Când oamenilor li se întâmplă lucruri diferite, există tot felul de manifestări în ei, care arată diferența dintre umanitatea bună și cea rea. Așadar, care sunt criteriile de măsurare a umanității? Cum ar trebui măsurat ce fel de persoană este un om și dacă poate fi sau nu mântuit? Asta depinde de dragostea lor pentru adevăr și de abilitatea lor de a accepta și practica adevărul. Toți oamenii au noțiuni și răzvrătire înlăuntrul lor, toți au firi corupte și, astfel, vor întâlni momente în care ceea ce le cere Dumnezeu este în contradicție cu interesele lor și trebuie să facă o alegere – acestea sunt lucruri pe care toți le vor experimenta adesea, nimeni nu le poate evita. De asemenea, toți vor avea momente în care Îl vor interpreta greșit pe Dumnezeu și vor avea noțiuni despre El, sau când Se vor plânge de El și vor fi potrivnici sau răzvrătiți față de El – dar pentru că oamenii au atitudini diferite față de adevăr, modul în care îl abordează este diferit. Unii oameni nu vorbesc niciodată despre noțiunile lor, ci caută adevărul și le rezolvă singuri. De ce nu vorbesc despre ele? (Au o inimă cu frică de Dumnezeu.) Așa este: au o inimă cu frică de Dumnezeu. Se tem că faptul de a vorbi despre ele va avea un efect negativ și doar încearcă să rezolve acest lucru în inima lor, fără a afecta pe nimeni altcineva. Când întâlnesc pe alții într-o stare similară, își folosesc propriile experiențe pentru a-i ajuta. Asta înseamnă să fii bun la suflet. Oamenii buni la suflet sunt iubitori față de ceilalți, sunt dispuși să-i ajute pe alții să-și rezolve dificultățile. Există principii când fac lucruri și îi ajută pe ceilalți, îi ajută pe ceilalți să rezolve probleme pentru a le fi de folos acestora și nu spun nimic care să nu fie de folos pentru ei. Aceasta este dragoste. Astfel de oameni au o inimă cu frică de Dumnezeu, iar acțiunile lor sunt principiale și înțelepte. Acestea sunt criteriile pentru a măsura dacă umanitatea oamenilor este bună sau rea. Ei știu că lucrurile negative nu sunt de folos nimănui și că aceste lucruri îi vor afecta pe ceilalți dacă vorbesc despre ele cu voce tare, așa că aleg să se roage lui Dumnezeu în inimile lor și să caute adevărul pentru o rezolvare. Indiferent ce fel de noțiuni au, ei sunt capabili să le trateze și să le înlăture cu o inimă supusă lui Dumnezeu și apoi ajung să înțeleagă adevărul și au abilitatea să se supună întru totul lui Dumnezeu; în felul acesta, vor avea din ce în ce mai puține noțiuni. Dar unii oameni nu au nicio rațiune. Când au noțiuni, le place să aibă părtășie despre ele cu oricine și cu toată lumea. Dar asta nu rezolvă problema și îi face pe alții să aibă noțiuni – și asta nu le dăunează? Unii oameni nu le spun fraților și surorilor când au noțiuni; le e teamă că alții își vor da seama că au noțiuni și că vor folosi acest lucru împotriva lor – dar, acasă, vorbesc fără rețineri, spun orice vor, tratându-i pe non-credincioșii din familia lor ca pe frați și surori din biserică. Ei nu se gândesc deloc la ce fel de consecințe va avea acest comportament. Înseamnă asta că acționează conform principiului? De exemplu, printre rudele lor s-ar putea să fie oameni care cred în Dumnezeu și alții care nu cred, sau persoane care cred pe jumătate și sunt pe jumătate sceptici; când au noțiuni, le răspândesc printre membrii familiei, iar rezultatul e că toți acești oameni sunt trași în jos după ei și încep să aibă noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu. Noțiunile și înțelegerile greșite sunt în mod inerent molipsitoare și, odată ce s-au răspândit, oamenii care nu își dau seama ce sunt într-adevăr pot ajunge să facă rău. Oamenii zăpăciți, în special, sunt susceptibili să devină și mai zăpăciți după ce le aud. Numai cei care înțeleg adevărul și sunt capabili să le identifice sunt în stare să respingă aceste lucruri nefavorabile – lucruri care sunt noțiuni, negativitate și înțelegeri greșite – și să fie protejați de Dumnezeu. Majoritatea oamenilor sunt lipsiți de o asemenea statură. Unii pot simți că aceste lucruri sunt greșite – ceea ce este deja destul de impresionant – dar nu își pot da deloc seama de ceea ce sunt. Prin urmare, atunci când există cei care răspândesc adesea noțiuni și negativitate, majoritatea oamenilor vor fi deranjați de aceste lucruri negative și vor deveni slabi și pesimiști. Este un fapt sigur. Aceste lucruri negative, nefavorabile au o putere extraordinară de a induce în eroare și a face rău noilor credincioși. În fața celor care au deja o bază, nu au mare efect; după un timp, când astfel de oameni înțeleg adevărul, se vor schimba. Dar odată ce noii credincioși cărora le lipsește o bază aud aceste lucruri nefavorabile, vor deveni cu ușurință negativi și slabi; cei care nu iubesc adevărul chiar se vor retrage și nu vor mai crede în Dumnezeu; acei oameni răi pot chiar să răspândească noțiuni și să tulbure lucrarea bisericii. Ce fel de oameni sunt cei care răspândesc negativitate și noțiuni fără nicio reținere? Toți sunt oameni răi, toți sunt demoni și toți vor fi dezvăluiți și eliminați. Unii oameni spun: „Eu nu discut aceste lucruri cu străinii; vorbesc doar acasă despre ele.” Fie că vorbești despre ele pe afară sau acasă, natura acestei chestiuni e la fel. Faptul că poți vorbi despre ele acasă înseamnă că ai noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu. A fi capabil să spui aceste lucruri cu voce tare demonstrează că nu cauți sau nu iubești adevărul. Nu ai căutat adevărul ca să te ajute să înlături aceste noțiuni și nici nu plănuiești să renunți la ele, așa că, indiferent cu cine vorbești, natura discursului tău rămâne la fel. Și există unii oameni care răspândesc noțiuni peste tot unde merg și oricăror oameni pe care îi întâlnesc. De pildă, să spunem că un ins este trimis acasă pentru că a provocat tulburări și perturbări când își făcea datoria. Când este întrebat de ce a fost trimis acasă, răspunde: „Sunt doar franc din fire. Spun ce gândesc. Am făcut o gafă și am vorbit despre câteva dintre lucrurile rele pe care obișnuiam să le fac; când conducătorii și lucrătorii au auzit despre aceste lucruri, m-au considerat o persoană rea și m-au trimis acasă. Ar trebui să învățați cu toții din experiența mea; nu poți să vorbești nechibzuit în casa lui dumnezeu. Dumnezeu spune să fii onest, dar trebuie să iei în considerare cine te ascultă. E în regulă să fii onest cu familia ta, dar încearcă să fii sincer cu străinii și vei suferi pierderi. Nu tocmai am suferit o pierdere din cauza asta? Luați-o ca pe o lecție.” După ce aud așa ceva, unii oameni se tot gândesc la asta: „Se întâmplă un asemenea lucru în casa lui Dumnezeu? Cred că ar trebui să fim cu toții mai atenți la cuvintele noastre de acum înainte!” Nu sunt acești oameni confuzi? Dumnezeu a vorbit atât de mult și, totuși, după ce au ascultat mai bine de o decadă, ei nu își pot aminti nicio singură frază – dar când o persoană rea spune un lucru, ei și-l aduc aminte bine, și-l sădesc în inimi și apoi devin prudenți în vorbirea și acțiunile lor. Au fost induși în eroare și otrăviți. De ce pot fi otrăviți? Pe de o parte, calibrul lor este slab și sunt prea confuzi, incapabili să discearnă discursul și comportamentul altor oameni și nu au un punct de vedere propriu. Nu înțeleg adevărul și nu sunt capabili să-l susțină. Pe de altă parte, nu au credință în Dumnezeu și, esențialmente, nu înțeleg cum tratează El oamenii. Din cauza tuturor acestor lucruri, ei pot fi induși în eroare de alții. Cu siguranță, nici ei înșiși nu sunt oameni buni și sunt capabili să adopte cuvintele unui diavol. Ce intenții și scopuri are diavolul când răspândește noțiuni? El vrea ca toți să se ralieze cu el. Ar fi peste măsură de bucuros dacă toată lumea s-ar plânge de Dumnezeu. Nu este acesta un ins care provoacă tulburări și perturbări? Nu stârnește el orbește probleme? Cum ar trebui să te porți cu asemenea oameni? Mai trebuie să spunem? Înlăturați-i imediat din biserică; nu îi mai lăsați să stea nici măcar o zi în plus. Asemenea oameni răi care rămân în casa lui Dumnezeu nu vor prilejui decât un dezastru; sunt un pericol ascuns, o bombă cu ceas. Cea mai bună cale de acțiune este să îi înlăturați. Lăsați-i să creadă cum vor ei să creadă în afara bisericii – acest lucru nu are nicio legătură cu casa lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt cei mai șireți și nu pot fi mântuiți. Spuneți-Mi, cine a fost vreodată alungat din casa lui Dumnezeu din cauza unei greșeli de exprimare de scurtă durată? Cine a fost vreodată silit să plece pentru că a fost o persoană sinceră și a recunoscut fățiș lucruri despre el? Casa lui Dumnezeu face mereu lucrarea de curățire a bisericii și cine sunt aceia care sunt înlăturați? Sunt toți acei oameni răi, antihriști și neîncrezători care nu își realizează bine îndatoririle în mod constant și care chiar fac rău și provoacă tulburări. Nicio singură persoană nu a fost vreodată înlăturată din cauza unei fărădelegi trecătoare sau a unei dezvăluiri pasagere de corupție, cu atât mai puțin nu a fost nimeni înlăturat pentru că a practicat adevărul cu scopul de a fi o persoană onestă. Acesta este un fapt acceptat. Unii oameni spun: „Aceia care urmăresc adevărul sunt o minoritate în biserică. Oamenii care nu urmăresc adevărul constituie majoritatea. Dacă majoritatea ar fi îndepărtată, cine ar mai munci? Dacă majoritatea ar fi îndepărtată, câți oameni ar mai putea fi mântuiți?” Acesta nu este modul corect de a gândi. Așa cum s-a spus cu mult timp în urmă: „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși.” Oamenii care iubesc adevărul sunt atât de puțini deoarece umanitatea este foarte profund coruptă. Dumnezeu nu vrea un mare număr de oameni, ci oameni de excelență. Aceia care rămân în casa lui Dumnezeu sunt aceia care pot să asculte și să se supună, care pot să protejeze lucrarea casei lui Dumnezeu; cei mai mulți dintre ei sunt oameni care pot să accepte adevărul. Unii oameni au calibru slab și poate că nu înțeleg adevărul, dar sunt capabili să asculte, să se supună și să se abțină de la lucruri rele, așa că asemenea oameni pot fi păstrați pentru a munci. Aceia care reușesc să stea printre muncitori sunt toți loiali. Indiferent cât de mult muncesc, ei nu se plâng; sunt oameni care ascultă și se supun. Aceia care nu ascultă sau nu se supun nu ar provoca doar tulburări dacă ar rămâne? Chiar dacă muncesc doar puțin, au întotdeauna nevoie de supraveghere; imediat ce nu ar fi vegheați, ar comite fapte rele și ar isca probleme. Munca unor asemenea oameni face mai mult rău decât bine. Asemenea muncitori trebuie îndepărtați, altfel, aleșii lui Dumnezeu vor fi tulburați, la fel și viața bisericii. Dacă oamenii răi nu sunt îndepărtați din biserică, aleșii lui Dumnezeu vor avea cu adevărat de suferit și vor fi distruși. Prin urmare, singura cale de a garanta că aleșii lui Dumnezeu pot să experimenteze netulburați viața bisericească este ca oamenii răi să fie îndepărtați; aceasta e singura cale de a ne asigura că aleșii lui Dumnezeu vor intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și că vor dobândi mântuirea. Îndepărtarea oamenilor răi este în deplină concordanță cu intențiile lui Dumnezeu.

Există un tip de persoană care e iubitoare și tolerantă cu oricine și dispusă să-i ajute pe toți. Singurul lucru de care nu e interesată este adevărul. Se opune mereu lui Dumnezeu și nu se poate pune de acord cu El. Este dușmanul inveterat al lui Dumnezeu. Ce fel de persoane sunt acestea? Sunt neîncrezători și diavoli. Cei care sunt scârbiți de adevăr și urăsc adevărul sunt diavoli. Atâta vreme cât ceva implică adevărul sau ceea ce Dumnezeu spune sau cere, nu numai că nu acceptă acel lucru, ci se îndoiesc de el, i se împotrivesc și răspândesc noțiuni despre el. Mai fac și multe lucruri care sunt dăunătoare lucrării bisericii, ba chiar protestează public împotriva lui Dumnezeu când interesele lor personale au fost lezate. Asemenea oameni sunt diavoli; ei sunt persoane care urăsc adevărul și-L urăsc pe Dumnezeu. In natura fiecărei persoane există o fire care urăște adevărul; prin urmare, toți au o esență care Îl urăște pe Dumnezeu. Singura diferență este gradul acestei uri, dacă este moderată sau gravă. Unii oameni sunt capabili să facă rău ca să se opună lui Dumnezeu, în timp ce alții doar dezvăluie o fire coruptă sau emoții negative. Așadar, de ce sunt unii oameni capabili să-L urască pe Dumnezeu? Ce rol joacă? Sunt capabili să-L urască pe Dumnezeu deoarece au o fire care urăște adevărul. Când au această fire înseamnă că sunt diavoli și dușmani ai lui Dumnezeu. Ce este un diavol? Toți aceia care urăsc adevărul și Îl urăsc pe Dumnezeu sunt diavoli. Pot fi diavolii mântuiți? În niciun caz. În timp ce Dumnezeu mântuiește omenirea, mulți oameni se vor ridica, I se vor opune și vor tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt diavoli. Ei pot fi numiți și demoni vii. În bisericile de pretutindeni, oricine tulbură lucrarea bisericii este un diavol și un demon viu. Și oricine asuprește biserica și nu acceptă adevărul în nicio măsură este un demon viu. Prin urmare, dacă identificați corect ce oameni sunt demoni vii, trebuie să acționați rapid pentru a-i îndepărta. Dacă există anumiți oameni a căror purtare este de obicei foarte bună, dar ocazional starea lor e rea sau statura lor e prea mică, iar ei nu înțeleg adevărul și fac ceva care provoacă tulburări și perturbări, dar nu fac asta de obicei și nu le stă în fire, atunci pot rămâne. Umanitatea anumitor oameni nu este foarte bună; dacă cineva îi jignește, nu vor renunța niciodată. Se vor certa la nesfârșit cu acea persoană, fiind necruțători când se simt îndreptățiți. Totuși, acești oameni au un merit, anume că sunt dispuși să muncească și să îndure greutăți. Asemenea oameni pot rămâne deocamdată. Dacă acești oameni fac frecvent rele și tulbură lucrarea bisericii, atunci aparțin diavolilor și Satanei și nu pot fi în niciun caz mântuiți. Acest lucru e sută la sută sigur. Oamenii de acest fel trebuie îndepărtați din biserică; categoric nu li se poate permite să rămână. De ce trebuie îndepărtați? Pe ce temei sunt îndepărtați? Unii sunt îndepărtați pentru a li se da o șansă să se pocăiască, să li se dea o lecție; alții sunt îndepărtați pentru că natura lor a fost văzută așa cum este și nu pot fi mântuiți. Așadar, vedeți, oamenii sunt pur și simplu diferiți unii de alții. Unii care au fost îndepărtați, în ciuda negativității extreme și a inimii lor întunecate, nu și-au abandonat datoria și continuă să o realizeze – nu au aceeași stare ca oamenii care nu își fac deloc datoria după ce au fost îndepărtați, iar căile pe care le urmează nu sunt aceleași. Care este starea interioară a celor care continuă să-și facă datoria după ce au fost îndepărtați? Ce urmăresc ei? Este diferit față de cei care nu își realizează datoria. Dacă nu puteți discerne asta, înseamnă că aveți un calibru slab, că vă lipsește înțelegerea spirituală și că nu puteți face lucrarea bisericii. Dacă puteți vedea diferența, îi veți trata diferit. În ce constă diferența dintre aceste două tipuri de oameni? Care este diferența dintre căile pe care merg? Care e diferența în atitudinea lor față de realizarea datoriei? Puteți discerne aceste lucruri? (Unii oameni pot continua să realizeze unele îndatoriri după ce au fost îndepărtați, ceea ce arată că încă au o oarecare conștiință. Poate că și ei simt că nu mai pot fi mântuiți, dar se gândesc: „Cred în Dumnezeu. Sunt sigur că acest Dumnezeu este Creatorul. Deși biserica m-a îndepărtat, trebuie să cred în continuare în Dumnezeu. Încă sunt o ființă creată și Îl recunosc pe Creatorul meu.” Încă au această fărâmă de conștiință în ei. Dacă nu-și fac nici măcar datoria după ce au fost îndepărtați și nici nu mai cred în Dumnezeu, ei se vor dovedi neîncrezători.) Cine ar dori să vorbească în continuare? (Poate unii oameni pot continua să-și realizeze datoria după ce au fost alungați deoarece, în inima lor, deja își dau seama că Îi sunt datori lui Dumnezeu pentru lucrurile pe care le-au făcut înainte și doresc să se revanșeze. Dacă cineva nu-și mai îndeplinește însă datoria după ce a fost îndepărtat, acest lucru arată că nu își făcea datoria ca să-L mulțumească pe Dumnezeu, ci încerca să cadă la învoială cu Dumnezeu, în speranța că va primi binecuvântări. Și, după ce a stabilit că nu va primi nicio binecuvântare, nu a mai văzut necesitatea de a continua să-și realizeze datoria, așa că nu a mai muncit.) Dintre aceste două tipuri de oameni, cine are o oarecare conștiință? (Cei care încă își fac datoria după ce au fost îndepărtați.) Acest tip de oameni care își continuă datoria mai au o oarecare conștiință și un standard pentru a fi persoane. În calitate de oameni, indiferent cum îi tratează Dumnezeu și dacă îi vrea, încă sunt ființe create ale lui Dumnezeu. Nu pot scăpa de mâna lui Dumnezeu; oriunde se duc, încă sunt ființe create, așa că trebuie să-și facă datoria în continuare. Acest lucru arată că au conștiință și un standard pentru a fi persoane. În plus, indiferent unde merg, pot măcar să admită că ei cred în Dumnezeu și recunosc existența lui Dumnezeu. Credința din inimile lor e cea care le permite să-și realizeze îndatoririle. Acest tip de persoană are într-adevăr o oarecare credință și poate să fie capabilă de pocăință. Cât despre cei care nu își mai îndeplinesc îndatoririle după ce au fost îndepărtați, ceea ce cred ei este: „Dacă dumnezeu nu mă vrea, nu voi mai crede în el. Credința mea e oricum inutilă.” Ei nu mai cred și neagă existența lui Dumnezeu, ba chiar își abandonează standardul pentru a fi persoane, negând tot ce au făcut înainte. Unor asemenea oameni le lipsește conștiința și rațiunea și în asta constă diferența dintre aceste două tipologii. Spune-Mi, Dumnezeu știe acest lucru? Știe prea bine totul. El a creat toate lucrurile, El poate să scruteze toate lucrurile și domnește suveran peste toate. Acești neîncrezători cărora le lipsește conștiința se gândesc: „Unde este dumnezeu? Cum de nu l-am văzut? Așadar, cui îi pasă dacă biserica m-a îndepărtat? Pot să trăiesc la fel, oriunde merg. Crezi că nu pot continua să trăiesc doar pentru că te-am părăsit? Faptul că nu-mi realizez îndatoririle îmi dă chiar și mai multă libertate!” Aceasta e atitudinea lor, care îi dezvăluie drept neîncrezători și demonstrează că îndepărtarea lor a fost îndreptățită. Asemenea neîncrezători ar trebui îndepărtați – drum bun și cale bătută! Oamenii care au credință în Dumnezeu reacționează diferit dacă sunt îndepărtați. De exemplu, după ce sunt îndepărtați, unii oameni ar putea spune: „Nu pot trăi fără să-mi fac datoria. Nu pot trăi fără să cred în Dumnezeu. Nu pot continua fără Dumnezeu. Oriunde merg, sunt în mâinile lui Dumnezeu.” Așadar, continuă să își facă datoria. Nu credința oarbă sau prostia îi conduce la această alegere; își pot realiza astfel datoria pentru că sunt stăpâniți de aceste gânduri. Au și nemulțumiri, noțiuni și anumite plângeri, dar atunci de ce își pot realiza încă datoria? Pentru că mai există o anumită conștiință activă în umanitatea lor. Cei care nu au funcția conștiinței se pot abține de la îndeplinirea datoriei lor și de la credința în Dumnezeu. Aceasta e diferența. Oamenii sunt diferiți unul față de celălalt; există diferențe între toți. În momente cruciale, faptul că o persoană are sau nu conștiință sau rațiune poate să determine și să afecteze foarte multe lucruri.

Tocmai am avut părtășie despre intențiile din starea cuiva. În continuare, voi avea părtășie despre perspectivă și atitudine. Indiferent că e un aspect al terminologiei sau unul al adevărului, există multe detalii care sunt implicate aici; nu e la fel de simplu precum primul sens al cuvintelor sau al propozițiilor rostite. Dacă îți vei limita înțelegerea la un cuvânt, la un concept sau la sensul literal al unor fraze, va fi întotdeauna doar un fel de doctrină. Totuși, dacă vei integra și compara aceste fraze sau propoziții literale cu stările prezente și ideile, opiniile sau metodele pe care oamenii le dezvăluie în viața reală, vei fi capabil să îți descoperi multe probleme personale. Unele probleme contrazic adevărul. Altele par să fie în acord cu doctrina, par să se conformeze regulamentelor, precum și ideilor și metodelor omenești, dar, de fapt, ele nu se conformează adevărului sau intențiilor lui Dumnezeu. De pildă, unele opinii și puncte de vedere pe care le au oamenii se conformează doar noțiunilor și închipuirilor umane, dar nu și adevărurilor-principii. Dacă ele nu vor fi evaluate și discernute conform cuvintelor lui Dumnezeu, ele vor putea să fie considerate acceptabile printre oameni. Odată ce sunt însă verificate în funcție de cuvintele lui Dumnezeu, gândurile și opiniile omenești devin lucruri false, negative. Ce alte probleme ați descoperit? (Dumnezeule, mă gândesc la ideile și opiniile din cultura tradițională, precum „să îți asculți părinții” și „să fii o soție bună și o mamă iubitoare”, pe care oamenii le consideră drept corecte și potrivite, dar care, din perspectiva adevărului, nu se conformează acestuia.) Ele nu se conformează adevărului. Acest lucru înseamnă că se opun dorințelor lui Dumnezeu. De exemplu, unele persoane pot să arate devotament filial față de părinții lor sau să fie soții bune și mame iubitoare – în ce privește comportamentul și activitatea lor, nu pare să fie nicio problemă; dar pot să se supună lui Dumnezeu? Pot să accepte adevărul? Doar a arăta aceste două comportamente în exterior nu este o problemă; dar privitor la evaluarea naturii-esențe a lor, dau ele dovadă de vreo supunere în felul în care Îl tratează pe Dumnezeu? Sunt capabile să accepte adevărul? Dacă vor fi probleme cu aceste două aspecte, vor fi ele capabile să dobândească mântuirea? Cu siguranță nu. Așadar, deși aceste două comportamente par merituoase, ele nu pot reprezenta esența unei persoane. Oricât ar fi cineva de devotat părinților sau o mamă iubitoare la suprafață, asta nu înseamnă că e o persoană care se supune lui Dumnezeu și cu atât mai puțin o persoană care s-a eliberat de influența Satanei. Nu există nicio relație între aceste merite ale sale și adevărul. Prin urmare, o persoană care are aceste două merite nu e cu siguranță una pe care Dumnezeu o aprobă și este foarte departe de standardele unei persoane drepte. Inimile oamenilor corupți sunt pline de filosofii ale Satanei. Tuturor le place să primească laudele și aprobarea celorlalți. Tuturor le place să își mențină relațiile interpersonale, ca să se protejeze. Tuturor le place să iasă în evidență și să se laude, ca să-i facă pe ceilalți să-i admire. Viața bazată pe aceste filosofii satanice începe în întregime dintr-un anumit punct de condiționare. Care este scopul pe care această condiționare urmărește să-l atingă? (Ca oamenii să fie lăudați ca indivizi buni și să se spună că sunt iubitori și atenți, astfel încât oamenii să-i sprijine și să-i aprobe.) Trăind după filosofiile Satanei, oamenii nutresc acest tip de noțiune și închipuire: „Cei buni sunt răsplătiți” și „Cei buni au o viață liniștită.” Cu toate acestea, nimeni nu poate spune clar ce înseamnă: „Cei buni sunt răsplătiți” și „Cei buni au o viață liniștită.” Dimpotrivă, văzând că oamenii buni nu trăiesc mult, în vreme ce oamenii răi trăiesc mult, nimeni nu poate să perceapă cauza principală a acestei stări de fapt. Există însă o regulă general acceptată printre oameni, care rămâne la fel: „Binele este răsplătit cu bine și răul cu rău.” Dumnezeu îl răsplătește pe fiecare om în funcție de faptele sale. Acest lucru este prestabilit de Dumnezeu, nimeni nu îl poate schimba, dar cu toate astea nu mulți oameni îl admit. Așadar, le este ușor oamenilor să se schimbe când trăiesc conform filosofiilor satanice? (Nu.) De ce nu? (Aceste filosofii au devenit legea supraviețuirii lor. Fără să cauți adevărul și fără să fii capabil să discerni aceste noțiuni, este dificil să te schimbi.) Nu e atât de simplu. De fapt, când confrunți situațiile cu aceste intenții și acțiuni, dacă spui că nu simți nimic, nu este în regulă. Pentru non-credincioși, a nu simți nimic e normal pentru că ei trăiesc în totalitate conform filosofiilor și legilor satanice. Ei consideră prețioase aceste lucruri și nu se gândesc că greșesc. Acum, toți ați crezut în Dumnezeu de atât de multă vreme și ați ascultat multe predici; în adâncul sufletului, ar trebui să aveți o părere despre aceste lucruri. Sunt corecte sau greșite? Ar trebui să fiți capabili să recunoașteți că aceste lucruri sunt greșite; atitudinea voastră față de ele ar trebui să fie negativă, nu pozitivă. Așadar, de ce nu puteți renunța la ele, în ciuda faptului că știți foarte bine că sunt greșite? În ce constă problema? (Suntem prea egoiști și detestabili și nu suntem dispuși să ne răzvrătim împotriva trupului. Când ne confruntăm cu ceva, nu ne gândim să Îl mulțumim pe Dumnezeu și dăm puțină atenție intereselor casei lui Dumnezeu, în schimb, luăm în considerare propriile interese. Nu ne putem răzvrăti împotriva intențiilor noastre lăuntrice.) A nu fi dispus să te răzvrătești împotriva trupului – acesta este un aspect. Când e vorba de interese majore, te simți abătut și îndurerat și nu poți renunța. Așadar, în interacțiunile interpersonale din viața voastră cotidiană care nu implică interese majore, ați examinat vreodată aceste filosofii și legi satanice? Ați căutat adevărul să le înlăturați? V-ați schimbat câtuși de puțin? (Examinez unele lucruri și încerc să schimb ce recunosc. Adeseori, nu o tratez însă ca pe o problemă gravă și nu o examinez.) Atunci nu este ușor să te schimbi. Fiecare mișcare a ta, fiecare cuvânt și acțiune, chiar și privirea ta sunt toate dezvăluiri ale unei firi corupte, conduse în întregime de o fire coruptă. Dacă tot nu vei căuta adevărul să înlături aceste probleme, va fi foarte greu să obții mântuirea. Dacă vei crede că e nevoie de un efort și o energie uriașă pentru a te răzvrăti împotriva trupului, de parcă ar trebui să îți împarți personalitatea în două, atunci vei avea necazuri; nu va fi ușor să te schimbi. Dacă vei putea să te examinezi și să cauți adevărul – începând de la viața de zi cu zi până la fiecare cuvânt și faptă și mai ales în acele chestiuni care privesc faima, câștigul și statutul – și dacă vei putea să te răzvrătești împotriva trupului, vei fi capabil să faci câteva schimbări. Acum, tuturor vi se pare greu să renunțați la aceste filosofii și legi ale Satanei; și atunci, în viețile voastre de zi cu zi, a existat vreo schimbare adevărată în privința acestor opinii sau comportamente și acțiuni care nu se aliniază cu adevărul? (Uneori, când vorbesc sau acționez, recunosc că nu am intenții corecte și vreau să le îndrept. După ce mă rog, înțeleg intențiile lui Dumnezeu și le pot pune în practică, dar după ce fac asta, descopăr că intențiile din spatele acțiunilor mele nu au fost de fapt înlăturate, ci că doar metodele mele exterioare s-au schimbat. De pildă, dacă mint ca să-mi protejez interesele, după ce îmi dau seama de acest lucru, mă răzvrătesc imediat împotriva trupului, vorbesc liber și mă destăinui celorlalți, spunând: „Mai înainte, când am vorbit, intenția mea nu a fost corectă. Am fost înșelător.” Totuși, data următoare când mă voi afla într-o situație similară, acea intenție încă își va exercita controlul asupra mea și voi dori să îmi protejez interesele și să mint. Această intenție pare atât de adânc înrădăcinată; reapare din nou și din nou în inima mea.) Așadar, de unde vine această intenție de a-ți satisface interesele? Este rezultatul firii tale corupte. Intențiile produse de diversele firi corupte sunt toate de natură diferită; unele sunt ticăloase, unele sunt feroce, unele sunt absurde, unele sunt ridicole, iar altele sunt intransigente. Fiecare are propria natură. Prin urmare, este foarte normal ca aceeași intenție să fie produsă în situații diferite, deoarece firea coruptă dinăuntrul tău nu se schimbă. Dacă această singură fire ar produce intenții diferite în diverse situații, acest lucru le-ar aduce oamenilor atât de multe probleme și le-ar stârni haos în minți! Chiar și un singur fel de intenție poate fi greu de înlăturat, necesitând o perioadă lungă de transformare; dacă o fire ar produce multe feluri de intenții, atunci ar fi și mai dificil să fie schimbată. Trebuie să lucrezi necontenit la un singur fel de intenție, să te ocupi de ea și să o înlături în diferite situații și circumstanțe și printre diferite persoane, evenimente și lucruri. Asta înseamnă să te lupți cu un aspect al unei firi corupte. Unii oameni devin anxioși și chiar ajung la concluzia că sunt incapabili să se schimbe după ce au pierdut câteva bătălii. E inutil să fii anxios; o fire coruptă nu se poate schimba într-o clipă. Ai putea crede că a te răzvrăti împotriva trupului o dată sau de două ori ar trebui să aducă unele schimbări, dar, ulterior, descoperi că încă dezvălui mereu o fire coruptă și nu înțelegi de ce. Acest lucru arată că îți lipsește o înțelegere a procesului de schimbare a firii. Schimbarea unei firi nu este o chestiune simplă. Nu e de ajuns dacă ai o înțelegere prea superficială a adevărului. Când îți recunoști cu adevărat esența firii tale corupte, atunci te poți răzvrăti complet împotriva ei. Dacă practici așa cum faci acum, deși încă îți vei dezvălui firea coruptă când te vei confrunta cu anumite situații, nu se poate nega că nu te-ai schimbat deja. Măcar firea ta coruptă se dezvăluie mai puțin și ai mult mai puține intenții și falsificări. Acum nu mai vorbești cu atât de multă ipocrizie și lipsă de sinceritate; în schimb, vorbești adesea din inimă și spui adevărul. Acest lucru arată că te-ai schimbat deja. Te-ai putea însă gândi: „Există o schimbare doar în practica și metodele mele. Intențiile mele rămân neschimbate, așadar, nu m-am schimbat cu adevărat, nu? Înseamnă asta că nu pot fi mântuit?” Sunt corecte aceste gânduri? (Nu.) Sunt gânduri denaturate. Schimbarea firii tale necesită experimentarea multor procese; este corect că practica și metodele tale se schimbă mai întâi. Cât despre intențiile interioare ale oamenilor, ele pot fi schimbate doar căutând adevărul pentru a le înlătura. Capacitatea de a se schimba în ce privește practica și metodele demonstrează că o persoană a început să se transforme. Dacă insiști să cauți adevărul pentru a-ți înlătura intențiile și falsificările omenești, firea ta coruptă se va dezvălui din ce în ce mai puțin. Dacă ai ajuns să Îl cunoști pe Dumnezeu, dacă ai o inimă cu frică de Dumnezeu și I te poți supune, asta demonstrează că viața-fire pe care o ai a suferit deja o schimbare. Acesta este felul corect de a privi lucrurile. În cazul în care calea ta de practică e corectă, iar tu ești capabil să practici adevărul și să acționezi cât de cât principial, asta înseamnă că te-ai schimbat deja. Este greșit să crezi că nu te-ai schimbat deloc doar pentru că uneori încă îți dezvălui corupția. Ai putea spune: „Atunci de ce încă dezvălui corupție și revin la vechile mele obiceiuri? Acest lucru demonstrează că nu m-am schimbat.” Acesta e un fel greșit de a privi lucrurile. Problema dezvăluirii corupției nu poate fi rezolvată în întregime doar după câțiva ani de experiență. Necesită o stăruință îndelungată în practicarea adevărului pentru a o rezolva complet. Diminuarea dezvăluirilor corupției tale este îndeajuns ca să demonstreze că în tine s-a petrecut deja o schimbare; să spui că nu a existat nicio schimbare nu se potrivește cu situația ta actuală. Aceste lucruri trebuie să vă fie clare în inimile voastre, nu puteți avea o înțelegere denaturată. Dobândirea mântuirii prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu este un demers pe termen lung, care în niciun caz nu poate fi realizat doar în câțiva ani. Trebuie să fiți conștienți de acest lucru.

Chiar acum, am avut părtășie despre perspective, intenții și atitudini. Perspectivele determină atitudini, nu? Într-adevăr, perspectivele și opiniile determină atitudinile oamenilor. În mod similar, opinia ta, atunci când te confrunți cu o anumită circumstanță sau situație, depinde de punctul tău de vedere. Dacă nu ești alături de Dumnezeu, ci de partea omului, căutând să-ți menții relațiile interpersonale, atunci toate opiniile și metodele tale vor servi cu siguranță la protejarea și asigurarea propriilor interese și mândrii și la păstrarea unei căi de ieșire. Însă dacă perspectiva ta e să protejezi interesele casei lui Dumnezeu, să-ți realizezi bine datoria și să-ți manifești loialitatea, atunci atitudinea ta va fi să practici conform adevărului în fiecare situație, să-ți realizezi bine datoria, să manifești loialitate și să îndeplinești însărcinarea dată de Dumnezeu – toate aceste elemente sunt aliniate. Dacă, atunci când veți avea părtășie împreună, aceasta nu va fi despre doctrinele despre care ați auzit sau pe care vi le amintiți sau despre teoriile spirituale pe care le-ați priceput, ci veți fi capabili, în schimb, să aveți părtășie despre stările voastre recente, despre modurile în care s-au schimbat opiniile și perspectivele voastre asupra unui eveniment și despre faptul că ați aflat de noi descoperiri și înțelegeri, despre lucruri personale care sunt contrare cerințelor lui Dumnezeu și adevărului, atunci, în momentul în care veți fi capabili să aveți părtășie despre asemenea lucruri, veți avea statură. Dacă nu v-ați examinat niciodată niciun aspect al opiniilor, perspectivelor, intențiilor și gândurilor voastre sau dacă, după ce le-ați examinat, nu ați fost capabili să spuneți dacă sunt corecte sau greșite, iar explicația voastră despre ele a fost confuză, atunci, dacă ați acționa în calitate de conducător al bisericii, cu ce i-ați uda pe ceilalți? (Cu doctrine și cuvinte.) Mi se pare că i-ați uda pe ceilalți nu doar cu doctrine și cuvinte, cu teorii spirituale și cunoștințe teologice, ci poate și cu opiniile voastre denaturate și cu noțiunile și judecățile personale în privința lui Dumnezeu, ba mai mult decât atât, cu opiniile și înțelegerile voastre limitate despre Dumnezeu, în total dezacord cu cerințele și cuvintele Lui. Și ce se întâmplă cu toți cei educați de un asemenea conducător? Ei devin capabili să vorbească doar despre cuvinte și doctrine. Dacă Dumnezeu ar vrea să facă o lucrare de încercare și purificare în ei, neîmpotrivirea lor ar fi un rezultat satisfăcător; ar fi destul de incapabili să o trateze corect, cu atât mai puțin să i se supună cu adevărat. Ce arată acest lucru? Că le insuflați altora noțiuni și închipuiri. În cazul în care ceilalți nu și-au sporit înțelegerea față de Dumnezeu și nu și-au redus numărul înțelegerilor greșite față de El datorită udării și conducerii voastre, atunci cum a fost realizarea datoriei voastre? Ați făcut-o în mod adecvat sau inadecvat? (Inadecvat.) Sunteți acum capabili să determinați ce părți ale lucrării pe care o faceți și ce adevăruri despre care aveți părtășie sunt cu adevărat folositoare și le aduc beneficii oamenilor, nu numai înlăturându-le negativitatea, noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu, ci și permițându-le să aibă o înțelegere adevărată față de Dumnezeu și o relație normală cu El? Dacă puteți obține aceste rezultate în lucrarea voastră, atunci sunteți capabili să faceți lucrare practică și să vă realizați datoria în mod corespunzător. Dacă sunteți incapabili să realizați această lucrare, atunci cam ce ați făcut în cadrul bisericii? Sunteți capabili să apreciați ce părți ale lucrării pe care ați făcut-o și care dintre cuvintele pe care le-ați rostit au fost cu adevărat benefice și edificatoare pentru aleșii lui Dumnezeu? Oare lucrarea pe care o realizați și cuvintele pe care le spuneți sunt la fel cu ce a făcut Pavel – doar să vorbiți despre teoria spirituală, să fiți martori pentru voi înșivă și să vă lăudați – sau poate că sunt și mai fățișe și neplăcute decât ce a spus Pavel? Puteți evalua aceste lucruri? Dacă le puteți evalua cu adevărat, atunci chiar ați făcut progrese. De exemplu, o persoană, după ce a crezut în Dumnezeu un an sau doi, are noțiuni și înțelegeri greșite despre El, care îi afectează realizarea datoriei, așa că tu îi spui în mod repetat: „Trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Nu se poate să nu ai o inimă iubitoare de Dumnezeu. Trebuie să înveți cum să te supui lui Dumnezeu, nu poți avea cerințe și dorințe personale.” Totuși, nu în asta constă problema sa; de fapt, e din cauza faptului că a fost exclusă o persoană care a crezut în Dumnezeu mulți ani, iar noul credincios nu a înțeles esența acelei persoane, așa că a început să aibă îndoieli în privința modului în care casa lui Dumnezeu s-a ocupat de această problemă. Are îndoieli, iar tu trebuie să-i înlături tocmai aceste îndoieli. Nu e vorba că nu vrea să-și realizeze datoria sau că vrea să lenevească sau că nu poate îndura greutăți, și totuși tu îi spui mereu: „Tinerii ar trebui să fie capabili să îndure greutăți, să fie harnici și să fie perseverenți.” Aceste cuvinte sunt corecte, dar nu se potrivesc cu starea acestei persoane, așa că ea rămâne neinspirată după ce te ascultă. Înlăturarea înțelegerilor greșite despre Dumnezeu nu poate fi făcută doar prin rostirea unor doctrine; trebuie să înțelegi datele problemei și să clarifici cauza principală. Asta se numește să ajungi la esența problemei. Problema poate fi cu adevărat rezolvată doar dacă îți dai seama ce se întâmplă realmente și cauți adevărul pentru a rezolva chestiunea. Ai putea-o verifica: „Cum înțelegi greșit? Ce înțelegeri greșite ai? Dumnezeu e atât de bun cu tine și ține atât de mult la tine, iar tu tot Îl înțelegi greșit; îți lipsește conștiința!” Acest lucru nu poate rezolva însă problema; înseamnă să o îndemni și să îi ții prelegeri, nu să ai părtășie despre adevăr. Atunci ce ar trebui spus ca să ai cu adevărat părtășie despre adevăr? (Să o ajuți să creadă că Dumnezeu este drept. Spune: „Chiar dacă nu poți desluși persoana care a fost exclusă, ar trebui să ai în continuare o inimă supusă. Când vei înțelege adevărul, o vei desluși în mod natural pe acea persoană.”) Aceasta e o metodă destul de bună, e cea mai simplă; poate rezolva o parte din probleme, chiar dacă nu explică totul. Spune-Mi, ce cred oamenii în general atunci când apar în ei înțelegeri greșite? De ce îi fac să se simtă rău? Pentru că are legătură cu interesele lor; ei se pun în pielea celeilalte persoane și se gândesc cum i-ar afecta pe ei: „Persoana tot a fost exclusă, chiar și după ce a crezut în Dumnezeu atât de mulți ani. Eu nu am crezut în Dumnezeu la fel de mult ca ea; oare Dumnezeu nu mă va vrea nici pe mine?” Apare în ei această înțelegere greșită. Este o înțelegere greșită a firii drepte a lui Dumnezeu și a felului în care El tratează oamenii. Cum ar trebui înlăturate aceste două înțelegeri greșite despre Dumnezeu? Când cineva a ajuns să aibă o înțelegere greșită despre Dumnezeu, care este natura ei? Este o afirmare a lucrării lui Dumnezeu sau o punere a ei sub semnul întrebării? (O punere sub semnul întrebării.) Este această punere sub semnul întrebării corectă sau incorectă? În primul rând, este incorectă. Așadar, îți va permite această raționalitate a ta să recunoști că ai ajuns să ai o înțelegere greșită despre Dumnezeu și că e incorect acest fel de purtare, atitudine și stare a ta? Dacă vei avea această raționalitate, vei fi capabil să îți dai seama clar că te înșeli și că Dumnezeu are sigur dreptate. Având această bază, vei fi capabil să accepți cu ușurință orice adevăr despre care urmează să se aibă părtășie data următoare. Însă dacă tu crezi în mod subconștient: „Nu este neapărat corect ce face Dumnezeu. Și El are părți cărora oamenii ar putea să le găsească neajunsuri. Și Dumnezeu face greșeli și îi tratează injust pe oameni; lipsa lui de considerație față de oameni e nedreaptă;” – dacă pot să apară în tine aceste gânduri, acest lucru înseamnă că afirmi sau că negi în mod subconștient ce face Dumnezeu? (Neg.) Negi ce face Dumnezeu. Atunci crezi în mod subconștient că înțelegerea ta greșită despre Dumnezeu e corectă sau incorectă? Dacă tu crezi în mod subconștient că ai dreptate, atunci este o problemă, una pe care nu o poți îndrepta oricât de multă părtășie ai avea despre orice aspect al adevărului. Dintre aceste două tipuri de opinii, dintre aceste două tipuri de mentalități subconștiente, care tip te plasează în poziția de ființă creată, cea care Îl recunoaște pe Creator drept Creator, pe om drept om și pe Dumnezeu drept Dumnezeu? (Primul tip.) Și cel de-al doilea tip? Poate cineva care are al doilea tip de opinie să accepte faptul că Dumnezeu e Creatorul? (Nu.) Cum se manifestă acest lucru? Ce îl trădează? Nu menține o atitudine de credință, supunere și acceptare față de Dumnezeu; în schimb, nutrește o atitudine prin care mereu supraveghează, scrutează, analizează și disecă. Privește orice face Dumnezeu de pe o poziție de egalitate cu El. Așadar, atunci când descoperă brusc că Dumnezeu a făcut ceva care nu se aliniază cu noțiunile și închipuirile sale, îndrăznește să încerce să obțină ceva ce pot folosi împotriva lui Dumnezeu, să Îl judece și să Îl condamne. Nu Îl tratează pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu, ci ca pe un om, nu-i așa? Îndrăznește să încerce să obțină ceva ce pot folosi împotriva lui Dumnezeu, să Îi găsească o vină și să Îl judece – înseamnă acest lucru că vorbește din poziția unei ființe create? (Nu.) Când o persoană are înțelegeri greșite despre Dumnezeu, ar trebui să înțeleagă că lucrurile pe care El le face sunt de nepătruns. În calitate de ființă creată, omul nu are nicio justificare sau calificare să Îl critice sau să Îl judece pe Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, cum ar trebui să aveți părtășie cu o asemenea persoană? Trebuie să spui asta: „Ai înțelegeri greșite despre Dumnezeu, ceea ce e greșit în sine. Indiferent ce lucruri a făcut El, care nu se aliniază cu noțiunile tale, ar trebui să ai o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă nu poți să înțelegi ceva, nu judeca și nu condamna orbește; ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Deoarece suntem oameni, oameni corupți, și nu putem deveni niciodată Dumnezeu. Chiar dacă am primi și am înțelege orice adevăr pe care l-a exprimat Dumnezeu, am fi tot oameni corupți, iar Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Chiar dacă dobândim adevărul și suntem desăvârșiți de Dumnezeu, dacă lui Dumnezeu nu îi place de noi și vrea să ne distrugă, noi tot nu trebuie să exprimăm nemulțumiri – o ființă creată ar trebui să se supună acestui lucru. Dacă ceva atât de mic încă ne determină să avem noțiuni despre Dumnezeu și să Îl judecăm, asta demonstrează doar cât de corupți, aroganți, ticăloși și lipsiți de rațiune suntem noi, oamenii. În primul rând, nu ne-am pus niciodată în poziția de ființă creată ca apoi să-L tratăm pe Creator în acest fel; aceasta a fost prima greșeală. A doua greșeală e că L-am supravegheat mereu pe Dumnezeu, ne-am gândit la feluri prin care să obținem ceva ce putem folosi împotriva Lui, iar apoi am observat, am cercetat și am analizat – aceste lucruri sunt și mai greșite. Nu numai că nu credem în Dumnezeu și nu acceptăm sau nu ne supunem adevărului, ci stăm de partea Satanei și acționăm în calitate de complici ai lui, unindu-ne forțele cu el pentru a protesta împotriva lui Dumnezeu, a concura cu El și a-L înfrunta – nu e ceea ce ar trebui să facă o ființă creată. Ce face Dumnezeu acum, indiferent dacă oamenii cred că e bine sau rău, indiferent cărui aspect al adevărului se conformează și indiferent cum se potrivește cu firea dreaptă a lui Dumnezeu, nimic din toate acestea nu au de-a face cu noi. Suntem ființe create; care ar trebui să fie responsabilitățile, obligațiile și îndatoririle noastre? Să ne supunem și să acceptăm necondiționat. Dacă noi credem că suntem ființe create, că orice face Dumnezeu e drept și dacă trebuie să acceptăm acest lucru, indiferent dacă simțim că ne e de folos, ne privează de ceva sau ne rănește, atunci aceasta se numește supunere, asta se cheamă a avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Așa ar trebui să fie o adevărată ființă creată. Cum să ne comparăm cu Avraam, cu Iov, cu Petru? Suntem departe de ei. În privința competențelor, nu avem nicio calificare să vorbim cu Dumnezeu, nu avem nicio calificare să avem înțelegeri greșite despre El și nu avem nicio calificare să evaluăm sau să judecăm niciun lucru pe care îl face Dumnezeu.” Bineînțeles, oamenilor nu le va plăcea să audă că nu au niciuna dintre aceste calificări, dar e ceea ce trebuie să le spui ființelor umane corupte, deoarece nu se poate raționa cu ele. Să îndrăznești să vorbești despre calificări și justificări cu Creatorul – nu înseamnă asta aroganță, neprihănire de sine și insensibilitate în fața rațiunii? Prin urmare, ele pot înțelege doar dacă le vorbești într-un mod atât de direct; să ai părtășie în acest fel poate rezolva unele probleme.