Obținerea adevărului prin credința în Dumnezeu depinde de faptul că o persoană poate accepta sau nu să fie emondată în timp ce își îndeplinește datoria, că poate realiza lucruri conform principiilor și că este capabilă să se supună întotdeauna orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu – acesta este cel mai important lucru. Ce înseamnă să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Înseamnă că, indiferent ce stabilește casa lui Dumnezeu să faci sau indiferent unde aranjează să-ți îndeplinești îndatoririle, ești capabil să accepți aceste lucruri din partea lui Dumnezeu. Să accepți din partea lui Dumnezeu înseamnă credință adevărată și este un aspect al practicii. Și cum acceptă cineva aceste lucruri din partea lui Dumnezeu? Spui: „Deși oamenii sunt cei care au aranjat acest lucru, este datoria mea. Îndatoririle pe care biserica stabilește să le îndeplinesc au încuviințarea lui Dumnezeu. Ar trebui să accept și să mă supun. În acest caz, cum ar trebui să îmi tratez datoria?” Are Dumnezeu cerințe privind modul în care să-ți abordezi datoria? Care este adevărul pe care Dumnezeu îl cere oamenilor să-l pună în practică? (Să-și dedice inima, mintea și efortul pentru a-și face bine datoria.) Respectând acest principiu, când ești leneș și nu vrei să-ți faci datoria sau când te plângi, ar trebui să te gândești: „Unde se află problema? Nu practic așa cum cere Dumnezeu! Trebuie să renunț la ideile, cerințele și dorințele mele. Trebuie să îmi îndrept starea interioară greșită.” Trebuie să fii capabil să renunți la toate acestea, dar uneori există anumite lucruri care îi împiedică pe oameni să renunțe. Ce fel de lucruri? De pildă, unii sunt mereu invidioși că îndatoririle altora sunt mai fascinante, că ele le permit acestora să interacționeze cu mulți oameni. Ei se gândesc întotdeauna că propria datorie este nesemnificativă, că întâlnesc prea puțini oameni când își fac datoria, iar acest lucru îi nemulțumește. În plus, din pricina sferei restrânse a responsabilității datoriei lor și a numărului mic de oameni de care trebuie să se ocupe, simt că nu au niciun statut. Ce fel de gânduri sunt acestea? Care este sursa acestor idei? (Firile corupte.) Toate acestea provin din firile corupte. Care sunt acele lucruri pe care le produc firile corupte? Intențiile, planurile, dorințele și ambițiile personale. Cum ar trebui înlăturate aceste lucruri? În primul rând, trebuie să renunți la ele și, apoi, prin disecare, să îți dai seama că, în inima ta, ești tot în căutarea statutului, mai degrabă decât să-ți îndeplinești datoria în mod cinstit, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu; încă ai ambiții și dorințe, râvnești la beneficiile statutului, ai cerințe exagerate și nu I te-ai supus lui Dumnezeu. Așa că vii înaintea lui Dumnezeu și te rogi: „Dumnezeule, starea mea nu este în regulă. Te rog, disciplinează-mă și ceartă-mă, Te rog, lasă ca judecata și mustrarea Ta să se abată asupra mea, astfel încât să mă pot cunoaște și pocăi.” Dacă vei avea o inimă plină de regrete, când vei veni înaintea lui Dumnezeu și Îi vei cere să te mustre și să te disciplineze, El va răspunde în conformitate cu statura ta. S-ar putea să te disciplineze sau să te îndrume puțin câte puțin. Dacă te disciplinează, este pentru că ai o anumită statură, dar s-ar putea să nu o facă, și asta e pentru că ești slab, caz în care El te poate sprijini și îndruma puțin câte puțin, astfel încât să fii capabil să te supui atunci când îți faci datoria. Ce condiții prealabile sunt necesare pentru ca Dumnezeu să facă acest lucru? Dumnezeu te va judeca, te va mustra și te va curăți doar atunci când vei avea o inimă plină de regrete, o inimă care I se supune și cooperează cu El, o inimă care tânjește după adevăr, care râvnește la el. Dacă nu ai hotărârea de a face acest lucru și nu te vei ruga și, în schimb, îți vei urma trupul și nu vei renunța la intențiile, ambițiile și dorințele tale, va mai face Dumnezeu asta pentru tine? Dumnezeu nu va lucra în tine. Dumnezeu Se va ascunde de tine, Își va întoarce fața de la tine. La întâlniri, toți ceilalți se vor simți înălțați sufletește de predici, dar tu te vei simți mereu adormit, fără nicio posibilitate să te înviorezi. Orice se va întâmpla, nu vei fi în stare să asimilezi nimic din ele, iar această stare va persista la nesfârșit, durând chiar un an sau doi, ba chiar între trei și cinci ani. Asta înseamnă că Dumnezeu deja te-a disprețuit și te-a respins, că Și-a întors fața de la tine, iar acest lucru e foarte periculos. Unii vor spune: „Cum să fie acest lucru periculos? Îmi fac datoria. Nu L-am părăsit pe Dumnezeu. Încă citesc cuvintele lui Dumnezeu, ascult imnuri și am o viață spirituală. Sunt încă un membru al casei lui Dumnezeu.” Acestea sunt doar reprezentări exterioare, care nu stabilesc nimic. Pe de altă parte, ce anume are un efect decisiv? Dacă Dumnezeu veghează asupra ta și te îndrumă; dacă Duhul Sfânt lucrează în tine și te disciplinează. Acesta e lucrul crucial. Și de ce depind îndrumarea din partea lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt? (Depind de inimile oamenilor.) Așa este. Depind de atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, de inimile lor, de aspirațiile și dorințele lor și de ceea ce caută. Depind de calea pe care oamenii o urmează. Acestea sunt cele mai importante aspecte, iar Dumnezeu îi tratează pe oameni în baza acestora.

Cel mai presant lucru de rezolvat acum e cum să ne abordăm datoria. Pentru că îndeplinirea datoriei dezvăluie cel mai bine dacă e adevărată sau falsă credința unei persoane, dacă iubește sau nu adevărul, dacă alege calea cea bună sau pe cea greșită și dacă are sau este lipsită de conștiință și rațiune. Toate aceste probleme pot fi dezvăluite în îndeplinirea datoriei. Pentru a aborda problema modului în care să-ți tratezi datoria, mai întâi, trebuie să înțelegi ce este datoria, precum și cum să o realizezi corect și ce să faci când întâmpini dificultăți în timp ce o îndeplinești – ce principii să respecți și să practici și conform căror adevăruri. Trebuie să înțelegi ce să faci când Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu și când nu poți renunța la intențiile tale. În plus, de-a lungul îndeplinirii îndatoririlor tale, trebuie să reflectezi des la gândurile greșite din inima ta, care sunt gânduri și opinii ce aparțin Satanei, ce influențează și ce te împiedică să-ți faci datoria; care te pot determina să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să-L trădezi în timp ce-ți faci datoria și care te fac să eșuezi în lucrul pe care Dumnezeu ți-l încredințează – trebuie să știi toate acestea. Este datoria importantă pentru o persoană? Este extrem de importantă. Această viziune trebuie să vă fie clară acum: îndeplinirea datoriei voastre e cea mai importantă pentru a crede în Dumnezeu. Acum, cel mai însemnat aspect al credinței în Dumnezeu este îndeplinirea datoriei. Dacă nu îți faci bine datoria, nu poate exista realitate. Prin îndeplinirea datoriei, oamenii sunt capabili să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și pot să clădească treptat o relație normală cu El. Prin îndeplinirea datoriei, oamenii își identifică treptat problemele și ajung să își recunoască firea și esența coruptă. În același timp, reflectând la ei înșiși, oamenii pot descoperi treptat exact ceea ce le cere Dumnezeu. Înțelegeți acum în ce anume credeți atunci când credeți în Dumnezeu? De fapt, este o credință în adevăr, o dobândire a adevărului. Îndeplinirea datoriei permite dobândirea adevărului și a vieții. Adevărul și viața nu pot fi obținute fără îndeplinirea datoriei. Poate exista realitatea dacă o persoană crede în Dumnezeu fără să-și facă datoria? (Nu.) Realitatea nu poate exista. Prin urmare, dacă nu îți îndeplinești bine datoria, nu poți dobândi adevărul. Când ești eliminat, asta îți arată că nu ai reușit să crezi în Dumnezeu. Deși spui că tu crezi în El, credința ta e deja lipsită de sens. Acest lucru e ceva ce trebuie înțeles temeinic.

Principiile pe care trebuie să le înțelegi și adevărurile pe care trebuie să le pui în practică sunt aceleași, indiferent ce datorie îndeplinești. Fie că ți se cere să fii lider sau lucrător sau fie că pregătești de mâncare ca gazdă sau ți se cere să te ocupi de unele treburi externe sau să faci ceva muncă fizică, adevărurile-principii care ar trebui respectate în îndeplinirea acestor diferite îndatoriri sunt aceleași, în sensul în care trebuie să se bazeze pe adevăr și cuvintele lui Dumnezeu. Care este atunci cel mai mare și cel mai important dintre aceste principii? E de a-ți devota inima, mintea și efortul pentru a-ți face bine datoria și a o realiza la standardele cerute. Pentru a-ți face datoria bine și a o realiza conform standardelor, trebuie să știi ce este datoria. Ce anume este datoria, până la urmă? Este datoria propria ta carieră? (Nu.) Dacă ți-ai trata datoria ca pe propria carieră, dorindu-ți să-ți dai toată silința să o faci bine, ca alții să poată vedea ce mult succes ai și cât ești de distins, crezând că asta dă sens vieții tale, ar fi aceasta opinia corectă? (Nu.) Ce este greșit în această opinie? E incorect când o persoană consideră însărcinarea dată de Dumnezeu drept propria afacere. Deși oamenilor li se pare în regulă acest lucru, pentru Dumnezeu, înseamnă să mergi pe calea greșită, să încalci adevărurile-principii și El condamnă aceste lucruri. Datoria trebuie făcută în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărurile-principii, pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Să te abați de la adevărurile-principii și să acționezi conform înclinațiilor umane este un păcat. Aceste lucruri sunt împotriva lui Dumnezeu și pedeapsa este necesară. Aceasta este soarta acelor oameni nesăbuiți și ignoranți care nu acceptă adevărul. Aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să știe clar ce le cere Dumnezeu oamenilor. Această viziune trebuie să fie limpede. Mai întâi, să vorbim despre ce înseamnă datoria. O datorie nu este afacerea ta, nu e cariera sau lucrarea ta proprie; este lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu necesită cooperarea ta, ceea ce dă naștere datoriei tale. Partea din lucrarea lui Dumnezeu la care trebuie să coopereze omul este datoria acestuia. Datoria este o porțiune din lucrarea lui Dumnezeu – nu reprezintă cariera ta, nici treburile tale interne, nici o treabă personală a ta în viață. Fie că datoria ta e să te ocupi de chestiuni externe sau interne, fie că implică muncă mentală sau fizică, aceasta este datoria pe care ar trebui să o îndeplinești, este lucrarea bisericii, ea formează o parte din planul de gestionare al lui Dumnezeu și este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Nu este treaba ta personală. Deci, atunci, cum ar trebui să-ți tratezi datoria? Cel puțin, nu trebuie să-ți îndeplinești datoria în orice fel îți place ție, nu trebuie să acționezi în mod nesăbuit. De pildă, dacă ești responsabil de pregătirea mâncării pentru frații și surorile tale, aceasta este datoria ta. Cum ar trebui să tratezi această sarcină? (Ar trebui să caut adevărurile-principii.) Cum cauți adevărurile-principii? Acest lucru se referă la realitate și la adevăr. Trebuie să te gândești cum să pui adevărul în practică, în ce fel să-ți faci bine datoria și ce aspecte ale adevărului implică această datorie. Primul pas e că, mai întâi, trebuie să știi: „Nu gătesc pentru mine. Eu îmi fac datoria.” Aspectul despre care e vorba aici este viziunea. Dar care e al doilea pas? (Trebuie să mă gândesc cum să gătesc bine mâncarea.) Care este criteriul pentru a găti bine? (Trebuie să caut cerințele lui Dumnezeu.) Așa este. Doar cerințele lui Dumnezeu reprezintă adevărul, standardul și principiul. A găti în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu este un aspect al adevărului. Mai întâi, trebuie să iei în considerare acest aspect al adevărului și apoi să te gândești: „Dumnezeu mi-a dat să fac această datorie. Care e standardul cerut de Dumnezeu?” Acest fundament e necesar. Și atunci, cum ar trebui să gătești la înălțimea standardelor lui Dumnezeu? Mâncarea pe care o gătești ar trebui să fie sănătoasă, gustoasă, curată și să nu facă rău trupului – despre aceste detalii este vorba. Atâta vreme cât gătești conform acestui principiu, mâncarea pe care o gătești va fi făcută în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. De ce spun acest lucru? Pentru că ai căutat principiile acestei datorii și nu ai depășit sfera descrisă de Dumnezeu. Acesta e felul corect de a găti. Ți-ai făcut bine datoria și ai făcut-o mulțumitor.

Indiferent ce datorie efectuezi, trebuie să cauți adevărurile-principii, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu, să știi care sunt cerințele Lui cu privire la datoria în chestiune și să înțelegi ce ar trebui să realizezi prin acea datorie. Numai procedând astfel îți poți înfăptui lucrarea conform principiului. În îndeplinirea datoriei, nu poți, categoric, să te conduci după preferințele personale, făcând orice ți-ai dori să faci, orice te-ar bucura să faci sau orice te-ar face să arăți bine. Aceasta înseamnă a acționa în conformitate cu propria voință. Dacă te bazezi pe propriile preferințe în îndeplinirea datoriei tale, crezând că asta este ceea ce Dumnezeu cere și că asta este ceea ce Îl va face pe Dumnezeu fericit și dacă îți impui cu forța preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau le practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi adevărurile-principii, atunci nu este aceasta o greșeală? Asta nu înseamnă că îți efectuezi datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nu știu ce înseamnă să-și îndeplinească bine îndatoririle. Ei au sentimentul că au depus eforturi și și-au pus inima în asta, s-au răzvrătit împotriva trupului lor și au suferit, așadar, de ce nu-și pot îndeplini niciodată mulțumitor datoria? De ce este Dumnezeu mereu nemulțumit? Unde au greșit acești oameni? Greșeala lor a fost că nu au căutat cerințele lui Dumnezeu și, în schimb, acționează potrivit propriilor idei – acesta este motivul. Ei și-au tratat propriile dorințe, preferințe și motive egoiste ca și când ar fi adevărul și le-au tratat ca și când ar fi fost ce-I plăceau lui Dumnezeu, ca și când ar fi fost standardele și cerințele Lui. Au văzut ca adevăr lucrurile pe care le credeau ei corecte, bune și frumoase; este greșit. De fapt, chiar dacă oamenii ar putea crede că ceva este drept și că este conform cu adevărul, asta nu înseamnă neapărat că este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât oamenii cred mai mult că un lucru este drept, cu atât ar trebui să fie mai precauți și cu atât mai mult ar trebui să caute adevărul ca să vadă dacă ceea ce gândesc ei întrunește cerințele lui Dumnezeu. Dacă se opune precis cerințelor și cuvintelor Lui, atunci este inacceptabil, chiar dacă tu crezi că e corect, căci acesta este doar un gând uman și nu va fi conform adevărului, indiferent cât de corect crezi tu că este. Dacă un lucru e bun sau rău trebuie determinat în funcție de cuvintele lui Dumnezeu. Oricât de corect crezi că este un lucru, cu excepția cazului în care există o bază pentru el în cuvintele lui Dumnezeu, este greșit și tu trebuie să renunți la el. Este acceptabil doar când este în conformitate cu adevărul, iar îndeplinirea datoriei tale poate fi conform standardelor doar dacă susține adevărurile-principii în acest fel. Mai exact, ce este datoria? Este o însărcinare încredințată de Dumnezeu oamenilor, face parte din lucrarea casei lui Dumnezeu și reprezintă o responsabilitate și o obligație care ar trebui să fie asumate de fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Este datoria cariera ta? Este o chestiune personală de familie? Este corect să spunem că, odată ce ți s-a dat o datorie, aceasta devine treaba ta personală? Categoric, lucrurile nu stau așa. Prin urmare, cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria? Acționând în acord cu cerințele, cuvintele și standardele lui Dumnezeu și comportându-te pe baza adevărurilor-principii, iar nu pe baza dorințelor omenești subiective. Unii oameni spun: „Odată ce mi s-a dat o datorie, nu este treaba mea personală? Datoria mea este răspunderea mea și lucrurile de care răspund nu reprezintă oare treburile mele personale? Dacă îmi voi face datoria ca pe o treabă personală, nu înseamnă asta că o voi face cum se cuvine? Aș face-o bine dacă nu aș trata-o ca fiind treaba mea personală?” Sunt aceste cuvinte corecte sau greșite? Sunt greșite; sunt în contradicție cu adevărul. Datoria nu reprezintă afacerea ta personală, este treaba lui Dumnezeu, face parte din lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să procedezi după cum îți cere Dumnezeu; doar îndeplinindu-ți datoria cu o inimă plină de supunere față de Dumnezeu te poți ridica la nivelul standardului. Dacă îți vei îndeplini mereu datoria conform propriilor noțiuni și închipuiri și conform propriilor înclinații, atunci nu vei îndeplini niciodată standardul. Dacă doar îți îndeplinești datoria așa cum dorești, asta nu înseamnă a ți-o îndeplini, întrucât ceea ce faci nu se află în sfera de gestionare a lui Dumnezeu, nu reprezintă lucrarea casei lui Dumnezeu; în schimb, îți conduci propria operațiune, îți duci la bun sfârșit propriile sarcini și, prin urmare, nu este un lucru pomenit de Dumnezeu. Vă este clară acum noțiunea de datorie? Care este adevărul de bază și fundamental care ar trebui pus în practică în îndeplinirea datoriei? E de a-ți dedica inima, mintea și eforturile pentru a-ți îndeplini bine îndatoririle. De ce atunci când își îndeplinesc îndatoririle atât de mulți oameni fac atâtea fapte rele, tulbură și perturbă lucrarea bisericii, ca în cele din urmă să fie eliminați? Deoarece acești oameni nu se sacrifică sincer pentru Dumnezeu. Ei încearcă mereu să cadă la învoială cu Dumnezeu și nu acceptă câtuși de puțin adevărul. Indiferent de cât de multă corupție dezvăluie sau cât de mult rău fac, nu caută niciodată rezolvarea prin intermediul adevărului. Ei nu se pocăiesc cu adevărat nici după ce sunt emondați de multe ori, ci continuă să săvârșească greșeli fără scrupule și să facă tot felul de fapte rele, dezvăluindu-și pe deplin esența rea. Aleșii lui Dumnezeu văd dincolo de aceste lucruri, sunt dezvăluiți și eliminați. E de-a dreptul insuportabil să urmărești cum își efectuează acești oameni îndatoririle. Nu sunt doar sub așteptări, ci complet incompetenți. Nu pot nici măcar să spele vasele fără să spargă un castron. Munca lor face mai mult rău decât bine. Indiferent cum ai părtășie cu ei despre adevăr, nu îl pot accepta și nu se pocăiesc nici măcar după ce sunt emondați. Dacă ai continua să folosești serviciile unei asemenea persoane, ea ar deveni un obstacol de-a lungul căii, un impediment care ar bloca și ar tulbura întreaga lucrare a bisericii. Spune-Mi, nu-i așa că acești oameni ar trebui înlocuiți și eliminați? (Așa ar trebui.) Atâta vreme cât cineva are chiar și un strop de conștiință și rațiune, atunci poate să se ocupe de sarcinile sale corespunzătoare, să își vadă de treburile specifice și să fie în stare să reflecteze la sine însuși în timp ce își îndeplinește îndatoririle. După ce își va observa greșelile și își va identifica problemele, va fi capabil să le corecteze imediat. După trei sau cinci ani în care va experimenta aceste lucruri, vor apărea schimbări. Astfel, va avea o bază și va fi relativ asigurat; în afara unor circumstanțe excepționale, această persoană nu are cum să fie eliminată. Dar aceia care cred în Dumnezeu ani întregi fără să accepte câtuși de puțin adevărul nu au cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și chiar pot face lucruri care să provoace tulburări și perturbări. Acest fel de persoană va fi în mod firesc eliminată, deoarece acești oameni mai degrabă ar muri decât să se pocăiască. Ei cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu sunt cu mult diferiți de non-credincioși. Ei toți sunt neîncrezători.

Să ai prea multe intenții personale este cel mai mare obstacol în realizarea datoriei tale. Atunci, care e condiția prealabilă ca să îți faci bine datoria? Este aceea că trebuie să renunți la diversele tale intenții. De exemplu, când s-a întâmplat ceva care te-a supărat foarte tare, dar ai și o datorie de îndeplinit, te confrunți cu o alegere. Acesta este un moment hotărâtor, unul foarte important. Chiar dacă s-ar putea să fii supărat și afectat emoțional sau să ai anumite probleme personale, trebuie să fii capabil să lași toate aceste lucruri deoparte și, mai întâi, să-ți faci bine datoria. Ar trebui să te gândești la propriile probleme doar atunci când circumstanțele nu îți afectează îndatoririle. Cum se spune atunci când îți pui în mod constant pe primul loc datoria? Se spune că îți respecți datoria, iar asta înseamnă că Îi ești loial lui Dumnezeu. Să renunți la intențiile și dorințele tale, la emoțiile și la chestiunile personale, să-ți faci datoria bine fără să fii constrâns și să duci la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu – asta înseamnă să renunți, să te răzvrătești împotriva trupului. Când unii oameni nu au îndeplinit încă nicio datorie, se gândesc: „Dumnezeu nu mi-a dat o datorie de realizat, dar inima mea e absolut sinceră. De ce nu vede niciodată Dumnezeu acest lucru?” Dar apoi, când biserica aranjează ca ei să îndeplinească o datorie, fac nazuri. Există unii oameni care nu pot îndeplini rolul de lider sau de lucrător sau care nu pot răspândi Evanghelia și nu au alte abilități speciale. Așa că biserica stabilește ca ei să se ocupe de găzduire, iar aceștia se gândesc: „Desigur, sunt în stare să fiu gazdă, dar, având în vedere calibrul și darurile mele, nu cumva biserica mă subestimează când îmi atribuie sarcina asta? Nu cumva sunt un pic supracalificat pentru această datorie?” Aparent, ei acceptă rânduielile bisericii, dar emoțiile lor potrivnice îi împiedică să lucreze din greu la îndatoririle lor. Ei își fac doar o mică parte din îndatoriri când sunt într-o pasă bună și nu și le îndeplinesc când sunt într-o pasă proastă, ignorându-și frații și surorile. De ce au aceste emoții și reacții? Este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă cineva față de datoria sa? Acești oameni nu sunt mulțumiți de îndatoririle lor. Care este sursa nemulțumirii lor? (Datoria care le-a fost dată nu le mulțumește preferințele trupești.) Și dacă ar fi satisfăcuți, atunci ar fi fericiți? Nu neapărat. S-ar putea să nu fie fericiți chiar dacă ar fi satisfăcuți, căci inimile acestor oameni nu cunosc niciodată mulțumirea. Acesta este felul în care își tratează îndatoririle oamenii care nu urmăresc adevărul. Oamenii vor întotdeauna să îndeplinească îndatoriri respectabile și care îi fac să arate bine și mai vor ca ele să fie ușoare și confortabile din punct de vedere fizic. Ei nu sunt dispuși să suporte vântul și soarele sau să îndure absolut nicio suferință în îndatoririle lor. Pe deasupra, mai vor să fie capabili să înțeleagă adevărul și să primească harul și binecuvântarea lui Dumnezeu prin intermediul îndatoririlor lor. Ei vor toate aceste lucruri. În cele din urmă, vor chiar ca Dumnezeu să le spună că și-au îndeplinit bine îndatoririle. Nu este asta o dorință deșartă din partea lor? Dacă nu vei putea renunța la această dorință deșartă, nu vei fi capabil să îți faci bine datoria. În trecut, deseori am spus pur și simplu că acest fel de persoană nu urmărește adevărul, dar acum, vorbind mai precis, zic că este prea lacomă și răzvrătită, că nu este câtuși de puțin loială datoriei sale și că nu se supune cu adevărat însărcinării date de Dumnezeu. Așadar, cum anume ar trebui să practici renunțarea la intențiile tale? Într-o privință, trebuie să fii cumpătat și să te răzvrătești împotriva lor. În altă privință, trebuie să te rogi și să ai dorința de a te supune. Trebuie să spui: „Dumnezeule, Tu ai orchestrat și ai rânduit această datorie pentru mine. Deși am o alegere trupească și nu vreau să îndeplinesc această datorie, dorința mea subiectivă este să mă supun Ție. Doar că sunt prea corupt și răzvrătit, iar calitatea umanității mele nu este bună. Te rog, disciplinează-mă!” Nu ți-ar permite acest lucru să îți faci datoria cu o mai mare puritate? Dacă cineva insistă să se agațe de propriile dorințe și refuză să renunțe la ele, dacă vede mereu gloria celor aleși să fie lideri și cum cei aleși să răspândească Evanghelia ajung să întâlnească o mulțime de oameni și să acumuleze cunoștință și experiență și apoi nu vrea să își facă propria datorie, este aceasta o atitudine de supunere? Este aceasta o atitudine de acceptare a orchestrărilor și a rânduielilor lui Dumnezeu? (Nu.) Te duci către vest când Dumnezeu îți spune să te duci către est și te plângi de El și Îl înțelegi greșit pentru că nu ți-a dat voie să mergi spre vest. Dacă te lupți mereu cu Dumnezeu, va mai lucra Duhul Sfânt asupra ta? Cu siguranță că nu va mai lucra. Ce stări și manifestări ies la iveală când Duhul Sfânt nu lucrează asupra cuiva? Un asemenea ins nu va înțelege cuvintele lui Dumnezeu când le va citi. Când va asculta părtășiile și predicile, nu va înțelege nimic, ba chiar va tot ațipi. Nu va fi capabil să vadă dincolo de orice i se întâmplă. Va specula și se va îndoi mereu: „Alți oameni pot pricepe atât de bine cuvintele lui Dumnezeu; eu de ce nu câștig nicio înțelegere spirituală atunci când le citesc? Stările lor sunt întotdeauna atât de pure și de eliberate; eu de ce mă simt mereu așa de mâhnit, de emotiv și de stingher? Lor le merge atât de bine în toate privințele. Ei au îndrumarea lui Dumnezeu. Eu de ce nu o am?” Nu poate vedea cauza tuturor acestor lucruri. Nu are o atitudine de supunere față de Dumnezeu. Cere mereu ca Dumnezeu să îi îndeplinească dorințele înainte să se străduiască din greu pentru datoria sa. Dacă nu obține ce vrea, devine negativ, opune rezistență și nu își face datoria. Ar lucra Dumnezeu într-un asemenea ins? Acestuia îi lipsește credința adevărată și dă din plin dovadă de răzvrătire și împotrivire. Dumnezeu poate doar să-l dea deoparte.

Cum ar trebui oamenii să-și trateze îndatoririle? Ar trebui să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să renunțe la toate intențiile lor. Ce intenții au oamenii? (Intențiile, planurile și preferințele lor trupești.) De exemplu, să spunem că îți face mare plăcere să vizitezi o familie gazdă. Ei fac o mâncare grozavă, casa lor e frumoasă și au aer condiționat și încălzire. Te gândești: „Ce bine ar fi dacă aș locui aici!” Și apoi te rogi: „Dumnezeule, mi-ai putea permite să locuiesc în gazdă la această familie? Știu că tânjesc după bunăstare și confort, dar nu pot să mă răzvrătesc împotriva acestei dorințe. Ține seama de statura mea mică și lasă-mă să merg acolo! Promit că voi lucra din greu pentru datoria mea, că voi fi loial și că nu Te voi trăda și nu Te voi mâhni.” Te rogi în acest fel vreo două săptămâni și apoi se stabilește să mergi într-un loc unde sunt condiții groaznice, iar tu te superi. Te plângi în sinea ta: „Nu ar trebui ca Dumnezeu să scruteze adâncul inimilor noastre? Dumnezeu nu are nici cea mai mică idee despre ce se află în inima mea. Am cerut ceva bun, iar El mi-a dat ceva de proastă calitate. Parcă e în mod voit împotriva mea.” Și apoi împotrivirea crește în tine și spui: „Dacă nu mă vei mulțumi, Dumnezeule, atunci nici eu nu Te voi mulțumi. Nu voi mai lucra din greu pentru datoria mea. Și nu îmi voi mai da toată silința până nu voi primi ceea ce vreau.” Înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Este aceasta îndeplinirea datoriei tale? Aceasta e răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, este o fire intransigentă. Spui: „Dacă Dumnezeu nu mă va mulțumi, nici eu nu-L voi mulțumi. Aceasta va fi atitudinea mea față de îndeplinirea datoriei. Dacă e să îmi fac datoria, Dumnezeu trebuie să mă mulțumească oarecum. Cum de alți oameni ajung să trăiască în case frumoase și eu nu? Cum de alți oameni ajung să își îndeplinească îndatoririle în medii frumoase, iar eu trebuie să mi le îndeplinesc pe ale mele într-unul sărăcăcios? De ce Dumnezeu nu îmi împlinește cerințele, deși eu îmi fac datoria?” Astfel sunt justificările pe care ți le tot repeți. Există o atitudine de supunere față de Dumnezeu în acest lucru? Înseamnă asta îndeplinirea datoriei tale cu conștiință și rațiune? Am mai zis și înainte aceste cuvinte: „Nu trebuie în niciun caz să concurezi cu Dumnezeu.” Asta înseamnă să concurezi cu Dumnezeu. Când te întreci cu Dumnezeu, ce atitudine va adopta El față de tine? (Dumnezeu nu va lucra. El mă va lăsa deoparte.) El te va lăsa deoparte și te va ignora. Te va lua Dumnezeu în serios? Nu va face asta. Dacă ai făcut un rău mic și nu este grav, El te va păstra și te va pune să mai muncești o vreme. Dar dacă ai comis prea multe fapte rele și ai tulburat și ai perturbat în mod grav lucrarea bisericii, atunci vei fi îndepărtat. Când ești păstrat să muncești, dacă într-un anumit moment te vei pocăi, Dumnezeu te va lumina. Dacă nu te pocăiești niciodată și ești mereu în competiție cu Dumnezeu, atunci ești, într-adevăr, prea ticălos și încăpățânat – și cine va suferi o pierdere în cele din urmă? Tu. Trebuie să înțelegi clar: a fi în competiție cu Dumnezeu este cel mai neplăcut lucru și cea mai mare problemă. Când totul merge bine, oamenii consideră că a crede în Dumnezeu este grozav și că nu au deloc noțiuni despre El. Dar când o mică nenorocire sau un mic ghinion se abate asupra lor, încep să aibă noțiuni despre Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât chiar se plâng de El și îndrăznesc să ridice vocile la El: „Chiar există dumnezeu? Unde este el? Eu sunt conducătorul suprem. Sunt cel mai măreț. Și îndrăznesc să mă întrec cu dumnezeu. Oricum, ce poate să-mi facă?” Dumnezeu nu-ți va face nimic, dar s-a descoperit că ești sordid, intransigent și deranjant. Ce înseamnă că ești deranjant? Înseamnă că nu iubești lucrurile pozitive. Nu ești dispus să I te supui lui Dumnezeu și, chiar și atunci când știi că El este Dumnezeu, nu ești capabil să I te supui. Îți este foarte dificil să accepți adevărul. Ești intransigent, ignorant și încăpățânat. Lui Dumnezeu Îi displac foarte mult oamenii de acest fel. Îți va fi foarte greu să îți faci în continuare datoria și ai putea fi dezvăluit și eliminat înainte să poți să muncești până la capăt. Acesta este rezultatul. Se vede deja foarte clar. Nu e acest lucru periculos? (Ba da.) Știind că e periculos, ce ar trebui oamenii să facă? În primul rând, trebuie să știe cine sunt. Trebuie să își cunoască locul și, de asemenea, să știe ce sunt. Oamenii sunt ființe create care nu trebuie în niciun caz să fie în competiție cu Dumnezeu; a face asta nu va aduce niciun rezultat. Dacă Dumnezeu va dori să-ți dea un lucru, chiar dacă nu-l dorești și nu l-ai cerut, El ți-l va da oricum – aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu va plănui să îți dea un lucru, dacă nu te va privi cu ochi buni, atunci nu va avea rost să I-l ceri. Dacă va plănui să-ți dea un lucru, dacă are grijă să fii îndrumat, ajutat și binecuvântat, atunci ți-l va da fără să-l mai ceri. Dacă va plănui să te încerce sau să te dezvăluie, atunci o va face intenționat și nu are rost să Îl implori. Aceasta este firea lui Dumnezeu. Oamenii nu trebuie să decidă cum Îl tratează pe Dumnezeu pe baza atitudinii Lui. Atunci, ce ar trebui să facă? (Să I se supună în toate privințele.) Așa este; ei ar trebui să I se supună. Să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu este cea mai mare înțelepciune, iar persoana care face acest lucru e înzestrată cu cea mai multă rațiune. Acei inși aroganți, neprihăniți de sine, cred că sunt tare deștepți și vicleni. Una e să încerci să îi păcălești pe ceilalți oameni – aceasta e o dezvăluire a corupției tale – dar în niciun caz nu trebuie să te lupți cu Dumnezeu, recurgând la micile tale înșelătorii. Nu trebuie să complotezi împotriva lui Dumnezeu pentru că, odată ce Îi stârnești mânia, moartea se va abate asupra ta.