Când încep să creadă în Dumnezeu, oamenii nu înțeleg adevărul și au multe noțiuni și închipuiri despre El. Având în vedere că de câțiva ani credeți în Dumnezeu, ați citit atât de multe din cuvintele Lui și ați ascultat atât de multe predici, cam câte dintre aceste noțiuni și închipuiri au fost înlăturate? Chiar și după ce cred în Dumnezeu de câțiva ani, unii oameni au încă noțiuni despre judecata, mustrarea și emondarea de la El, în vreme ce alții pot avea noțiuni când văd severitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Pot fi rezolvate aceste lucruri prin căutarea adevărului? Dacă puteți căuta adevărul în toate lucrurile și îl folosiți ca să rezolvați toate problemele peste care dați, atunci sunteți niște oameni care urmăresc adevărul. Acum sunteți capabili să căutați adevărul pentru a rezolva probleme? Când vă confruntați cu ceva care dă naștere la noțiuni sau când comiteți o fărădelege, cum căutați adevărul pentru a rezolva aceste lucruri? Cine poate vorbi despre experiența sa în această privință? (Când eram conducător, nu am făcut deloc lucrare practică, ci doar sarcini care mă puneau într-o lumină bună și am luptat mereu pentru prestigiu și statut. Acest lucru a tulburat și a perturbat lucrarea bisericii, iar atunci când m-am confruntat cu emondarea, tot am încercat să mă justific și nu am avut o introspecție și o cunoaștere adevărate, nici nu m-am căit ori schimbat. Ulterior, biserica m-a înlocuit, dar inima mea era încă sfidătoare și nemulțumită și întotdeauna mă plângeam și îmi exprimam negativitatea. Conducătorii m-au emondat pentru că nu acceptam deloc adevărul și mă împotriveam lui Dumnezeu, lucruri care Îi jignesc firea, și mi-au zis că, dacă tot nu mă căiesc, atunci voi fi îndepărtat și eliminat. În acel moment nu am priceput adevărul și L-am înțeles foarte greșit pe Dumnezeu. Deși nu am spus niciodată că nu cred în Dumnezeu, m-am gândit că, din moment ce L-am jignit, cu siguranță nu o să mă mântuiască, așa că doar o să muncesc. După aceea, nu am acordat prea multă atenție urmăririi adevărului și, în cele din urmă, m-am schimbat doar atunci când am auzit părtășia lui Dumnezeu într-o bună zi.) După ce te-ai schimbat, ai avut o cale corectă de practică? Ce ai face dacă s-ar întâmpla din nou același lucru? (Momentan, nu am o cale de practică în legătură cu asta.) De fapt, toate aceste probleme pot fi rezolvate prin intermediul adevărului. Dacă oamenii vor să-și înlăture neînțelegerile despre Dumnezeu, atunci, într-o anumită privință, trebuie să-și recunoască firile corupte, să-și disece și să-și înțeleagă erorile anterioare, căile greșite, fărădelegile și neglijența. În acest fel, vor fi capabili să-și înțeleagă și să-și vadă clar natura. În plus, ei trebuie să priceapă în mod clar de ce oamenii se rătăcesc și fac atâtea lucruri care încalcă adevărurile-principii, precum și care e natura acestor acțiuni. Mai mult de atât, trebuie să înțeleagă care sunt mai precis intențiile și cerințele lui Dumnezeu pentru omenire, de ce oamenii sunt întotdeauna incapabili să acționeze conform cerințelor Sale și de ce se împotrivesc mereu intențiilor Sale și fac ce le place. Adu aceste lucruri în fața lui Dumnezeu și roagă-te, pricepe-le clar și apoi vei putea să-ți transformi starea, să-ți schimbi mentalitatea și să-ți înlături neînțelegerile despre Dumnezeu. Unii oameni nutresc mereu intenții nepotrivite indiferent ce fac, au întotdeauna idei rele și nu pot analiza dacă starea lor interioară e corectă sau nu și nici să o discearnă conform cuvintelor lui Dumnezeu. Acești oameni sunt confuzi. Una dintre cele mai evidente caracteristici ale unui om confuz e că, după ce face ceva rău, rămâne negativ când se confruntă cu emondarea, ba chiar se lasă pradă disperării și hotărăște că e terminat și nu poate fi mântuit. Nu e acesta oare comportamentul cel mai demn de milă al unui om confuz? El nu poate reflecta asupra sa conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu poate căuta adevărul ca să rezolve problema atunci când se confruntă cu dificultăți. Oare acest lucru nu înseamnă că ești foarte confuz? Îți poți rezolva problemele dacă te lași pradă disperării? Ți le poți rezolva dacă te chinui mereu fiind negativ? Oamenii ar trebui să înțeleagă că atunci când fac o greșeală ori au o problemă, ar trebui să caute adevărul pentru a le rezolva. Mai întâi, ei trebuie să reflecteze și să înțeleagă de ce au comis ceva rău, care a fost intenția și cum a început acel lucru, de ce au vrut să-l facă și care a fost scopul lor, dacă cineva i-a încurajat, i-a instigat sau i-a indus în eroare să o facă sau au făcut-o conștient. Trebuie să se gândească la aceste întrebări și să le înțeleagă clar, iar apoi vor fi capabili să știe ce greșeli au făcut și ce sunt ei înșiși. Dacă nu poți să recunoști esența faptelor tale rele sau să înveți o lecție din ele, atunci problema nu poate fi rezolvată. Mulți oameni fac lucruri rele și nu reflectă niciodată asupra lor înșiși, așadar, pot asemenea oameni să se căiască realmente? Există vreo speranță pentru mântuirea lor? Omenirea este progenitura Satanei și, indiferent că au jignit sau nu firea lui Dumnezeu, natura-esență le este aceeași. Ei ar trebui să reflecteze asupra lor și să ajungă să se cunoască mai mult, să vadă clar în ce măsură s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și I s-au împotrivit și dacă pot încă să accepte și să practice adevărul. Dacă vor vedea aceste lucruri în mod clar, vor ști în cât de mare pericol sunt. De fapt, din cauza naturilor-esențe pe care le au, toți oamenii corupți sunt în pericol; sunt nevoiți să depună mult efort ca să accepte adevărul, și nu le este ușor. Unii oameni au comis ceva rău și și-au dezvăluit natura-esență, în vreme ce alții nu au comis ceva rău încă, dar nu sunt neapărat cu mult mai buni decât alții – doar nu au fost în situația sau n-au avut ocazia să o facă. Din moment ce ai înfăptuit aceste fărădelegi, trebuie să fie clar în inima ta ce atitudine ar trebui să ai acum, cum să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu și ce vrea El să vadă. Trebuie să lămurești aceste lucruri prin rugăciune și căutare; apoi vei ști cum să urmărești pe viitor și nu vei mai fi influențat sau constrâns de greșelile pe care le-ai făcut în trecut. Trebuie să mergi înainte pe cale și să-ți îndeplinești datoria așa cum ar trebui și să nu mai cazi pradă disperării; trebuie să ieși cu totul din negativitate și neînțelegere. Pe de o parte, este negativ și nu prea indicat să îți realizezi datoria acum ca să îți răscumperi fărădelegile și greșelile din trecut, dar aceasta e mentalitatea pe care ar trebui măcar s-o ai. Pe de altă parte, trebuie să cooperezi cu hotărâre și din proprie voință, să-ți dai toată silința să-ți realizezi bine datoria pe care se cuvine să o faci și să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile. Asta ar trebui să facă o ființă creată. Indiferent ce noțiuni ai despre Dumnezeu, dacă ți-ai dezvăluit corupția sau dacă I-ai jignit firea, aceste lucruri trebuie să fie rezolvate prin introspecție și prin căutarea adevărului. Învață din eșecurile tale și ieși cu totul din umbra negativității. Odată ce vei înțelege adevărul și vei fi eliberat, nu vei mai fi constrâns de nicio persoană, eveniment sau lucru, atunci vei avea încrederea de a merge înainte pe cale. După ce vei beneficia de niște câștiguri și un progres în viață și nu vei mai avea deloc noțiuni despre Dumnezeu, vei intra treptat pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Cineva poate că a făcut fărădelegi în trecut sau a luat-o pe căi greșite, dar, de fapt, nu e o persoană foarte vicleană sau rea, ci a fost doar prea arogantă, într-o asemenea măsură de arogantă, încât a devenit irațională, și-a pierdut stăpânirea de sine, nu s-a mai putut controla și a făcut lucruri de care lui Dumnezeu Îi e silă și pe care le disprețuiește și care până și pe ea o dezgustă. Totuși, pentru că L-a urmat până atunci, trebuie să fi făcut un oarecare progres. Când vine vorba de posibilitatea de a rămâne în cele din urmă, Dumnezeu va hotărî acest lucru pe baza purtării sale actuale, precum și pe baza atitudinii sale prezente față de El și față de datoria sa. Cineva ar putea spune: „Am comis fărădelegi grave în trecut, dar după aceea, am ajuns să înțeleg adevărul. Chiar îmi regret fărădelegile, dar nu mă mai pot dezice de ele, chiar dacă acum pun în practică adevărul. Parcă mă simt tot timpul întinat și, în inima mea, nu mi-e clar dacă Dumnezeu mă vrea sau nu.” Tu ai tras concluzii despre tine, nu Dumnezeu; concluzia ta nu o reprezintă pe cea a lui Dumnezeu și nici atitudinea ta nu o reprezintă pe a Lui. Trebuie să înțelegi care este atitudinea lui Dumnezeu și care e limita Lui în privința oricărui om corupt și a celor care pot fi mântuiți. V-ați lămurit? Dumnezeu se uită la atitudinea unei persoane, la determinarea și hotărârea sa de a urmări adevărul. Nu Îi pasă cine ai fost înainte, care au fost fărădelegile tale sau cât de mult te-ai sacrificat, cât ai oferit sau ai suferit. Dumnezeu nu se uită la aceste lucruri. Cineva poate spune că el crede în Dumnezeu și a fost la închisoare de opt ori, iar Dumnezeu să zică: „În ceea ce te privește, nu iau în calcul aceste lucruri. Doar mă uit la cum te porți acum, dacă ești o persoană care urmărește adevărul, dacă ai fost martor când ai fost la închisoare, ce lucruri ai acumulat, dacă Îl cunoști pe Dumnezeu și dacă ai intrat în adevărurile-realități.” Acesta este rezultatul pe care Dumnezeu îl vrea. Unii oameni spun: „Am făcut fărădelegi și am luat-o pe căi greșite, dar acum recunosc acest lucru și, prin reflecție profundă, am ajuns să fiu dispus să mă căiesc și să fiu ferm decis să îmi fac bine datoria, să nu fiu superficial și să dau tot ce am mai bun ca să Îl pot mulțumi pe Dumnezeu, să-I răsplătesc iubirea și să îmi răscumpăr greșelile din trecut. Vreau să urmăresc și să practic adevărul în timp ce îmi îndeplinesc datoria. Nu doar voi depune efort sau voi munci, ci voi încerca să pun adevărul în practică, voi trăi după asemănarea umană și Îl voi onora pe Dumnezeu îndeplinindu-mi bine datoria.” Dacă vei avea această atitudine, se va mai uita Dumnezeu la fărădelegile tale? Nu. Prin urmare, trebuie să fii sigur de acest lucru în inima ta, ca să nu mai fii constrâns de fărădelegile tale din trecut. Unii oameni sunt întotdeauna constrânși de fărădelegile din trecut și se gândesc: „Nu e cu putință ca Dumnezeu să ierte vreun lucru care Îi jignește firea. Inima Lui mă disprețuiește și mă respinge de multă vreme și e inutil să urmăresc adevărul.” Ce fel de atitudine este aceasta? Se numește că ești neîncrezător în Dumnezeu și Îl înțelegi greșit. De fapt, chiar înainte să faci orice care să-I jignească firea lui Dumnezeu, ai avut o atitudine nerespectuoasă, ireverențioasă și superficială față de El și nu L-ai tratat pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Oamenii își dezvăluie firile satanice din cauza unei clipe de ignoranță sau de impulsivitate și, dacă nu e cineva care să-i disciplineze sau să-i oprească, fac fărădelegi. După ce fărădelegile lor au consecințe, nu știu să se căiască și totuși se simt prost. Își fac griji pentru finalul și destinația lor viitoare și poartă toate aceste lucruri în inimile lor, gândindu-se mereu: „Sunt terminat și ruinat, așa că o să mă consider un pierdut fără speranță. Dacă într-o bună zi Dumnezeu nu mă va dori și îi va fi întru totul silă de mine, cel mai rău lucru care se poate întâmpla e să mor. Mă las la mila orchestrărilor lui Dumnezeu.” Aparent, ei vorbesc despre a se lăsa la mila orchestrărilor lui Dumnezeu și a se supune rânduielilor și suveranității Sale, dar care e starea lor reală? De împotrivire, intransigență, lipsă de căință. Ce înseamnă să fii lipsit de căință? Să rămâi la ideile tale, să nu crezi sau să nu accepți nimic din ce spune Dumnezeu, să te gândești mereu: „Cuvintele de îndemnare și consolare ale lui Dumnezeu nu îmi sunt destinate mie, ci altor oameni. Cât despre mine, eu sunt terminat, sunt deja considerat un ratat, nu sunt bun de nimic – Dumnezeu a renunțat de mult la mine și, indiferent cum îmi mărturisesc păcatele, mă rog sau plâng, cuprins de remușcări, El nu îmi va da niciodată o altă șansă.” Când Îl evaluezi și Îl critici pe Dumnezeu în inima ta, ce atitudine este? E o atitudine de mărturisire și căință? Evident că nu. Acest fel de atitudine reprezintă un tip de fire – intransigență, o intransigență incredibilă. Aparent, ei sunt deosebit de neprihăniți de sine, nu ascultă de nimeni, înțeleg orice doctrină, dar nu practică nimic. De fapt, ei au o fire intransigentă. Din perspectiva lui Dumnezeu, intransigența este supunere sau răzvrătire? E în mod clar răzvrătire. Cu toate astea, ei simt că au fost foarte nedreptățiți: „L-am iubit foarte mult pe Dumnezeu, dar El nu poate trece peste o mică greșeală pe care am făcut-o, iar acum finalul meu este pierdut. Dumnezeu a tras o concluzie despre oamenii ca mine. Sunt ca Pavel.” A zis Dumnezeu că ești ca Pavel? Nu a spus acest lucru. Tu spui că ești ca Pavel – de unde vine asta? Spui că vei fi lovit de Dumnezeu, pedepsit și trimis în iad. Cine a hotărât acest final? În mod clar tu l-ai decis, pentru că Dumnezeu nu a spus niciodată că vei fi trimis în iad când lucrarea Sa va fi încheiată și că nu poți intra în Împărăția Cerurilor. Atâta vreme cât Dumnezeu nu spune că te disprețuiește și te respinge, atunci ai șansa și dreptul de a urmări adevărul și ar trebui să accepți judecata și mustrarea cuvintelor Lui. Trebuie să ai acest fel de atitudine, căci aceasta e atitudinea de acceptare a adevărului, a mântuirii lui Dumnezeu și a adevăratei căințe. Te agăți mereu de noțiunile, închipuirile și neînțelegerile tale; ești deja plin și ocupat de aceste lucruri, ba chiar ai decis că Dumnezeu nu te va mântui și apoi ai nutrit o mentalitate superficială în timp ce ți-ai îndeplinit datoria, o mentalitate în care te consideri un ratat, o mentalitate negativă și pasivă, una în care trăiești zi de zi, o mentalitate de a te descurca. Poți dobândi adevărul? Nu vei fi capabil să dobândești adevărul cu această mentalitate și nu vei fi mântuit. Oare nu este o asemenea persoană demnă de milă? (Ba da.) Cum a ajuns să fie atât de demnă de milă? Din cauza ignoranței. Când i se întâmplă ceva, nu caută adevărul, ci mereu studiază și speculează, ba chiar vrea să cerceteze cuvintele lui Dumnezeu, să vadă ce s-a spus despre situația sa, care este atitudinea lui Dumnezeu, cum trage El concluzii și care îi va fi finalul – iar prin asta să determine care va fi rezultatul situației. Este această abordare o căutare a adevărului? Categoric nu. Agață cuvintele de condamnare ale lui Dumnezeu și blestemul deasupra capului său, trăind în negativitate – ceea ce pare să fie fragilitate, slăbiciune și negativism, dar este de fapt un fel de împotrivire. Care este firea din spatele împotrivirii? E intransigență. În ochii lui Dumnezeu, acest fel de intransigență este un tip de răzvrătire și e ceea ce El detestă cel mai mult. Dacă Dumnezeu nu ar vrea să te mântuiască, de ce ți-ar spune atât de multe adevăruri, ți-ar da atâtea căi de practică și te-ar îndemna cu asemenea cuvinte sincere? Însă, tot spui că Dumnezeu nu te va mântui. Care e temeiul acestui lucru? Inima lui Dumnezeu speră întotdeauna că oamenii se vor căi, dar oamenii sunt cei care nu își dau nici măcar o șansă. Care este problema în acest caz? Natura umană este prea înșelătoare. Oamenii nu cred în Dumnezeu sau în cuvintele Sale și aceasta e atitudinea cu care ei Îl tratează. Cineva poate spune: „Dumnezeu este loial, iar în cuvintele Sale se află judecata, expunerea, condamnarea, blestemele, mila și iertarea. Știu că toate aceste cuvinte reprezintă firea lui Dumnezeu, dar nu știu care dintre ele vizează situația mea. Simt întotdeauna că blestemele și cuvintele de condamnare ale lui Dumnezeu îmi sunt destinate, în vreme ce cuvintele Sale de binecuvântare și de aprobare sunt pentru cei care urmăresc adevărul. În orice caz, sunt terminat.” Au acest fel de atitudine încrezută de la început până la final și o folosesc drept pretext pentru a spune că Dumnezeu nu îi va mântui. Ei vor gândi: „Dumnezeule, din moment ce nu mă vei mântui, atunci aș putea la fel de bine să fiu superficial când îmi îndeplinesc datoria. Dacă nu îmi vei da nicio răsplată, de ce să muncesc atât de mult?” Mentalitatea lor se schimbă și devine lipsită de rațiune. Nu acceptă adevărul, ci vin cu propriile intenții, stări negative, închipuiri umane, speculații și pretexte ca să se opună lui Dumnezeu și să-L înfrunte. Trăiesc în negativitate, nu sunt interesați să caute adevărul sau să aibă părtășie despre el și nu se sinchisesc să-l pună în practică sau să fie persoane cinstite. Adoptă o atitudine evazivă față de el și nici măcar acum nu s-au trezit, ci încă trăiesc într-o stare negativă. Dumnezeu spune că asemenea oameni sunt cei mai demni de milă. De la început până la final, sunt mereu oamenii care se luptă cu Dumnezeu, cei care speculează despre El, Îl înțeleg greșit și se chinuie singuri în negativitate din cauza noțiunilor lor umane și a închipuirilor. Se înstrăinează de Dumnezeu și, cu toate astea, vor să-L exploateze și să cadă la învoială cu El fără să se schimbe câtuși de puțin. Oare nu și-o fac cu mâna lor? E exact cum spun acele versuri, ei „se înfometează la un mare festin”. Este cel mai deplorabil lucru. Dumnezeu îi dăruiește abundență omului și, cu toate astea, omul tot se duce la cerșit cu un vas spart. Nu este el un cerșetor care merită să sufere?

De la început, v-am predicat adesea că fiecare dintre voi trebuie să urmărească adevărul. Atâta vreme cât există o șansă să faceți acest lucru, nu renunțați; urmărirea adevărului este obligația, responsabilitatea și datoria fiecărei persoane; e calea pe care fiecare ar trebui să meargă, precum și calea pe care trebuie să meargă toți cei care vor fi mântuiți. Și totuși nimeni nu ține cont de acest lucru – nimeni nu crede că e o chestiune de însemnătate, considerând că e doar o prefăcătorie, fiecare persoană crezând ce vrea. De la început până azi, deși au fost mulți care au ținut strâns în mâini cărțile ce conțin cuvintele lui Dumnezeu și le-au citit, care au ascultat predici, care par cu toții că au acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu și îndrumarea Sa în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor, de fapt, între om și Dumnezeu nu s-a stabilit o relație, și toți oamenii trăiesc după închipuirile, noțiunile, neînțelegerile și speculațiile lor, astfel că trăiesc în fiecare zi în îndoială și negativitate în ce privește felul în care tratează cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, precum și îndrumarea Sa. Dacă trăiești în asemenea stări, cum poți scăpa de negativitate? Cum te poți elibera de răzvrătire? Cum poți scăpa de mentalitatea și atitudinea de înșelare și ticăloșie sau de speculația și neînțelegerile cu care abordezi însărcinarea și datoria pe care ți le-a dat Dumnezeu? În mod categoric, nu te poți elibera de ele. Prin urmare, dacă vrei să o iei pe calea urmăririi și practicării adevărului și a intrării în adevărul-realitate, trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, să I te rogi și să Îi cauți intențiile – iar să îți dai seama care sunt dorințele Lui e ce contează cel mai mult. E prea dificil să trăiești mereu în noțiuni și închipuiri; ar trebui să înveți să reflectezi asupra ta în toate privințele și să-ți recunoști firile corupte care mai trebuie curățite, ce lucruri te împiedică să pui adevărul în practică, ce neînțelegeri sau noțiuni ai despre Dumnezeu și ce lucruri face El care nu sunt în conformitate cu noțiunile tale, ci te fac să te îndoiești și să înțelegi greșit. Dacă reflectezi asupra ta în acest mod, poți descoperi care dintre problemele tale mai trebuie rezolvate prin căutarea adevărului și, dacă practici în acest fel, atunci viața ta va crește rapid. Dacă nu reflectezi asupra ta, ci nutrești mereu în inima ta noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu, insiști mereu asupra propriilor idei, crezi întotdeauna că Dumnezeu te dezamăgește sau nu e corect cu tine și te ții cu dinții de propriile raționamente, atunci neînțelegerea ta în privința lui Dumnezeu doar se va adânci, iar relația ta cu El va deveni din ce în ce mai distantă, în timp ce răzvrătirea inimii tale și opoziția ta față de El vor crește din ce în ce mai mult. E periculos dacă starea ta devine așa de proastă, deoarece deja va afecta puternic eficiența cu care îți îndeplinești datoria. Îți poți trata datoria și responsabilitatea doar cu o atitudine neglijentă, superficială, ireverențioasă, răzvrătită și potrivnică – și care este rezultatul final? Te va face să fii superficial când îți îndeplinești datoria, să fii înșelător și să te împotrivești față de Dumnezeu. Nu vei mai fi capabil să dobândești adevărul și nici să intri în adevărurile-realități. Care este cauza principală a acestui rezultat? Faptul că oamenii au încă în inimile lor noțiuni și neînțelegeri în privința lui Dumnezeu, iar aceste probleme practice nu au fost rezolvate. Așadar, întotdeauna va fi o prăpastie între oameni și Dumnezeu. Prin urmare, dacă oamenii vor să vină înaintea lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să reflecteze la neînțelegerile, noțiunile, închipuirile, îndoielile sau speculațiile pe care le au despre El. Toate aceste lucruri trebuie examinate. A avea cu adevărat noțiuni sau neînțelegeri în privința lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă, deoarece are legătură cu atitudinea oamenilor față de Dumnezeu, precum și cu propria lor natură-esență. Dacă oamenii nu caută adevărul ca să rezolve aceste noțiuni și neînțelegeri, nu e ca și cum aceste lucruri vor dispărea. Chiar dacă nu afectează felul în care îți îndeplinești datoria sau urmărești adevărul, în circumstanțe speciale sau când se întâmplă ceva, ele tot vor apărea ca să-ți tulbure mintea și îndeplinirea datoriei. De aceea, dacă ai noțiuni și neînțelegeri, atunci trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să reflectezi asupra ta, să cauți adevărul și să înțelegi limpede cauza principală și esența motivului pentru care aceste noțiuni și neînțelegeri apar în oameni. Doar atunci pot ele dispărea, relația ta cu Dumnezeu poate fi normală și viața ta poate crește treptat. Faptul că oamenii au prea multe noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu demonstrează că omenirea este incompatibilă cu El și I se împotrivește. Prăpastia dintre oameni și Dumnezeu se poate închide treptat doar prin înlăturarea continuă a acestor noțiuni și neînțelegeri. Ei vor fi capabili să I se supună lui Dumnezeu și să aibă o mai mare credință în El; dacă vor crede mai mult, practicarea adevărului va fi mult mai puțin denaturată și vor exista mult mai puține falsificări și obstacole în urmărirea adevărului.

Ce oameni sunt mai puțin denaturați când își îndeplinesc datoria și uneltesc mai puțin pentru propriul interes? (Oamenii mai simpli, aceia care nu îl înțeleg greșit pe Dumnezeu.) Aceasta este o categorie, dar sunt și oamenii onești, buni la suflet, aceia care urmăresc adevărul mai mult – acești oameni sunt mai puțin denaturați când își fac datoria. Aceia care au înțelegeri greșite și închipuiri despre Dumnezeu ori au dorințe sau cereri extravagante de la El sunt foarte denaturați când își îndeplinesc îndatoririle. Vor prestigiu, statut și recompense, iar dacă vreo mare răsplată este încă departe și nu se întrevede, ei se vor gândi: „Din moment ce nu o pot obține imediat, va trebui să aștept și să rabd. Dar mai întâi ar trebui să am câteva mici beneficii acum sau cel puțin un oarecare statut. Pentru început, mă voi strădui să fiu conducător în biserică, să fiu responsabil pentru zeci de persoane. E destul de încântător să fii înconjurat mereu de oameni.” Și astfel apare această denaturare în credința lor în Dumnezeu. Când nu ai îndeplinit nicio datorie sau nu ai făcut nimic practic pentru casa lui Dumnezeu, vei simți că nu ești calificat, iar aceste lucruri nu vor apărea în tine, dar când ești capabil să faci ceva, când simți că ești un pic mai bun decât majoritatea oamenilor și că poți predica niște doctrine, atunci aceste lucruri vor apărea. De pildă, când va fi ales un conducător, dacă tu crezi în Dumnezeu doar de un an sau doi, vei simți că statura ta este măruntă, că nu ești capabil să ții nicio predică și că nu ești calificat, așa că te vei retrage în timpul alegerilor. După trei sau cinci ani de credință, vei fi capabil să predici câteva doctrine spirituale, așa că atunci când va veni din nou timpul să fie ales un conducător, vei tinde din proprie voință spre acea poziție și te vei ruga: „O, Dumnezeule! Port o povară, sunt dispus să fiu conducător în biserică și să fiu atent la intențiile Tale. Dar, indiferent dacă voi fi ales sau nu, voi fi întotdeauna dispus să mă supun rânduielilor Tale.” Vei spune că ești dispus să te supui, dar în sufletul tău, te vei gândi: „Ar fi însă grozav dacă m-ai lăsa să încerc să fiu conducător!” Dacă ai o asemenea cerință, o va îndeplini Dumnezeu? Categoric nu, deoarece această cerere a ta nu este o solicitare legitimă, ci o dorință extravagantă. Chiar dacă spui că vrei să devii conducător ca să dai dovadă de respect față de povara lui Dumnezeu, folosindu-te de această scuză drept justificare și simțind că e în acord cu adevărul, ce vei crede când Dumnezeu nu îți va satisface cerința? De ce manifestări vei da dovadă? (Îl voi înțelege greșit pe Dumnezeu și mă voi întreba de ce nu mă mulțumește când eu voiam doar să dau dovadă de respect față de povara Sa. Voi deveni negativ, potrivnic și mă voi plânge.) Vei deveni negativ și te vei gândi: „Persoana pe care au ales-o nu crede în Dumnezeu de tot atât de multă vreme ca mine, nu este la fel de bine educată ca mine și calibrul ei e mai slab decât al meu. Eu pot să țin și predici, așadar cu ce e mai bună ca mine?” Vei tot reflecta la acest lucru, dar nu vei fi capabil să îl înțelegi, așa că vor apărea înlăuntrul tău noțiunile și îl vei judeca pe Dumnezeu ca fiind nedrept. Oare nu e aceasta o fire coruptă? Vei mai fi capabil să te supui? Nu. Dacă nu ai avea această dorință să fii conducător, dacă ai putea urmări adevărul și dacă ai avea cunoaștere de sine, ai spune: „Nu mă deranjează să fiu un discipol obișnuit. Nu dețin adevărul-realitate, sunt un om oarecare și nu sunt foarte elocvent. Am un pic de experiență, însă nu pot vorbi cu adevărat despre asta. Vreau să vorbesc mai mult despre asta, dar nu pot să explic în mod clar. Dacă voi vorbi mai mult, probabil că oamenii se vor sătura să mă asculte. Sunt mult prea nepregătit pentru această poziție. Nu sunt potrivit să fiu conducător și ar trebui să continui să învăț de la alții, să îmi îndeplinesc datoria cât pot de bine și să urmăresc adevărul cu picioarele pe pământ. Într-o zi, când voi avea statură și voi fi potrivit să conduc, nu voi refuza dacă voi fi ales de frații și surorile mele.” Acesta e modul corect de a gândi. Dacă într-o zi frații și surorile tale te vor considera potrivit să fii conducător și te vor alege, asta va fi cu siguranță din pricina faptului că Dumnezeu a permis acest lucru, așa că ai fi conducător sau nu? (Da, aș fi, m-aș supune.) Cum te-ai supune? Să presupunem că te-ai gândi: „Cred că pot să fac asta. Nimeni altcineva nu e mai bun ca mine, așa că pot cu siguranță să fac asta. Dumnezeu i-a făcut pe frații și surorile mele să mă aleagă. Dintre acești oameni, eu am crezut cel mai mult timp în Dumnezeu, am vârsta potrivită, am niște experiență în societate și am capacitate de muncă, sunt elocvent și educat, am îndeplinit diferite îndatoriri și am o oarecare experiență. Sunt potrivit în toate privințele. Dacă frații și surorile mele ar fi sub conducerea mea, atunci cu siguranță viața bisericii ar înflori și ar continua să se îmbunătățească.” Apoi, înlăuntrul tău apare aroganța. Există vreo rațiune în asta? Ce vei face în continuare? Vei face lucruri rele și incorecte și apoi va trebui să fii emondat, să accepți judecata și mustrarea. Este importantă starea de spirit a unei persoane? (Da, este.) Indiferent ce faci, trebuie să îți analizezi și să ajungi să-ți înțelegi motivele, punctul de plecare, intențiile, scopurile și toate gândurile în conformitate cu adevărul și să decizi dacă sunt corecte sau greșite. Toate aceste lucruri trebuie să aibă cuvintele lui Dumnezeu drept temelie și bază, astfel încât să nu o iei pe calea greșită. Indiferent ce vrei să faci sau ce cauți, pentru ce te rogi sau ce soliciți înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie îndreptățit și rațional, trebuie să fie ceva care să poată fi negociat și aprobat de toți. Nu are sens să cauți și să te rogi pentru lucruri care nu pot fi făcute publice. Indiferent cât de mult te rogi pentru aceste lucruri, nu va fi de niciun folos.

Oamenii sunt mereu denaturați în timp ce își îndeplinesc îndatoririle; sunt întotdeauna denaturați de propriile intenții și preferințe. Așadar, permit oamenii în mod deliberat să fie denaturați? Nu, acest lucru e involuntar. Numărul denaturărilor pe care le are o persoană depinde de firile sale și de căutarea ei. Dacă o persoană urmărește adevărul, va avea mai puține intenții, motive egoiste, dorințe și stări negative atunci când își face datoria. Dacă nu urmărește adevărul, va avea mai multe denaturări și probabil va deveni negativă când se va confrunta cu un eșec sau obstacole, fiind uneori bulversată chiar și de o singură frază. Vorbiți mereu despre faptul că „vă simțiți chinuiți de mândrie, statut și afecțiune” – toată ziua vă simțiți chinuiți de orice. Este irațional. Oamenii sunt deseori dominați de natura lor satanică, trăiesc sub controlul firilor lor satanice și au tot felul de dorințe extravagante, dar nu caută adevărul să le înlăture. Indiferent ce fel de corupție dezvăluie, se simt întotdeauna negativi și chinuiți. Dacă vă simțiți chinuiți, atunci aveți probleme; nu e niciodată bine când vine vorba de a te simți chinuit. De ce? Cuvântul „chinuit” în sine nici măcar nu este justificat – oamenii se simt chinuiți doar în circumstanțe speciale și nu e o manifestare pe care o arată adesea aceia care urmăresc adevărul. E ceva în neregulă cu a te simți mereu chinuit, este o problemă cu astfel de oameni – e o stare de negativitate și împotrivire. În plus, este incorect și nepotrivit să folosești cuvântul „chinuit” în acest fel. De ce oamenii care se simt chinuiți tot timpul nu au rezultate de pe urma acestui lucru în final? Pentru că ei nu caută adevărul, ci, în schimb, sunt mereu negativi și potrivnici, se opun lui Dumnezeu. Rezultatul e că suferă mult, dar nu câștigă absolut nimic. Oamenii care iubesc adevărul se vor supune întotdeauna suveranității și rânduielii lui Dumnezeu, indiferent cu ce dificultăți sau probleme se confruntă. Vor accepta orchestrările lui Dumnezeu, vor veni înaintea Lui să caute adevărul și vor merge pe calea urmăririi adevărului. Nu te simți chinuit fără un motiv neîntemeiat, căci nu vei ajunge nicăieri. De exemplu, te simți chinuit de afecțiune, dar ești vreodată capabil să nu mai fii implicat? Te simți chinuit de statut, dar înțelegi cu adevărat statutul? Te simți chinuit de viitor și de destinul tău, dar ești capabil să te eliberezi de constrângerile viitorului și ale destinului? Poți renunța la dorința ta pentru binecuvântări? (Nu, nu pot.) Și atunci cum poți rezolva aceste probleme? Toate trebuie rezolvate prin urmărirea adevărului. Urmărirea adevărului poate rezolva cerințele iraționale și dorințele extravagante ale oamenilor, precum și neînțelegerile lor în privința lui Dumnezeu și închipuirile, speculațiile, îndoielile și hotărârile lor despre El. Se vor mai simți oamenii chinuiți când toate aceste stări vor fi înlăturate? Oare nu vor dispărea pur și simplu toate aceste stări chinuitoare? Care vor fi atitudinea, starea, gândurile și opiniile tale în acel moment? Vei fi capabil să te supui și să aștepți, fără a mai protesta împotriva suveranității și rânduielii lui Dumnezeu, fără a te mai răzvrăti împotriva Lui și fără a-L mai judeca. În plus, când va pune Dumnezeu mâna pe tine sau va orchestra un mediu pentru tine, vei fi capabil să cooperezi activ și să te supui înaintea Lui, în loc să te împotrivești sau să te eschivezi și cu atât mai puțin vei încerca să scapi. Vei avea din ce în ce mai multe stări pozitive, ceea ce dovedește că urmărești adevărul. Totuși, dacă acele lucruri negative îți ocupă constant mintea și îți influențează acțiunile zilnice, gândurile și ideile și îți afectează starea, asta dovedește că nu urmărești deloc adevărul și în cele din urmă vei fi eliminat.

Când mulți oameni își îndeplinesc îndatoririle, sunt întotdeauna denaturați de intențiile lor, încearcă mereu să iasă în evidență, le place să fie întruna lăudați și încurajați, iar dacă fac ceva bine, își doresc mereu o oarecare răsplată sau recompensă; dacă nu există nicio recompensă, sunt indiferenți față de îndeplinirea îndatoririlor lor, iar dacă nu există nimeni care să le acorde atenție sau să-i încurajeze, devin negativi. Sunt la fel de instabili precum copiii. Ce se întâmplă aici – de ce oamenii sunt întotdeauna denaturați de intențiile lor în îndatoririle pe care le fac și nu sunt niciodată capabili să le lase deoparte? Acest lucru e cauzat în principal de faptul că nu acceptă adevărul; drept urmare, indiferent de modul în care aveți părtășie cu ei despre adevăr, sunt incapabili să lase aceste lucruri la o parte. Dacă aceste probleme nu sunt niciodată rezolvate, atunci, pe măsură ce timpul trece, ei devin cu ușurință negativi și din ce în ce mai indiferenți față de îndeplinirea îndatoririlor lor. Văzând cuvinte de la Dumnezeu despre a fi aprobați sau binecuvântați, ei sunt oarecum motivați și se entuziasmează un pic; însă dacă nimeni nu are părtășie cu ei despre adevăr, dacă nimeni nu îi motivează sau nu-i laudă, devin indiferenți. Dacă oamenii îi preaslăvesc, îi complimentează și-i laudă frecvent, ei simt că sunt extraordinari și, în inimile lor, sunt siguri că Dumnezeu îi protejează și îi binecuvântează. În asemenea momente, dorințele lor de a se ridica deasupra mulțimilor sunt înfăptuite și îndeplinite, intenția lor de a fi binecuvântați e temporar domolită, iar abilitățile și talentele le-au fost folosite, ceea ce îi onorează. Sunt atât de fericiți încât sar pe stradă, cu fețele radioase. Este acesta efectul urmăririi adevărului? (Nu.) Acestea reprezintă, pur și simplu, dorințele lor îndeplinite. Ce fire este aceasta? Aceasta este o fire arogantă. Ei nu au nici cea mai mică conștiință de sine, dar au dorințe extravagante. Dacă se confruntă cu o anumită adversitate sau dificultăți sau dacă mândria și vanitatea lor nu sunt împlinite sau dacă interesele lor sunt chiar și în cea mai mică măsură compromise, ei devin negativi și cad. Înainte, erau înalți ca un uriaș, dar, în doar câteva zile, s-au prăbușit într-un morman de praf – diferența este atât de imensă. Dacă ar fi persoane care urmăresc adevărul, cum s-ar putea răsturna atât de repede? În mod clar, oamenii care își îndeplinesc îndatoririle bazându-se pe zel, dorințe și ambiție sunt foarte slabi; atunci când întâmpină o piedică sau un eșec, cad la pământ. Văzându-și închipuirile eșuând, dorințele neîmplinite și neavând nicio speranță de a fi binecuvântați, cad imediat. Ceea ce arată acest lucru este că, indiferent de cât de entuziasmați erau de îndatoririle lor la momentul respectiv, acest lucru nu a fost pentru că au înțeles adevărul. Ei își îndeplineau îndatoririle cu dorința de a fi binecuvântați și datorită zelului. Indiferent cât de zeloși sunt oamenii sau câte cuvinte și doctrine sunt capabili să predice, dacă sunt incapabili să practice adevărul, dacă nu își pot îndeplini îndatoririle conform principiilor, dacă se bazează doar pe zel, nu vor fi capabili să reziste mult timp și, când se vor confrunta cu necazuri sau dezastre, ei nu vor putea să rămână fermi și vor cădea. Unii oameni pur și simplu clachează când se confruntă cu eșecul sau obstacolele, unii cedează nervos când sunt emondați, în vreme ce alții clachează când se confruntă cu disciplinarea. În acest fel, aceia care nu dețin adevărul cad mereu la primul hop. Așadar, care sunt manifestările cuiva care urmărește adevărul? (Indiferent cu ce fel de rafinare se confruntă, deși ar putea suferi mult, acesta nu va deveni negativ. Va căuta adevărul și se va supune suveranității și rânduielii lui Dumnezeu.) A nu deveni negativ este o manifestare, dar nu v-ați dat seama de principala manifestare, anume că oamenii care urmăresc adevărul nu sunt împiedicați sau afectați când își îndeplinesc îndatoririle, indiferent prin ce dificultăți, durere sau slăbiciune trec. Aceia care nu urmăresc adevărul își îndeplinesc îndatoririle cu entuziasm atunci când sunt fericiți; indiferent cât de mult suferă, nu se simt epuizați și sunt capabili să facă abstracție de toate chestiunile personale și să nu își abandoneze îndatoririle. Dar este diferit când sunt nefericiți. Se simt prea obosiți când muncesc chiar și un pic, iar dacă suferă puțin, se plâng și se gândesc mereu să meargă acasă să-și trăiască viața, să se îmbogățească și să găsească o cale de ieșire. Dar aceia care urmăresc adevărul se gândesc: „Indiferent cât de mult sufăr, trebuie să-mi fac bine datoria și să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Voi avea conștiință și rațiune și voi fi demn de a fi numit om, doar dacă îmi îndeplinesc bine datoria.” În afară de a se concentra să-și îndeplinească bine îndatoririle, sunt capabili să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să aibă părtășie despre adevăr cu frații și surorile lor, indiferent cu ce greutăți se confruntă, și caută adevărul ca să-și rezolve dificultățile. Se gândesc întruna la aceste lucruri: „Cum pot să înlătur această stare? Unde se află problema? De ce mă simt negativ? De ce sunt emondat? Cum am greșit? Unde a fost greșeala mea? Este o problemă legată de fire, nu sunt competent în acest domeniu sau îmi ascund unele intenții?” Ei obțin rezultate după ce examinează aceste lucruri câteva zile și își dau seama că lucrarea bisericii a avut de suferit, deoarece ei au nutrit propriile intenții, s-au temut să nu-i jignească pe ceilalți și nu au luat în considerare interesele casei lui Dumnezeu. Ce atitudine ar trebui să adopți după ce ajungi la o asemenea concluzie? Cum ar trebui să rezolvi această problemă? Trebuie să accepți judecata, mustrarea și emondarea cuvintelor lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta potrivit cuvintelor Lui, să-ți înțelegi starea prin comparație cu acestea și să ajungi să-ți înțelegi stările corupte. În acest fel, vei ști dacă ești sau nu o persoană care iubește adevărul și I se supune lui Dumnezeu. E suficient să ajungi la această concluzie? Mai trebuie să te spovedești și să te căiești înaintea lui Dumnezeu, spunând: „Ceea ce am făcut nu a fost conform adevărului, acțiunile mele au fost dictate de firea mea satanică. Sunt dispus să mă căiesc și nu mă voi mai răzvrăti niciodată împotriva lui Dumnezeu. Orice se va întâmpla, voi căuta mereu adevărul și voi acționa în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Dacă nu pot, fie ca Dumnezeu să mă disciplineze și să mă pedepsească.” Aceasta e o inimă care se căiește cu adevărat. Dacă poți să te rogi și să iei o hotărâre fermă în acest fel și dacă poți să practici așa, atunci acesta e un mod supus de a gândi. Dacă vei experimenta astfel, vei ajunge treptat să te supui lucrării lui Dumnezeu, să Îl înțelegi realmente, să vezi că firea Lui este cu adevărat dreaptă și sfântă și să ajungi să ai o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei fi responsabil și loial când îți vei face datoria și, în acest fel, vei avea o oarecare experiență practică și vei fi intrat în adevărurile-realități.