Motivul pentru care toată lumea este astăzi invidioasă pe Iov este acela că el a avut credință adevărată. Dar ați avut părtășie înainte despre detaliile experiențelor sale și ale motivului pentru care a fost capabil să depună mărturie cu adevărat? Cum era viața lui de zi cu zi? Cum s-a asociat cu Dumnezeu în viața lui? Din fiecare acțiune a lui, cum poate vedea cineva că el a căutat adevărul, că I s-a supus lui Dumnezeu și a acceptat rânduielile și orchestrările Lui? Aceste lucruri nu se referă la detalii? (Ba da.) Aceste lucruri se referă la detaliile urmăririi adevărului, care reprezintă ceva ce le lipsește celor de azi. Oamenii cunosc doar celebra maximă a lui Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve” (Iov 1:21). Toți pot recita această frază, dar nu înțeleg clar cum de Iov a fost capabil să o rostească. Această maximă celebră nu i-a venit ușor lui Iov – a venit doar după o viață de experiențe. De-a lungul unei vieți de experiențe, el a văzut rânduielile și orchestrările mâinii lui Dumnezeu și faptele lui Dumnezeu în multe lucruri, și a văzut că toate bogățiile lui au fost date de Dumnezeu. Într-o zi, toate aceste lucruri au dispărut, și el a știut că Dumnezeu le luase. Concluzia la care a ajuns Iov era aceea că, indiferent ce a făcut Dumnezeu, numele lui Dumnezeu trebuia binecuvântat. Așadar, cum s-a ajuns la această concluzie? Nu presupune un proces să ajungi la această concluzie? E vorba de calea pe care o urmează oamenii de astăzi în urmărirea adevărului, și anume, cum să obțină acest rezultat, cum să ajungă la aceste câștiguri. Aceste câștiguri nu au fost dobândite în câteva zile sau chiar în câțiva ani; se referă la fiecare aspect și fiecare detaliu din viețile oamenilor.

Credința lui Iov în Dumnezeu nu era de formă; el a fost modelul reprezentativ al unui credincios sincer. Se ruga lui Dumnezeu în toate. Când era neliniștit cu privire la petrecerile copiilor săi, s-a rugat lui Dumnezeu și i-a încredințat lui Dumnezeu; cu siguranță, se ruga frecvent cu privire la modul în care să își crească șeptelul. El a încredințat totul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost ca un non-credincios, planificând și calculând permanent creșterea șeptelului cu voința omului, bazându-se doar pe propria minte și imaginație și storcându-și creierii pentru a atinge țelurile pe care le plănuise, atunci, chiar dacă ar fi experimentat multe eșecuri și obstacole, ar fi putut să vadă mâinile lui Dumnezeu și suveranitatea și rânduielile Lui? (Nu.) Dacă nu s-ar fi rugat deseori lui Dumnezeu, nu ar fi experimentat binecuvântările Sale; ar fi fost deseori negativ și slab, ca un credincios obișnuit și o stare de împotrivire s-ar fi născut în el. „Oamenii spun mereu că Dumnezeu există. Eu cred în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu mă binecuvântează conform planurilor mele! Îl venerez pe Dumnezeu și fac zilnic sacrificii. Dacă Dumnezeu există, binecuvântările Lui pentru mine ar trebui să fie mai mari decât aș putea eu vreodată să cer sau să îmi imaginez. Cum de nu am atins încă acest țel? Este greu de spus dacă Dumnezeu chiar există sau nu.” Ar fi pus un semn de întrebare existenței lui Dumnezeu, ceea ce este un efect negativ. În primul rând, el nu ar fi putut vedea mâna lui Dumnezeu sau suveranitatea și rânduielile Sale. În plus, s-ar fi plâns împotriva lui Dumnezeu și ar fi ajuns să aibă înțelegeri greșite, antipatie și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dacă oamenii care cred în Dumnezeu merg pe drumul lor, urmărind mereu binecuvântări, atunci, la final, vor putea ei să spună precum Iov: „Iahve a dat și Iahve a luat; binecuvântat să fie numele lui Iahve”? Se va naște în ei acest tip de cunoaștere bazată pe experiență? (Nu.) Cu siguranță nu. De ce nu? De unde provine această problemă? (Nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu, nici nu caută de la Dumnezeu; în schimb, rezolvă lucrurile prin metode umane.) De ce oamenii își storc creierii folosind metode umane pentru a-și atinge propriile scopuri, în loc să se bazeze pe Dumnezeu? Când fac planuri, caută dorințele lui Dumnezeu? Au ei o atitudine supusă, zicând: „Nu știu ce urmează să facă Dumnezeu. Voi face întâi acest plan, acest calcul, dar nu știu dacă planul meu își va atinge sau nu țelul; este doar un plan. Dacă îmi pot atinge țelul, atunci este o binecuvântare de la Dumnezeu. Dacă nu, este din cauza propriei mele orbiri; planul meu nu a fost în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”? Au acest tip de atitudine? (Nu.) Așadar, cum apar aceste moduri de acțiune? Acestea sunt închipuiri și noțiuni umane, dorințe umane, cerințe umane iraționale, adresate lui Dumnezeu; ele se nasc din firi corupte. Acesta este un aspect. În plus, au asemenea oameni o inimă supusă lui Dumnezeu? (Nu.) Cum vezi că nu au o inimă supusă lui Dumnezeu? (Simt nevoia absolută de a îndeplini planurile pe care le fac.) Ce fire este aceasta? Este aroganță și răzvrătire. Ei cred că Dumnezeu îi binecuvântează, dar când au propriile dorințe și calcule, Îl dau pe Dumnezeu la o parte; aceasta este o fire arogantă. Se supun când Îl dau pe Dumnezeu la o parte? Nu, și Dumnezeu nu este în inima lor. Nu iau deloc în considerare modul în care Dumnezeu deține suveranitate asupra lucrurilor și le rânduiește, cu atât mai puțin modul în care El vrea să facă lucrurile. Ei nu iau în considerare aceste lucruri. Ce putem vedea din asta? Ei nu caută nimic, nici nu se supun, nici nu au o inimă cu frică de Dumnezeu. Întâi își fac propriile planuri, apoi acționează și muncesc din greu conform propriilor planuri, bazându-se pe metode, închipuiri și noțiuni umane, fără să se gândească deloc la intențiile lui Dumnezeu. Când e vorba de a-și crește șeptelul, oamenii ar trebui să știe măcar în inimile lor că „omul ar trebui să se străduiască să facă ceea ce trebuie să facă și să se supună voii Cerului”, ceea ce înseamnă că „îmi voi îndeplini responsabilitatea de a hrăni șeptelul, nu voi lăsa să le lipsească hrana sau să înghețe, să flămânzească sau să se îmbolnăvească. Numărul de pui pe care îl vor avea anul viitor este în mâinile lui Dumnezeu; nu îl știu, nu îl cer și nu voi face planuri. Aceste chestiuni depind de Dumnezeu”. Dacă persistă să se bazeze pe închipuirile și noțiunile umane pentru a acționa, au ei o atitudine supusă față de Dumnezeu? (Nu.) Care din cele două metode de acțiune provine din voința omului și care este supusă lui Dumnezeu? (Prima vine din voința omului și este metoda de acțiune a neîncrezătorilor; a doua vine de la cei care cred sincer în Dumnezeu și caută adevărul.) Toți cred în Dumnezeu și toți fac același lucru, dar motivul, sursa și țelul acțiunilor lor, precum și principiile lor sunt diferite. Astfel poate fi văzută calea pe care sunt oamenii. Nu este nicio diferență? Esența neîncrezătorilor este aceea a non-credincioșilor. Care sunt sursa și țelul acțiunilor lor? Totul este doar pentru interesul lor, cu profitul pe primul plan în mintea lor, astfel că, în acțiunile lor, se bazează exclusiv pe voința lor. De ce spun că se bazează pe voința lor? Își fac în întregime planurile după o analiză atentă. Nu acționează orbește sau impulsiv; mai degrabă au intenții și țeluri. Nu iau în considerare intențiile lui Dumnezeu, acționează în totalitate conform propriei hotărâri. Nimeni altcineva nu face planuri pentru ei, nici nu îi forțează să acționeze în acest fel. Ei singuri sunt hotărâți să acționeze potrivit propriilor planuri, așa că se bazează pe propria voință. Apoi, potrivit propriilor planuri, își storc creierii și acționează, indiferent de costuri, pentru a-și satisface propriile lor dorințe și pentru a atinge țelurile acelor planuri. Când acționează, au și această idee vagă: „Cred în Dumnezeu, așa că El mă va binecuvânta cu siguranță.” Nu este rușinos? Pe ce bază te va binecuvânta Dumnezeu? Cum știi că Dumnezeu te va binecuvânta? Va face Dumnezeu lucrurile să se întâmple pe baza hotărârilor tale? Nu este aceasta o idee irațională? Dacă tu crezi că Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță, este asta echivalent cu supunerea față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? (Nu.) Dar mulți oameni încurcă aceste lucruri. Ei spun: „Cred că Dumnezeu mă va binecuvânta. Cred că El va proteja tot ceea ce am și cred că El îmi va satisface dorința!” Ei cred că aceasta este o atitudine supusă față de Dumnezeu. Nu este aceasta o greșeală? Nu numai că este o greșeală, este și o răzvrătire și o blasfemie față de Dumnezeu. Să crezi că Dumnezeu te va binecuvânta nu înseamnă că te supui suveranității și rânduielilor Sale – acestea sunt două lucruri diferite. Spunând asta, ești controlat în întregime de natura ta arogantă și nu este în conformitate cu adevărurile-principii.

Care este esența comportamentului de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu despre care tocmai am avut părtășie? Disecați rădăcina chestiunii. Este vreo practică a adevărului în asta? Vreo supunere? Există vreun loc pentru Dumnezeu în inimile lor? Au ei o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Toți spuneți nu, așadar, concret, care sunt modurile în care se manifestă aceste lucruri? Trebuie să faci o comparație cu tine însuți și să știi cum să diseci. Dacă știi cum să diseci asta, atunci vei ști cum să judeci starea din interiorul tău și vei ști cum să judeci dacă practica ta este sau nu în conformitate cu principiile și dacă practici sau nu adevărul. În primul rând, dacă oamenii își fac mai întâi propriile planuri, fără să caute adevărul, există vreo supunere în asta? (Nu.) Văzând că nu este nicio supunere, cum ar trebui să practice cineva pentru a fi supus? (Să caute mai întâi dorințele lui Dumnezeu.) În multe chestiuni, Dumnezeu nu îți arată cu claritate dorințele Lui, așadar, cum poți fi sigur că practici adevărul? (Trebuie să ne bazăm pe rugăciunea către Dumnezeu pentru a fi siguri.) Dacă te rogi de câteva ori și tot nu înțelegi dorințele lui Dumnezeu, ce faci atunci? Nu acționa orbește. Mai întâi, vezi dacă este necesar sau nu să acționezi în acest mod, dacă aceste acțiuni fac sau nu parte din rânduielile lui Dumnezeu, dacă sunt sau nu întrunite condițiile pentru a acționa în acest mod și dacă îți poți îndeplini planul sau nu. Dacă nu poți, dar continui să te ții de acest plan, nu înseamnă că este un mod de acțiune irațional? Dacă planurile și ideile tale sunt realiste sau nu reprezintă un aspect crucial. Tu îți spui în inima ta: „Voi face mai întâi acest plan, și dacă Dumnezeu mă binecuvântează, atunci poate voi obține și mai mult decât atât!” Ai o mentalitate bazată pe noroc, iar apoi te bazezi pe propria voință și o ții pe a ta; ambițiile și dorințele tale sunt mari și ești deopotrivă arogant și necivilizat. Planurile și hotărârile oamenilor au mereu devieri și nu reprezintă lucruri pe care ar trebui să le practice. Când oamenii nu înțeleg adevărul sau intențiile lui Dumnezeu, pot fi planurile și hotărârile lor corecte? Pot fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Nu este un lucru sigur, deoarece sunt multe chestiuni pe care oamenii nu le pot înțelege, asupra cărora nu pot decide; hotărârile și planurile oamenilor sunt toate închipuiri umane, presupunerile și judecățile lor. Cei ce nu înțeleg adevărul nu pot vedea că toate lucrurile sunt în mâinile lui Dumnezeu și că sunt orchestrate și rânduite de El. Trebuie să vezi ce fac mâinile lui Dumnezeu, care sunt intențiile Lui și care este lucrarea pe care o face El în prezent asupra oamenilor. Dacă planurile și deciziile tale sunt contrare lucrării pe care Dumnezeu dorește să o facă sau sunt opuse dorințelor lui Dumnezeu, care va fi rezultatul? Planurile tale sigur vor eșua. Din această chestiune, trebuie să vezi clar faptul că oamenii nu ar trebui să planifice – planificarea este în sine o greșeală. Așadar, cum ar trebui să practice oamenii corect? Ar trebui să învețe să ia lucrurile așa cum vin, să nu acționeze orbește sau să planifice lucruri pe care nu le pot înțelege. Sunt multe chestiuni pe care nu le poți înțelege și nu știi ce probleme ar putea să apară în timpul planului. Sunt aceste situații neașteptate prinse în planurile oamenilor? Cu siguranță nu, așadar, toate planurile oamenilor sunt doar închipuiri umane, lucruri goale și nepractice. Prin urmare, ce ar trebui să facă oamenii? În primul rând, ar trebui să aibă o inimă supusă lui Dumnezeu și nu ar trebui să-și facă planuri proprii; de asemenea, ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile și îndatoririle, fără a fi superficiali. În ceea ce privește posibilitatea de a îndeplini sau nu lucrurile pe care le planifici și le hotărăști, asta este în mâinile lui Dumnezeu. Poate plănuiești doar puțin, dar Dumnezeu îți dă mult; poate plănuiești mult, dar nu primești atât de mult. După ce treci prin multe astfel de experiențe similare, vei realiza că nimic nu se schimbă conform voinței sau planurilor omului. Totul depinde de modul în care Dumnezeu a rânduit chestiunile și a deținut suveranitate asupra lor; toate lucrurile sunt în mâinile Lui. Prin acumularea constantă de experiență în acest mod, oamenii ajung să descopere că Dumnezeu este cu adevărat suveran peste toate. Dacă tu confirmi în inima ta faptul că Dumnezeu este suveran peste toate, atunci vei fi obținut adevărul, care este dobândit prin experiență. Uneori, planurile tale pot fi destul de bune, dar lucruri neașteptate se pot întâmpla în orice moment; nu îți poți imagina multele lucruri unice ce pot apărea, care îți depășesc închipuirile și planurile din toate punctele de vedere. Multe chestiuni te fac să te simți ca și cum ai fost prins nepregătit și nu ești conștient de unde provin erorile din planurile tale, dacă acestea vor reuși sau vor eșua și ce pot sau nu pot face oamenii. Inconștient, simți că sunt multe lucruri pe care oamenii nu le pot prezice, care depășesc limitele planurilor și închipuirilor lor. Într-un asemenea moment, la ce concluzie ajungi? (Că Dumnezeu este suveran peste toate.) În suveranitatea lui Dumnezeu peste toate, există un detaliu: dacă Dumnezeu nu îți dă ceva, atunci, indiferent cât alergi, cât trudești sau te zbați, totul este inutil. Dacă Dumnezeu te binecuvântează, atunci totul decurge lin, fără niciun impediment, și nimeni nu te poate împiedica. Realizezi că în această chestiune Dumnezeu are ultimul cuvânt, că Dumnezeu poate vedea foarte clar toate planurile tale, iar această chestiune este complet în mâinile Lui. Prin această experiență, în inima ta va apărea inconștient o percepție și o cunoaștere corectă privind suveranitatea lui Dumnezeu. Ce percepție și cunoaștere? Dumnezeu este Unicul care îți dă. Dacă Dumnezeu vrea să îți ia, atunci, indiferent cât de mult te supui lui Dumnezeu sau cât de mult Îl cunoști pe Dumnezeu – dacă El e să ia, va lua. Totul este în mâinile Lui, totul este predestinat de El, totul este rânduit de El. Tu nu ar trebui să ai propria alegere. În acest moment, planurile, calculele și țelurile personale tot vor avea o poziție dominantă în inima ta? Nu. Aceste planuri și calcule umane se vor diminua în mod inconștient, iar tu vei renunța la ele. Cu ce sunt acestea înlocuite? Pentru tine, experimentarea suveranității lui Dumnezeu echivalează cu vederea suveranității Lui. Chiar dacă Dumnezeu nu spune de ce ți-a luat acele lucruri, tu vei înțelege oricum, în mod inconștient. Când Dumnezeu te binecuvântează cu ceva, binecuvântându-te cu multe bogății, El nu îți spune de ce face asta; dar, în inima ta, ai un sentiment și ești conștient că reprezintă o binecuvântare de la Dumnezeu, nu ceva ce o persoană ar putea câștiga. Într-o zi, unele lucruri îți vor fi luate, și tu vei fi perfect conștient în inima ta că asta vine de la Dumnezeu. Când ești pe deplin conștient de asta, nu vei simți că Dumnezeu îți călăuzește fiecare pas pe care îl faci, fiecare zi pe care o trăiești și fiecare an care trece? Pe măsură ce Dumnezeu te călăuzește, vei simți inconștient că ai ajuns față în față cu El, că interacționezi zilnic cu El, că în fiecare zi ai o nouă cunoaștere și, în fiecare an, o recoltă grozavă. Inconștient, înțelegerea ta asupra suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu se va adânci. Când ai experiență la acest nivel, nu are Dumnezeu un loc în inima ta? Dacă Dumnezeu are un loc în inima ta, tu ai o inimă cu frică de Dumnezeu, și atunci mai pot orice alte lucruri, gânduri sau teorii să te inducă în eroare, să te dezorienteze sau să te facă să Îl părăsești pe Dumnezeu? Este imposibil. Doar dacă ai o adevărată înțelegere a lui Dumnezeu, dacă adevărul s-a înrădăcinat în inima ta, Dumnezeu poate rămâne pentru totdeauna în ea. Dacă adevărul nu a prins rădăcini în inima ta, atunci poate fi Dumnezeu în inima ta pentru mult timp? Cu siguranță nu, deoarece inima ta se va distanța de Dumnezeu și Îl va trăda în orice moment. Dacă oamenii folosesc mereu propriile închipuiri, noțiuni, planuri, calcule și dorințe pentru a-și direcționa viețile, pot obține această cunoaștere a lui Dumnezeu? (Nu.) Astfel, pentru a obține supunerea față de Dumnezeu precum Iov, calea experienței și practicii tale trebuie să fie dreaptă. Dacă există devieri în calea practicii tale, atunci, indiferent cât de mare îți este credința sau voința, nu îți folosește la nimic; indiferent cât de semețe ar putea fi ambițiile tale, nu îți folosesc la nimic. În multe dintre chestiunile vieții, metodele de practică ale oamenilor au devieri. Din exterior, oamenii par să fie capabili să sufere mult și să plătească un preț mare, par să aibă o hotărâre înălțătoare și inimile pline de ardoare; dar de ce oare, după un număr de experiențe acumulate, în final, nu obțin o cunoaștere bazată pe experiență în privința suveranității și a rânduielilor lui Dumnezeu? Deoarece metodele lor de practică au devieri, iar conștientizarea lor subiectivă, noțiunile și închipuirile lor, precum și planurile lor preiau mereu conducerea. Aceste lucruri preiau conducerea, astfel încât Dumnezeu Se ascunde de ei. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Voi apărea sfintei Împărății și Mă voi ascunde de ținutul murdăriei.” La ce anume se referă „ținutul murdăriei”? Se referă la diferitele dorințe, planuri și hotărâri ale oamenilor – chiar și la intențiile lor bune și țelurile pe care ei le cred drepte. Aceste lucruri Îl împiedică pe Dumnezeu să-Și facă lucrarea asupra ta și sunt ca un zid înaintea feței tale, izolându-te complet, astfel încât nu poți vedea sau experimenta niciodată suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă nu poți vedea sau experimenta suveranitatea lui Dumnezeu, atunci poți ajunge să-I cunoști suveranitatea? (Nu.) Nu poți ajunge niciodată să cunoști suveranitatea lui Dumnezeu.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.