Mergând pe calea de astăzi, care este cea mai potrivită îndeletnicire? În îndeletnicirea ta, cum ar trebui să te vezi ca persoană? Ar trebui să știi cum să abordezi tot ce se abate astăzi asupra ta, fie că sunt încercări sau greutăți, ori mustrări nemiloase și blesteme. Ar trebui să te gândești bine în toate cazurile. De ce spun asta? O spun întrucât toate ce se abat astăzi asupra ta sunt, la urma urmei, scurte încercări ce se repetă la nesfârșit; probabil nu le consideri prea solicitante din punct de vedere intelectual și, astfel, lași lucrurile în derivă și nu le vezi ca pe un bun de preț în urmărirea progresului. Cât de neglijent ești ! De fapt, tu consideri acest bun de preț un nor care-ți plutește în fața ochilor; nu prețuiești aceste lovituri dure care cad fără încetare peste tine – lovituri care sunt scurte și, pentru tine, aparent blânde – dar le privești cu calm, fără să te lași afectat, tratându-le ca pe niște lovituri ocazionale. Ești atât de arogant! În fața acestor atacuri aprige, atacuri asemănătoare furtunilor care vin de nenumărate ori, dai dovadă doar de superficialitate; câteodată chiar le zâmbești cu răceală, dezvăluindu-ți indiferența – deoarece nu te-ai gândit niciodată de ce ai mereu astfel de „ghinioane”. Sunt prea nedrept cu omul? Te consider vinovat? Deși s-ar putea ca problemele ce țin de mentalitatea ta să nu fie atât de grave cum le-am descris, prin comportamentul tău exterior, ai creat demult o imagine perfectă a lumii tale interioare. Nu are rost să îți spun că singurele lucruri ascunse în adâncul inimii tale sunt o insultă grosolană și o tristețe abia vizibilă. Deoarece ți se pare atât de nedrept să suferi aceste încercări, blestemi; încercările te fac să simți pustiirea lumii și, din cauza asta, ești plin de melancolie. În loc să consideri aceste lovituri și pedepse repetate drept cea mai bună protecție, le vezi ca pe problemele absurde ale cerului sau răzbunări potrivite ție. Ești atât de ignorant! Fără milă, închizi momentele bune în întuneric; de fiecare dată, consideri încercările și pedepsele minunate drept atacuri din partea inamicilor tăi. Ești incapabil să te adaptezi la mediul tău; și cu atât mai puțin ești dispus să faci asta, întrucât nu ești dispus să dobândești nimic din această mustrare repetată – care pentru tine este crudă. Nu cauți și nici nu cercetezi, ci doar te resemnezi în fața sorții și accepți situația în care ești. Ce ți se par mustrări severe nu ți-au schimbat inima, și nici nu ți-au luat-o în stăpânire; în schimb, ele te înjunghie în inimă. Crezi că această „crudă mustrare” nu este decât inamicul tău în viața asta și că nu ai câștigat nimic. Cât de neprihănit de sine ești! Arareori crezi că ești supus la astfel de încercări deoarece ești atât de vrednic de dispreț; în schimb, te consideri ghinionist și spui că îți găsesc mereu defecte. De azi, cât cunoști cu adevărat despre ceea ce spun și fac? Să nu crezi că ai un talent nativ, fiind doar puțin mai jos decât cerurile, dar mult mai înalt decât pământul. Nu ești mai inteligent decât toți ceilalți – și s-ar putea spune chiar că ești mai adorabil de prostuț decât orice om cu rațiune de pe pământ, deoarece ai păreri atât de bune despre tine și n-ai avut niciodată vreun complex de inferioritate; se pare că Îmi înțelegi acțiunile în cel mai mic detaliu. De fapt, ești o persoană căreia îi lipsește în mod fundamental rațiunea, căci nu ai habar ce voi face, și cu atât mai puțin ești conștient de ce fac acum. Așadar, spun că nu ești nici măcar egalul unui bătrân fermier care muncește din greu pământul și care nu percepe câtuși de puțin viața umană și, totuși, depinde de binecuvântările Cerului când își cultivă pământul. Nu te gândești nicio secundă la viața ta, nu știi nimic despre glorie și cu atât mai puțin nu te cunoști pe tine însuți. Cât de „superior” ești! Chiar Îmi fac griji pentru voi, filfizonilor, și pentru voi, tinere delicate: cum veți putea îndura atacurile violente ale vijeliilor? Filfizonii sunt complet indiferenți față de mediul în care se află. Li se pare banal și nu se gândesc deloc la el, nu sunt negativiști și nici nu se consideră vrednici de dispreț și josnici; în schimb, continuă să se plimbe agale pe străzi,, fluturându-și evantaiele. Acești „oameni importanți” ignoranți, care nu învață niciodată, nu știu de ce le spun asemenea lucruri; chipurile le sunt pline de furie, doar încearcă să se cunoască pe sine și după aceea revin la relele lor obiceiuri; imediat ce Mă părăsesc, încep din nou să alerge frenetic prin lume, revenind la vechile lor trucuri. Cât de repede se schimbă expresia de pe chipul tău! Așadar, încerci din nou să Mă înșeli astfel – cât de îndrăzneț ești! Chiar mai ridicole sunt acele domnișorici delicate. Auzindu-Mi cuvântările urgente și vâzând mediul în care se află, lacrimile – neașteptate – le curg pe obraji, tremură suspinând și par să facă o scenă – cât de dezgustător! Văzându-și statura, se prăbușesc pe paturile lor și zac acolo, plângând fără încetare, ca și când mai c-ar fi rămas fără suflare. Aceste cuvinte le-au arătat infantilismul, mârșăvia și josnicia lor și, după aceea, devin apăsate de negativitate, lumina le piere din ochi și nu se plâng de Mine sau Mă urăsc, ci doar rămân nemișcate, pesimiste și, în plus, sunt ignorante și lipsite de învățătură; după ce Mă părăsesc, se distrează și se joacă, râsetul lor puternic fiind precum sunetul „clopoțelului de argint al prințesei”. Cât sunt de fragile și lipsite de iubire de sine! Voi, distrușii omenirii – cât de lipsiți sunteți de umanitate! Nu știți să vă iubiți sau cum să vă protejați, sunteți absurzi, nu căutați adevărata cale, nu iubiți adevărata lumină și, în plus, nu știți să vă prețuiți pe voi înșivă. Mi-ați uitat demult învățăturile pe care vi le-am repetat. Le tratați chiar ca pe niște jucării pentru timpul vostru liber și întotdeauna le considerați propria „amuletă protectoare”. Când sunteți acuzați de Satana, vă rugați; când sunteți negativiști, dormitați; când sunteți fericiți, alergați; când vă fac reproșuri, vă ploconiți; iar când Mă părăsiți, râdeți nebunește. Într-o mulțime, nimeni nu-ți este superior, dar nu te crezi niciodată cel mai arogant dintre toți. Chiar te mândrești, mulțumit de sine și arogant peste măsură. Cum ar putea niște „tineri și tinere” și niște „lorzi și doamne”, care nu știu nimic și nu învață niciodată, să-Mi trateze cuvintele ca pe o comoară prețioasă? Acum voi continua să te întreb: de-a lungul timpului, ce anume ai învățat din cuvintele și lucrarea Mea? Nu ai devenit mai priceput în înșelătoria ta? Mai sofisticat în trupul tău? Mai nonșalant în atitudinea ta față de Mine? Îți spun direct: am săvârșit atât de multe lucrări și, totuși, asta ți-a sporit curajul, curaj care era ca al unui șoarece. Îngrijorarea ta pentru Mine a scăzut cu fiecare zi, deoarece sunt prea blând și nu ți-am pedepsit niciodată trupul folosind violența; probabil crezi că fac doar remarci grosolane – dar mai des îți zâmbesc și aproape niciodată nu te dezaprob direct. În plus, îți iert mereu slăbiciunile și asta doar pentru că Mă tratezi așa cum îl tratează șarpele pe fermierul cel bun. Ce mult admir priceperea și desăvârșirea puterii de observație a omului! La drept vorbind, azi nu contează dacă ai sau nu inima lipsită de evlavie. Nu sunt nerăbdător, și nici îngrijorat. Dar trebuie să îți spun și următoarele: tu, „persoana talentată”, ignorantă și lipsită de chef să înveți, ai să fii doborât în cele din urmă de istețimea meschină ce-ți aduce mulțumire de sine – tu vei fi cel care va suferi și va fi mustrat. Nu voi fi atât de prost încât să te însoțesc în timp ce continui să suferi în iad, deoarece Eu nu sunt ca tine. Nu uita că ești o ființă creată, pe care te-am blestemat și pe care, totuși, te-am învățat și mântuit. Nu ai nimic pentru Mine de care să nu fiu dispus să Mă lipsesc. Ori de câte ori lucrez, nu sunt constrâns de oameni, fenomene sau obiecte. Atitudinile și părerile Mele despre omenire au rămas întotdeauna aceleași: nu te plac prea mult, deoarece ești un adaos la gestionarea Mea și nu ai nimic mai bun decât celelalte lucruri. Acesta este sfatul Meu pentru tine: să nu uiți niciodată că nu ești decât o creatură a lui Dumnezeu! Poți trăi cu Mine, dar ar trebui să îți cunoști identitatea; să nu te crezi mai bun decât ești. Chiar dacă nu te ocărăsc sau nu Mă ocup de tine și te întâmpin cu un zâmbet, asta nu dovedește că ești la fel ca Mine; ar trebui să știi că ești unul dintre cei care caută adevărul, nu adevărul însuși! Niciodată nu ar trebui să încetezi să te schimbi cu cuvintele Mele. Nu poți scăpa de asta. Te sfătuiesc să încerci să înveți ceva în aceste vremuri mărețe, când se ivește această rară ocazie. Nu Mă păcăli; nu am nevoie să te folosești de lingușire ca să încerci să Mă înșeli. Când Mă cauți, nu o faci doar de dragul Meu, ci și de al tău!