Nu am terminat încă de disecat partea finală a poveștii „Pe cine să mă bazez?”, despre care tocmai am vorbit. Odată ce începe să creadă în Dumnezeu, o persoană vine înaintea Lui să se roage, să caute intențiile Lui, să accepte luminarea, iluminarea și călăuzirea Lui și să asculte fiecare cuvânt rostit chiar din gura lui Dumnezeu. În această perioadă, Dumnezeu folosește cuvinte clare pentru a le spune oamenilor care sunt intențiile Sale și tot ce trebuie să înțeleagă. Dumnezeu nu vrea să înțelegi doctrine și cuvinte și nici să înveți teologie. El nu folosește aceste cuvinte pentru a te educa să fii o persoană manierată, bună sau cu dorințe și aspirații – Dumnezeu nu vrea să fii o astfel de persoană. El vrea să-Și utilizeze cuvintele pentru a te ajuta să înțelegi de unde vin oamenii, cum ar trebui să trăiască și ce tip de cale ar trebui să urmeze. Totuși, după ce aud aceste cuvinte, oamenii nu țin seama de ele și se agață în continuare de propriile opinii și dorințe și chiar de propriile principii de comportament. De exemplu, unii spun: „Mi-am dorit dintotdeauna să fiu o persoană bună și nu cred că sunt prea departe de asta. Nu fac lucruri rele, nu le fac rău oamenilor, nu-i înșel și nu profit de ei și am devenit o persoană și mai bună de când am început să cred în Dumnezeu. Spun mereu adevărul, îi tratez pe alții cu sinceritate și ascult de rânduielile lui Dumnezeu și ale bisericii atunci când îmi îndeplinesc datoria – nu este suficient?” Oare au mulți oameni acest tip de gândire? Chiar pot credincioșii să răspundă cerințelor lui Dumnezeu bazându-se pe acest mod de gândire? Există multe adevăruri pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le înțeleagă și multe lecții de învățat. Îndeosebi, adevărurile referitoare la viziuni sunt adevăruri pe care credincioșii în Dumnezeu trebuie să le dețină, fiind lucruri care pun bazele. Dacă nu înțeleg nici măcar aceste adevăruri, pot să obțină mântuirea? Dacă se bazează doar pe închipuiri, au o părere bună despre ei înșiși și nu urmăresc adevărul, mai sunt oare calificați să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu sau încercările și rafinarea Lui? Pot să obțină curățirea lui Dumnezeu și să fie desăvârșiți de El? (Nu.) În mod sigur nu pot. Numărul oamenilor din cadrul bisericii care nu urmăresc adevărul poate fi mai mare de jumătate sau chiar mai mare. Când chibzuiți la această situație, v-ați spune în sinea voastră: „Dumnezeu a spus atât de multe, dar oamenii tot nu înțeleg, așa că de ce nu-i luminează El pe acești oameni ignoranți și nesăbuiți? De ce nu spune El ceva mai mult, nu face puțin mai multă lucrare și nu depune mai mult efort pentru ei? De ce nu-i mișcă Duhul Sfânt și nu-i disciplinează, așa încât acești oameni ignoranți să nu mai fie ignoranți, iar cei nesăbuiți să nu mai fie nesăbuiți? De ce nu procedează Dumnezeu așa?” Este greșit. Nu a zis Dumnezeu destule? Mulți spun că Dumnezeu spune prea multe, că vorbește prea detaliat și chiar că este prea repetitiv. Știe deci cineva de ce trebuie El să vorbească astfel? Pentru că oamenii sunt prea intransigenți și răzvrătiți, nu acceptă niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu depun efort pentru adevăr – Dumnezeu nu-i va forța pe oamenii de acest fel. Dacă oamenii nu-I acceptă cuvintele, cum îi tratează El? Dumnezeu nu face niciodată nimic cu forța, așa lucrează El. Deja a spus atât de multe cuvinte, încât oamenii nici măcar nu le pot citi pe toate, deci cum îi poate forța pe oameni? De ce nu înțeleg ei intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu? Protagonista poveștii, care a trăit o viață plină de durere, a citit și ea cuvintele lui Dumnezeu și a ascultat predicile Lui, ba chiar și-a petrecut tot timpul îndeplinindu-și datoria în biserică, dar, în cele din urmă, nu a înțeles pe cine anume se putea baza sau cum a apărut dorința ei și dacă aceasta se putea împlini sau nu – trebuie să existe o problemă în acest caz. De fapt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, aceasta e o problemă foarte simplă. Trebuie doar să schimbi direcția, să te îndrepți în direcția dată de Dumnezeu și pe calea spusă de El, să crezi, să accepți, să te supui și să practici în mod statornic, fără îndoieli sau rețineri. Dar oamenii nu pot face asta. Ei se agață de propriile noțiuni, închipuiri și speranțe, precum și de iluziile ascunse în inimile lor. Ba chiar consideră aceste lucruri drept un fir de pai de care să se agațe sau, chiar mai rău, drept temelia pe care se bazează în existența lor, lăsând deoparte cuvintele lui Dumnezeu și direcția dată de El și ignorându-le. Deci cum tratează Dumnezeu acest lucru? Dacă nu recunoști și nu accepți lucrurile bune care ți se oferă, Dumnezeu ți le ia. Ce a câștigat o persoană odată ce îi sunt luate aceste lucruri? Nimic. Prin urmare, în adâncul inimii ei, această protagonistă nu mai știa răspunsurile la întrebări precum: „Este într-adevăr Dumnezeu Cel pe care mă pot baza? Pe cine mă pot baza, de fapt? Pe cine mă pot baza pentru a supraviețui, a obține binecuvântări și a-mi câștiga destinația viitoare?” Devenise deja tot mai nedumerită în legătură cu aceste întrebări. În final, care a fost regretul care i-a rămas în adâncul inimii? Că nu avea pe cine să se bazeze, în cine să aibă încredere. Cât de tragică și de deplorabilă a fost viața ei! Era nedumerită cu privire la semnificația rânduielilor Creatorului pentru oameni în această viață, nu știa aceste lucruri. După ce trecuse astfel prin viață și ajunsese la bătrânețe, tot nu putea să înțeleagă pe deplin, să ajungă la o concluzie exactă sau să găsească o direcție și un scop precis în viață – când n-a putut obține nimic din toate acestea, ce a făcut Dumnezeu în privința asta? A tras o linie sub viața acestei persoane. Dumnezeu făcuse deja tot ce s-ar fi putut face. Rânduise medii, o luminase și o îndrumase și chiar îi dăduse motivația de a-și continua viața când suferea cel mai mult sau când se confrunta cu situații disperate. Dumnezeu îi îngăduise cu iubire și sprijin nețărmurit să trăiască până în acest punct. Și cu ce scop? Pentru a o face să se schimbe. Care este rostul de a te schimba? De a înțelege că nu există nimeni pe care te poți baza, că nu trebuie să te bazezi pe nimeni, că nu trebuie să încerci să-ți creezi o viață fericită pe cont propriu, că nu trebuie să dai naștere dorințelor și că, în afară de Creator, nimeni nu-ți poate orchestra sau controla destinul, nici măcar tu însuți. Care este alegerea pe care ar trebui să o faci? Să vii înaintea Creatorului fără cuvinte de nemulțumire sau cerințe, să asculți ce spune El și să-I urmezi calea. Fie că e vorba de durere sau de boală, totul face parte din viața umană care trebuie experimentată. Când o linie e pe cale să fie trasă sub viața unei persoane și ea nu înțelege toate acestea, ce altceva face Dumnezeu? Nu mai face nimic, ceea ce înseamnă și că Dumnezeu a renunțat la acea persoană. De ce nu mai face nimic? Pentru că persoana a trăit mereu în cadrul noțiunilor sale, în cadrul dorințelor și perseverenței sale și a tratat tot ce a orchestrat Dumnezeu cu o atitudine intransigentă, încăpățânată, neprihănită de sine și competitivă. Prin urmare, când viața unei persoane este pe cale să se încheie și ea a trecut pas cu pas prin aceste medii sau procese pregătite de Dumnezeu, dar cunoștințele sale despre Creator nu s-au schimbat câtuși de puțin și nu înțelege deloc destinul vieții umane, este de la sine înțeles ce înseamnă viața ei, iar Creatorul nu va mai interveni și nu va mai face nimic. Acesta este modul în care lucrează Dumnezeu.

Ce noțiuni și închipuiri iau naștere în oameni ca urmare a modului în care lucrează Dumnezeu? Când văd că Dumnezeu îi elimină pe alții, unii oameni capătă noțiuni și spun: „Această persoană a cunoscut atât de multă durere în viață, nu-I este milă Creatorului de ea?” Ce reprezintă mila? (Dăruirea harului.) Poate dăruirea harului să determine destinul cuiva? Îi poate schimba destinul? Îi poate schimba opiniile? (Nu.) Prin urmare, indiferent câte binecuvântări, haruri și plăceri materiale îi dăruiește Creatorul unei persoane, dacă aceste lucruri nu o pot îndemna sau ajuta să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu sau să meargă pe calea cea dreaptă în viață și, în cele din urmă, să meargă pe calea indicată oamenilor de Dumnezeu și să înțeleagă ce sunt toate lucrurile pe care le experimentează în viața ei, atunci toată lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu asupra sa va fi în zadar și, cu siguranță, va fi trasă o linie sub perioada din viață în care acea persoană a crezut în Dumnezeu. Ce noțiuni au tendința să ia naștere în oameni? „Dumnezeu e tolerant și răbdător, iar dragostea Lui e puternică și vastă. De ce nu poate iubi o astfel de persoană?” Cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu? Oare o iubește cu adevărat pe acea persoană sau nu? A produs dragostea Lui vreun rezultat asupra acelei persoane? Când nu există niciun rezultat, cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu? Cum se manifestă firea Lui? Cum procedează Dumnezeu în lucrarea Sa? De fapt, înainte să facă ceva, El a ales deja acea persoană, a lucrat asupra ei și S-a gândit cum să-i prestabilească întreaga viață și să o orchestreze potrivit căii Sale. Intențiile lui Dumnezeu se află în spatele tuturor acestor lucruri. Nu este aceasta dragostea Lui? (Ba da.) Deja este dragostea Lui. Pe măsură ce acea persoană trece prin fiecare proces din viața ei, Dumnezeu îi arată milă și grijă, o protejează, îi dăruiește motivație și stabilește unele medii, protejând-o constant în timp ce-și îndeplinește misiunea în această viață. Pe parcursul acestui proces, oricât de perseverentă, încăpățânată, arogantă sau intransigentă este acea persoană, Dumnezeu o ajută permanent să treacă fără probleme prin viață, potrivit căii Lui, cu dragostea și mărinimia Creatorului și cu responsabilitatea lui Dumnezeu. Indiferent câte primejdii și ispite întâmpină în viață sau chiar de câte ori se simte disperată și vrea să se sinucidă, Dumnezeu o îndrumă prin această viață potrivit căii Sale. Fără îndrumarea lui Dumnezeu, cu siguranță n-ar trece prin viață fără probleme, deoarece ar fi asaltată de tot soiul de tentații, ispite sau primejdii. Așadar, aceasta e întru totul dragostea lui Dumnezeu. În noțiunile lor, oamenii cred că dragostea lui Dumnezeu ar trebui să fie lipsită de astfel de dureri, necazuri și lucruri contrare sentimentelor lor. De fapt, Dumnezeu le acordă permanent milă, har și binecuvântări, într-un mod iubitor și tolerant. În cele din urmă, El exprimă și adevărul cu mare răbdare și dragoste, pentru ca oamenii să înțeleagă adevărul și să câștige viața. Dumnezeu folosește diverse metode pentru a obține rezultate, îndrumând oamenii pas cu pas așa încât să înțeleagă viața umană și să știe să ducă o viață plină de sens. Care este scopul lui Dumnezeu când Își face lucrarea astfel? Vorbind la un nivel mai puțin profund, scopul Său este ca oamenii să se poată elibera de toată durerea care se abate asupra lor în viață, precum și de toată durerea pe care o provoacă ei înșiși; la un nivel mai profund, scopul Său este să-i facă să trăiască fericiți, să-și trăiască viața ca oameni normali, reali și să trăiască sub îndrumarea Creatorului. Toată lumea are însă libertate. Dumnezeu a creat liberul arbitru și facultatea de a gândi pentru oameni. Ulterior, ei au acceptat multe lucruri din această lume și societate, cum ar fi cunoștințele, cultura tradițională, tendințele sociale, educația familială și așa mai departe. Dumnezeu a urât mereu aceste lucruri care vin de la Satana și le expune, astfel încât oamenii să cunoască absurditatea și ipocrizia lor și incompatibilitatea lor deplină cu adevărul. Totuși, Dumnezeu nu-i izolează niciodată pe oameni și nu-i ține la distanță față de aceste lucruri satanice. Dimpotrivă, îi lasă să le experimenteze și să le deslușească așa cum sunt și, prin aceasta, să câștige experiențe corecte de viață și o înțelegere corectă. Când întregul proces se încheie și Dumnezeu a făcut tot ce se cuvine să facă, oamenii câștigă atât cât sunt capabili să câștige. Așadar, în această etapă finală, ce noțiuni iau naștere în oameni? Că Dumnezeu a abandonat pe cineva, ceea ce le dă senzația că El nu ține seama de sentimentele lor. Atunci ei simt că fărâma de speranță pe care acea persoană a fost capabilă să o pună în Dumnezeu a fost spulberată, simțind că este oarecum o cruzime. Când au această senzație de cruzime, noțiunile lor sunt și ele expuse. Vrei să fii un om bun și să ajuți acea persoană să fie mântuită. Este ceva util? Acea persoană a crezut în Dumnezeu atâția ani fără să urmărească deloc adevărul și nu a câștigat nimic. Vrei să-ți fie milă de ea și să o ajuți, dar poți să o aprovizionezi cu adevărul? Poți să-i dai viață? Pur și simplu nu poți face asta, așa că de ce ai noțiuni despre Dumnezeu? Lucrarea pe care o face El este corectă și rezonabilă pentru toți. Dacă ei personal nu acceptă adevărul și nu se supun lucrării lui Dumnezeu, cum poți să te plângi că Dumnezeu nu i-a mântuit? Cu siguranță aici există destul de multe noțiuni ale oamenilor. Aceștia nutresc foarte multe noțiuni despre lucrarea lui Dumnezeu, cum ar fi: „Din moment ce Dumnezeu a făcut atât de multe, de ce nu realizează pe deplin această ultimă etapă? Nu pare să fie ceea ce vrea să facă, nici n-ar trebui făcut de Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu a făcut o lucrare atât de măreață, ar trebui să le îngăduie tuturor celor care cred în El să fie mântuiți. Doar o astfel de realizare ar fi rezultatul perfect al lucrării Lui. De ce a eliminat Dumnezeu această persoană? Este ceva ce Îi contrazice dragostea și mila față de oameni și este posibil ca aceștia să înțeleagă greșit! De ce ar face Dumnezeu lucrurile astfel? Nu este ușor nepăsător față de sentimentele oamenilor?” Chiar așa e firea dreaptă a lui Dumnezeu. Aceasta este firea Lui dreaptă. Experimentați-o și, într-o zi, veți înțelege.

Discuția pe care tocmai am purtat-o se referă la unele dintre noțiunile și închipuirile oamenilor privind lucrarea lui Dumnezeu. Unele dintre ele sunt închipuiri ale oamenilor, iar altele sunt cerințele lor de la Dumnezeu, altfel spus, oamenii cred că Dumnezeu ar trebui să facă una sau alta. Când lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor tale și intră în conflict cu cerințele sau închipuirile tale, te vei supăra și întrista și-ți vei spune: „Nu ești dumnezeul meu, dumnezeul meu n-ar fi așa cum ești tu.” Dacă El nu este Dumnezeul tău, atunci cine este dumnezeul tău? Când aceste lucruri nu sunt rezolvate, oamenii trăiesc adesea în aceste stări și noțiuni, iar în mintea lor adoptă deseori aceste noțiuni și cerințe pentru a evalua lucrarea lui Dumnezeu, pentru a judeca dacă felul în care procedează este bine sau rău și pentru a evalua corectitudinea căii pe care merg – acest lucru va duce la necazuri. Urmezi o cale care nu are nicio legătură cu cerințele lui Dumnezeu, așadar chiar dacă aparent Îl urmezi pe Dumnezeu și Îi asculți predicile și cuvintele, va consta rezultatul final în dobândirea mântuirii? Nu. Prin urmare, pentru a dobândi mântuirea prin credința în Dumnezeu, nu este cert că, acceptând lucrarea Lui și intrând în viața bisericii, vei face parte din lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și că vei fi unul dintre cei pe care Dumnezeu îi va mântui și desăvârși, ceea ce înseamnă că ai fost deja mântuit sau că vei fi mântuit cu siguranță. Nu este cazul. Sunt doar noțiuni și închipuiri umane, precum și un raționament și o judecată umană.

Rezumați voi: care sunt noțiunile umane implicate în această poveste pe care tocmai v-am spus-o? După ce le-ați rezumat, citiți-le cu voce tare. (Dumnezeule, am rezumat patru noțiuni: în primul rând, oamenii simt că Dumnezeu ar trebui să le îndeplinească dorințele și lucrurile pe care le urmăresc, dacă sunt rezonabile și nu merg prea departe. În al doilea rând, au impresia că, dacă Dumnezeu a plătit un preț atât de mare lucrând asupra lor și ei tot nu înțeleg, Dumnezeu ar trebui să facă o lucrare supranaturală pentru a-i lumina instantaneu și a-i anunța care este calea cea dreaptă în viață, în loc să-i facă să sufere atât de multe greutăți în viață, să-i facă să bâjbâie pe cont propriu, să experimenteze personal și să treacă prin evenimente. În al treilea rând, oamenii au noțiuni despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Potrivit lor, dacă Dumnezeu a plătit un preț atât de mare lucrând asupra lor, în cele din urmă trebuie să existe un rezultat final, și anume că trebuie să fie câștigați de Dumnezeu. În al patrulea rând, în spatele credinței oamenilor în Dumnezeu există ceva din mentalitatea de a-și încerca norocul.) Mai sunt și altele? Cine Îmi poate spune? (O altă noțiune este că, întrucât Dumnezeu a lucrat în toți acești ani și a făcut o lucrare atât de măreață, ar trebui să câștige mai mulți oameni și că, în cazul în care câștigă doar câțiva oameni, nu este lucrarea lui Dumnezeu.) Sunt cinci noțiuni. Mai sunt și altele? (M-am gândit la una, și anume că, atunci când oamenii au unele experiențe speciale, cum ar fi să fie arestați și persecutați, iar pe parcurs au interacțiuni sincere cu Dumnezeu și o mărturie sinceră, le consideră un fel de capital și cred că pot câștiga aprobarea lui Dumnezeu și, astfel, șansele lor de supraviețuire vor fi mai mari, fiindcă au o astfel de mărturie bazată pe experiență.) (În plus, din punctul de vedere al oamenilor, cu cât lucrarea lor este mai importantă și cu cât plătesc un preț mai mare, cu atât mai mult vor câștiga aprobarea lui Dumnezeu și cu atât este mai probabil să fie mântuiți.) Altfel spus, oamenii cred că șansele lor de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu depind de prețul pe care îl plătesc și că acestea două trebuie să fie direct proporționale, și nu invers proporționale sau fără legătură, și că trebuie să fie legate între ele – aceasta este o noțiune. Am ajuns la șapte. Ce altceva? (Există un alt aspect, și anume părerea oamenilor că, dacă Dumnezeu vrea ca ei să înțeleagă adevărul, ar putea să-i lumineze pentru a-i face să înțeleagă și că n-ar trebui să-i testeze pe oameni, să-i priveze de unele lucruri sau să-i facă să sufere, deoarece Dumnezeu îi iubește pe oameni, iar a-i face să sufere nu este dragoste.) Aceasta e o noțiune despre dragostea lui Dumnezeu. Ce alte noțiuni mai există? (Oamenii cred că ar fi mai bine ca Dumnezeu să-i câștige pe toți. Satana ar fi umilit și, în plus, Dumnezeu va fi câștigat omenirea. Dar, de fapt, acesta este un mod de gândire egoist și abject al oamenilor, fiind doar pentru binele propriu.) Au o închipuire perfectă privind rezultatele lucrării lui Dumnezeu. Aceasta e o noțiune. Pe lângă acel scop egoist și abject al oamenilor, ei cred că toate acestea pe care le face Dumnezeu ar trebui să aibă un început și un sfârșit, iar finalul trebuie să fie perfect, în acord cu dorințele lor, în concordanță cu închipuirile lor și cu năzuința lor de a avea lucruri frumoase. Totuși, când lucrarea lui Dumnezeu se încheie, deseori faptele nu sunt în concordanță cu închipuirile oamenilor și este posibil ca finalul tuturor acestora să nu fie perfect, așa cum își închipuie ei. Desigur, ei nu vor să vadă că nu vor rămâne mulți oameni când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu, la fel ca în Epoca Legii, când au fost puțini credincioși ca Iov care se temeau de Dumnezeu și se fereau de rău. Oamenii simt că rezultatele lucrării lui Dumnezeu nu ar trebui să fie așa, deoarece El este atotputernic și așa definesc ei atotputernicia Lui. Această definiție a atotputerniciei lui Dumnezeu este în sine o noțiune, un concept de perfecționism închipuit de oameni, neavând nicio legătură cu ceea ce vrea să facă Dumnezeu și cu principiile pe baza cărora Își săvârșește lucrarea. Ce alte noțiuni mai există? (Când cred în Dumnezeu, oamenii nu reflectează la calea pe care merg, nici la modul în care se pot elibera de corupție și obține mântuirea. În schimb, consideră că Dumnezeu este atotputernic și că oamenii se vor schimba dacă Dumnezeu spune că îi va face să se schimbe.) Dumnezeu le spune oamenilor cum să se schimbe, dar ei nu-I pun cuvintele în practică și nu se schimbă, chiar dorind întruna să fie scutiți de acest efort și să fie schimbați de Dumnezeu. Aceasta e un fel de închipuire deșartă și un fel de noțiune. Mai sunt altele? (Oamenii cred că o persoană care a suferit mult și a ajuns în multe impasuri în viață ar trebui să aibă un final bun în cele din urmă și că Dumnezeu n-ar trebui să renunțe la ea. În final, când nu este câștigată de Dumnezeu, iar El vrea să renunțe la această persoană, oamenii vor adopta perspectiva „persoanei bune” în privința tuturor lucrurilor făcute de Dumnezeu și vor simți că acțiunile Lui sunt prea nepăsătoare față de sentimentele lor și prea crude.) Care este problema aici? Ați descris doar câteva chestiuni și unele dintre înțelegerile voastre perceptuale, fără să menționați că aceasta e o problemă referitoare la noțiuni. Care este noțiunea principală a oamenilor în acest caz? Aceștia cred că Dumnezeu mântuiește o persoană în funcție de cât de deplorabilă este și de cât de mult a suferit. Cred că, atunci când Dumnezeu decide finalul persoanei, ar trebui să-Și arate inima milostivă, mărinimia, toleranța, dragostea și mila, deoarece această persoană a suferit atât de mult și viața ei este de-a dreptul deplorabilă. Indiferent dacă acea persoană înțelege sau nu adevărul și indiferent cât de mult se supun lui Dumnezeu, oamenii cred că El nu ar trebui să țină cont de aceste lucruri, ci să ia în considerare cât de deplorabilă este persoana respectivă, că a suferit multă durere, că se agață cu atâta tenacitate de visul ei și să facă o excepție, îngăduindu-i să fie mântuită – aceasta e o noțiune a oamenilor. Ei au multe „ar trebui” și le folosesc pe toate pentru a determina ce ar trebui să facă Dumnezeu și pentru a-I defini acțiunile. Când faptele dezvăluie că Dumnezeu nu a făcut lucrurile astfel, între oameni și Dumnezeu intervine un dezacord și înlăuntrul oamenilor apare înțelegerea greșită a lui Dumnezeu. Așadar, este doar o înțelegere greșită? De aici ia naștere și răzvrătirea oamenilor. Acestea sunt relele și consecințele pe care le atrag noțiunile asupra oamenilor.

În centrul discuțiilor noastre se află noțiunile. Prin povestea despre care tocmai am discutat, oamenii pot vedea că protagonista a folosit multe noțiuni pentru a evalua tot ce orchestrase Dumnezeu și, după tot ce i s-a întâmplat protagonistei și după modul în care a tratat-o Dumnezeu, oamenii își formează multe gânduri și cerințe în privința lui Dumnezeu – toate acestea fiind noțiuni. Spune-Mi, ce alte noțiuni au oamenii? (Ei cred că, întrucât Dumnezeu a făcut o lucrare atât de măreață, ar trebui să câștige mai mulți oameni. Dar Dumnezeu spune că, dacă poate câștiga doar câțiva oameni, doar atâția va câștiga, prin urmare ei cred că lui Dumnezeu nu-I place să câștige mulți oameni și, astfel, încetează să urmărească.) Noțiunile afectează ceea ce urmăresc oamenii. Trebuie făcută o corecție aici. Nu e ca și cum lui Dumnezeu nu I-ar plăcea să câștige mulți oameni; Îi place. Există o întrebare aici. Când Dumnezeu determină în cele din urmă finalul oamenilor, pe ce bază spune El că nu va mai lucra asupra lor și, în schimb, va renunța la ei? Dumnezeu are un standard aici, care este totodată un principiu și o cerință minimă. Dacă ai noțiuni despre acest standard, principiu sau cerință minimă sau dacă nu-l poți vedea limpede, în sinea ta vor lua naștere unele conflicte cu Dumnezeu sau închipuiri despre El. Unii spun: „Dumnezeu a depus atât de mult efort asupra ei, dar femeia nu s-a schimbat și n-a renunțat la dorința ei, ba chiar s-a agățat de ea și n-a venit înaintea lui Dumnezeu, prin urmare, Dumnezeu a renunțat la ea.” Este acesta principalul motiv pentru care a renunțat la ea? (Nu.) Atunci care a fost principalul motiv? La sfârșitul acestei povești, când protagonista a îmbătrânit, deși înfățișarea ei s-a schimbat și anii au trecut peste ea, iar vremurile s-au schimbat, ce a rămas la fel a fost dorința ei și aceste iluzii aproape încețoșate ale ei. Ce a făcut-o, așadar, să se agațe în continuare de o astfel de dorință? (O fire intransigentă, răzvrătită.) Așa este, faptul că nu iubea și nu urmărea adevărul, nu accepta cuvintele lui Dumnezeu și nu practica adevărul a dus la un astfel de rezultat. Firile ei corupte de aroganță, intransigență și încăpățânare au făcut-o să se agațe în continuare de propriile dorințe și idealuri și au împiedicat-o să-și abandoneze idealurile. Care a fost cauza? Firile ei corupte au fost cauza. Prin urmare, ori de câte ori Dumnezeu vede că o persoană ajunge la capătul drumului, iar firea ei este tot intransigentă, arogantă și încăpățânată, ce înseamnă asta? Pe parcursul lucrării lui Dumnezeu, deși această persoană pare la exterior că-L urmează pe Dumnezeu și își îndeplinește datoria, ea nu practică și nu experimentează cuvintele lui Dumnezeu în tot ce face și, în esență, nu are deloc intrare în viață. Așadar, oare astfel de oameni acceptă și se supun cu adevărat lucrării lui Dumnezeu? (Nu.) Așa este. Drept rezultat, vor fi în cele din urmă abandonați de Dumnezeu. Au parcurs toată calea vieții lor și, deși au venit înaintea lui Dumnezeu în timpul vieții și au înțeles că toate acestea au fost orchestrate de Creator, că destinul oamenilor este rânduit de Creator, în perioada în care L-au urmat pe Dumnezeu și I-au ascultat cuvintele, firea lor intransigentă, arogantă și încăpățânată nu s-a schimbat deloc, nici chiar la sfârșit, așa încât acest rezultat este de la sine înțeles. Acesta e standardul final al lui Dumnezeu – principiul Lui – pentru renunțarea la cineva. Indiferent ce păreri au oamenii sau ce evaluări realizează despre acest principiu și standard al lui Dumnezeu, El nu va fi influențat de oameni și va face orice se cuvine să facă. Dacă nu interacționezi cu această persoană și nu înțelegi care este esența ei lăuntrică și firea ei, luându-i în considerare doar înfățișarea, nu vei înțelege niciodată principiul și baza acțiunilor lui Dumnezeu și vei judeca acțiunile și verdictul Lui cu privire la această persoană. Dați-Mi voie să vă întreb: de ce ar aplica Dumnezeu acest tip de tratament unei persoane atât de deplorabile, cuiva care a cunoscut tot soiul de dureri în viață, care a experimentat o viață plină de durere? De ce ar renunța Dumnezeu la ea? Nimeni nu vrea să vadă acest rezultat, dar el este într-adevăr o realitate și există cu adevărat. De ce o tratează Dumnezeu astfel? Dacă Dumnezeu ar lucra asupra unei astfel de persoane încă zece ani, s-ar schimba acea persoană, judecând după ceea ce urmărește, după firea ei și calea pe care merge? (Nu.) Dacă ar lucra asupra ei încă 50 de ani și ar lăsa-o să trăiască puțin mai mult, s-ar schimba? (Nu.) De ce nu s-ar schimba? (Conform naturii-esenței sale, nu este cineva care urmărește adevărul, prin urmare, oricât de mulți ani ar mai crede în Dumnezeu, nu se va schimba.) Cine poate spune într-un mod mai exact? (Calea pe care merge este greșită, nu este calea urmăririi adevărului. Aceasta înseamnă că, indiferent de câți ani crede în Dumnezeu, va fi inutil. Chiar dacă ar crede în Dumnezeu încă 10 sau 20 de ani, calea pe care merge și direcția vieții sale nu se vor schimba.) Exact așa este. Are noțiuni și închipuiri înlăuntrul ei. Nu urmărește adevărul, înțelegerea adevărului și intrarea în adevăr. Tot ce urmărește este aparența de a urmări continuu, dar esența rămâne complet neschimbată. Crede în Dumnezeu timp de 10 sau 20 de ani fără să urmărească adevărul sau timp de 30 sau 50 de ani și tot nu urmărește adevărul, iar ceea ce dezvăluie în ultimă instanță și ceea ce trăiește nu se schimbă niciodată. Acest lucru este determinat de natura-esența ei și este întocmai tipul de fire pe care îl are. Nu s-a schimbat niciodată, iar noțiunile și închipuirile sale despre Dumnezeu nu s-au schimbat niciodată. Deci are Dumnezeu principii privind tratarea unei astfel de persoane? Fără îndoială. Oamenii se prefac mereu că sunt buni, gândindu-se cât de toleranți și grozavi sunt. Dar este toleranța ta la fel de mare ca toleranța lui Dumnezeu? Este iubirea ta la fel de mare ca iubirea Lui? (Nu.) Deci care e toleranța lui Dumnezeu? Cum poți să-ți dai seama că El este tolerant și iubitor? Dumnezeu folosește diverse moduri benefice oamenilor pentru a-i aduce înaintea Lui, pentru a-i face să-I asculte și să-I înțeleagă cuvintele și pentru a-i determina să treacă prin viață și să practice conform cerințelor Sale. Dar acea persoană nu acceptă și se agață de propriile opinii până la capăt. Renunță așadar Dumnezeu la ea pe parcursul experienței ei de viață? (Nu.) Dumnezeu nu renunță. În fiecare etapă a vieții ei, în tot ceea ce face pentru ea și în tot ce-i cere să experimenteze, Dumnezeu Își ia responsabilitatea în serios până la capăt. Care este scopul Lui când Își asumă responsabilitatea până la capăt? De a putea vedea un rezultat bun, de a putea vedea un rezultat satisfăcător și agreabil pentru persoana respectivă, astfel încât să se poată bucura de adevărata fericire pe care și-o dorește – aceasta e toleranța lui Dumnezeu. Dar care e rezultatul pe care îl vede El în cele din urmă? Oare vede Dumnezeu rezultatul pe care vrea să-l vadă în cele din urmă? (Nu.) Nu-l vede, deja nu se vede nicio speranță la orizont. Ce înseamnă atunci când Dumnezeu nu vede nicio speranță? Înseamnă că nu mai are nicio speranță de la această persoană. Folosind cuvintele omenirii, este deznădăjduit. Dacă există o rază de speranță, Dumnezeu nu va renunța. Aceasta e toleranța și dragostea lui Dumnezeu. El Își exercită în mod practic toleranța și dragostea asupra oamenilor, în loc să spună doar cuvinte goale. În final, ce vede Dumnezeu la această persoană este că firea ei coruptă nu s-a schimbat, încăpățânarea ei încă persistă și dorința îi rămâne în adâncul inimii. Deși persoana vrea să fie binecuvântată, când vine înaintea lui Dumnezeu, nu renunță la nimic. În schimb, își păstrează această dorință derizorie toată viața, se agață de ea toată viața și o ține strâns toată viața. La suprafață, persoana se lasă în mâinile lui Dumnezeu și își lasă viața și toate rudele în mâinile Lui. Dar care e realitatea? Vrea să aibă singură control, să aibă control asupra oamenilor din jurul ei, asupra rudelor sale și asupra propriei persoane și, în plus, vrea să se bazeze unii pe ceilalți – nu lasă cu adevărat toate acestea în mâinile lui Dumnezeu. Indiferent cum privești, drumul pe care merge această persoană nu este cel de a urmări calea lui Dumnezeu, nici nu este cel de a îndeplini în mod intenționat cerințele lui Dumnezeu. Nu alege deloc să urmeze calea lui Dumnezeu. A suferit atât de mult și a experimentat atât de multe lucruri extraordinare în viața sa, dar tot nu a determinat-o să abandoneze imaginea frumoasă și fericită despre viață pe care și-a format-o și nici nu a făcut-o să reflecteze în vreun fel. Ce fel de persoană este aceasta? Oamenii de acest fel sunt prea intransigenți. Dacă nu urmăresc adevărul și nu urmează calea cea dreaptă în viață, acesta este rezultatul final. În cele din urmă, ce a făcut Dumnezeu a fost deja tot ce ar fi putut să facă. Deja a depășit închipuirile oamenilor și a mers mai departe decât pot ajunge ei. Dumnezeu le-a dat oamenilor prea mult. Pe baza corupției, firii și atitudinii lor față de Dumnezeu, ei nu merită aceste lucruri și nici aceste binecuvântări. Dar renunță Dumnezeu? El săvârșește multă lucrare înainte de a renunța. Le dăruiește fără rezerve dragostea, mila, harul și binecuvântările Sale. Dar după ce au primit aceste lucruri de la Dumnezeu, care este, în schimb, atitudinea lor? Îl evită în continuare și stau la distanță de El și, deseori, se îndoiesc de El în sinea lor, se feresc de El, intră în conflict cu El și renunță. De ce vrea acea persoană să se bazeze constant pe alții pentru a-și crea o viață fericită? Nu reușește să creadă în Dumnezeu. Nu crede că Dumnezeu îi poate conduce pe oameni pe calea cea dreaptă și îi poate face fericiți. Simte mereu că propria cale este corectă. Dacă Dumnezeu ar fi putut să o ajute și ar fi condus-o să-și îndeplinească obiectivele conform căii pe care a ales-o și conform cerințelor ei, acea persoană ar fi acceptat și s-ar fi supus. Cu toate acestea, Dumnezeu exprimă adevărul pentru a-i face pe oameni să se întoarcă la El, astfel încât să poată accepta adevărul și să trăiască o viață plină de sens, iar acest lucru este în contradicție cu noțiunile acelei persoane. Prin urmare, vrea să meargă pe propria cale și să-și trăiască propria viață. Este de părere că trebuie doar să se bazeze pe ea însăși și pe alții și că nu-și poate atinge obiectivele bazându-se pe Dumnezeu. Întrucât nu-I înțeleg intențiile și doar se agață de noțiunile lor, oamenii se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Doar cei care văd că Dumnezeu este adevărul, calea și viața, care văd că oamenii sunt corupți la extrem și au nevoie de mântuirea lui Dumnezeu și care văd că numai tot ce face Dumnezeu este adevărul și că totul este menit să mântuiască omenirea de influența Satanei și să o aducă spre o destinație frumoasă – numai astfel de oameni Îl pot privi cu admirație pe Dumnezeu, se pot baza pe El, Îl pot urma până la capăt și nu-L părăsesc niciodată.

Tocmai am avut părtășie despre atitudinea lui Dumnezeu față de o persoană și, de asemenea, despre diversele moduri în care Dumnezeu lucrează în rândul și asupra oamenilor. Dacă își formează noțiuni despre aceste lucruri, oamenii ar trebui adesea să examineze, să reflecteze, să înțeleagă și apoi să se schimbe. Care este scopul schimbării? Dacă își dau seama că acestea sunt noțiuni și închipuiri și își dau seama cum săvârșește de fapt Dumnezeu lucrurile, mai sunt oamenii predispuși la a-și forma noțiuni și mai greșite și mai distorsionate despre Dumnezeu? Tot este posibil, fiindcă oamenii sunt răzvrătiți și au gânduri active, așa că sunt predispuși la a-și forma tot soiul de noțiuni diferite despre Dumnezeu. O noțiune dă naștere alteia, care, la rândul ei, dă naștere altora și apar constant tot felul de noțiuni. În timp ce își formează noțiuni despre Dumnezeu, oamenii Îl înțeleg greșit neîncetat, reflectează și apoi înțeleg neîncetat adevărul, iar pe parcursul acestui proces, ajung treptat să-L cunoască pe Dumnezeu. Care este motivul pentru care oamenii nu pot ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu? Nu știu ce sunt noțiunile și nu recunosc noțiunile din ei înșiși, nici nu reflectează asupra noțiunilor lor și nu renunță niciodată la ele. Se concentrează doar pe a se agăța de ele și nu depun niciodată efortul de a afla sau de a înțelege cum lucrează Dumnezeu sau care este esența lucrării Lui. Astfel, pe lângă firile corupte ale oamenilor, între ei și Dumnezeu intervine încă un lucru care afectează, de asemenea, mântuirea oamenilor. Așadar, în timp ce se ocupă de firile lor corupte, oamenii trebuie să capete o înțelegere mai fină și mai detaliată a noțiunilor umane. Care este scopul înțelegerii și rezolvării noțiunilor umane? Este oare de a renunța la ele? Este ca oamenii să poată pătrunde în adevărul-realitate cât mai repede posibil, să înțeleagă în ce anume dorește Dumnezeu să pătrundă ei și să înțeleagă cum procedează El. Dacă Dumnezeu ar proceda așa cum îți închipui, ar putea lucrarea Lui asupra ta să fie eficientă? Nu, n-ar putea. De exemplu, există unele lucruri în privința cărora Dumnezeu nu te luminează niciodată. În schimb, stipulează în termeni clari cum să le faci, iar tu trebuie, pur și simplu, să le faci. Dar aștepți mereu ca Dumnezeu să te miște și să te lumineze și, drept rezultat, această așteptare întârzie lucrarea, nu-ți îndeplinești datoria în mod corespunzător și ajungi să fii înlocuit. Care a fost cauza acestei situații? (Noțiunile au fost cauza.) Privind situația acum, noțiunile oamenilor le afectează intrarea? (Da.) În ce măsură o afectează? Cel puțin, afectează înțelegerea adevărului și intrarea lor în realitate; în cel mai rău caz, afectează alegerile corecte ale oamenilor și îi determină cu ușurință să meargă pe calea greșită. Oamenii Îl vor înțelege greșit pe Dumnezeu cu cea mai mare probabilitate atunci când au noțiuni. De exemplu, Dumnezeu îi emondează, judecă și mustră pe oameni exclusiv pentru a obține rezultate pozitive, astfel încât oamenii să capete o mai bună înțelegere în privința lor și să se căiască într-adevăr. Cu toate acestea, ei cred că Dumnezeu este în mod intenționat împotriva lor și că vrea în mod deliberat să-i dezvăluie și să-i elimine. Indiferent ce spune sau face Dumnezeu, ei cred întotdeauna ce este mai rău despre El și sunt de părere că Dumnezeu nu are dragoste față de ei, iar cei care practică adevărul chiar sunt tratați ca niște neghiobi. Dumnezeu le arată oamenilor calea cea dreaptă și le îngăduie să practice adevărul și să trăiască în lumină, dar ei aleg în schimb să trăiască în întuneric conform filosofiilor satanice și logicii satanice. Astfel, calea pe care merg nu este calea mântuirii. Dacă insiști să te împotrivești lui Dumnezeu, oare nu te îndepărtezi tot mai mult de lucrarea Lui? Pe măsură ce te îndepărtezi tot mai mult de calea mântuirii, vei fi întru totul eliminat. Există o zicală în Biblie: „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21). Este moartea ceva grav? În contextul zilelor de pe urmă, moartea nu este gravă, dar pieirea, da. Moartea nu înseamnă pieire, în timp ce pieirea implică în mod inevitabil lipsa unui final – a fi mort pentru totdeauna. În trecut, se spunea că oamenii pot muri din cauza prostiei. Dar, în zilele noastre, prostia nu e mare lucru. Cine nu face lucruri prostești? Nici să mori nu e mare lucru, fiindcă moartea nu înseamnă neapărat pieire. Deci, de ce pier oamenii? Pier din cauza încăpățânării și îndărătniciei lor, ceea ce este mult mai grav decât să moară din cauza prostiei, deoarece nu există niciun final. De ce spun că încăpățânarea și îndărătnicia pot duce la pieirea oamenilor? Are legătură cu problema căii pe care merg oamenii. Ce fel de fire este încăpățânarea? Intransigență. A avea o fire intransigentă este foarte problematic. Uneori oamenii nu înțeleg și vor doar să facă lucrurile într-un fel, iar alteori înțeleg, dar vor totuși să facă lucrurile în acel fel, fără să respecte cerințele lui Dumnezeu. În plus, îndărătnicia este și ea un tip de fire – altfel spus, a nu asculta de rațiune – și implică aroganță și răutate. Dacă aceste două firi nu se schimbă, pot conduce în cele din urmă la pieirea cuiva. Este aceasta o chestiune simplă? O puteți aplica în cazul vostru? Ar trebui să înțelegeți ce îi pot determina să facă firile arogante și rele pe oameni. Tot ceea ce fac, indiferent cine sunt, este făcut în fața lui Dumnezeu, Creatorul, iar Dumnezeu va da verdicte în privința oamenilor pe baza firii Sale drepte. Deci, pentru oamenii cu firi arogante și rele, care sunt consecințele lucrurilor pe care le fac? De ce s-ar putea spune că acestea sunt consecințe ireversibile? Ar trebui să înțelegeți cu toții asta, nu-i așa? Bine atunci, nu vom mai discuta despre noțiunile implicate în această poveste.

Referitor la noțiunile oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu, vă puteți gândi dacă există altele despre care nu am vorbit? Sunt noțiunile pe care le-ați auzit astăzi singurele pe care le au oamenii despre lucrarea lui Dumnezeu? Dacă vorbim despre judecată, mustrare, încercări, rafinare, emondare, precum și despre dezvăluirea și desăvârșirea oamenilor, la ce conținut se referă toate acestea? Ce fel de oameni emondează, judecă și mustră Dumnezeu? Ce fel de oameni se confruntă cu încercări și rafinare? Făcând aceste lucruri și folosind aceste metode pentru a lucra asupra oamenilor, Dumnezeu are un principiu și un domeniu, care se bazează pe statura oamenilor, pe ceea ce urmăresc aceștia și pe umanitatea lor, precum și pe măsura în care înțeleg adevărul – nu voi vorbi în detaliu despre asta astăzi. Pe scurt, Dumnezeu îi emondează și disciplinează pe oameni, îi judecă și mustră și îi supune încercărilor și rafinării – El lucrează asupra oamenilor conform acestor câteva etape. Principiul lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor și etapa în care se face lucrarea se bazează pe statura unei persoane. Termenul „statură” vă poate părea oarecum gol. Statura este măsurată în principal pe baza gradului în care o persoană înțelege adevărul, a normalității relației dintre ea și Dumnezeu și, de asemenea, pe baza măsurii în care persoana se supune lui Dumnezeu. Dacă facem o distincție bazată pe acestea, oare s-au confruntat acum majoritatea oamenilor cu judecata, mustrarea, încercările și rafinarea? Pentru unii oameni, ar putea fi încă devreme pentru aceste etape; aceștia le pot vedea, dar nu pot ajunge la ele, în timp ce pentru alții, o astfel de priveliște este întrucâtva înfricoșătoare. Pe scurt, aceste moduri sunt etapele pe care le parcurge Dumnezeu pentru a-i mântui pe oameni și a-i desăvârși, iar El determină aceste etape pe baza definițiilor exacte ale tuturor aspectelor diferite ale unei persoane. Nimic din lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra oamenilor nu este arbitrar. Dumnezeu Își face lucrarea pas cu pas, pe baza unor principii. El Se uită la ceea ce urmărești și la umanitatea ta, precum și la gradul tău de percepție, la atitudinea cu care te ocupi de tot felul de oameni, evenimente și lucruri din viața de zi cu zi și așa mai departe. Pe baza acestor lucruri, El determină cum să lucreze asupra oamenilor și cum să-i îndrume. Dumnezeu are nevoie de o perioadă de timp în care să observe o persoană. El nu ajunge la un verdict pripit, bazat pe unul sau două lucruri – nu este niciodată atât de impulsiv în privința lucrurilor pe care le săvârșește asupra oricărei persoane. Unii spun: „Mi-e frică de modul în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe Iov. Dacă mi s-ar întâmpla vreodată asta, n-aș fi în stare să fiu martor pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu chiar mi-ar lua totul așa? Ce m-aș face?” Nu-ți face griji, Dumnezeu nu va lucra niciodată asupra ta atât de arbitrar, nu trebuie să-ți fie frică. De ce nu trebuie să-ți fie frică? Înainte să-ți fie frică, trebuie să te convingi cu un fapt și să te gândești la statura ta. Ai credința lui Iov, supunerea lui și frica lui de Dumnezeu? Ai gradul de loialitate și de deplinătate al lui Iov când urmezi calea lui Dumnezeu? Evaluează aceste lucruri și, dacă nu ai niciunul dintre ele, poți fi sigur că Dumnezeu nu te va supune încercărilor și rafinării, deoarece statura ta nu se ridică la înălțimea așteptărilor și este foarte departe. De asemenea, oamenii au unele noțiuni și închipuiri – precum și suspiciune, spaimă sau evitare și precauție – privind încercările și rafinarea lui Dumnezeu. Odată ce oamenii vor dobândi o înțelegere detaliată a acestor lucruri și a modului în care lucrează Dumnezeu, noțiunile lor despre lucrarea Lui vor dispărea treptat, iar ei se vor concentra pe a urmări adevărul și a depune efort privind cuvintele lui Dumnezeu. El rostește aceste cuvinte pentru a atinge acest scop. Urmându-L pe Dumnezeu, trebuie să înțelegi cum lucrează și cum îi mântuiește pe oameni. Dacă ești realmente o persoană care urmărește adevărul, mergi și fă lucrurile conform cerințelor lui Dumnezeu. Nu te uita la El prin lentile colorate și nu-ți folosi mintea meschină ca să pătrunzi mintea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegi care sunt mai exact principiile lucrării lui Dumnezeu, care sunt principiile după care îi tratează pe oameni, în ce măsură lucrează asupra unei persoane și care este standardul Lui de măsură. Odată ce înțelegi aceste lucruri, ce ar trebui să faci în continuare? Ce vrea Dumnezeu să vadă nu este că renunți la urmărirea adevărului, nici nu vrea să vadă atitudinea cuiva care se consideră o cauză pierdută. Vrea să vadă că, odată ce înțelegi toate aceste fapte adevărate, poți urmări adevărul cu mai multă statornicie, îndrăzneală și încredere în sine, recunoscând clar că Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Când ajungi la capătul drumului, atât timp cât ai atins standardul stabilit de Dumnezeu pentru tine și ești pe drumul spre mântuire, El nu va renunța la tine. Cam atât pentru moment despre noțiunile oamenilor, despre judecată, mustrare, încercări, rafinare și emondare. Există în continuare o mulțime de aspecte detaliate, prea multe pentru a fi explicate clar în această scurtă discuție. Ar fi necesar să dau câteva exemple despre modul în care oamenii manifestă și dezvăluie aceste noțiuni în viața de zi cu zi și, de asemenea, ar fi necesar să spun câteva povești scurte și să includ câteva personaje și intrigi simple, astfel încât să puteți înțelege sau interpreta noțiunile oamenilor prin aceste exemple din viața reală și să puteți realiza că aceste lucruri sunt noțiuni în dezacord cu realitatea și complet în contradicție cu principiile și standardele lui Dumnezeu. El nici măcar nu face asta, așa că de ce continui să te gândești și să speculezi orbește? Dacă trăiești constant în propriile noțiuni și închipuiri, nu vei merge absolut niciodată pe calea urmăririi adevărului conform cerințelor lui Dumnezeu și vei fi mereu departe de cerințele Lui. Dacă vei continua așa, nu vei avea nicio cale de practică și vei fi mereu supus constrângerilor. Oriunde ai merge, vei ajunge într-un impas la fiecare cotitură, neștiind ce să faci și nimic nu-ți va merge câtuși de puțin bine. Ca urmare, în cele din urmă nu vei avea nici măcar dreptul să primești judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Cât de deplorabil ar fi!

Când vine vorba de credința în Dumnezeu, nimeni nu a fost sincer cu voi până acum. Acum este vremea să fim sinceri, deoarece este momentul decisiv! Timpul se scurge, așa că nu tratați credința în Dumnezeu ca pe o joacă. Dumnezeu a hotărât să-i facă pe oameni desăvârșiți și să-i mântuiască, dorind să înfăptuiască minuțios această lucrare. Cum procedează El ca să o înfăptuiască minuțios? Spunându-le oamenilor toate aspectele adevărului, astfel încât să-l poată pricepe clar și să nu rătăcească drumul. Dumnezeu te va disciplina atunci când rătăcești drumul. Dacă te abați adesea, mergând pe propria cale, Dumnezeu va continua să te disciplineze până când te vei întoarce pe calea cea dreaptă. În cele din urmă, dacă Dumnezeu a făcut tot ce a putut, iar tu încă n-ai îndeplinit cerințele Lui, cine mai este de vină? Nu poți da vina decât pe tine. În acel moment, tot ce le rămâne de făcut oamenilor este să se bată cu pumnii în piept și să plângă amarnic. Care este cel mai important lucru când vine vorba de înțelegerea adevărului de către oameni? Ei trebuie să accepte adevărul și, după ce l-au acceptat, trebuie să poată căuta adevărul și să-l raporteze la viața lor zilnică. Doar astfel pot ajunge treptat la o înțelegere autentică a adevărului. Când asculți predici și obții o înțelegere a sensului lor literal, ai impresia că înțelegi – aceasta nu este în realitate o înțelegere a adevărului. E doar o înțelegere a doctrinei. Odată ce înțelegi asta când asculți, trebuie să raportezi în viața reală cele auzite la propria stare și propria intrare, așa încât să poți ajunge să te cunoști pe tine însuți și să poți practica adevărul. Doar asta înseamnă că intri în adevărul-realitate. Dacă nu practici astfel, adevărul nu are nicio legătură cu tine, cuvintele lui Dumnezeu nu au nicio legătură cu tine și, prin urmare, Dumnezeu nu are nicio legătură cu tine. Dacă nu practici adevărul, nu vei câștiga nimic!

11 octombrie 2018

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.