și mai mult când oamenii îi dau în vileag greșelile, eșecurile și comportamentul. Pot astfel de oameni să vină des înaintea lui Dumnezeu ca să se roage și să caute adevărul? (Nu pot.) Chiar dacă vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, vor avea ei o inimă sinceră? Nu. Tot ce spun și tot ce fac este pentru cununa de pe capul lor și pentru prestigiul propriu. Ei fac lucruri pentru a le vedea toată lumea, dar nu vor să accepte scrutarea lui Dumnezeu și nu-I pot oferi lui Dumnezeu o inimă sinceră, pe care ei nu o au. Nu pot să înțeleagă nicidecum intențiile lui Dumnezeu din cuvântul Lui și să acționeze în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă o astfel de persoană vrea să caute adevărul și să scape de dorința de a fi o celebritate sau un personaj ilustru, ea nu este sinceră. Ea nu poate să se răzvrătească împotriva trupului și nici să practice adevărul. Ce fel de persoană este ea? Este un neîncrezător. Este un antihrist. Odată ce antihriștii au statut, influență și puțin prestigiu printre oameni, ei se vor dedica înființării unei împărății independente, pornind pe o cale fără de întoarcere. Indiferent de câte ori interacționezi cu ei în părtășie despre adevăr sau îi emondezi, nu vei rezolva nimic. În casa lui Dumnezeu, părtășia despre adevăr, discuțiile despre mărturii bazate pe experiență, căutarea în scopul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a fi martor pentru El și implicarea în părtășii despre pătrunderea pură și despre principiile adevărului – aceste lucruri pozitive sunt eficiente doar pentru cei care iubesc adevărul și care au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Pentru cei care nu iubesc adevărul, cei care doar urmăresc binecuvântări și cei cărora le place să joace rolul supraomului și al personajului ilustru, acestea sunt absolut inutile. Orice adevăruri, cuvinte corecte și lucruri pozitive sunt toate pentru cei care iubesc adevărul, iubesc cuvântul lui Dumnezeu și au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. După ce ascultă adevărul, cei care nu dețin aceste calificări vor spune, de asemenea, că adevărul este drept și că adevărul este bun, dar vor cugeta la el și se vor gândi: „Pentru ce trăiesc eu? Trăiesc pentru prestigiu, pentru statut, pentru cununi, nimburi și recompensele lui Dumnezeu. Fără acestea, mai am eu demnitate? Care este sensul vieții mele? Nu este credința în Dumnezeu doar un mijloc de a urmări recompense și cununi? Acum, că am plătit prețul cu o parte atât de mare din inima mea și din sângele meu și după ce am așteptat atât de mult, a venit, în sfârșit, momentul ca Dumnezeu să-i recompenseze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi. Acum ar trebui să fiu încununat și să-mi primesc recompensa. Cum aș putea să cedez altcuiva așa ceva? Să fiu o persoană normală, o persoană obișnuită, la fel ca toți ceilalți oameni banali, ce sens are să trăiești așa? Nu sunt atât de prost!” Nu este o asemenea persoană fără scăpare? (Ba da.) Nu căuta să-i convingi pe astfel de oameni. Adevărul nu este pentru ei și ce vor ei nu este adevărul. O astfel de persoană caută doar binecuvântări și cununi. Dorințele și ambițiile sale depășesc limitele a ceea ce este necesar pentru oamenii normali. Unii oameni nu își pot imagina de ce o astfel de persoană se agață de statut și de putere și nu vrea să le dea drumul. Aceasta este esența și natura înnăscută a unei astfel de persoane. Tu nu poți să-ți dai seama, fiindcă esența ta este diferită de a ei, iar ea nu te poate înțelege pe tine. Ea nu știe de ce ești atât de prost. Nu vrei cununi gata confecționate, nimburi și prestigiu și, în schimb, ai fi o persoană obișnuită. Ea te găsește de neconceput. O astfel de persoană se gândește: „Urmărești adevărul cu conștiinciozitate, practici ceea ce îți spune Dumnezeu, faci ce îți spune El și te supui la orice îți spune El să faci. Cum poți fi atât de prost?” Ea crede că a fi o persoană onestă și a practica adevărul înseamnă că ești stupid, ignorant și încet la minte. Se crede inteligentă fiindcă urmărește cunoașterea și joacă rolul unei persoane superioare. Crezând că înțelege totul, trage concluzia că „viața unei persoane care nu are statut și prestigiu, care nu poartă cununi pe cap și care nu are merite printre oameni și nici autoritate pentru a vorbi este lipsită de valoare. Dacă nu trăiești pentru faimă, trebuie să trăiești pentru profit. Dacă nu trăiești pentru profit, trebuie să trăiești pentru faimă”. Nu este aceasta logica Satanei? Trăind după logica Satanei, ea nu are scăpare. Nu ar putea accepta niciodată vreunul dintre cuvintele, lucrurile pozitive sau sfaturile corecte ale lui Dumnezeu. Dacă nu poate accepta asta, ce este de făcut? Nu intenționăm să îi spunem ei aceste cuvinte. Aceste cuvinte se adresează doar oamenilor cu umanitate normală, oamenilor cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Ele sunt doar pentru acești oameni. Doar acești oameni pot să asculte și să cugete în mod serios la cuvintele lui Dumnezeu, să obțină o înțelegere a adevărului, să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii, să-și îndeplinească îndatoririle așa cum cere Dumnezeu, să practice și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu în mediile rânduite de Dumnezeu și să intre treptat în adevărul-realitate. Cât despre cei care nutresc în inimile lor dispreț și ostilitate față de lucrurile pozitive și față de cuvântul lui Dumnezeu, ei nu se pot împăca să trăiască o viață neremarcabilă și banală, să fie persoane comune, să vină în mod conștiincios înaintea lui Dumnezeu și să caute și să aștepte din toată inima, cu privire la chestiuni pe care nu le înțeleg. Nu sunt mulțumiți să fie astfel de persoane. Astfel, este imposibil ca o astfel de persoană să fie mântuită. Împărăția Cerurilor nu a fost pregătită pentru acești oameni. Înțelegeți? (Înțelegem.) Oricine este capabil să fie ființa creată obișnuită, normală, despre care vorbește Dumnezeu și să stea în locul adecvat al unei ființe create, oricine este dispus să fie acea persoană nesăbuită, pe care ceilalți o disprețuiesc și poate să accepte și să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent ce spune El, venind des înaintea Lui, căutând des și având o inimă sinceră, poate deveni unul dintre biruitorii despre care vorbește Dumnezeu. Oricine devine unul dintre biruitorii despre care vorbește Dumnezeu va primi, în cele din urmă, ceea ce a promis Dumnezeu omenirii. Acest lucru este sigur.

Când Dumnezeu cântărește dacă o persoană este bună sau rea, dacă urmărește adevărul și dacă poate obține mântuirea Lui, ia în calcul felul în care persoana pătrunde cuvintele Lui și atitudinea ei față de cuvintele Lui. Ia în calcul dacă ea poate să practice adevărurile pe care le poate înțelege. Ia în calcul dacă ea poate accepta adevărul atunci când este emondată și atunci când trece prin încercări. Ia în calcul dacă ea Îl dorește și Îl acceptă pe Dumnezeu cu o inimă sinceră. Dumnezeu nu judecă nivelul educației sale, calibrul său, câte înzestrări are, cât de departe a călătorit sau cât de mult a lucrat. Dumnezeu nu ia în calcul aceste lucruri și nici nu dorește aceste lucruri. Să spunem că întotdeauna vrei să duci dorințele și ambițiile tale la Dumnezeu și să le oferi în schimbul recompenselor și al cununilor, dar întotdeauna ai desconsiderat și ai ignorat cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu a rostit mii și mii de cuvinte, nici măcar un singur cuvânt de la Dumnezeu nu rămâne în inima ta. Nici măcar un cuvânt din îndemnurile lui Dumnezeu, din avertismentele Lui sau din atenționările Lui sau chiar din judecățile, mustrările sau învățăturile Lui – tu nu ai niciunul dintre aceste cuvinte în inima ta. Nu iei nici măcar un cuvânt rostit de Dumnezeu drept motto în inima ta. Inima ta nu-și amintește niciun cuvânt de la Dumnezeu și, în același timp, tu nu plătești niciun preț pentru a practica și pentru a intra în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci, din perspectiva lui Dumnezeu, finalul și destinația ta sunt deja stabilite. Dacă, în prezența lui Dumnezeu, în prezența Creatorului, nu te împaci cu faptul că ești o persoană obișnuită sau comună; dacă, în prezența Creatorului, îndrăznești să te comporți insolent; dacă vrei mereu să joci rolul personajului ilustru, al supraomului, al individului extraordinar și nu rămâi în poziția pe care ți-a dat-o Dumnezeu, atunci ce mai vrei să obții de la Dumnezeu? Îți va da Dumnezeu acel lucru? Dacă oamenii vor să obțină ce a promis Dumnezeu omului, mai întâi trebuie să urmeze calea lui Dumnezeu. Aceasta este direcția generală. Pentru direcția specifică, trebuie să asculte și să practice cuvintele lui Dumnezeu. Această cale nu-i va ghida niciodată în direcția greșită. Ascultă cuvintele lui Dumnezeu și pune-le în practică, transformă cuvintele lui Dumnezeu în realitatea vieții tale, în baza, principiile, direcția și scopul lucrurilor pe care le spui, în modul în care te comporți, în care privești lucrurile și în care faci lucrurile. Adică, ceea ce spui și judecățile pe care le emiți trebuie să aibă la bază cuvintele lui Dumnezeu. Oricând alegi să interacționezi cu un tip de persoană și să eviți sau să respingi un alt tip de persoană, trebuie să ai baza cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar dacă ești furios și-i blestemi pe ceilalți, acțiunile tale trebuie să aibă principii și context și, în principiu, să fie conforme cu adevărul. În acest fel, vei trăi realitatea cuvântului lui Dumnezeu și vei primi aprobarea lui Dumnezeu. A căuta să intri în adevărul-realitate este un proces de urmărire a adevărului și de trăire a unei umanități normale, pentru a deveni o ființă creată eligibilă. Este, de asemenea, un proces de a te elibera de încercarea de a fi un supraom, o persoană excepțională și o celebritate sau un personaj ilustru. Dacă vrei să evadezi de pe calea strădaniei de a deveni un supraom, o celebritate și un personaj ilustru, sau să scapi de acest tip de metodă de urmărire, atunci trebuie mai întâi să-ți apleci spatele, să te smerești, să admiți că ești o persoană, una nesemnificativă și una care nu poate face nimic fără îndrumarea lui Dumnezeu – doar o persoană obișnuită. Trebuie să admiți că nu ești nimic fără Dumnezeu și fără cuvintele lui Dumnezeu. Ești o persoană care este dispusă să accepte suveranitatea și orchestrarea Creatorului. Fără suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu – fără tot ce ți-a dat El – ești un trup mort și nu ești bun de nimic. Firește, în timp ce recunoști aceste lucruri, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să accepți toate cuvintele vieții, pe care El le-a rostit. Mai important, trebuie să intri în realitatea acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, să transformi cuvintele Lui în viața ta, să le faci să devină fundația și baza vieții și existenței tale și să le transformi într-o sursă și un ajutor al supraviețuirii tale de-a lungul întregii tale vieți. Aceasta este intenția lui Dumnezeu și cea mai mare cerință a Lui pentru om.

Astăzi, subiectul principal al părtășiei noastre a fost cum să tratezi cuvintele lui Dumnezeu, cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, cum ar trebui să prețuiască oamenii cuvintele lui Dumnezeu și cum ar trebui să practice ei cuvintele lui Dumnezeu, ca să intre în adevărul-realitate și să obțină mântuirea. În principal, ne-am angajat în părtășie despre importanța cuvântului lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt exact acelea care vă lipsesc vouă și pe care ar trebui să le dețină omul. Dacă nu aș avea părtășie în acest fel, nu ați fi capabili să vedeți clar aceste lucruri. Se pare că aveți ceva cunoaștere subconștientă, dar nu puteți explica în mod clar ce știți. Este ca și cum ai scrie un articol, când conturul este trasat, dar încă nu poți să detaliezi conținutul. Aceasta este situația voastră reală. Părtășia de azi despre aceste lucruri este o reamintire și un avertisment pentru voi. Pentru fiecare persoană, cuvintele lui Dumnezeu sunt lucrul cel mai important și nu există un înlocuitor pentru adevăr. Odată ce înțelegeți acest lucru, ar trebui să aveți o cale pentru cum să practicați. Trebuie să faceți mai mult pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și să practicați astfel încât să intrați în realitatea acestora. Ce ar trebui să faci dacă simți că statura ta este prea mică, dacă lasă de dorit capacitatea ta de a înțelege și dacă nu poți descifra sau ajunge la cuvintele profunde ale lui Dumnezeu și nu ți le poți aplica ție însuți? Începe prin a mânca și a bea din cele superficiale. În inima ta, memorează cuvintele simple, ușor de înțeles, pe care le poți practica tu însuți, transformă-le în principiile pe care le urmezi în practică și acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune să mergi în est, atunci mergi în est. Dacă Dumnezeu spune să mergi în vest, atunci mergi în vest. Dacă Dumnezeu spune să te rogi mai mult, atunci roagă-te mai mult. Fă orice spune Dumnezeu. Este mai bine să fii considerat prost de către ceilalți decât să fii ceea ce ar considera Satana o persoană deșteaptă și abilă. Numai cei care aleg să practice adevărul în scopul unic de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu sunt cei cu adevărat inteligenți și înțelepți.

25 septembrie 2021