Ce alte noțiuni există în inimile voastre și vă pot influența îndeplinirea îndatoririlor? Ce noțiuni vă influențează și guvernează adesea în viețile voastre? Când ți se întâmplă anumite lucruri care nu sunt pe placul tău, noțiunile tale apar în mod natural și apoi te plângi lui Dumnezeu, te cerți și concurezi cu El, iar acestea declanșează o transformare rapidă în relația ta cu Dumnezeu: treci de la modul în care erai la început, simțind că Îl iubești atât de mult pe Dumnezeu și că Îi ești foarte loial și dorind să-ți dedici întreaga viață Lui, la a te răzgândi brusc, nedorind să-ți mai îndeplinești datoria sau să-I fii loial lui Dumnezeu și îți regreți credința în El, regreți că ai ales această cale și chiar te plângi că ai fost ales de Dumnezeu. Ce alte noțiuni pot provoca subit o schimbare a relației tale cu Dumnezeu? (Când Dumnezeu rânduiește o situație ca să mă încerce și mă dezvăluie, iar eu simt că nu voi avea un final bun, îmi formez noțiuni despre Dumnezeu. Simt că am credință în El și Îl urmez și că mi-am făcut mereu datoria, prin urmare, atât timp cât nu mă lepăd de Dumnezeu, El n-ar trebui să mă abandoneze.) Acesta e un tip de noțiune. Aveți deseori astfel de noțiuni? Care este modul în care înțelegeți abandonarea de către Dumnezeu? Credeți că, dacă Dumnezeu vă părăsește, înseamnă că nu vă vrea și nu vă va mântui? Acesta e un alt tip de noțiune. Deci cum ia naștere o astfel de noțiune? Provine din imaginația voastră sau are vreo bază? De unde știi că Dumnezeu nu-ți va da un final bun? Ți-a spus Dumnezeu personal? Astfel de gânduri sunt delimitate exclusiv de tine. Acum știi că aceasta e o noțiune; întrebarea esențială este cum să o rezolvi. De fapt, oamenii au multe noțiuni despre credința în Dumnezeu. Dacă îți poți da seama că ai o noțiune, atunci ar trebui să știi că e greșită. Așadar, cum ar trebui rezolvate aceste noțiuni? În primul rând, trebuie să vezi limpede dacă aceste noțiuni provin din cunoaștere sau din filosofii satanice, unde se află greșeala, unde se ascunde răul și, odată ce ai văzut asta clar, vei fi capabil în mod firesc să renunți la noțiune. Totuși, nu e același lucru cu rezolvarea ei completă; trebuie să cauți în continuare adevărul, să vezi care sunt cerințele lui Dumnezeu și apoi să diseci noțiunea potrivit cuvintelor Sale. Când poți discerne clar faptul că noțiunea e greșită, că e ceva absurd, că este complet în dezacord cu adevărul, înseamnă că ai rezolvat, în principiu, noțiunea. Dacă nu cauți adevărul, dacă nu compari noțiunea cu cuvintele lui Dumnezeu, nu vei fi capabil să discerni clar greșeala noțiunii și, în consecință, nu vei putea să renunți pe de-a-ntregul la ea; chiar dacă știi că este o noțiune, tot nu vei fi neapărat capabil să renunți complet la ea. În astfel de situații, când noțiunile tale sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu și, chiar dacă s-ar putea să realizezi că noțiunile tale sunt greșite, însă inima ta tot se agață de ele și știi sigur că noțiunile tale sunt în contradicție cu adevărul, dar, în inima ta, încă mai crezi că pot fi justificate, atunci nu vei fi o persoană care înțelege adevărul, iar oamenii ca tine nu au o intrare în viață și statura lor este prea plină de lipsuri. De pildă, oamenii sunt sensibili în special în ceea ce privește propriul final și propria destinație, precum și privind ajustările datoriei lor și înlocuirea în datoria lor. Unii oameni trag deseori concluzii greșite despre astfel de lucruri, crezând că, imediat ce sunt înlocuiți în datoria lor și nu mai au niciun statut sau când Dumnezeu spune că nu-I mai place de ei sau nu-i mai vrea, atunci s-a terminat pentru ei. Aceasta e concluzia la care ajung. Își spun în sinea lor: „N-are niciun rost să cred în Dumnezeu; El nu mă vrea și finalul meu e deja hotărât, deci ce rost are să mai trăiesc?” Alții, auzind astfel de gânduri, le consideră rezonabile și demne – dar ce fel de gândire este, de fapt, aceasta? Este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, înseamnă că se lasă pradă disperării. De ce se lasă pradă disperării? Pentru că nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, nu pot vedea limpede cum îi mântuiește El pe oameni și nu au credință adevărată în Dumnezeu. Știe Dumnezeu când se lasă oamenii pradă disperării? (Da.) El știe, deci cum îi tratează pe oamenii de acest fel? Oamenii își formează un tip de noțiune și spun: „Dumnezeu a depus un efort atât de minuțios pentru om, a făcut multă lucrare în fiecare persoană și a depus mult efort; nu-I este ușor să aleagă și să mântuiască o persoană. Dumnezeu va suferi atât de mult dacă o persoană cade pradă disperării și va spera în fiecare zi ca aceasta să-și revină.” Acesta este înțelesul la nivel superficial, dar, de fapt, e și o noțiune a omului. Dumnezeu are o anumită atitudine față de astfel de oameni: dacă te lași pradă disperării și nu încerci să înaintezi, El te va lăsa să alegi singur; nu te va obliga să faci ceva împotriva voinței tale. Dacă spui: „Încă vreau să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată, să fac tot ce pot pentru a practica așa cum cere Dumnezeu și să mulțumesc intențiile lui Dumnezeu. Îmi voi folosi toate înzestrările și talentele și, dacă nu sunt în stare de nimic, voi învăța să mă supun și să fiu ascultător; nu-mi voi abandona datoria”, Dumnezeu spune: „Dacă ești dispus să trăiești astfel, atunci continuă să urmărești, dar trebuie să faci așa cum cere Dumnezeu; standardele cerute de El și principiile Sale nu se schimbă.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că doar oamenii se pot abandona pe ei înșiși; Dumnezeu n-ar abandona niciodată pe cineva. Pentru oricine este capabil să dobândească în cele din urmă mântuirea și să-L privească pe Dumnezeu, stabilește o relație normală cu El și poate veni înaintea Lui, acesta nu este un lucru care poate fi realizat după ce dă greș sau este emondat o singură dată sau după ce este judecat și mustrat o singură dată. Înainte ca Petru să fie desăvârșit, a fost rafinat de sute de ori. Dintre cei care rămân după ce au muncit până la sfârșit, nu va fi nimeni care să fi trecut prin încercări și rafinare doar de opt sau zece ori înainte de a ajunge până la capăt. Indiferent de câte ori este testat și rafinat cineva, nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? (Ba da, este.) Când poți privi dragostea lui Dumnezeu, poți înțelege apoi atitudinea Lui față de om.

Când citesc cuvintele lui Dumnezeu și văd că El îi condamnă pe oameni în cuvintele Sale, unele persoane își formează noțiuni și se simt dezorientate. De exemplu, cuvintele lui Dumnezeu spun că nu accepți adevărul, prin urmare Dumnezeu nu te place sau nu te acceptă, că ești un răufăcător, un antihrist, că El Se supără doar privindu-te și că nu te vrea. Oamenii citesc aceste cuvinte și își spun: „Aceste cuvinte mă vizează pe mine. Dumnezeu a stabilit că nu mă vrea și, întrucât m-a abandonat, nici eu nu voi mai crede în Dumnezeu.” Există unii care, când citesc cuvintele lui Dumnezeu, își formează adesea noțiuni și înțelegeri greșite din cauză că Dumnezeu expune stările corupte ale oamenilor și spune unele lucruri care-i condamnă pe oameni. Ei devin negativi și slabi, crezând despre cuvintele lui Dumnezeu că se refereau la ei, că Dumnezeu renunță la ei și nu îi va mântui. Ei devin negativi până la lacrimi și nu mai vor să-L urmeze pe Dumnezeu. Aceasta este, de fapt, o înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Când nu înțelegi semnificația cuvintelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să încerci să-L caracterizezi pe Dumnezeu. Nu știi ce fel de persoane abandonează Dumnezeu sau în ce circumstanțe renunță El la oameni sau în ce circumstanțe îi dă El la o parte; există principii și contexte pentru toate aceste lucruri. Dacă nu ai o perspectivă completă asupra acestor chestiuni detaliate, vei fi foarte predispus la hipersensibilitate și te vei delimita pe baza unui singur cuvânt de la Dumnezeu. Nu este acest lucru problematic? Când Dumnezeu îi judecă pe oameni, care este principalul aspect al lor pe care El îl condamnă? Ceea ce Dumnezeu judecă și expune sunt firile corupte și esențele corupte ale oamenilor, El le condamnă firile și naturile satanice, El condamnă diferitele manifestări și comportamente ale răzvrătirii și opoziției lor față de Dumnezeu, El îi condamnă pentru că nu pot să I se supună lui Dumnezeu, că I se împotrivesc mereu și pentru că au întotdeauna propriile motivații și scopuri – dar o astfel de condamnare nu înseamnă că Dumnezeu i-a abandonat pe oamenii cu firi satanice. Dacă acest lucru nu îți este clar, atunci îți lipsește capacitatea de a înțelege, ceea ce te face un pic asemănător oamenilor bolnavi mintal, care nu au niciodată încredere în nimic și Îl interpretează mereu greșit pe Dumnezeu. Astfel de oameni sunt lipsiți de credință adevărată, prin urmare, cum ar putea ei să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt? Auzind o singură declarație de condamnare de la Dumnezeu, crezi că, fiind condamnați de Dumnezeu, oamenii au fost abandonați de El și nu vor mai fi mântuiți și, din această cauză, devii negativ și te lași pradă disperării. Asta înseamnă să-L interpretezi greșit pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu a abandonat oamenii. Ei L-au interpretat greșit pe Dumnezeu și s-au abandonat pe ei înșiși. Nimic nu este mai important decât momentul în care oamenii se abandonează pe sine, îndeplinind cuvintele Vechiului Testament: „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21). Niciun comportament nu este mai prostesc decât atunci când oamenii se lasă pradă disperării. Uneori citești cuvintele lui Dumnezeu care par să caracterizeze oamenii; de fapt, ele nu caracterizează pe nimeni, ci reprezintă expresia intențiilor și părerilor lui Dumnezeu. Acestea sunt cuvinte de adevăr și principiu, nu caracterizează pe nimeni. Cuvintele rostite de Dumnezeu în perioadele de mânie sau furie reprezintă, de asemenea, firea lui Dumnezeu, aceste cuvinte sunt adevărul și, mai mult decât atât, ele aparțin principiului. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dumnezeu rostește asta cu scopul de a le permite oamenilor să înțeleagă adevărul și principiile; categoric nu o face pentru a îngrădi pe cineva. Acest lucru nu are nimic de-a face cu destinația și recompensa finală a oamenilor și cu atât mai puțin reprezintă pedeapsa supremă a oamenilor. Acestea sunt doar cuvinte rostite pentru a-i judeca și emonda pe oameni, sunt rezultatul mâniei cauzate de faptul că oamenii nu se ridică la înălțimea așteptărilor Lui și sunt spuse pentru a-i trezi pe oameni, pentru a-i îndemna, și sunt cuvinte din inima lui Dumnezeu. Și totuși, unii oameni cad și se leapădă de Dumnezeu din cauza unei singure declarații de judecată din partea Lui. Astfel de oameni nu știu ce este bun pentru ei, sunt insensibili la rațiune, nu acceptă deloc adevărul. Unii oameni se simt slabi o perioadă de timp și apoi vin din nou înaintea lui Dumnezeu, gândind: „Nu este în regulă, trebuie să-L urmez pe Dumnezeu în continuare și să fac așa cum cere El. Dacă nu-L urmez pe Dumnezeu sau nu-mi îndeplinesc datoria bine, viața mea va fi lipsită de valoare. Ca să trăiesc o viață semnificativă, trebuie să-L urmez pe Dumnezeu.” Așadar, cum Îl urmează ei pe Dumnezeu? Trebuie să experimenteze lucrarea Sa. A-ți afirma doar credința în Dumnezeu, fără a experimenta lucrarea Sa, nu înseamnă că-L urmezi pe Dumnezeu. Faptul că, anterior, nu ți-ai îndeplinit cu loialitate datoria și nu ai fost dispus să accepți puțină emondare – este aceasta atitudinea pe care ar trebui să o aibă cineva când acceptă lucrarea lui Dumnezeu? Neacceptarea emondării și faptul că te plângi în permanență când suferi puțin – ce fel de fire este aceasta? Ar trebui să reflectezi la tine însuți, să vezi ceea ce cere Dumnezeu și să procedezi așa cum cere El. Dacă Dumnezeu spune că nu ești destul de bun, atunci nu ești destul de bun și nu ar trebui să-ți folosești noțiunile și închipuirile pentru a delimita lucrurile sau a te împotrivi Lui; ar trebui să te supui și să recunoști că nu ești destul de bun. Nu vei avea atunci o cale de practicare? Poate cineva să-L părăsească, totuși, pe Dumnezeu când este în stare să practice adevărul și să I se supună? Nu, nu poate. Există momente când crezi că Dumnezeu te-a abandonat, dar, de fapt, Dumnezeu nu te-a abandonat, doar te lasă deoparte, pentru ca tu să poți reflecta asupra propriei persoane. S-ar putea ca Dumnezeu să te găsească detestabil și să nu dorească să-ți acorde atenție, dar nu S-a lepădat cu adevărat de tine. Există cei care depun un efort pentru a-și îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu, dar din cauza esenței lor și a diverselor lucruri care se manifestă în ei, Dumnezeu vede că aceștia nu iubesc adevărul și nu-l acceptă deloc, prin urmare chiar Se leapădă de ei; nu au fost cu adevărat aleși, ci doar au făcut temporar un serviciu. Totodată, există unii pe care Dumnezeu face tot posibilul pentru a-i disciplina, mustra, judeca și chiar a-i condamna și blestema, folosind diverse moduri de a-i trata, care nu sunt în acord cu noțiunile omului. Unii oameni nu înțeleg intenția lui Dumnezeu și cred că El Se ia de ei și este jignitor. Sunt de părere că nu există nicio demnitate în a trăi înaintea lui Dumnezeu, nu mai doresc să-I facă rău și părăsesc biserica. Ba chiar cred că există rațiune în a acționa așa și, astfel, Îi întorc spatele lui Dumnezeu – dar, de fapt, El nu Se lepădase de ei. Oamenii de acest fel nu au idee despre intenția lui Dumnezeu. Sunt puțin prea sensibili, mergând chiar până la a renunța la mântuirea lui Dumnezeu. Oare chiar au conștiință? Există momente în care Dumnezeu Se ferește de oameni și momente în care El îi lasă la o parte pentru o vreme, astfel încât ei să poată reflecta asupra lor înșiși, dar Dumnezeu nu S-a lepădat de ei; El le dă ocazia să se căiască. Dumnezeu Se leapădă cu adevărat doar de cei răi, care săvârșesc multe fapte rele, de neîncrezători și de antihriști. Unii oameni spun: „Mă simt lipsit de lucrarea Duhului Sfânt și mult timp am fost fără luminarea Duhului Sfânt. S-a lepădat Dumnezeu de mine?” Aceasta este o concepție greșită. Există aici și o problemă care ține de fire: oamenii sunt hipersensibili, își urmează întotdeauna propriul raționament, sunt întotdeauna încăpățânați și lipsiți de raționalitate – nu este aceasta o problemă legată de fire? Tu spui că Dumnezeu S-a lepădat de tine, că nu te va mântui, deci ți-a stabilit El finalul? Dumnezeu ți-a spus doar câteva cuvinte mânioase. Cum ai putea să spui că El a renunțat la tine, că El nu te mai vrea? Există ocazii în care nu poți simți lucrarea Duhului Sfânt, dar Dumnezeu nu te-a privat de dreptul de a-I citi cuvintele și nici nu ți-a hotărât finalul sau ți-a retezat calea spre mântuire – așadar, de ce ești atât de supărat? Ești într-o stare proastă, există o problemă cu motivele tale, există probleme cu gândul și cu punctul tău de vedere, starea ta de spirit este pervertită – și totuși nu încerci să rezolvi aceste lucruri căutând adevărul, ci, în schimb, Îl interpretezi greșit și te plângi de Dumnezeu în mod constant și împingi responsabilitatea asupra Lui și chiar spui: „Dumnezeu nu mă vrea, așa că nu mai cred în El.” Nu ești absurd? Nu ești irațional? Acest tip de persoană este prea emotivă, lipsită complet de rațiune, incapabilă să asculte de logică. Are cea mai mică probabilitate să accepte adevărul și îi va fi foarte greu să obțină mântuirea.

Rețineți aceste cuvinte: Petru a fost desăvârșit fiind rafinat de sute de ori. În noțiunile și închipuirile voastre, a fi rafinat de sute de ori înseamnă a trăi o viață spectaculoasă, cu nenumărate greutăți pentru a-L urma pe Dumnezeu și, în cele din urmă, a fi răstignit cu capul în jos. Nu este cazul; e doar o noțiune a omului. De ce spun că e o noțiune a omului? Pentru că oamenii nu înțeleg ce sunt încercările lui Dumnezeu și că fiecare încercare este rânduită și realizată de mâna Lui; oamenii nu înțeleg aceste „sute de ori”, motivul pentru care Dumnezeu l-a rafinat pe Petru de sute de ori, cum s-a ajuns la aceste „sute de ori” sau care a fost cauza principală – ei nu cunosc aceste lucruri, bazându-se în schimb mereu pe noțiunile și închipuirile lor pentru a înțelege lucrurile, ca urmare Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu. Sunt incapabili să înțeleagă anumite cuvinte ale lui Dumnezeu pe care nu le-au experimentat. În viața reală, dacă Dumnezeu ar binecuvânta, îndruma și vorbi calm cu fiecare persoană, atunci încercările ar fi întotdeauna doar vorbe goale pentru oameni și nimic altceva decât un cuvânt, o definiție, un concept. Cu toate acestea, Dumnezeu înfăptuiește deseori această lucrare asupra ta: făcându-te acum să te îmbolnăvești, alteori să te confrunți cu ceva neplăcut și să devii descurajat și slab, făcându-te acum să întâmpini o situație dificilă, căreia îi faci față cu greu și nu știi cum să procedezi corect – ce sunt aceste lucruri pentru tine? Când vine vorba de toate aceste lucruri neplăcute, toate aceste suferințe, dificultăți sau greutăți și chiar ispite ale Satanei, dacă le poți considera întotdeauna încercări pe care ți le-a dat Dumnezeu, fiecare fiind una dintre sutele de încercări și dacă le poți accepta și căuta adevărul din ele, atunci starea ta va cunoaște o transformare și relația ta cu Dumnezeu se va îmbunătăți. Totuși, dacă respingi încercările atunci când te confrunți cu ele, încercând în permanență să te ascunzi de ele, să te împotrivești și să te opui lor, atunci aceste „sute de încercări” vor fi mereu pentru tine doar vorbe goale, care nu se vor împlini niciodată. De exemplu, cineva are o atitudine rea față de tine și, necunoscând cauza, te simți nefericit. Dacă trăiești în irascibilitate și în limitele trupului tău, ai o scuză să fii la rândul tău dezagreabil cu acea persoană – dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Dar dacă trăiești înaintea lui Dumnezeu și vrei să accepți desăvârșirea și mântuirea Lui, ar trebui să privești tot ce întâmpini drept o încercare de la Dumnezeu și să o accepți; în realitate, acesta este unul dintre modurile diferite în care te testează Dumnezeu. După o astfel de părtășie, vă simțiți acum mult mai eliberați și mult mai despovărați în inimile voastre? Dacă puteți să practicați în conformitate cu aceste cuvinte, să vă comparați comportamentul și opiniile cu aceste cuvinte, vă va fi de mare ajutor când va fi nevoie să vă supuneți orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu în viețile voastre zilnice.

Care sunt principalele aspecte ale discuției de astăzi despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu? Un aspect este comportamentul exterior al oamenilor, care se poartă la fel de fals ca fariseii, dându-se atât de rafinați și curtenitori; un alt aspect este cel privind mâncarea, hainele, cazarea și călătoriile; un altul este aspectul înțelegerii credinței în Dumnezeu de către oameni, impresia că trebuie să fie binecuvântați și să primească avantaje datorită credinței în Dumnezeu. Care a fost experiența lui Iov în legătură cu acest aspect? Când încercările s-au abătut asupra lui, Iov a fost capabil să constate că acestea veneau de la Dumnezeu, că nu făcuse nimic greșit și că nu era o pedeapsă de la El, ci era un test din partea lui Dumnezeu și o ispitire a sa de către Satana – așa a înțeles el. Și cum au înțeles prietenii lui Iov? Au crezut că această calamitate s-a abătut asupra lui Iov deoarece făcuse ceva greșit și Îl ofensase pe Dumnezeu. Faptul că au putut gândi astfel arată că nutreau noțiuni în privința credinței în Dumnezeu. De ce a fost înțelegerea lui Iov diferită de a celorlalți? Pentru că Iov văzuse clar ce se întâmpla și, astfel, nu nutrea nicio noțiune în această privință. În timp ce Dumnezeu Și-a înfăptuit lucrarea asupra lui Iov, acesta a dobândit experiență și a ajuns să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, iar aceste noțiuni și idei ale omului nu s-au mai găsit înlăuntrul lui. Așadar, când mâna lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui Iov, a înțeles el greșit? (Nu.) Nu a înțeles greșit, prin urmare nu s-a plâns; nu a înțeles greșit, prin urmare nu s-a răzvrătit; nu a înțeles greșit, prin urmare a fost capabil să se supună sincer. Nu este corect? (Ba da.) De ce este corect? Dacă oamenii spun „amin” cuvintelor lui Dumnezeu în inimile lor, consideră cuvintele Sale drept realitatea lucrurilor pozitive, drept ceea ce este corect, drept standardul, drept ceea ce este suprem și drept principiile pe care ar trebui să le pună în practică, atunci se vor supune și nu vor înțelege greșit. Există mereu o expresie când oamenii își formează înțelegeri greșite despre cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sau faptele pe care le realizează El – ce expresie este aceasta? (Nu sunt dispuși să le accepte.) Și ce se află în spatele acestui refuz de a accepta cuvintele și faptele lui Dumnezeu? Faptul că au idei proprii și aceste idei intră în contradicție și în dezacord cu cuvintele lui Dumnezeu și, atunci, oamenii capătă înțelegeri greșite și noțiuni despre El, crezând că lucrurile pe care le spune Dumnezeu nu sunt neapărat corecte. Uneori, chiar dacă oamenii par să le accepte, este totuși doar o prefăcătorie și nu o acceptare adevărată. Căutând adevărul, trebuie să gândești în totalitate potrivit cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu și să fii de acord cu cuvintele Sale în inima ta; doar atunci vei putea fi compatibil cu El. Dacă nu accepți aceste lucruri în inima ta, dacă le înțelegi greșit și chiar te opui și te împotrivești lor, asta arată că există ceva înlăuntrul tău. Dacă poți diseca acest lucru în sinea ta și poți căuta adevărul, atunci noțiunile tale pot fi rezolvate; dacă ai o înțelegere denaturată, dacă nu ai deloc înțelegere spirituală sau capacitate de a înțelege, dacă pur și simplu nu ești capabil să-ți compari noțiunile cu cuvintele lui Dumnezeu, să le cunoști și să le diseci și nu ești conștient când apar noțiuni înlăuntrul tău, atunci noțiunile tale vor fi de nerezolvat. Unii oameni știu foarte bine că nutresc noțiuni despre Dumnezeu în inimile lor, dar tot spun că nu au niciuna, temându-se că se vor face de râs și vor fi priviți cu dispreț dacă recunosc. Dacă cineva îi întreabă: „Dacă nu L-ai înțeles greșit pe Dumnezeu, cum se face că nu I te poți supune?”, aceștia răspund: „Nu știu cum să practic.” Ce fel de manifestare este aceasta? Dacă nu ai deloc înțelegere spirituală, dacă nu ești capabil de discernământ și nu știi cum să reflectezi asupra ta când ai o problemă, atunci nu vei fi capabil să-ți rezolvi noțiunile sau înțelegerile greșite referitoare la Dumnezeu. Când se întâmplă lucruri care nu au legătură cu noțiunile tale, te simți foarte calm și nu se vede că ai o problemă. Însă imediat ce se întâmplă ceva ce are legătură cu noțiunile tale, în tine iau naștere sentimente de conflict față de Dumnezeu. Cum se manifestă acest conflict? Uneori te poți simți plin de resentimente și, pe măsură ce trece timpul și această senzație nu este rezolvată, înțelegerile tale greșite despre Dumnezeu devin chiar mai adânc înrădăcinate, firea ta coruptă ia amploare și vei începe să dai frâu liber noțiunilor tale și să-L judeci pe Dumnezeu. În momentul în care-L judeci pe Dumnezeu, nu mai este o problemă de gândire sau de comportament, ci mai degrabă o dezvăluire a unei firi satanice. Dacă cineva dă dovadă de un mic conflict sau nu are supunere în comportamentul său din pură ignoranță, Dumnezeu nu va condamna acest lucru; dacă cineva intră în conflict direct cu Dumnezeu din cauza firii sale și face acest lucru în mod deliberat, atunci va avea necazuri și Îl sfidează pe Dumnezeu. Când cineva Îl sfidează intenționat pe Dumnezeu, aceasta este o ofensă împotriva firii Sale. Prin urmare, când oamenii au noțiuni, ar trebui să le rezolve; doar când și-au rezolvat noțiunile, își pot rezolva înțelegerile greșite dintre ei și Dumnezeu; și doar când înțelegerile greșite dintre ei și Dumnezeu sunt rezolvate, se pot supune cu adevărat Lui. Unii spun: „Nu am nicio noțiune și înțelegerile greșite dintre mine și Dumnezeu au fost rezolvate. Nu mă mai gândesc la nimic.” Este oare suficient? Scopul rezolvării noțiunilor nu este doar de a le rezolva, ci, mai degrabă, de a practica în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu și cu adevărul, de a dobândi supunere față de Dumnezeu și a-L mulțumi. Unii oameni spun: „Atât timp cât nu am nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, este destul, totul va fi în regulă și eu voi fi în siguranță.” Aceasta nu înseamnă realmente a pune adevărul în practică, nici nu este o supunere adevărată – problema nu a fost încă rezolvată. Dacă problema ar fi cu adevărat rezolvată, atunci nu doar că oamenii n-ar avea nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, ci ar ști și ce anume cere El și care sunt intențiile Lui în lucrurile care li se întâmplă. Ar fi capabili nu doar să-și disece propriile noțiuni, ci ar putea să-i ajute și pe cei cu noțiuni să învețe cum să caute adevărul, să fie în stare să practice adevărul și să răspundă cerințelor lui Dumnezeu. Nu ar fi atunci în acord cu intențiile Lui? Scopul suprem în rezolvarea noțiunilor este de a înțelege intențiile lui Dumnezeu și de a intra în adevărul-realitate – acest lucru este esențial. Spui că nu ai căpătat nicio înțelegere greșită despre Dumnezeu, deci înțelegi adevărul? Dacă nu înțelegi adevărul, chiar dacă nu ai nicio noțiune sau înțelegere greșită despre Dumnezeu, tot nu ești o persoană care se supune Lui. Lipsa înțelegerilor greșite nu înseamnă că Îl înțelegi pe Dumnezeu și, cu atât mai puțin, că ești capabil să te supui Lui. Oamenii nu au noțiuni sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu când totul este bine, dar asta nu înseamnă că nu au deloc noțiuni sau înțelegeri greșite despre El. Când li se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, noțiunile lor apar în mod firesc, iar ei vor căpăta înțelegeri greșite despre Dumnezeu și chiar vor da glas plângerilor lor. Se pot supune oamenii lui Dumnezeu când își consideră interesele personale atât de importante? Când se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, cum se face că noțiunile și înțelegerile lor greșite se ivesc drept consecință, iar ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și Îl sfidează? Așa stau lucrurile cu oamenii care au o natură și o fire satanică. Atunci când se întâmplă ceva ce le afectează interesele personale, nu sunt capabili să se mai supună lui Dumnezeu; în plus, nu sunt capabili să se supună Lui nici atunci când se întâmplă ceva contrar noțiunilor și închipuirilor lor. Noțiunile și înțelegerile greșite ale oamenilor despre Dumnezeu se ivesc în funcție de situația lor. Dacă nu sunt în stare să caute și să accepte adevărul, noțiunile lor nu vor fi rezolvate niciodată și relația lor cu Dumnezeu nu va reveni nicicând la normal. Cei care nutresc noțiuni, dar nu caută adevărul pentru a le rezolva, nu vor fi mântuiți de Dumnezeu indiferent de câți ani cred în El.

Mântuirea omului de către Dumnezeu nu reprezintă doar vorbe goale. El exprimă toate aceste adevăruri pentru a aborda diversele lucruri ale omenirii corupte care sunt în contradicție cu adevărul – noțiunile, închipuirile, cunoștințele, filosofiile lor, cultura tradițională etc. Disecând aceste lucruri, El îngăduie omului să înțeleagă ce constituie lucruri pozitive, ce constituie lucruri negative, care lucruri vin de la Dumnezeu, care lucruri vin de la Satana, ce este adevărul și care sunt filosofiile și logica Satanei. Când oamenii vor fi capabili să vadă aceste lucruri drept ceea ce sunt ele cu adevărat, vor alege în mod natural să urmeze calea corectă a vieții și sunt capabili să practice adevărul, să facă ceea ce Dumnezeu cere și să discearnă lucrurile negative. Asta e ceea ce Dumnezeu cere omului și, de asemenea, este standardul prin care El îi desăvârșește și îi mântuiește pe oameni. Unii oameni spun: „Dumnezeu disecă noțiunile omului, dar eu nu am noțiuni. Oamenii care au noțiuni sunt, de obicei, bătrâne vulpi viclene sau teologi și farisei. Eu nu sunt așa.” Care e problema cu a putea spune astfel de lucruri? Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Indiferent cum are cineva părtășie despre adevăr, ei nu o aplică lor înșiși, crezând că ei nu sunt așa. Asta e ignoranță, iar ei nu au nicio înțelegere spirituală. Ați putea să gândiți în acest fel? Astăzi, majoritatea oamenilor nu gândesc așa. Când cineva a mâncat și a băut multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și poate înțelege unele adevăruri, este atunci capabil să vadă clar că fiecare are noțiuni și închipuiri și că fiecare are firi corupte. Nu există nimic rușinos în disecarea acestor lucruri; mai mult, după disecarea lor, oamenii sunt de părere că asta îi va ajuta pe alții să capete discernământ și că ei înșiși vor progresa și vor fi capabili să înțeleagă adevărul mai rapid. Din acest motiv, toți sunt capabili să se analizeze minuțios în mod deschis. Care e scopul disecării noțiunilor? Este să lăsăm deoparte aceste noțiuni, să abordăm neînțelegerile dintre om și Dumnezeu și apoi să le permitem oamenilor să se concentreze asupra a ceea ce Dumnezeu îi cere omului, să știe cum să intre pe calea mântuirii și să știe ce să facă pentru a practica adevărul. Practicând adesea în acest mod, se obține efectul dorit, în cele din urmă: un aspect este că oamenii vor ajunge să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și vor deveni capabili să I se supună, iar alt aspect este că vor avea imunitatea de a respinge și a se împotrivi multor lucruri negative, cum ar fi noțiunile și închipuirile ticăloase și lucrurile care apar din cunoaștere. Când te confrunți cu un intelectual religios, un teolog ori un pastor sau prezbiter religios, le poți vedea adevăratul chip vorbind cu ei și poți folosi adevărul pentru a le infirma multitudinea de noțiuni, închipuiri, erezii și aberații. Acest lucru arată că ești capabil să identifici lucrurile negative, că ai înțeles unele adevăruri, că ești în posesia unei anumite staturi și că nu ești intimidat atunci când te confrunți cu acești lideri și aceste figuri religioase. Cunoașterea, învățătura și filosofiile despre care vorbesc ei – chiar și toate ideologiile și teoriile lor – sunt nefondate, pentru că tu ai văzut ce sunt cu adevărat cuvintele și doctrinele, noțiunile și închipuirile religiei, iar acele lucruri nu te mai pot induce în eroare. Dar voi nu ați ajuns încă acolo. Când îi întâlniți pe acești impostori și farisei religioși sau pe oricine are un pic de statut, sunteți intimidați; știți că ceea ce spun ei e greșit, că e format din noțiuni și închipuiri, născut din cunoaștere, dar nu știți cum să-l respingeți, nu știți de unde să începeți să-l disecați sau cu ce cuvinte să-i expuneți pe acești oameni. Nu arată asta că încă nu ați înțeles adevărul? (Ba da.) Deci trebuie să vă echipați cu adevărul și, odată ce l-ați înțeles, puteți să vă disecați pe voi înșivă și veți ști cum să aveți discernământ cu privire la oameni. Când ați înțeles adevărul, îi veți putea vedea clar pe ceilalți oameni, dar dacă nu înțelegeți adevărul, nu-i veți putea vedea niciodată clar. Pentru a vedea oamenii și lucrurile așa cum sunt, trebuie să înțelegeți adevărul; fără adevărul ca temelie a voastră, ca viață a voastră, nu veți putea pătrunde profund în niciun lucru.

Când oamenii au rezolvat diferite noțiuni și închipuiri, ei au cunoașterea și experiența cuvintelor lui Dumnezeu și, în același timp, au intrat și în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. În procesul de intrare în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, diferitele noțiuni și închipuiri care se ivesc în oameni sunt rezolvate, una câte una, și există o schimbare în cunoașterea oamenilor privind lucrarea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu și diversele atitudini pe care le are Dumnezeu față de oameni. Cum se produce această schimbare? Se produce atunci când oamenii își pun deoparte diferitele noțiuni și închipuirile omului, când lasă deoparte diferitele idei și perspective care provin din cunoaștere, filosofie, cultura tradițională sau lume și, în schimb, acceptă diferitele puncte de vedere care vin de la Dumnezeu și care sunt legate de adevăr. Când oamenii acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca pe viața lor, ei intră, de asemenea, în realitatea cuvintelor Sale și sunt capabili să considere și să se gândească la întrebări folosind adevărul și să rezolve probleme folosind adevărul. Odată ce și-au rezolvat diversele noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu, oamenii își pot îmbunătăți apoi imediat relația cu El, pregătind totodată drumul spre intrarea în viață. Când oamenii reușesc astfel de schimbări, ce se întâmplă cu relația lor cu Dumnezeu? Aceasta devine relația dintre ființele create și Creator. În relațiile de la acest nivel, nu există nicio competiție, nicio testare și foarte puțină răzvrătire; oamenii sunt mult mai supuși, înțelegători, plini de venerație, evlavioși și onești față de Dumnezeu și se tem cu adevărat de El. Aceasta e schimbarea adusă în viețile oamenilor odată ce și-au rezolvat noțiunile. Dacă sunteți capabili să obțineți acest tip de schimbare, veți fi atunci dispuși să vă rezolvați noțiunile? (Da.) Dar rezolvarea noțiunilor oamenilor e un proces foarte dureros. Oamenii trebuie să se renege pe ei înșiși, trebuie să-și pună deoparte noțiunile, să pună deoparte lucrurile pe care le consideră corecte, să lase deoparte lucrurile pe care le caută în mod persistent, să lase deoparte lucrurile pe care le-au crezut corecte și pe care le-au urmărit și după care au tânjit întregile lor vieți. Asta înseamnă că oamenii trebuie să se răzvrătească împotriva lor înșiși, trebuie să lase deoparte cunoștințele, filosofiile – chiar și modul lor de existență – care au fost învățate din lumea Satanei și să le înlocuiască cu un alt mod de a trăi, al cărui fundament și a cărei rădăcină este adevărul. Ca atare, oamenii trebuie să îndure o mare suferință. O astfel de suferință poate să nu fie boala fizică sau greutățile și dificultățile vieții de zi cu zi, ci poate proveni dintr-o schimbare a tuturor tipurilor de păreri despre diferite lucruri și despre omenire din inima ta sau poate proveni chiar dintr-o schimbare în variatele aspecte ale cunoașterii pe care o ai despre Dumnezeu, care îți răstoarnă cunoașterea și viziunea asupra lumii, a vieții umane, a omenirii și chiar a lui Dumnezeu.

Tocmai am avut părtășie despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu și am dat mai multe exemple, astfel încât să aveți un concept de bază privind acest aspect al adevărului. După aceasta, puteți să-l contemplați din nou și să aveți părtășie despre el împreună, să trageți concluzii și să reflectați, să înțelegeți și să disecați treptat diversele noțiuni despre credința în Dumnezeu, înainte de a le rezolva apoi pas cu pas. Pe scurt, oamenii au multe închipuiri și noțiuni despre credința în Dumnezeu. De exemplu, fie că e vorba de viețile, căsnicia, familia sau serviciul lor, imediat ce apar unele dificultăți, oamenii își formează noțiuni despre Dumnezeu și apoi se plâng de El și Îl judecă, spunând mereu în inimile lor: „De ce nu mă protejează sau binecuvântează Dumnezeu?” E la fel ca spusele non-credincioșilor: „Raiul este nedrept” și „Raiul este orb”; dar aceste lucruri nu se întâmplă accidental. Când viața e confortabilă și fericită, oamenii nu spun niciodată un cuvânt de slavă pentru Dumnezeu și chiar Îl pot tăgădui și se pot îndoi de existența Lui. În schimb, când dezastrul bate la ușă, Îl fac răspunzător pe Dumnezeu și încep să-L judece și să-L hulească. Unii oameni chiar cred că nu mai au nevoie să învețe nimic sau să lucreze odată ce cred în Dumnezeu, că El va pregăti totul pentru ei când va sosi timpul și, dacă au orice dificultate, pot să se roage lui Dumnezeu și să-I încredințeze Lui problema, iar El le-o va rezolva. Cred că, dacă se îmbolnăvesc, Dumnezeu îi va vindeca, dacă se va abate dezastrul, Dumnezeu îi va proteja, când va sosi ziua lui Dumnezeu, își vor schimba cu toții forma și că, dacă Dumnezeu înfăptuiește semne și minuni, totul va fi în regulă – acestea sunt închipuiri și noțiuni pe care le au oamenii. Cât despre cunoștințele profesionale legate de îndatoriri pe care ar trebui să le învețe oamenii, aceștia ar trebui să le deprindă în conformitate cu necesitățile datoriei lor; acest lucru se numește pragmatism și devotament față de sarcina adecvată a unei persoane, iar aceasta n-ar trebui doar să viseze și să se bazeze pe imaginația ei. Ce le cere Dumnezeu oamenilor să facă este ceea ce trebuie ei să facă, și anume îndatoririle pe care trebuie să le îndeplinească. Acest lucru nu se poate schimba în niciun caz și trebuie abordat cu conștiinciozitate – este în acord cu adevărul și este perspectiva pe care ar trebui să o aibă oamenii față de datoria lor. Aceasta nu e o noțiune, este adevărul și ceea ce cere Dumnezeu. De multe ori lucrurile pe care le face El sunt contrare închipuirilor oamenilor. Dacă aceștia pot să-și lase deoparte noțiunile, să caute intențiile lui Dumnezeu și adevărurile-principii, atunci vor fi capabili să depășească aceste lucruri. Dacă ești încăpățânat și te agăți cu obstinație de noțiunile tale, aceasta echivalează cu a nu accepta adevărul, a nu accepta lucrurile corecte și a nu accepta cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu accepți adevărul sau lucrurile corecte, nu s-ar putea spune atunci că te opui lui Dumnezeu? Adevărul și lucrurile pozitive vin de la Dumnezeu. Dacă nu le accepți și, în schimb, te agăți de noțiunile tale, în mod clar te opui adevărului. Vom încheia aici părtășia noastră despre noțiunile oamenilor privind credința în Dumnezeu. Ce rămâne este să o aplicați vouă înșivă, pe baza acestor principii și a cuvintelor despre care am avut aici părtășie astăzi. Noțiunile privind credința oamenilor în Dumnezeu sunt cele mai comune și cele mai elementare din cele trei tipuri de noțiuni. Adevărurile referitoare la aceste noțiuni nu sunt chiar atât de profunde, prin urmare ar trebui ca aceste noțiuni să fie ușor de rezolvat.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.