Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană

Toți oamenii au fost supuși rafinării datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, omenirea nu ar avea cu siguranță binecuvântarea de a suferi această rafinare. Altfel spus, toți cei care sunt capabili să accepte încercările cuvintelor lui Dumnezeu sunt binecuvântați. Pe baza calibrului inerent al oamenilor, a comportamentului lor și a atitudinilor lor față de Dumnezeu, ei nu sunt vrednici să primească acest fel de rafinare. Ei s-au bucurat de această binecuvântare tocmai pentru că au fost înălțați de către Dumnezeu. Oamenii obișnuiau să spună că nu sunt vrednici să vadă chipul lui Dumnezeu sau să-I audă cuvintele. Astăzi, faptul că oamenii au primit rafinarea cuvintelor Lui se datorează pe deplin înălțării de la Dumnezeu și milei Lui. Aceasta este binecuvântarea fiecărei persoane care s-a născut în zilele de pe urmă – ați experimentat personal acest lucru? Aspectul în care oamenii trebuie să experimenteze suferința și să întâmpine piedici este predestinat de către Dumnezeu – nu se bazează pe cererile oamenilor. Acesta este adevărul inechivoc. Fiecare credincios ar trebui să aibă capacitatea de a trece prin încercările cuvintelor lui Dumnezeu și să sufere conform cuvintelor Lui. Vă e clar acest lucru? Așadar, în schimbul suferinței prin care ai trecut, ai primit binecuvântările de astăzi; dacă nu suferi pentru Dumnezeu, nu poți primi lauda Lui. Poate că te-ai plâns în trecut, dar oricât de mult te-ai plâns, Dumnezeu nu Își amintește asta despre tine. A sosit ziua de azi și nu e deloc nevoie de a privi spre chestiunile de ieri.

Unii oameni spun că încearcă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu pot. Apoi, când aud că Dumnezeu e pe cale să plece, își găsesc dintr-o dată iubirea pentru El. Unii oameni de regulă nu pun adevărul în practică, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să plece furios, vin înaintea Lui și se roagă: „O, Dumnezeule! Te rog, nu pleca. Dă-mi o șansă! Dumnezeule! Nu am fost pe placul Tău în trecut; Ți-am rămas dator și m-am împotrivit Ție. Astăzi sunt dispus să mă ofer Ție cu tot trupul și din toată inima ca să Te pot, în sfârșit, mulțumi și iubi. Nu voi mai avea această oportunitate.” Ai spus vreodată o astfel de rugăciune? Când cineva se roagă astfel, este datorită faptului că vorbele lui Dumnezeu i-au deșteptat conștiința. Toți oamenii sunt indiferenți și înceți la minte. Ei sunt supuși mustrării și rafinării, cu toate acestea nu știu ce încearcă să înfăptuiască Dumnezeu prin asta. Dacă Dumnezeu nu ar lucra astfel, oamenii tot ar fi dezorientați; niciun om nu poate inspira sentimente spirituale în inimile oamenilor. Numai cuvintele lui Dumnezeu, care îi judecă și îi dau în vileag pe oameni pot aduce astfel de roade. Așadar, toate lucrurile sunt obținute și împlinite datorită cuvintelor lui Dumnezeu, și numai datorită cuvintelor Lui a fost stârnită iubirea omenirii față de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu bazată doar pe conștiința omului nu va dobândi rezultatul dorit. Nu și-au mai bazat oamenii iubirea față de Dumnezeu pe propria conștiință în trecut? A existat măcar o singură persoană care L-a iubit pe Dumnezeu din propria inițiativă? Numai prin încurajarea cuvintelor lui Dumnezeu L-au iubit oamenii pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „L-am urmat pe Dumnezeu atâția ani și m-am bucurat de atât de mult har din partea Lui, de atâtea binecuvântări. Am fost supus rafinării și judecății din cuvintele Lui. Așa că am ajuns să înțeleg multe și am văzut iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I mulțumesc, trebuie să-I răsplătesc harul. Îl voi mulțumi pe Dumnezeu prin moarte și îmi voi baza iubirea față de El pe propria-mi conștiință.” Dacă oamenii ascultă numai ceea ce simt în conștiința lor, nu vor putea simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi plăpândă. Dacă vorbești doar despre a răsplăti harul și iubirea lui Dumnezeu, nu vei fi impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Aceasta e o chestiune practică. Ce fel de iubire este iubirea ta față de Dumnezeu? Nu înseamnă doar a-L păcăli pe Dumnezeu și a fi superficial în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că, din moment ce nu există nicio răsplată pentru a-L iubi pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și pentru că nu-L iubește, atunci, una peste alta, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea pentru Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea pentru Dumnezeu ar trebui să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum, deși Dumnezeu vrea să mă abandoneze, eu tot Îl voi urma. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu tot Îl voi iubi și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Orice-ar fi, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat.” Ai genul acesta de hotărâre?

Calea de a crede în Dumnezeu este întocmai calea de a-L iubi. Dacă tu crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Uneori oamenii sunt incapabili să simtă iubirea lui Dumnezeu doar pe baza pe conștiinței lor. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne miște duhurile”? De ce nu am vorbit despre a mișca conștiința oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă nu ești convins de aceste cuvinte, încearcă să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui. Ai putea simți un oarecare imbold în acel moment, dar va dispărea în curând. Dacă simți frumusețea lui Dumnezeu doar prin conștiința ta, vei fi impulsionat în timp ce te rogi, dar curând după aceea impulsul se va estompa și va dispărea. De ce oare? Dacă îți folosești doar conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi mișcat de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul inițial. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu mișcă duhul omului și când omul are cunoaștere și este încurajat în inima sa, adică, după ce a căpătat experiență, doar atunci va fi capabil să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința sa. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii pentru Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu doar „făcând dreptate harului lui Dumnezeu” nu-L va impulsiona pe om să intre în mod proactiv. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și simt iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, atunci când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este El, abia atunci sunt capabili să-L iubească într-adevăr pe Dumnezeu.

Când oamenii intră în contact cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu. Asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima, iar tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar urmărești să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Să presupunem că încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți și urmărești întotdeauna profitul personal, gândind mereu: „Când Îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum să-mi iau niște haine frumoase?…” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să te apropii de El tot timpul – ca și cum ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El – dacă ești într-o asemenea stare, înseamnă că inima ta este în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea Bisericii, dacă arăți considerație față de voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta e ocupată cu o mulțime de alte lucruri, atunci este încă ocupată de Satana și nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să țină cont de lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă ar mai putea avea momente de nesăbuință și iraționalitate, ei țin seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de propria schimbare a firii lor, iar intențiile din inima lor sunt bune. Unii oameni pretind mereu că tot ceea ce fac este pentru Biserică, în timp ce lucrează de fapt spre propriul folos. Asemenea oameni au un tip greșit de intenții. Sunt necinstiți și înșelători, iar mare parte din lucrurile pe care le fac sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Dacă dorești să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să fii câștigat de către El, primul pas este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă plină de iubire față de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în spatele acestui lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți încredințezi inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi o stare în care exiști în întregime pentru Dumnezeu. Aceasta este calea de a practica dăruirea propriei inimi lui Dumnezeu. Ce înseamnă să-ți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la confort sau la binecuvântările statutului. Înseamnă să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și inima să-ți fie în întregime pentru El, nu pentru sinele propriu. Asta e îndeajuns.

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către om. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat completă. Asta se întâmplă din cauză că încă există o anumită distanță de la a-ți întoarce complet inima către Dumnezeu la a-L înțelege și a-L adora cu adevărat. Felul prin care o persoană dobândește adevărata iubire pentru Dumnezeu și ajunge să cunoască firea lui Dumnezeu este să-și întoarcă inima către El. Când omul își predă propria inimă adevărată lui Dumnezeu, atunci începe să pătrundă în experiența vieții. Astfel, firea lui începe să se schimbe, iubirea lui față de Dumnezeu crește treptat, iar cunoașterea lui despre Dumnezeu crește și ea treptat. Așadar, a-ți întoarce inima către Dumnezeu este singura precondiție pentru a intra pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își depun inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește, fiindcă ei nu-L înțeleg. Chiar dacă, în aceste circumstanțe, chiar au puțină iubire pentru El, ea nu este spontană și nu e autentică. Asta deoarece tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate duce la adorație de durată. Când oamenii nu au o înțelegere a lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și noțiuni individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Inima unui om poate să se întoarcă sincer la Dumnezeu și să fie capabilă să se gândească la interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu are o înțelegere a lui Dumnezeu, nu va putea să aibă o iubire spontană în mod autentic. Tot ce va fi în stare să facă e să îndeplinească anumite funcții pentru Biserică și să-și îndeplinească în parte datoria, dar va face asta fără nicio bază. Firea acestui fel de persoană este greu de schimbat; astfel de oameni fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima ei este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu în inimile lor. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută să-L înțeleagă pe Dumnezeu și cei care nu caută. Odată ce o persoană Îl înțelege, asta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea pentru Dumnezeu din inima ei este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție pentru a pătrunde pe calea cea dreaptă, a-L înțelege pe Dumnezeu și a dobândi iubirea de Dumnezeu. Nu este un semn că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire autentică pentru El. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă drept una dintre creațiile Lui. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care urmăresc adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea de la Duhul Sfânt și au fost mișcați de către El. Sunt cu toții capabili să dobândească îndrumarea lui Dumnezeu.

Când oamenii pot să simtă că sunt îndatorați lui Dumnezeu, asta se întâmplă pentru că au fost mișcați de către Duh; cei care simt astfel tind să aibă o inimă care tânjește și vor fi capabili să caute intrarea în viață. Dar, dacă te oprești la un anumit pas, vei fi incapabil să mergi mai în profunzime; există încă pericolul de a fi prins în plasa Satanei și, la un moment dat, Satana te va lua prizonier. Iluminarea lui Dumnezeu le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși și, ulterior, să se simtă îndatorați lui Dumnezeu; devin dispuși să coopereze cu El și să se lepede de toate lucrurile care nu Îi sunt pe plac. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu. Voi sunteți cu toții dispuși să căutați să creșteți în viață și să Îl iubiți pe Dumnezeu, așa că ați scăpat oare de căile voastre superficiale? Dacă te lepezi numai de aceste căi superficiale și te abții de la un comportament perturbator sau lăudăros, înseamnă asta cu adevărat că urmărești creșterea în viața ta? Dacă te debarasezi de toate comportamentele superficiale, dar nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, asta arată că nu progresezi în mod activ. Care este rădăcina comportamentului superficial? Sunt făcute acțiunile tale de dragul creșterii în viață? Cauți să treci drept unul dintre oamenii lui Dumnezeu? Oricare-ar fi lucrul asupra căruia te concentrezi, este lucrul pe care îl vei trăi; dacă te concentrezi asupra comportamentului superficial, atunci inima ta va fi aruncată adesea spre exterior și nu vei avea cum să cauți creșterea în viața ta. Dumnezeu cere o schimbare a firii, dar tu urmărești mereu lucruri din afară; genul acesta de persoană nu este în stare să-și schimbe firea! În procesul dobândirii maturizării în viață, toți trebuie să urmeze un traseu: trebuie să accepte judecata, mustrarea și desăvârșirea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu ai cuvintele lui Dumnezeu, ci te bazezi numai pe propria-ți încredere și voință, tot ceea ce faci este bazat numai pe zel. Asta înseamnă că, dacă vrei să crești în viața ta, trebuie să mănânci și să bei mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să le înțelegi mai mult. Toți aceia care sunt desăvârșiți de cuvintele Lui sunt capabili să trăiască potrivit acestora; cei care nu trec prin rafinarea cuvintelor Lui, care nu trec prin judecata cuvintelor Lui, nu pot fi potriviți pentru folosul Lui. Așadar, în ce măsură trăiți potrivit cuvintelor Lui? Practica voastră va fi corectă și conformă voii lui Dumnezeu numai dacă mâncați și beți cuvintele Lui și sunteți capabili să le comparați cu propria stare a vieții și să găsiți o cale de a practica în lumina chestiunilor pe care le-am adus în discuție. Numai cel care are genul acesta de practică are voința de a-L iubi pe Dumnezeu.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp