Mulți oameni își doresc să îndeplinească îndatoriri, iar unii sunt dispuși să le îndeplinească, dar de ce tuturor li se pare așa de greu să practice adevărul? De ce nu pot să pună în practică nici măcar adevărurile pe care le înțeleg? Ce se întâmplă mai exact aici? Credeți că practicarea adevărului este dificilă? (Nu.) Atunci de ce nu sunteți capabili să-l practicați? (Nu ne place adevărul.) De ce este legată aversiunea față de adevăr? (De natura unei persoane.) Are legătură cu umanitatea și natura unei persoane. Oamenii care nu au umanitate nu au deloc conștiință și rațiune, așa că nu pot iubi adevărul și simt că nu e de mare folos. Mai cred și că vor avea de pierdut dacă vor practica adevărul și că să fii o persoană cinstită e pentru nesăbuiți, așa că ei consideră că nu are niciun rost să urmărească adevărul. De pildă, când unii oameni sunt jigniți de alții, încep să se gândească: „Trebuie să fac ceva ca să mă răzbun și să le dau de înțeles cât de cumplit sunt.” Odată ce un asemenea gând se naște în ei, trebuie oare să-l urmeze? Gândurile rele apar în oameni deoarece ei sunt dominați de naturile lor, dar oare toți oamenii acționează pe baza acestor gânduri și le dau atenție? (Nu în toate cazurile.) Cât de multe cazuri diferite există? (Uneori, situația nu permite, așa că oamenii sunt incapabili să-și pună-n aplicare gândurile rele. Mai e posibil să aibă conștiință și rațiune și să își dea seama că gândurile lor sunt rele, așa că se controlează în mod conștient.) Da, unii oameni dau atenție gândurilor lor rele și acționează pe baza lor pentru a-și oferi satisfacție imediat ce se ivește ocazia – aceștia sunt oameni răi. Indiferent ce idee rea are în minte o persoană rea, ea crede mereu că e corectă și vrea întotdeauna să caute o oportunitate de a o preschimba în realitate. Mai exact, acești oameni își transpun gândurile rele în acțiuni, transformând răul din mintea lor în acțiuni reale, pentru a-și atinge scopurile. Sunt iraționali, nu se rețin, nu își folosesc conștiința pentru a se înfrâna și nici nu reflectează asupra lor ca să judece caracterul oportun sau consecințele acțiunilor lor, impactul sau răul pe care l-ar putea provoca lor înșiși sau altora. Nu acordă atenție acestor lucruri. Fac cum le place și, pe deasupra, cred: „Un om adevărat trebuie să fie nemilos. Oamenii trebuie să fie răi și cruzi, căci, dacă nu sunt cruzi, vor fi intimidați de toată lumea, însă tuturor le e frică de o persoană rea.” Cu cât cugetă mai mult la acest lucru, cu atât devin mai convinși că e corect să gândești în acest fel și apoi acționează întocmai. E comportamentul unei asemenea persoane înfrânat de raționalitate și conștiință? (Nu este.) Nu e sub o asemenea restricție. Un alt fel de ins are și el gânduri similare și, când are, poate să spargă lucruri ca să-și verse frustrarea, dar nu își va transpune gândurile în acțiuni când vine vremea să acționeze. De ce nu o face? (Pentru că rațiunea și conștiința îl pot împiedica să facă fapte rele.) Are conștiință și rațiune, precum și abilitatea de a discerne binele de rău și poate să hotărască: „Nu pot acționa în acest fel, pentru că va aduce atât prejudicii altora, cât și pierderi pentru mine. Ba chiar ar putea exista o pedeapsă!” Este capabil să judece dacă gândurile sale sunt corecte sau greșite, bune sau rele. După o izbucnire de mânie, va reflecta: „Ar trebui să fiu indulgent oricând e posibil. Nu contează; nu voi mai interacționa cu acea persoană de acum înainte. Voi învăța o lecție din acest lucru și voi încerca să nu mă mai las înșelat din nou în viitor. Nu este nevoie de răzbunare.” După aceea, se va abține. Pe ce bază este clădită această „abținere”? E clădită pe baza faptului că are conștiință și raționalitate, o abilitate de a stabili ce e corect și ce este greșit, un standard pentru purtarea, alegerile și înclinația sa. Care e înclinația sa? Nu e înclinat să răsplătească răul cu rău, ci, mai degrabă, să evite să facă lucruri și fapte rele, așa că hotărăște în cele din urmă să se abțină și să nu acționeze pe baza gândurilor sale. Mai e și furios și, în furia sa, vrea să comită și câteva acțiuni crude sau să spună câteva cuvinte crude. Când vine însă momentul să acționeze, se reține, se oprește și nu acționează. Răul este îngrădit la sfera gândurilor sale și nu devine acțiune sau faptă. Aceste două tipuri de oameni au gânduri rele, așadar, care este diferența privitoare la natură dintre acesta și felul menționat anterior, care își lasă gândurile rele să îi ghideze acțiunile? (Acest fel de persoană are o natură virtuoasă, așa că nu poate fi controlată de gânduri rele.) Există o diferență între naturile acestor două feluri de oameni. Unii sunt plini de ură, neascultare și nemulțumire când sunt criticați, expuși sau emondați de alții și adoptă o atitudine răzbunătoare. Totuși, alți oameni pot înfrunta aceste situații în mod corect și rațional, pot să accepte ce s-a spus dacă a fost corect și apoi să învețe o lecție din asta, adoptă o atitudine de supunere și acceptare. Care din aceste două tipuri de oameni poate practica adevărul? (Cel care are conștiință și poate să accepte adevărul și să I se supună lui Dumnezeu.) De ce spui că o asemenea persoană are un pic de conștiință? (Deoarece conștiința proprie are un efect asupra sa, îi controlează gândurile rele.) Da, asta se întâmplă. Conștiința personală are un efect asupra sa, controlându-i, ghidându-i și clarificându-i gândurile; are un efect. Conștiința celuilalt fel de persoană are un efect? Nu are; nu are un efect. Acei oameni de-abia dacă se gândesc la asta ocazional, dar după aceea tot se poartă ca de obicei. Conștiința lor nu e nimic altceva decât un ornament și efectiv nu există. Care din aceste feluri de oameni are cât de cât o umanitate? (Acela în cazul căruia conștiința și rațiunea au un efect.) Aceia a căror conștiință are un efect au abilitatea de a distinge binele de rău și își pot controla faptele rele. Acest fel de persoană poate să practice adevărul și să ajungă să-l urmărească. Atunci când le ceri oamenilor să facă lucruri bune sau să se ocupe de ele conform adevărurilor-principii, conștiința lor nu îi influențează deloc. Nu fac ce știu că este corect, ci, în schimb, fac doar ce le place. Sunt dispuși să bârfească, să-i judece pe ceilalți, să-i flateze sau să-i lingușească și fac aceste lucruri fără ezitare. Ce fel de persoane sunteți? (Cred că sunt o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor.) Sunt înfrânate de conștiința și raționalitatea lor persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor? Pot face diferența dintre corect și greșit? (Cred că persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor pot, de fapt, să își dea seama cine are dreptate și cine greșește, dar lor le lipsește simțul dreptății, nu protejează lucrarea bisericii și sunt dominate într-o măsură destul de mare de filosofiile satanice. De exemplu, când cineva mă întreabă ceva, dacă mă refer la o altă persoană care nu se află acolo, pot vorbi onest, dar dacă se află acolo, mă abțin și nu mai vorbesc la fel de direct.) Deși mulți oameni nu iubesc adevărul sau nu îl urmăresc, de fapt, chiar își înțeleg oarecum diversele stări. Uită dacă iubești sau nu adevărul sau poți practica adevărul pentru moment; mai întâi, încearcă să îți îmbunătățești și să îți transformi treptat acele stări corupte pe care le poți identifica. În acest fel, vei intra încet pe calea cea dreaptă. Începe prin a schimba lucrurile de care ești conștient – adică pe acelea pe care conștiința și raționalitatea ta le pot percepe sau stările, afirmațiile, ideile și punctele de vedere incorecte pe care mintea ta poate să le simtă și să le identifice – începe prin a transforma aceste lucruri pe care le poți simți. Dacă vei putea schimba aceste lucruri, vei fi câștigat destul de mult. Cel puțin, vei fi o persoană care are conștiință și rațiune, vei acționa rațional, vei fi capabil să îți discerni stările incorecte și să tinzi către adevăr. În acest fel, vei fi capabil să te ocupi de lucruri cu ajutorul principiilor și să intri în adevărurile-realități. Apoi, îndeplinirea datoriei tale va fi conform standardului. Dacă vei putea să înțelegi adevărul și să rezolvi problemele practice în datoria ta, te vei confrunta cu din ce în ce mai puține dificultăți. De exemplu, să spunem că, în trecut, în inima ta era întotdeauna ceva care te oprea din a vorbi liber, așa că nu arătai în mod direct problemele pe care le vedeai la ceilalți. În schimb, o luai mereu pe ocolite, folosind cuvinte care sunau plăcut, deoarece te temeai să nu-i rănești pe ceilalți și îți făceai mereu griji despre mândrie, sentimente și relații interpersonale. Acum nu o mai iei pe ocolite; când există o problemă, vorbești direct și clar despre ea și ești capabil să le arăți celorlalți problemele și să-ți îndeplinești responsabilitățile. În inima ta, nu mai există griji sau dificultăți și ești capabil să vorbești din inimă când deschizi gura, fără să fii afectat sau constrâns de vreunul dintre acești factori. Acum știi că trebuie să urmezi principiile în ceea ce faci, că nu poți trăi conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești și că trebuie să-ți lași deoparte mândria și să respecți principiile. Aceste lucruri devin din ce în ce mai clare, iar mândria ta nu mai are un efect atât de puternic asupra ta și poți vorbi fără să fii constrâns de mândria sau sentimentele tale. Ești capabil să rostești câteva cuvinte corecte și nu te mai simți inconfortabil în inima ta. Cu alte cuvinte, există din ce în ce mai puține lucruri care te tulbură; ești capabil să treci peste ele, să renunți la ele și să te eliberezi de sub controlul lor. Când vei practica adevărul, vei munci și vei vorbi conform principiilor, nu vei fi constrâns de firile corupte și inima ta nu va mai suferi. Mai curând, aceste lucruri ți se vor părea întru totul firești, conștiința ta va fi împăcată și vei simți că acțiunile tale sunt exact așa cum ar trebui să fie. Exprimarea și acțiunile tale vor fi naturale, iar dificultățile tale vor fi doar mici. Nu este aceasta o schimbare?

Conduita oamenilor și metodele lor de a trata lumea trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu; acesta este principiul cel mai de bază pentru conduita umană. Cum pot oamenii să practice adevărul dacă nu înțeleg principiile conduitei umane? Practicarea adevărului nu are legătură cu rostirea cuvintelor goale sau trâmbițarea sloganurilor. Mai degrabă, are legătură cu faptul că, indiferent ce întâmpină oamenii în viață, atât timp cât implică principiile conduitei umane, perspectivele lor asupra lucrurilor sau chestiunea îndeplinirii propriilor îndatoriri, se confruntă cu o alegere și ar trebui să caute adevărul, să caute o bază și principiile în cuvintele lui Dumnezeu și apoi să găsească o cale de practică. Cei care pot practica în acest fel sunt oameni care urmăresc adevărul. A fi capabil să urmărești adevărul în acest fel, indiferent cât de mari sunt dificultățile pe care le întâmpini, înseamnă să mergi pe calea lui Petru, pe calea căutării adevărului. De exemplu: ce principiu ar trebui urmat când e vorba să interacționezi cu alții? Poate că punctul tău de vedere inițial este acesta: „Armonia este o comoară, toleranța este excelență” și că ar trebui să rămâi în grațiile tuturor, să eviți să-i faci pe alții de râs și să nu ofensezi pe nimeni, obținând astfel relații bune cu ceilalți. Constrâns de acest punct de vedere, păstrezi tăcerea când îi vezi pe alții făcând lucruri rele sau încălcând principiile. Ai prefera ca lucrarea bisericii să fie prejudiciată decât să jignești pe cineva. Cauți să rămâi în grațiile tuturor, indiferent cine sunt. Te gândești doar la sentimentele umane și să nu te faci de râs când vorbești și te exprimi mereu în cuvinte care sună frumos, ca să-i mulțumești pe ceilalți. Chiar dacă descoperi că o persoană are probleme, alegi să le tolerezi și vorbești despre ele doar pe la spatele său, dar în față păstrezi pacea și îți menții relația. Ce crezi despre o astfel de conduită? Nu este aceea a unei persoane care caută să placă oamenilor? Nu e destul de șireată? Încalcă principiile conduitei umane. Nu e josnic să te comporți în acest fel? Aceia care se comportă astfel nu sunt oameni buni, acesta nu e un fel nobil de a te comporta. Indiferent cât de mult ai suferit și indiferent câte prețuri ai plătit, dacă te comporți fără principii, atunci ai eșuat în această privință, iar conduita ta nu va fi recunoscută, ținută minte sau acceptată înaintea lui Dumnezeu. Acum că ți-ai dat seama de această problemă, te simți supărat? (Da.) Ce demonstrează această supărare? Că încă iubești adevărul, că ai o inimă care iubește adevărul și o voință de a iubi adevărul. Demonstrează că a ta conștiință mai are conștiență și că nu e încă pierdută în întregime. Indiferent cât de profund ești corupt sau cât de multe firi corupte ai, în umanitatea ta, mai ai o esență care iubește adevărul și lucrurile pozitive. Atâta vreme cât ai conștiență și știi ce probleme există referitor la umanitatea ta, la firile tale, la îndeplinirea datoriei tale și la felul în care te comporți cu Dumnezeu, și chiar ești conștient când cuvintele și acțiunile tale abordează opinii, poziții și atitudini și poți să îți dai seama că opiniile tale sunt greșite, că nu se aliniază cu adevărul sau cu intențiile lui Dumnezeu, dar nu ți-e ușor să renunți la ele și vrei să practici adevărul, dar ești incapabil să o faci, iar inima ta se chinuie îndurerată și chinuită și te simți dator, aceasta este o manifestare a umanității care iubește lucrurile pozitive. Aceasta e conștiența conștiinței. Dacă umanitatea ta va avea conștiența conștiinței și va exista o parte din ea care va iubi adevărul și lucrurile pozitive, vei avea aceste sentimente. Să ai aceste sentimente demonstrează că ai abilitatea de a distinge între lucrurile pozitive și cele negative și că nu ai o atitudine neglijentă sau indiferentă față de aceste lucruri; nu ești amorțit sau lipsit de conștiență, ci, mai degrabă, ai conștiență. Și, pentru că ai conștiență, ai abilitatea de a distinge între bine și rău și între lucrurile pozitive și cele negative. Dacă ai conștiență și această abilitate, atunci nu-ți va fi ușor să urăști aceste lucruri negative, aceste opinii greșite și firi corupte? Va fi destul de ușor. Dacă vei înțelege adevărul, atunci vei fi cu siguranță capabil să urăști lucrurile negative și ce ține de trup, deoarece ai un minim lucru elementar: conștiența conștiinței. Să ai conștiența conștiinței este foarte valoros, precum este și a avea abilitatea de a diferenția între ce e adevărat și fals, cât și un simț al dreptății în ce privește iubirea lucrurilor pozitive. Aceste trei lucruri sunt cele mai dorite și valoroase lucruri în umanitatea normală. Dacă le vei avea, atunci vei fi cu siguranță capabil să practici adevărul. Chiar dacă vei avea unul sau două dintre ele, tot vei fi capabil să practici o parte din adevăr. Să aruncăm o privire la conștiența conștiinței. De exemplu, dacă vei întâlni o persoană rea care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei fi în stare să îți dai seama de acest lucru? Ești capabil să deosebești faptele rele evidente? Bineînțeles că poți. Oamenii răi fac lucruri rele, iar oamenii buni fac lucruri bune; o persoană obișnuită își poate da seama dintr-o privire. Dacă vei avea conștiența conștiinței, nu vei avea sentimente și opinii? Dacă ai opinii și sentimente, atunci ai una dintre condițiile esențiale pentru practicarea adevărului. Dacă vei putea să îți dai seama și să simți că această persoană face rău și vei putea să judeci limpede acel lucru și apoi să expui acea persoană și să le dai posibilitatea aleșilor lui Dumnezeu să discearnă limpede această chestiune, nu va fi rezolvată problema? Nu înseamnă acest lucru practicarea adevărului și respectarea principiilor? Ce metode sunt folosite aici pentru a practica adevărul? (Expunerea, denunțarea și oprirea faptei rele.) Corect. Să acționezi în acest fel înseamnă să practici adevărul, iar dacă vei face acest lucru, îți vei fi îndeplinit îndatoririle. Dacă poți acționa în conformitate cu adevărurile-principii pe care le înțelegi când întâlnești asemenea situații, acest lucru înseamnă să practici adevărul, să acționezi principial. Dacă nu ai avea însă conștiența conștiinței și ai vedea oameni răi făcând rău, ai fi conștient de asta? (Nu aș fi conștient.) Și ce ar gândi oamenii fără conștiență despre acest lucru? „Ce-mi pasă mie dacă acea persoană face rău? Nu mă rănește pe mine, așa că de ce ar trebui să o jignesc? Chiar este necesar? La ce m-ar ajuta să fac acest lucru?” Oare asemenea oameni îi expun, îi denunță și-i împiedică pe cei răi să facă rău? Cu siguranță că nu. Ei înțeleg adevărul, dar nu îl pot practica. Au asemenea oameni conștiință și rațiune? Nu au nici conștiință, nici rațiune. De ce spun acest lucru? Pentru că ei înțeleg adevărul, dar nu îl practică; asta înseamnă că nu au nici conștiință, nici rațiune, și că se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Se concentrează numai să-și protejeze interesele de rău; nu le pasă deloc dacă lucrarea bisericii suferă pierderi sau dacă interesele aleșilor lui Dumnezeu sunt prejudiciate. Doar încearcă să se protejeze pe ei înșiși, iar dacă descoperă probleme, le ignoră. Chiar și când văd pe cineva făcând rău, pretind că nu văd și cred că este în regulă, atâta vreme cât nu le lezează interesele. Indiferent ce fac alții, se pare că nu e absolut deloc treaba lor; nu au niciun simț al responsabilității, iar conștiința lor nu are nicio influență asupra lor. Pe baza acestor manifestări, au umanitate acești oameni? O persoană fără conștiință și rațiune este o persoană fără umanitate. Toți cei fără conștiință și rațiune sunt răi: sunt fiare deghizate în oameni, care sunt capabile de tot felul de lucruri rele.

Este capabil un ins care nu are conștiența conștiinței să discearnă între faptele bune și lucrurile rele? Are vreun concept de bine versus rău sau corect versus incorect? (Nu are.) Atunci, cum abordează alți oameni? Cum vede rasa umană coruptă? Crede că întreaga rasă umană e mai degrabă rea, că el însuși nu e cel mai rău dintre oameni și că majoritatea persoanelor sunt mai rele decât el. Dacă îi vei spune că oamenii trebuie să aibă conștiință și raționalitate și că ar trebui să facă fapte bune, va spune că e o minciună și nu va crede. Prin urmare, asemenea oameni care nu au conștiența conștiinței nu vor cunoaște niciodată sensul și valoarea practicării adevărului. Așadar, e posibil să faci acest fel de ins să iubească adevărul? (Nu.) Nimic din natura-esență a acestuia nu iubește adevărul, așa că nu va fi niciodată capabil să iubească adevărul. Acest fel de ins nu va înțelege niciodată ce este adevărul, ce e binele sau ce este răul. În mintea sa, lucrurile pozitive sunt negative și lucrurile negative sunt pozitive; cele două concepte sunt amestecate. Pe ce principii își bazează acțiunile? Nu distinge între corect și greșit sau între bine și rău și nu îi pasă de pedeapsă sau recompensă; orice face sau spune e necesar să fie doar în folosul său. Cât despre punctele sale de vedere, le schimbă în conformitate cu mediul său așa cum are nevoie, pentru a-i servi intereselor. Își menține punctele de vedere care îi sprijină interesele până când își împlinește scopurile și dorințele. Este posibil ca o persoană cu acest fel de umanitate, cu această natură-esență, să practice adevărul? (Nu.) Ce trebuie să aibă cineva, ca să practice adevărul? (Conștiența conștiinței, abilitatea de a discerne între corect și greșit și o inimă iubitoare de dreptate și lucruri pozitive.) Pe care dintre ele le aveți? Din acestea trei, a dobândi abilitatea de a discerne între corect și greșit și a ajunge să iubești dreptatea și lucrurile pozitive pot fi un pic grele. Aceste două lucruri sunt foarte dificil de obținut de către aceia care nu iubesc adevărul. Însă oamenii cu conștiință și rațiune trebuie măcar să facă lucrurile în conformitate cu conștiința și rațiunea lor, cel puțin să nu-i rănească pe ceilalți, să nu le facă rău celorlalți ca să profite și să nu facă rău sau lucruri imorale – în acest fel, conștiința lor poate sta liniștită. Dacă ei cred cu adevărat în Dumnezeu, atunci trebuie să fie cel puțin onești și în conformitate cu conștiința și rațiunea în tot ce fac. Acestea sunt standardele pentru a fi o persoană bună. Dacă au un pic de calibru și pot să priceapă adevărul, e și mai bine; atunci pot să caute adevărul în tot ce fac și să reflecteze constant asupra acțiunilor lor ca să vadă dacă au încălcat principiile. Adânc în inima ta, ai un standard de evaluare? Dacă faci ceva greșit sau încalci principiile, dacă ești superficial sau dacă îți protejezi relațiile trupești, ești conștient de aceste lucruri? Dacă ești conștient, atunci ai un pic de conștiință. Dacă nu ai conștiența conștiinței, atunci ai probleme. Trebuie să ai măcar conștiența conștiinței pentru a avea speranță la mântuire; dacă nu ai nici măcar acest lucru, ești în pericol, deoarece Dumnezeu nu îi mântuiește pe aceia fără umanitate. Ce efect are conștiența conștiinței asupra umanității tale? Efectul e acela că trebuie să îți folosești conștiința ca să evaluezi corectitudinea și greșelile din ceea ce experimentezi personal, din ce vezi cu ochii tăi și auzi cu urechile tale, din ce gândești, din ce intenționezi să faci și din ce ai făcut deja. Conduita și acțiunile tale trebuie să aibă măcar un standard. De pildă, să spunem că vezi pe cineva care urmărește cu mult entuziasm, dar care e, de asemenea, și foarte simplu și neprihănit, iar tu îl desconsideri mereu și vrei în mod constant să îl intimidezi, să îl iriți și să îl ridiculizezi prin cuvintele tale. Ai aceste gânduri și, ocazional, dezvălui și asemenea comportamente – vei fi conștient de aceste lucruri în inima ta? Vei ști că aceste gânduri și acțiuni sunt greșite și urâcioase? Îți vei da seama care este natura acțiunilor tale? (Da.) Dacă îți dai seama, atunci înseamnă că ai conștiența conștiinței. În cazul în care nu ești nici măcar capabil să discerni dacă opiniile tale despre oameni, evenimente și lucruri sau gândurile din străfundul inimii tale sunt urâcioase sau frumoase și bune, dacă nu ai niciun standard de evaluare în inima ta, atunci nu ai nicio umanitate. Oamenii fără conștiință nu au nicio umanitate. Dacă nu cunoști nici măcar umanitatea elementară, atunci nu ai nicio valoare și nu poți fi mântuit. De ce i-a desemnat Dumnezeu lui Iuda rolul de a-L trăda pe Domnul? A făcut acest lucru în conformitate cu natura lui Iuda. Acesta era genul de ființă care L-ar fi trădat pe Stăpânul lui pentru propriul folos, iar Dumnezeu nu mântuiește asemenea oameni. Iuda era capabil să fure bani, așa că avea el conștiință? (Nu.) Așa arată lipsa conștiinței. În special faptul că banii pe care i-a furat erau ai Domnului înseamnă că era o ființă întru totul lipsită de conștiință și rațiune; era un demon care nu se înfrâna deloc de la a face lucruri rele. Nu avea conștiența conștiinței și nu se putea abține, așa că era capabil să cheltuie în secret acele ofrande pentru Dumnezeu. Dacă o persoană poate să cheltuie în secret ofrande pentru Dumnezeu, ce fel de umanitate are? (Aceea a unei persoane rele.) Nu are nicio umanitate. Primul semn al lipsei de umanitate este a nu avea conștiența conștiinței și a nu fi guvernat de propria conștiință în nimic din ceea ce faci. Lui Iuda i-a lipsit până și acest lucru elementar, ceea ce înseamnă că nu avea nicio umanitate, așa că era normal ca el să facă așa ceva. Prin urmare, faptul că Dumnezeu a rânduit ca Iuda să joace rolul trădării Domnului și că l-a pus să facă acest serviciu a fost cea mai potrivită alegere; niciuna dintre materiile lui Dumnezeu nu este irosită, tot ce face Dumnezeu este corect. Când Iuda a furat banii din săculețul cu bani și nimeni nu a știut despre acest lucru, a crezut că nici Dumnezeu nu l-a văzut făcându-l. Nu avea conștiența conștiinței, a crezut că nimeni altcineva nu știa și care a fost rezultatul? A comis gravul păcat al vânzării Domnului, al trădării Domnului, și a ajuns cunoscut drept un păcătos de-a lungul veacurilor. Apoi s-a spânzurat și a murit cu abdomenul spintecat. Ar trebui compătimită o asemenea persoană? O fiară fără nicio umanitate, care e pedepsită în acest fel, nu merită deloc milă.

Oamenii cu umanitate fac totul în conformitate cu conștiința și rațiunea lor. Nivelul de referință al conduitei lor, cel puțin, nu va coborî sub standardul conștiințelor lor. Dacă sunt conștienți că e greșit să facă un lucru, vor fi capabili să-și controleze comportamentul. Conștiința le poate spune oamenilor care este modul potrivit de a acționa, așa că oamenii cu conștiință sunt capabili să vorbească și să treacă la fapte pe baza conștiinței. După ce devin credincioși, conștiința lor continuă să joace un rol ca înainte. Așadar, când există multe lucruri pe care nu le pot vedea clar, măcar ei pot încă să abordeze și să se ocupe de lucruri pe baza conștiinței lor. Dacă, pe lângă această bază, ei vor înțelege adevărul, atunci se vor ocupa de lucruri în conformitate cu adevărurile-principii; conștiința lor va conștientiza dacă acțiunile lor se conformează sau nu adevărurilor-principii și asta va avea o influență asupra lor. Dacă oamenii încalcă principiile și își păzesc interesele trupești, e din cauză că firile lor corupte domină, iar aceia care au conștiință ar trebui să fie conștienți de acest lucru. Dacă cineva înțelege adevărul, dar nu îl practică, simte acuzația conștiinței sale? Poate inima sa să se liniștească? Toți oamenii sunt capabili să experimenteze acest lucru. În viețile voastre cotidiene, indiferent că aveți de-a face cu oameni sau vă îndeletniciți cu ceva, este evidentă conștiența conștiinței voastre? Vă simțiți uneori îndatorați sau mustrați? Simțiți uneori o frământare interioară și o acuzație sau durere lăuntrică și zbatere? Aveți vreodată aceste sentimente? Dacă aveți, nu e așa de rău, dar dacă nu aveți, atunci sunteți în pericol. Indiferent cine sunteți, dacă nu aveți simțul conștiinței, atunci nu credeți cu adevărat în Dumnezeu. Unii oameni întreabă: „Ce legătură are acest lucru cu faptul că este adevărată sau falsă credința cuiva?” Care ați zice că este legătura dintre aceste lucruri? (Când o persoană care are conștiența conștiinței face ceva greșit, reproșurile, nefericirea, remușcarea și simțul îndatorării pe care le simte vin toate de la Dumnezeu. Faptul că e capabilă să simtă reproșul din partea lui Dumnezeu arată că, în inima sa, acceptă scrutarea Lui atentă. Unii oameni nu au deloc această conștiență, ceea ce arată că, în inimile lor, nu cred deloc că Dumnezeu scrutează totul. Când fac ceva greșit, nu simt că sunt îndatorați; nu au acest fel de conștiență.) Acest lucru e parțial corect. Mai e ceva? (Oamenii care au conștiența conștiinței admit că există un Dumnezeu, iar când fac ceva greșit, știu să se roage la Dumnezeu, să reflecteze asupra lor și să caute adevărul ca să rezolve problema. Când o persoană căreia îi lipsește conștiința se confruntă cu o problemă, nu este afectată de conștiință; în inima sa, nu există niciun loc pentru Dumnezeu și nu caută adevărul ca să rezolve problema. Nu crede că adevărul e ceva de care are nevoie, așa că nu încearcă să practice adevărul. Aceia care cred în Dumnezeu, dar nu practică adevărul, sunt neîncrezători.) Indiferent cu ce se confruntă un ins cu credință adevărată, el poate accepta scrutarea lui Dumnezeu și, în acest fel, conștiința sa are o conștiență a ceea ce e corect și greșit sau bine și rău. Încă și mai important, crede că Dumnezeu există și crede în cuvântul Lui. În inima sa, ține cuvintele lui Dumnezeu, pe care le aude și care apoi constituie standardul de evaluare pentru comportamentul său și felul în care tratează lumea și toate faptele sale. Care e acest standard? Indiferent dacă înțelege sau nu adevărul, în majoritatea timpului, ia cuvântul lui Dumnezeu drept standard, pentru că el crede în Dumnezeu, crede că El există și crede că al Său cuvânt este adevărul. Din moment ce crede că adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, atunci când se confruntă cu probleme, în mod natural, folosește cuvântul Său să le evalueze. Știe măcar că propriile gânduri și noțiuni nu constituie adevărul. Așa că atunci când se confruntă cu probleme, conștiența conștiinței îi spune că trebuie să ia cuvintele lui Dumnezeu ca bază și, dacă nu poate să facă acest lucru și nu poate să-l pună în practică, conștiința sa nu va fi capabilă să se liniștească și se va simți chinuită. De pildă, cum știu oamenii că sunt negative lucrurile precum protejarea relației lor trupești cu ceilalți, delectarea în confort și faptul că sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor? (Sunt expuse de cuvântul lui Dumnezeu.) Da, dacă evaluezi acele lucruri conform cuvântului lui Dumnezeu, sunt toate negative, dezvăluiri ale firilor corupte și cauzate de naturile oamenilor. Când acești oameni dezvăluie acele lucruri, se simt fericiți și bucuroși în inimile lor sau supărați și îndurerați? Simt un conflict lăuntric și se simt necăjiți, ca și cum s-ar învârti un cuțit în ei. De fiecare dată când se confruntă cu aceste lucruri, când nu pot să se ocupe de ele conform adevărurilor-principii, sau să își învingă constrângerile sentimentelor, inimile lor se simt îndurerate. Cum apare această durere? Apare cu condiția ca ei să aibă conștiența conștiinței și să înțeleagă adevărul din cuvântul lui Dumnezeu. Când toate aceste dureri, reproșuri și acuzații se ivesc în ei, adânc în inimile lor, simt ură și dezgust față de ei înșiși și pot chiar să se privească disprețuitor, spunând: „Poate că sunt foarte convingător când spun că vreau să-L iubesc și să-L mulțumesc pe Dumnezeu și strig aceste sloganuri destul de tare, dar când pățesc ceva, țin tot timpul cont de propria mândrie. Indiferent de câte ori încerc, nu pot să înving această constrângere. Pur și simplu nu sunt dispus să îi jignesc pe ceilalți și Îl ofensez necontenit pe Dumnezeu.” În timp, dezvoltă o opinie despre ei în străfundurile inimilor lor – ce este? Nu cred că sunt oameni buni; ei știu că sunt capabili de multe lucruri rele și văd că sunt foarte buni la a se preface și că sunt ipocriți. În aceste circumstanțe, încep să se nege pe ei înșiși și nu mai cred în ei. Cum se obțin aceste rezultate? Se obțin pe baza înțelegerii cuvântului lui Dumnezeu, când conștiința are conștiență și își îndeplinește funcția.