Sunt atât de multe lucruri pe care vreau să i le spun omului, atât de multe lucruri pe care trebuie să i le spun. Dar capacitățile omului de acceptare sunt prea deficitare: el este incapabil să înțeleagă pe deplin cuvintele Mele potrivit cu ceea ce furnizez Eu și înțelege doar un aspect, dar rămâne neștiutor în privința celorlalte. Totuși, Eu nu ucid omul din pricina neputinței lui și nici nu Mă mâhnesc de slăbiciunea lui. Eu Îmi fac numai lucrarea Mea și vorbesc așa cum am făcut-o mereu, chiar dacă omul nu înțelege voia Mea; când va veni ziua, oamenii Mă vor cunoaște în adâncul inimii lor și își vor aminti de Mine în gândurile lor. Când Eu voi pleca de pe acest pământ, va fi exact atunci când voi urca la tron ​​în inima omului, adică, va fi atunci când toți oamenii Mă vor cunoaște. Deci va fi, de asemenea, atunci când fiii Mei și poporul Meu vor domni peste pământ. Cei care Mă cunosc vor deveni, cu siguranță, stâlpii Împărăției Mele și nimeni alții decât ei vor fi apți să guverneze și să-și exercite puterea în Împărăția Mea. Toți aceia care Mă cunosc sunt în posesia ființei Mele și sunt capabili să Mă trăiască pe Mine printre toți oamenii. Nu Mă interesează în ce măsură Mă cunoaște omul: nimeni nu-Mi poate stânjeni lucrarea, în niciun fel, iar omul nu-Mi poate oferi nicio asistență și nu poate face nimic pentru Mine. Omul poate doar să-Mi urmeze îndrumarea în lumina Mea și să caute voia Mea în această lumină. Astăzi, oamenii au devenit apți și cred că se pot da mari în fața Mea, pot râde și glumi cu Mine fără cea mai mică inhibiție și să Mi se adreseze ca unui egal. Omul încă nu Mă cunoaște, el mai crede că, în esență, suntem cam la fel, că avem amândoi trup și sânge și amândoi locuim în lumea umană. Respectul lui pentru Mine este prea slab; el Mă venerează atunci când este înaintea Mea, dar este incapabil să Mă slujească înaintea Duhului. Este ca și cum, pentru om, Duhul nu există deloc. Ca urmare, niciun om nu a cunoscut vreodată Duhul; în întruparea Mea, oamenii văd doar un corp din carne și sânge și nu percep Duhul lui Dumnezeu. Oare voia Mea poate fi, într-adevăr, îndeplinită într-un asemenea mod? Oamenii sunt experți în a Mă înșela; ei par să fi fost special instruiți de Satana pentru a Mă păcăli. Totuși, Eu sunt netulburat de Satana. Eu încă Îmi voi folosi înțelepciunea pentru a cuceri întreaga omenire și pentru a-l învinge pe corupătorul întregii omeniri pentru ca Împărăția Mea să poată fi întemeiată pe pământ.

Printre oameni, sunt aceia care au încercat să stabilească mărimea stelelor sau dimensiunea spațiului. Cu toate acestea, cercetările lor nu s-au dovedit niciodată productive și ei nu pot decât să-și plece descurajați capetele și să se resemneze cu eșecul. Căutând printre toți oamenii și observând dinamica omului în eșecurile sale, Eu nu văd pe niciunul care este total convins în privința Mea, niciunul care Mă ascultă și Mi se supune. Cât de sălbatice sunt ambițiile omului! Când toată fața adâncului era întunecată, printre oameni Eu am început să gust amărăciunea lumii. Duhul Meu călătorește în întreaga lume și privește inimile tuturor oamenilor, totuși, și Eu cuceresc astfel omenirea în trupul Meu întrupat. Omul nu Mă vede, fiindcă este orb; omul nu Mă cunoaște, căci a devenit nesimțitor; el Mi se opune, pentru că este neascultător; omul vine să se închine înaintea Mea, căci a fost cucerit de Mine; el ajunge să Mă iubească, căci Eu sunt, în mod inerent, vrednic de dragostea lui; el Mă trăiește și Mă manifestă, pentru că puterea și înțelepciunea Mea îl fac să fie după inima Mea. Eu am un loc în inima omului, dar niciodată nu am primit, în duhul lui, dragostea sa față de Mine. Există, într-adevăr, lucruri în duhul omului pe care el le iubește mai presus de orice altceva, însă Eu nu sunt unul dintre ele și, astfel, dragostea omului este ca un balon de săpun: când suflă vântul, acesta se sparge și dispare fără să mai fie văzut vreodată. Eu întotdeauna am fost constant și neschimbat în atitudinea Mea față de om. Ar putea vreunul dintre oameni să fi făcut la fel? În ochii omului, Eu sunt la fel de intangibil și de nevăzut ca aerul și, pentru acest motiv, marea majoritate a oamenilor caută doar pe cerul nemărginit sau pe marea care se leagănă sau pe lacul calm sau printre slove și doctrine goale. Nu există nicio singură persoană care să cunoască substanța omenirii, cu atât mai puțin există cineva care poate spune ceva despre taina din Mine și, astfel, Eu nu cer ca omul să atingă cele mai înalte standarde pe care el își imaginează că Eu le cer de la el.

În mijlocul cuvintelor Mele, munții se răstoarnă, apele curg invers, omul devine supus, iar lacurile încep să curgă fără încetare. Deși mările agitate se ridică furioase spre cer, în mijlocul cuvintelor Mele, astfel de mări sunt potolite ca suprafața unui lac. Cu cea mai mică mișcare a mâinii Mele, vijeliile violente se risipesc și se îndepărtează imediat de Mine, iar lumea umană se întoarce imediat la liniște. Însă, când Eu Îmi dezlănțui mânia, imediat munții sunt rupți în bucăți, pământul începe imediat să se zguduie, apa se usucă repede, iar omul este îndată asaltat de dezastru. Din pricina mâniei Mele, nu dau nicio atenție strigătelor omului, nu-i acord niciun ajutor ca răspuns la strigătele lui, căci mânia Mea crește. Când Eu sunt printre ceruri, stelele nu sunt niciodată cuprinse de panică la prezența Mea. În schimb, ele își pun inimile în lucrarea lor pentru Mine și, astfel, Eu revărs mai multă lumină asupra lor și le fac să strălucească mai clar, pentru ca ele să obțină o slavă mai mare pentru Mine. Cu cât sunt mai strălucitoare cerurile, cu atât este mai întunecată lumea de dedesubt; atât de mulți oameni s-au plâns că aranjamentele Mele sunt nepotrivite, atât de mulți M-au părăsit pentru a-și face propria lor Împărăție, pe care o folosesc pentru a Mă trăda și pentru a inversa starea întunericului. Cu toate acestea, cine a realizat acest lucru prin determinarea sa? Și cine a avut succes în hotărârea sa? Cine poate răsturna ceea ce a fost rânduit de mâna Mea? Când primăvara se răspândește peste pământ, Eu, în secret și în tăcere, trimit lumină lumii, astfel încât, pe pământ, omul are un sentiment trecător de prospețime în aer. Totuși, chiar în acel moment, întunec ochii omului, astfel încât el vede doar o ceață care acoperă pământul, iar omenirea și toate lucrurile devin nedeslușite. Oamenii nu pot decât să ofteze în sinea lor: De ce a durat lumina doar un moment? De ce Dumnezeu îi dăruiește omului doar ceață și nedeslușire? În mijlocul disperării oamenilor, ceața dispare într-o clipă, dar când oamenii zăresc o lucire de lumină, Eu dezlănțui un torent de ploaie peste ei, iar timpanele le sunt spulberate de furtuna cu trăsnete în timp ce dorm. Cuprinși de panică, ei nu au deloc timp să se adăpostească și sunt înghițiți de ploaia torențială. Într-o clipă, toate lucrurile de sub ceruri sunt curățite în mijlocul mâniei Mele furioase. Oamenii nu se mai plâng de declanșarea ploii abundente, iar, în ei toți, se naște venerație. Din cauza acestui asalt brusc de ploaie, marea majoritate a oamenilor sunt înecați de apa care cade din cer, devenind cadavre în apă. Eu privesc întregul pământ și văd că mulți se trezesc, că mulți se căiesc, că mulți caută, în bărci mici, izvorul apelor, că mulți Îmi fac plecăciuni pentru a-Mi cere iertarea, că mulți au văzut lumina, că mulți Mi-au văzut fața, că mulți au curajul de a trăi și că întreaga lume a fost transformată. După acest torent imens de ploaie, toate lucrurile s-au întors la modul în care Eu le-am imaginat în mintea Mea și nu mai sunt neascultătoare. Curând, întregul pământ este plin de sunetul râsetelor, peste tot pe pământ există o atmosferă de laudă și nicăieri nu lipsește slava Mea. Înțelepciunea Mea este pretutindeni pe pământ și în întregul univers. Printre toate lucrurile sunt roadele înțelepciunii Mele, printre toți oamenii abundă capodoperele înțelepciunii Mele; totul este precum toate lucrurile din Împărăția Mea și toți oamenii locuiesc în odihnă sub cerurile Mele ca oile pe pășunile Mele. Mă mișc deasupra tuturor oamenilor și privesc peste tot. Nimic nu pare vreodată vechi și nicio persoană nu este cum era. Mă odihnesc pe tron, mă sprijin pe întreg universul și sunt complet satisfăcut, căci toate lucrurile și-au recăpătat sfințenia și pot să stau în pace în Sion încă o dată, iar oamenii de pe pământ pot duce vieți liniștite, mulțumitoare sub îndrumarea Mea. Toate popoarele gestionează totul în mâna Mea, toate popoarele și-au recăpătat inteligența anterioară și arătarea inițială; ele nu mai sunt acoperite cu praf, ci, în Împărăția Mea, sunt la fel de pure ca jadul, fiecare cu fața precum cea a celui sfânt din inima omului, căci Împărăția Mea a fost înființată printre oameni.

14 martie 1992