Supunerea față de Dumnezeu este o lecție de bază în dobândirea adevărului (Partea Întâi)

Dacă dorești ca în credința ta să I te supui lui Dumnezeu, cunoașterea de sine este extrem de importantă. Fără să te cunoști pe tine însuți, nu vei putea să-ți alungi firea coruptă. Intrarea în viață începe prin cunoașterea de sine. Dacă dezvălui o oarecare corupție sau faci lucruri care sunt detestabile și dureroase pentru Dumnezeu, dacă faci lucruri imbecile, atunci trebuie să reflectezi asupra ta după aceea. Cum poate reflecția să te ajute să alungi corupția? Cei care practică adevărul se gândesc așa: „Aceste lucruri care s-au întâmplat m-au dezvăluit cu adevărat. Am o fire coruptă și trebuie să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a o alunga. Este minunat faptul că Dumnezeu mi-a dezvăluit firea coruptă prin intermediul acestei situații. Indiferent ce cred alți oameni despre mine sau cum mă tratează, eu trebuie să caut adevărul, să înțeleg intențiile lui Dumnezeu și să știu ce am de făcut pentru a practica adevărul.” Aceasta este atitudinea corectă, și este o atitudine de practicare a adevărului și de supunere față de Dumnezeu. Credința în Dumnezeu cere acceptarea adevărului – aceasta este atitudinea corectă. Cei care nu acceptă adevărul caută scuze și motive când apar probleme, pasând altcuiva responsabilitatea. Aceștia se plâng în permanență că alți oameni nu îi tratează bine, nu se gândesc la ei sau nu au grijă de ei. Găsesc tot soiul de raționamente. Care este rostul găsirii tuturor acestor motive? Poate înlocui practicarea adevărului de către tine? Poate înlocui supunerea ta față de Dumnezeu? Nu, nu poate. Altfel spus, indiferent ce fel de raționamente ai, chiar dacă ai plângeri mai mari decât cerul însuși, dacă nu accepți adevărul, ești terminat. Dumnezeu vrea să vadă care este atitudinea ta, în special în chestiunile legate de punerea adevărului în practică. Este folositoare lamentarea ta? Pot lamentările tale să rezolve problema unei firi corupte? Dacă te-ai plânge și ai simți că ești îndreptățit, ce ar spune asta despre tine? Ai fi dobândit adevărul? Te-ar aproba Dumnezeu? Dacă Dumnezeu zice: „Tu nu ești o persoană care practică adevărul, așa că dă-te la o parte. Te detest”, atunci nu ești terminat? Faptul că Dumnezeu spune „Te detest” te va dezvălui și va determina cine ești. De ce ar face Dumnezeu o determinare în privința ta? Deoarece nu accepți adevărul; nu accepți orchestrările și suveranitatea lui Dumnezeu. Cauți în permanență motive externe, pui mereu lucrurile în seama altor oameni. Dumnezeu te vede ca fiind lipsit de rațiune și iubire pentru adevăr; ca fiind irezonabil, încăpățânat și de neîmblânzit. Trebuie să fii dat la o parte și ignorat ca să poți reflecta la tine însuți. Scopul de a vă face să ascultați predici și părtășie despre adevăr este ca să puteți înțelege adevărul, să vă rezolvați problemele și să vă îndepărtați corupția. Este adevărul ceva despre care să turui întruna? Este ceva despre care să dai doar din gură și asta să fie tot? Este înțelegerea adevărului ceva care să funcționeze ca o ancoră spirituală care să suplinească goliciunea sufletului tău? Nu, nu îl poți folosi în acest scop. Adevărul există pentru ca tu să îți înlături firile corupte. Adevărul există pentru a-ți indica o cale și, atunci când întâmpini probleme, să poți trăi după aceste adevăruri și să urmezi calea potrivită în viață. Odată ce ai înțeles adevărul, nu vei mai acționa pe baza naturaleței, a corupției tale sau a acelor lucruri din educația ta satanică. Nu vei mai trăi după logica satanică sau după filosofiile pentru interacțiuni lumești. În schimb, vei trăi conform adevărului, vei acționa conform lui. Doar asta poate face pe placul intențiilor lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu sunt credincios de mult timp. Nu am multă experiență. Nu înțeleg adevărul, iar statura mea este mică. Așadar, nu pot practica adevărul.” Acestea sunt doar scuze concrete. Chiar dacă statura ta este mică, există adevăruri care nu te depășesc. Trebuie să practici doar cât înțelegi; trebuie să implementezi doar cât ești tu capabil. Dacă nici măcar nu practici adevărurile pe care le înțelegi, există o problemă. Indiferent cât de lung sau scurt este timpul de când ești credincios, atât timp cât ai ascultat predici câțiva ani, vei înțelege o parte din adevăr. În cazul în care cunoști multe adevăruri, dar nu pui niciunul în practică, asta te va condamna. Ce este o atitudine de supunere față de adevăr, ce este supunerea față de adevăr, cum să te supui adevărului, cum să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și ce atitudine ar trebui să aibă oamenii – dacă știi aceste lucruri, ar trebui să le pui în practică. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să înveți cum să practici adevărul și să te comporți principial. Dacă nu practici adevărul, atunci acesta nu are sens pentru tine; nu e nimic altceva decât doctrină, un slogan care-ți iese din gură. Nu vei deține realitate până când nu vei fi capabil să pui adevărul în practică; abia atunci poate adevărul să devină viața ta. Când se întâmplă lucruri și tu te iei după preferința ta – gândindu-te că acea persoană se înșală, acea persoană greșește, mereu văzându-te pe tine ca având dreptate și nefiind de acord cu ceilalți, indiferent ce zic – atunci este posibil ca tu să fii fără nicio vină și lipsit de corupție? Asta se numește a fi arogant și neprihănit de sine și reprezintă o fire coruptă și mai gravă.

Cum poate fi înlăturată o fire coruptă? Primul pas este să vezi dacă te poți supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu; dacă te poți supune diverselor situații rânduite de Dumnezeu pentru tine. În vremuri liniștite, nu ai noțiuni în privința lui Dumnezeu și nu dezvălui în mod evident o fire coruptă. Așadar, simți că nu ești atât de rău și că ești o persoană capabilă să I se supună lui Dumnezeu. Dar când se întâmplă ceva, inima ta zvâcnește și ai propriile gânduri și idei. Mai ales când poți suferi și poți plăti un preț în datoria ta, simți că ești o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu, astfel că, atunci când ești emondat pe neașteptate și cineva spune că ești încăpățânat și neprincipial în datoria ta, vei fi capabil să accepți asta? (Nu este ușor să accepți.) Ce faci dacă nu este ușor să accepți? Cum poți obține acceptarea și supunerea? Există câteva principii de practică. În primul rând, trebuie să reflectezi asupra ta și să renunți la propriile gânduri și la raționamentul tău, pentru a căuta adevărul. Ar trebui să înțelegi că propriile gânduri și raționamentul tău nu se aliniază neapărat la adevăr. Dacă ai rațiune, ar trebui să asculți mai întâi ce au alții de spus și să te gândești la asta cu atenție. Dacă ceea ce spun ei este în conformitate cu adevărul, ar trebui să accepți – este ceea ce ar trebui să facă o persoană cu rațiune. Dacă mereu crezi că propria gândire este corectă și te agăți de perspectiva ta și nu accepți ce spun alții, indiferent câtă dreptate au sau cât de mult se aliniază la adevăr ceea ce spun, atunci ești răzvrătit și irațional. Rațiunea unei ființe create este să se supună adevărului, cuvintelor lui Dumnezeu, orchestrărilor și rânduielilor Sale, să se supună la tot ceea ce vine de la Dumnezeu și la toate rânduielile de lucru ale casei Lui. În timp ce îți îndeplinești datoria, trebuie să cauți ceea ce Dumnezeu cere și ceea ce a rânduit casa Lui. Odată ce știi aceste lucruri, poți să acționezi așa cum cere Dumnezeu. Acestea sunt principiile practicării. Mai întâi, trebuie să te supui. Asta ar trebui să facă o ființă creată. Deseori, când oamenii nu se pot supune, acest lucru se întâmplă deoarece au propriul raționament, propriile scuze și pretexte. Este extrem de improbabil ca ei să se supună cu acest tip de raționament. Ce se poate face în acest caz? În primul rând, renunță la raționamentul și scuzele tale și acționează conform cerințelor casei lui Dumnezeu. Odată ce ai practicat asta pentru o perioadă, vei descoperi că atunci când îți faci datoria în conformitate cu adevărurile-principii, devii din ce în ce mai eficient în îndeplinirea ei. Devii sigur, în inima ta, că asta reprezintă supunere față de Dumnezeu, iar supunerea ta devine din ce în ce mai pură. Dar, dacă te agăți mereu de propriile noțiuni și închipuiri, dacă nu ești capabil să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu, dacă te opui mereu lui Dumnezeu și mergi împotriva Lui, atunci aceasta este răzvrătire. Aceasta este o fire coruptă. Și chiar dacă nu comiți niciun rău evident, tot nu te vei fi supus nici în cea mai mică măsură și îți va lipsi orice părticică de adevăr-realitate.

Lecțiile de supunere sunt cele mai grele, dar sunt, totodată, cele mai ușoare. În ce fel sunt grele? (Oamenii au propriile idei.) Nu faptul că oamenii au idei este problema – ce persoană nu are idei? Toți oamenii au inimă și creier, toți au propriile idei. Nu aceasta este problema aici. Așadar, ce este atunci? Problema este firea coruptă a omului. Dacă nu ai avea o fire coruptă, te-ai putea supune indiferent câte idei ai avea – nu ar fi o problemă. Dacă o persoană are această rațiune și spune: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nu voi găsi scuze și nu voi insista pe propriile idei, nu voi ajunge la un verdict personal în această chestiune”, nu-i este ușor să se supună? Dacă o persoană nu ajunge la propriile verdicte, este un semn că nu este neprihănită de sine; dacă nu insistă asupra propriilor idei, este semn că are rațiune. Dacă se poate supune, totodată, atunci a dobândit practicarea adevărului. Să nu dai verdicte proprii și să nu insiști asupra propriilor idei sunt condiții prealabile pentru a fi capabil să te supui. Dacă deții aceste două calități, îți va fi ușor să te supui și să dobândești practicarea adevărului. Astfel, înainte de a te supune, trebuie să te dotezi cu acestea și să-ți dai seama cum ar trebui să acționezi și ce ar trebui să faci pentru a avea o atitudine de practicare a adevărului. Nu este chiar atât de dificil – dar nici foarte ușor. De ce este dificil? Pentru că omul are o fire coruptă. Indiferent ce mentalitate sau ce stare ai când practici supunerea, dacă te împiedică să practici adevărul, atunci acea mentalitate sau stare provine dintr-o fire coruptă. Acesta este pur și simplu adevărul. Dacă îți înlături firea coruptă a neprihănirii de sine, aroganței, răzvrătirii, absurdității, încăpățânării, prejudecății și intransigenței, îți va fi ușor să te supui. Așadar, cum ar trebui să fie rezolvate asemenea coruperi? Trebuie să te rogi atunci când nu dorești să te supui, trebuie să reflectezi asupra ta și să te întrebi: „De ce nu sunt capabil să mă supun lui Dumnezeu? De ce insist mereu să fac lucrurile după capul meu? De ce nu pot să caut adevărul și să îl pun în practică? Care este rădăcina acestei probleme? Ar trebui să practic ascultarea față de Dumnezeu, și ar trebui să practic adevărul, nu să îmi pun în aplicare propria voință și propriile dorințe. Ar trebui să mă pot supune cuvintelor lui Dumnezeu, orchestrărilor și rânduielilor Sale. Doar asta este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.” Obținerea unui asemenea rezultat necesită rugăciuni către Dumnezeu și căutarea adevărului. Când ai înțeles adevărul, vei fi capabil să îl pui în practică mai ușor; apoi vei putea să te răzvrătești împotriva trupului și să renunți la preocupările sale. Dacă înțelegi adevărul în inima ta, dar nu poți renunța la beneficiile trupești, la statut, vanitate și mândrie, atunci vei întâmpina dificultăți în a pune adevărul în practică. Asta deoarece, în inima ta, pui beneficiile trupești, vanitatea și mândria mai presus de orice altceva. Asta înseamnă că nu iubești adevărul – în schimb, iubești statutul și reputația. Așadar, cum ar trebui rezolvată această chestiune? Trebuie sa te rogi, să cauți adevărul și să vezi pe deplin esența lucrurilor precum statutul și reputația. Trebuie să fii mai puțin preocupat de aceste lucruri și să vezi practicarea adevărului ca fiind importantă și să o prețuiești mai presus de orice altceva. Când faci toate acestea, vei avea voința să practici adevărul. Uneori, oamenii nu pot practica adevărul. Trebuie să fie emondați și să primească judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât esența problemei să fie pe deplin clară și să fie mai ușor să practice adevărul. De fapt, cel mai mare obstacol în practicarea adevărului intervine atunci când voința cuiva este prea mare și e mai presus de toate – altfel spus, când interesul personal este mai presus de orice altceva, când reputația și statutul cuiva sunt mai presus de toate celelalte. De aceea, asemenea oameni sunt întotdeauna încăpățânați când se întâmplă ceva și acționează în interes personal, fără nicio considerație pentru adevărurile-principii. Ei se agață în permanență de propriile idei. Ce înseamnă să te agăți de propriile idei? Înseamnă să determini: „Dacă tu vrei asta, eu vreau aia. Dacă tu vrei să fie ca tine, eu voi insista să fie ca mine.” Arată asta supunere? (Nu.) Nu este deloc căutarea adevărului, ci insistența de a acționa după bunul plac. Este o fire arogantă și o manifestare lipsită de rațiune. Dacă, într-o zi, vei putea să devii conștient că preferințele și determinările tale sunt contrare adevărului; dacă vei putea să te renegi și să te vezi cu adevărat, fără să mai crezi în tine, și apoi să ajungi treptat să nu mai faci lucrurile după bunul tău plac și să nu mai definești lucrurile orbește, dar să poți căuta adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El, atunci aceasta este practicarea corectă. Înainte de a confirma ce fel de practică este conformă cu adevărul, trebuie să cauți. Acesta este în mod absolut lucrul corect de făcut, este ceea ce ar trebui făcut. Dacă aștepți până ce ești emondat pentru a căuta, e o atitudine cam pasivă și probabil întârzie lucrurile. Este crucial să înveți să cauți adevărul. Care sunt beneficiile căutării adevărului? În primul rând, o persoană poate evita să își urmeze propria voință și să acționeze pripit; în al doilea rând, poate evita dezvăluirile corupției și consecințele rele; în al treilea rând, poate învăța cum să aștepte și să fie răbdătoare și poate opri greșelile să apară prin percepția clară și precisă a lucrurilor. Toate aceste lucruri pot fi dobândite prin căutarea adevărului. Când înveți să cauți adevărul în toate lucrurile, vei descoperi că nimic nu este simplu, că dacă nu ești atent și nu depui efort, vei face lucrurile într-o manieră deplorabilă. După ce te antrenezi în acest fel pentru o vreme, vei fi mai matur și mai călit când lucrurile se abat asupra ta. Atitudinea ta va fi mai temperată și mai moderată și, în loc să fii impulsiv, să îți asumi riscuri și să fii competitiv, vei fi capabil să cauți adevărul, să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. Apoi, problema dezvăluirilor firilor tale corupte va fi rezolvată. Astfel, îți va fi ușor să te supui, chiar nu este atât de dificil. Poate fi puțin dificil la început, dar poți să fii răbdător, să aștepți și să continui să cauți adevărul până când rezolvi problema. Dacă vrei să iei mereu decizii proprii atunci când ți se întâmplă lucruri și te justifici tot timpul și insiști asupra propriilor idei, acest lucru va deveni destul de problematic. Aceasta e din cauză că lucrurile asupra cărora insiști nu sunt pozitive și sunt toate în cadrul unei firi corupte. Toate aceste lucruri reprezintă dezvăluiri ale unei firi corupte și, în astfel de circumstanțe, deși s-ar putea să-ți dorești să cauți adevărul, nu vei fi capabil să-l practici și, deși s-ar putea să vrei să te rogi lui Dumnezeu, vei face lucrurile doar de formă. Dacă cineva ar avea părtășie cu tine despre adevăr și ar expune denaturările intenției tale, cum ai face o alegere? Te-ai putea supune cu ușurință adevărului? Ar fi foarte extenuant pentru tine să te supui într-un astfel de moment și nu vei fi capabil s-o faci. Te-ai răzvrăti și ai încerca să te justifici. Ai spune: „Deciziile mele sunt de dragul casei lui Dumnezeu. Nu sunt greșite. De ce încă îmi ceri să mă supun?” Vezi în ce fel ai fi incapabil să te supui? Și în afară de asta, te-ai și împotrivi; aceasta este o fărădelege deliberată! Nu este acest lucru extrem de problematic? Atunci când cineva are părtășie cu tine despre adevăr, dacă nu ești capabil să accepți adevărul și chiar ai comite cu bună știință fărădelegi, răzvrătindu-te împotriva lui Dumnezeu și opunându-te Lui, atunci ai o problemă gravă. Ești în pericol de a fi dezvăluit și eliminat de Dumnezeu.

Lecția supunerii față de Dumnezeu este într-adevăr profundă. Pare foarte dificilă atunci când începi să pătrunzi în ea, dar după ce o experimentezi pentru o vreme, nu mai pare atât de dificilă. Practicarea supunerii necesită o respectare a principiilor, iar dacă eșuezi de destule ori fără să găsești principiile, atunci înseamnă că nu ai învățat lecția și că supunerea încă este o lecție foarte dificilă de învățat pentru tine. De ce este dificilă? Deoarece sunt multe dificultăți în oamenii corupți. Oamenii au noțiuni, închipuiri și diverse firi corupte. Dacă, peste toate acestea, au și o anumită cunoaștere și capital; dacă au o diplomă universitară și calificări înalte; dacă au bani și un statut în societate și dau dovadă de superioritate în diferite aspecte, atunci aceasta este o problemă. E puțin probabil ca asemenea oameni să accepte adevărul. Să posezi prea multe cunoștințe va fi o chestiune problematică, deoarece oamenii tratează cunoașterea ca pe adevărul însuși, astfel încât acea înțelegere și acceptare a adevărului devin prea solicitante. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai umanitate sau rațiune, atunci ești ca un arici. Aricii sunt animale înfricoșătoare pe care nimeni nu le poate deranja sau irita. Așa sunt oamenii corupți – ei nu vor accepta în niciun caz adevărul și nu I se vor supune deloc lui Dumnezeu. Inimile lor sunt pline de rău și trăiesc în totalitate conform firilor lor corupte. Drept urmare, fiecare problemă întâmpinată de oameni le aduce multe provocări, iar ei devin plini de noțiuni și închipuiri și sunt aroganți și neprihăniți de sine. Când sunt emondați sau când întâmpină o opreliște în ceea ce fac, inventează scuze, înțeleg lucrurile greșit, devin negativi și se plâng. Sunt afectați și induși în eroare de povești și argumente absurde. Acestea sunt dificultăți. Dacă oamenii reușesc să rezolve aceste dificultăți, atunci vor putea să accepte adevărul și să îl pună în practică, iar supunerea față de Dumnezeu va fi ușoară. De aceea, pentru a dobândi supunerea față de Dumnezeu, o persoană trebuie mai întâi să accepte adevărul și să îl practice, și trebuie să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Acesta este primul obstacol. Așadar, în ce constau orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu? Constau în oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Uneori acești oameni, aceste evenimente sau lucruri te vor emonda, alteori te vor ispiti, te vor încerca, te vor tulbura sau te vor face negativ – dar atât timp cât poți căuta adevărul pentru a rezolva probleme, vei fi capabil să înveți ceva, să dobândești statură și să ai putere să reziști. Supunerea față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu este lecția fundamentală în supunerea față de El. Orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu includ oamenii, evenimentele, lucrurile și diversele situații pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Așadar, cum ar trebui să reacționezi când te confrunți cu asemenea situații? Lucrul fundamental este să accepți că vin din partea lui Dumnezeu. Ce înseamnă „să accepți că vin din partea lui Dumnezeu”? Să te plângi și să te împotrivești – accepți prin asta că vin din partea lui Dumnezeu? Să cauți motive și să inventezi scuze – accepți prin asta că vin din partea lui Dumnezeu? Nu. Așadar, cum ar trebui să practici, acceptând din partea lui Dumnezeu? Când ți se întâmplă ceva, mai întâi calmează-te, caută adevărul și practică supunerea. Nu veni cu scuze sau explicații. Nu încerca să analizezi sau să speculezi cine are dreptate și cine nu, și nu analiza a cui greșeală este mai gravă și a cui este mai puțin gravă. Este analiza permanentă a acestor lucruri o atitudine de acceptare a faptului că vin din partea lui Dumnezeu? Este o atitudine de supunere față de Dumnezeu? Nu este o atitudine de supunere față de Dumnezeu sau de acceptare a faptului că vin din partea lui Dumnezeu sau de acceptare a suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Acceptarea că toate vin din partea lui Dumnezeu face parte din principiile de practicare a supunerii față de Dumnezeu. Dacă ești sigur că tot ceea ce se abate asupra ta e parte integrantă din suveranitatea lui Dumnezeu, că acele lucruri se întâmplă datorită rânduielilor și bunăvoinței lui Dumnezeu, atunci le poți accepta ca venind din partea Lui. Începe prin a nu analiza ce e bine și ce e greșit, prin a nu-ți găsi scuze, a nu le găsi altora vină, a nu despica firul în patru, a nu parcurge cauzele obiective ale celor întâmplate și a nu-ți folosi mintea umană pentru a analiza și examina lucrurile. Acestea sunt detaliile cu privire la ceea ce trebuie să faci pentru a accepta că toate vin din partea lui Dumnezeu. Și modul prin care poți practica asta este să începi cu supunerea. Chiar dacă ai noțiuni sau dacă lucrurile nu sunt clare pentru tine, supune-te. Nu începe cu scuze sau răzvrătire. Și după supunere, caută adevărul, roagă-te lui Dumnezeu și consultă-te cu El. Cum ar trebui să te rogi? Spune: „O, Dumnezeule, Tu ai orchestrat această situație pentru mine din bunăvoința Ta.” Ce semnificație are când spui acest lucru? Înseamnă că ai deja o atitudine de acceptare în inima ta și că ai recunoscut faptul că Dumnezeu a orchestrat acea situație pentru tine. Spune: „O, Dumnezeule, nu știu cum să practic în situația pe care am întâlnit-o astăzi. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi și să mă faci să-Ți înțeleg intenția, astfel încât să pot acționa în conformitate cu ea, să nu fiu nici răzvrătit, nici potrivnic și să nu mă bazez pe propria voință. Sunt dispus să practic adevărul și să acționez conform principiilor.” După ce te-ai rugat, vei simți pace în inimă și vei renunța în mod firesc la scuzele tale. Nu este aceasta o schimbare în mentalitatea ta? Acest lucru îți deschide calea pentru a căuta și a practica adevărul, iar singura problemă care rămâne este cum ar trebui să practici adevărul după ce l-ai înțeles. Dacă iar dezvălui răzvrătire când vine timpul să practici adevărul, trebuie să te rogi din nou lui Dumnezeu. Odată ce răzvrătirea ta a fost înlăturată, în mod firesc îți va fi ușor să practici adevărul. Când se ivesc probleme pe neașteptate, trebuie să înveți să te liniștești în fața lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Dacă ești tulburat în mod constant de chestiuni externe, dacă starea ta este mereu schimbătoare, care este cauza? Asta se întâmplă pentru că nu înțelegi adevărul și deoarece firea ta coruptă te conduce – nu te poți abține. În astfel de vremuri, trebuie să reflectezi asupra ta și să găsești problema din tine. Caută cuvintele relevante ale lui Dumnezeu și vezi ce dau ele în vileag. Apoi, ascultă slujbe și părtășii sau imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu. Privește-ți propria stare în lumina acestor cuvinte. Așa poți vedea ce probleme sunt în interiorul tău, iar dobândirea clarității asupra acestor probleme le va face mai ușor de gestionat. Indiferent ce probleme au ceilalți oameni care te tulbură, nu le da atenție. Concentrează-te asupra auto-reflecției. Nu face din țânțar armăsar, susținând că Dumnezeu te încearcă. Asta nu are nimic de-a face cu El. Ființele umane corupte sunt complet lipsite de cunoaștere de sine și sunt cele mai pricepute să se înfrumusețeze. Nu deveni excesiv de sensibil. Dacă tu determini că aceasta este o încercare din partea lui Dumnezeu, atunci trebuie să reflectezi și mai mult asupra propriilor probleme; dacă nu-ți îndepărtezi complet firea coruptă, ea va continua să te facă de râs. Atunci, care este soluția? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, sunt atât de încăpățânat și arogant! Mă gândesc în permanență cum să am grijă de cele trupești. Sunt prea răzvrătit! Te rog, disciplinează-mă.” După rugăciune, te vei simți un pic îngrijorat. „Dacă Dumnezeu mă disciplinează cu adevărat? Nu, trebuie să mă rog și să devin hotărât; indiferent de modul în care Dumnezeu mă disciplinează, chiar dacă El mă face să mă îmbolnăvesc sau să mor, tot mă voi supune Lui.” Odată ce ai terminat această rugăciune, vei deveni puternic în forul tău interior, și starea ta va fi diferită. Cum te vei simți? Vei gândi: „După toți acești ani de credință, este prima dată când experimentez o încercare de la Dumnezeu. Mâna Lui s-a coborât asupra mea și simt că El este foarte aproape de mine. Dumnezeu mă conduce personal, rânduind personal acest tip de încercare pentru a mă instrui, purifica, permițându-mi să învăț o lecție și să dobândesc adevărul prin asta. Dumnezeu mă iubește atât de mult!” Nu sunt acestea luminarea și iluminarea lui Dumnezeu? În acest moment nu ai deja o oarecare statură? (Ba da.) Chiar este o înțelegere realistă. S-ar putea să te întrebi în sinea ta: „Fiindcă Dumnezeu mă încearcă, ce fel de atitudine ar trebui să am? Ce ar trebui să fac ca să Îl mulțumesc pe Dumnezeu?” Când gândești așa și când cauți în acest mod, vei dobândi supunere în scurt timp. Vei înceta să-ți mai susții cauza și îți vei spune: „Dacă nu mă supun, ci mă cert mereu, dacă mereu caut motive la alte persoane sau în circumstanțe obiective, găsind scuze și analizând ce e bine și ce e greșit, atunci nici măcar nu sunt uman. Sunt o fiară, nici măcar la nivelul porcilor!” Apoi, te vei simți vinovat și neliniștit. Te vei gândi: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu de îndată. El este de partea mea și acesta este modul în care mă îndrumă. S-a zis adesea că asta este bunăvoința lui Dumnezeu – azi i-am simțit gustul. Intenția lui Dumnezeu este ca eu să învăț o lecție, să mă schimb, nu să rămân blocat între corect și greșit. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu pentru mine, judecata și mustrarea Lui, hrana și îndrumarea Lui. Dumnezeu mă iubește atât de mult, iar dragostea Lui este adevărată!” Vei fi mișcat în inima ta. De ce vei fi mișcat? Fiindcă acum înțelegi intenția lui Dumnezeu; ai experimentat personal iubirea Lui; ai dobândit experiență din căutarea continuă a adevărului de-a lungul acestor zile. Mai pot oamenii să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu în timp ce experimentează asta? Da, mai poate exista răzvrătire. Deoarece oamenii au firi corupte și apar constant tot felul de gânduri corupte și absurde, ei se gândesc în permanență: „Dumnezeu mă încearcă, așadar voi muri? Dacă Dumnezeu chiar mă disciplinează, mă va îmbolnăvi grav? Sunt speriat!” De unde provine frica? Provine din lipsa de credință în suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, din a nu dori să îngădui orchestrările Sale și din îngrijorarea: „Ce se va întâmpla dacă mor? Chiar nu știu în ce situație mă aflu!” Oamenii au prea puțină credință în Dumnezeu. Câtă credință au oamenii în asemenea momente? Zero! Dacă cineva doar își dorește să scape din mâinile lui Dumnezeu, atunci trădarea față de Dumnezeu este absolută. Când lucrurile ajung aici, oamenii vor să scape; nu acceptă ceea ce se întâmplă. Atunci, ce poate fi făcut? Nu poți pur și simplu să spui: „Mă pot supune, sunt oarecum mișcat. Pot simți harul lui Dumnezeu și faptul că El mi-a purtat de grijă. Este de ajuns și sunt mulțumit.” Dar nu este de ajuns. Trebuie să mergi mai departe, trebuie să continui să cauți. Gândește-te: „Cum și-a căpătat Iov credința? În ce măsură a putut el să se supună? De ce sunt atât de speriat? De unde vine frica mea? Este din cauza faptului că am prea puțină credință în Dumnezeu. Nu cred că sunt cel mai fericit și cel mai în siguranță în mâinile lui Dumnezeu; că Dumnezeu este refugiul meu. Nu cred aceste lucruri. Sunt o persoană atât de înșelătoare, atât de ticăloasă! Am recunoscut că Dumnezeu mă încearcă prin asta, iar o încercare nu înseamnă că viața îmi va fi luată. El nu se joacă cu mine și nici nu mă dezvăluie intenționat. Este doar o încercare, menită să îmi curețe firea coruptă. Tot nu sunt capabil să am adevărată credință în Dumnezeu, să mă încred pe deplin în El și să mă las pe mâinile Lui. Sunt atât de ticălos și vinovat de cele mai oribile lucruri! Nu merit această considerație din partea lui Dumnezeu. Nu merit grija lui Dumnezeu.” Ce poți face după aceea? Trebuie să te rogi și să cauți adevărul de la Dumnezeu; să emondezi răzvrătirea și motivele tale. Înțelegi adevărul în această măsură, dar tot nu ai încredere în Dumnezeu, nici nu îndrăznești să te lași pe mâinile Lui. Ce este asta? Este trădare. Din cauza înșelăciunii, aroganței, suspiciunii și a ticăloșiei tale, îți lipsește încrederea în Dumnezeu. De aici provine frica. Care este sensul fricii? Este lipsa încrederii în Dumnezeu. Înseamnă să fii îngrijorat în permanență: „Dacă mă supun îndrumării lui Dumnezeu, mă va da El pe mâna Satanei și mă va lăsa să mor?” Ce fel de gând este acesta? Nu este lipsit de sens? De ce ar crede cineva asta despre Dumnezeu? Fără adevăr, oamenii nu pot vedea nimic clar, ci tot timpul Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu și speculează în privința Sa. Rezolvarea acestei probleme necesită ca o persoană să înțeleagă adevărul. Doar prin înțelegerea adevărului pot oamenii vorbi rațional, în felul în care ar trebui să o facă o ființă omenească. În ciuda faptului că ai simțit grija și protecția lui Dumnezeu, că te-ai bucurat de sentimentul de pace și bucurie dat de Dumnezeu și a faptului că te simți foarte în siguranță, tot eziți să te lași pe mâinile lui Dumnezeu. Tot îți este teamă. Nu este asta răzvrătire? Care este denaturarea din această răzvrătire? De ce anume este controlată? De înșelăciune și aroganță. Nu este aceasta o natură cu adevărat demonică? Dacă cineva are o natură demonică, atunci are o fire satanică. Cum poate fi rezolvată această problemă? E nevoie ca oamenii să caute adevărul. Dacă oamenii nu iubesc adevărul, dacă nu îl caută, indiferent câtă corupție dezvăluie, firea lor coruptă nu poate fi niciodată înlăturată. Acest tip de persoană nu va dobândi cu ușurință mântuirea.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2026!

Contactează-ne pe Messenger