Ce este intrarea în viață? Este atunci când, după ce înțeleg adevărul, oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu, să I se supună, să reflecteze la firile lor corupte, să și le cunoască, să se lepede de ele și sunt, în felul acesta, capabili să pună adevărul în practică. Atunci când cineva e capabil să pună adevărul în practică și să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, va fi intrat în adevărul-realitate. Cei care pun adevărul în practică sunt cei care au intrarea în viață. De îndată ce adevărul devine viața unui om, el nu va mai fi constrâns de nicio persoană, eveniment sau lucru – va fi capabil să se supună cu adevărat lui Dumnezeu, să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat și să I se închine cu adevărat. Asta e ceea ce înseamnă să ai adevărul-realitate și mărturie adevărată; acesta-i rezultatul suprem al intrării în viață. Dacă o persoană crede în Dumnezeu mulți ani, dar tot trăiește după o fire satanică, purtându-se potrivit propriilor dorințe, fără să se roage ori să caute adevărul, crezând ani în șir fără să se schimbe cât de puțin și nu se prea deosebește de un non-credincios, atunci, o astfel de persoană nu are intrarea în viață, nu a obținut adevărul și nu a dobândit viața. Dacă nu ai obținut adevărul, atunci trăiești sub puterea Satanei. Nu ai putea să I te supui lui Dumnezeu, să-L iubești, să practici adevărul ori să fii puternic, chiar dacă ți-ai dori. Dacă nu poți fi puternic, în ce fel de stare vei fi blocat? Oare nu vei fi blocat mereu într-o stare de negativitate? Vei fi mereu condus încoace și încolo de mediul tău, temându-te că vei fi eliminat, temându-te de nemulțumirea lui Dumnezeu, temându-te de una și de alta, făcându-ți o mică parte din datorie în mod pasiv și reticent și pregătind câteva fapte bune. În esență, vei fi tras, condus și împins, iar partea din tine care este activă și proactivă va fi foarte mică, deci rezultatele pe care le obții făcându-ți datoria vor fi nesatisfăcătoare. Astfel de oameni nu sunt niciodată capabili să-I ofere lui Dumnezeu inima lor, așa că sunt legați și constrânși de multe persoane, evenimente și lucruri și sunt mereu blocați într-o stare negativă. Din această cauză, duc o viață foarte obositoare. Sunt într-o mare suferință și nu-și pot afla libertatea și descătușarea. După un timp, voința proprie nu-i mai poate susține, iar ei trăiesc zi de zi într-o fire satanică, exact ca non-credincioșii. Oare poate acest tip de credință să-i permită unei persoane să obțină mântuirea? Unii oameni spun: „Sunt plin de entuziasm, sunt dornic să fac lucruri pentru Dumnezeu. Sunt tânăr, am energie și determinare și nu mă tem de dificultăți.” Folosesc toate acestea la ceva? Nu. Energia ta este inutilă, oricât de multă ai. Câtă vreme îl poate susține pe un om puțina vigoare pe care o are? Tot va cădea și se va poticni adesea și va fi paralizat când va cădea în negativitate. Nu are rost să crezi în Dumnezeu dacă nu înțelegi adevărul sau dacă nu ai credință adevărată. Dacă ai doar entuziasm sau energie, nu va folosi la nimic. Acelea nu sunt viața, sunt numai entuziasmul și interesul de moment al unei persoane. Oamenii au firi corupte. Fie că sunt bărbați ori femei, tineri sau bătrâni, toți au scurte izbucniri de energie, entuziasm trecător, impulsuri trecătoare; toți au perioade când se entuziasmează, când sunt năvalnici, dar acela este un curaj născut din impetuozitate și nu durează. Teoriile, idealurile și visele oamenilor se prăbușesc într-o clipită și, fără adevăr, oamenii nu pot rămâne fermi. Poate cineva care trăiește pe baza impetuozității să-și facă bine datoria? Poate să-L mulțumească pe Dumnezeu? (Nu, nu poate.) Așadar, oamenii trebuie să aibă intrarea în viață, trebuie să intre în adevărul-realitate. Sunt unii care spun: „De ce este atât de anevoioasă intrarea în adevărul-realitate? De ce sunt legat de atâtea situații complicate? Ce ar trebui să fac?” Se pot baza oamenii pe ei înșiși pentru a rezolva această problemă? Sunt unii care zic: „Am puterea voinței și determinarea. Nu mă tem de dificultăți. M-am hotărât. Voi depăși fiecare obstacol, îmi voi asuma aceste provocări. Nu mă tem de nimic. Oricât de greu devine, voi stărui până la capăt!” E de folos lucrul acesta? De fapt, îi poate susține o scurtă perioadă, însă dificultățile lor practice tot vor rămâne și o fire coruptă tot va fi prins rădăcini în ei și nu se va fi schimbat. Oare dacă stărui să-L urmezi pe Dumnezeu până la capăt, dar nu ți-ai schimbat viața-fire și nici nu ai intrat în adevărul-realitate, poți să obții aprobarea lui Dumnezeu? Tot nu poți. A crede în Dumnezeu nu este o chestiune de a putea stărui până la capăt sau nu. Cheia este dacă poți sau nu să obții adevărul, viața și aprobarea lui Dumnezeu. Acesta-i lucrul cel mai important. Dacă o persoană nu poate intra în adevărul-realitate, dacă nu poate face ca adevărul să fie viața sa, atunci, oare izbucnirea ei de entuziasm sau vigoare va durafoarte mult? Nu poate dura. Oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să-l folosească pentru a o înlocui. Când o persoană și-a înlăturat firea coruptă și are credința și principiile pentru a practica adevărul, va fi capabilă să persevereze fără ezitare și va continua să încerce în pofida tuturor piedicilor. Indiferent ce medii, obstacole sau chiar ispite va întâlni, se va baza întotdeauna pe Dumnezeu și-I va cere ajutorul pentru a triumfa asupra Satanei. Pentru a obține acest rezultat, trebuie să vii des înaintea lui Dumnezeu, să te încrezi în El, să-I spui în rugăciune dificultățile tale și să-I vorbești cu sinceritate. Totodată, când îți faci datoria în realitate și în timpul vieții tale reale, trebuie să cauți să afli cum să te porți așa încât să practici adevărul. Trebuie să cauți și să ai părtășie cu oameni care înțeleg adevărul, care au capacitatea de a cuprinde adevărul și, făcând astfel, să dobândești puțină luminare și edificare și să găsești o cale de practică. Când vei putea practica adevărul, oare asta nu va rezolva problema ta? Dacă mereu ești reținut și nu ai părtășie, spunându-ți în gând: „Poate că într-o zi statura mea va crește și voi înțelege adevărul în mod natural, pur și simplu; atunci, nu e nevoie să mă ocup de el acum”, acest tip de gândire este vag, nerealist și apt să întârzie lucrurile. Problema aceasta poate fi rezolvată căutând oameni care înțeleg adevărul și având părtășie cu ei. Dacă ai capacitatea de înțelegere, atunci poți rezolva problema și citind cuvintele lui Dumnezeu. De ce nu iei în serios rezolvarea acestei probleme? Va dispărea de la sine problema, dacă nu vei căuta adevărul ca s-o rezolvi? Acesta-i un gând nesăbuit.

Acum, când vi se întâmplă ceva, sunteți capabili să căutați adevărul? Ați învățat cum să căutați adevărul? În afară de stăpânirea unor principii în domeniul vostru profesional, sunteți capabili să căutați adevărul când este vorba de propria voastră intrare în viață – de îmbunătățirea diverselor voastre stări și de schimbarea firii voastre corupte? Dacă încă te plângi când ești emondat fiindcă ai făcut ceva care a încălcat principiile, dacă încă te simți constrâns pentru că ai fost emondat și dacă mergi până într-acolo încât te abandonezi pe tine însuți, gândindu-te că urmează să fii eliminat și devii negativ și te lași pe tânjeală, atunci nu e oare firea ta satanică atât de gravă încât ești sufocat de ea? Când vine vorba de a înțelege adevărul, dificultățile lor sunt prea numeroase și mari; când întâmpină probleme, părțile lor negative ies la iveală prea repede și prea mult timp, iar ei practică adevărul prea lent și prea puțin. Când oamenii întâlnesc anumite medii sau observă anumite priviri din partea altora ori aud că se rostesc anumite cuvinte sau află anumite tipuri de informații, în ei se vor naște lucruri negative, oricând și oriunde. Acestea sunt dezvăluiri naturale ale unei firi corupte. Ce demonstrează asta? Demonstrează că nu există niciun element al adevărului în viața omenească. Lucrurile neprocesate pe care oamenii le dezvăluie în mod natural – fie că le gândești în mintea ta ori le rostești cu gura, sau dacă sunt ceva ce intenționezi ori plănuiești să faci, în mod intenționat sau neintenționat sunt legate de firea ta coruptă. De unde sunt dezvăluite firile corupte ale oamenilor? Se poate spune cu certitudine că firile corupte ale oamenilor se dezvăluie din natura lor satanică. Aceea este sursa. Având în vedere lucrurile corupte pe care le dezvăluie oamenii, e limpede că ei nu au nimic din adevărul-realitate, că nu au nicio umanitate normală și că nu au nicio rațiune normală. Acum, voi puteți să vă autoanalizați. Dacă sunteți atenți și vă concentrați pe autoreflecție, puteți afla dacă intențiile, gândurile și părerile voastre sunt sau nu corecte și dacă ele sunt sau nu în acord cu adevărul. În general, veți fi capabili să discerneți puțin aceste lucruri și să le înțelegeți. Așadar, după ce veți ajunge să înțelegeți lucrurile acestea, veți fi oare capabili să căutați adevărul pentru o soluție? Sau le veți lăsa să se dezvolte de la sine, gândind: „Vreau să gândesc în felul acesta. Îmi face bine să gândesc în felul acesta. Alți oameni nu au dreptul să se amestece. Dacă nu spun lucrurile acestea cu voce tare și nu acționez pe baza lor, dacă doar mă gândesc la ele, nu-i în regulă?” Nu există unii oameni care fac asta? Aceasta-i o manifestare a cărui lucru? Ei știu clar că e greșit să gândești astfel, însă nu caută adevărul, nu dau la o parte aceste gânduri și nu se răzvrătesc împotriva lor. Persistă să gândească și să se comporte în acel mod, total nepăsători. Acești oameni nu iubesc adevărul și nu pot rămâne fermi.

Unii oameni nu îndeplinesc o datorie și nimeni nu-i ia la rost. Acești oameni consideră că, în calitate de credincios în Dumnezeu, e destul doar să citești cuvintele lui Dumnezeu, să duci o viață bisericească și să nu faci, de obicei, lucruri rele, și să nu te porți desfrânat, ca non-credincioșii; ei consideră că poate la sfârșit vor primi niște binecuvântări și vor putea supraviețui. Oamenii se agață de astfel de iluzii în credința lor în Dumnezeu. Aparent, ei nu comit nicio greșeală gravă, dar nu au deloc intrare în viață și nu au dobândit niciun adevăr-realitate. În clipa în care cineva îi ia la rost, își dau seama că sunt plini de probleme și defecte și devin negativi, gândindu-se: „S-a terminat totul, nu-i așa? Cred în Dumnezeu de ani de zile și n-am câștigat nimic din asta. Se pare că într-adevăr nu-i ușor să crezi în Dumnezeu!” Devin reci și nu mai vor să se străduiască să obțină adevărul. După un timp, se simt pustii și li se pare că au nevoie să urmărească adevărul ca să aibă speranță. Când încep să-și facă datoria și oamenii îi iau la rost iar, în cele din urmă consideră că: „Oamenii trebuie să aibă adevărul; altfel, prea ușor fac greșeli. Dacă nu urmăresc adevărul, vor săvârși mereu fărădelegi și vor fi emondați. Dacă se bazează pe entuziasmul lor pentru a face ceva, și atunci vor fi emondați. Trebuie să fiu prudent în toate. Categoric nu trebuie să vorbesc ori să mă comport necugetat. Să nu-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Mai bine să fii laș decât să ieși în evidență.” Ei cred că e perfect adecvat să practice în felul acesta, că nimeni nu poate găsi nicio greșeală în el, însă au trecut cu vederea aspectul crucial: că se cuvine să urmărească adevărul. Ei nu urmăresc adevărul, nu urmăresc nici propria intrare în viață, și acesta e defectul lor fatal. Când își fac datoria, se mulțumesc să termine treaba și atât. Ca să-și termine lucrarea, trudesc din zori până la apus și uneori sunt atât de ocupați, că nici măcar nu le pasă dacă pierd două mese. Ei pot, realmente, să sufere și să plătească un preț, dar nu au intrarea în viață. De teamă că vor face o greșeală și vor fi emondați, se feresc de alții la fiecare pas. E corectă o asemenea stare? E aceasta o persoană care urmărește adevărul? Dacă așa își fac oamenii datoria până la sfârșit, vor putea ei să dobândească adevărul ori să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Oare nu există mulți astfel de oameni printre voi? Oare nu sunteți voi adesea exact în starea aceasta? (Ba da.) Sunteți în alertă, gândind că acesta-i un mod rău de a te purta, că trăiți într-o stare negativă? Când vi se întâmplă ceva, mereu vă purtați ca lașii, mereu vă purtați ca aceia care vor să le facă pe plac oamenilor, mereu faceți compromisuri, mereu o luați pe calea de mijloc, fără să ofensați niciodată pe nimeni sau fără să vă amestecați în lucruri, fără să mergeți niciodată prea departe. E ca și cum rămâneți la locul vostru, ținându-vă de datoria voastră, făcând orice vi se cere, fără să stați nici în față, nici în spate și lăsându-vă duși de val. Spuneți-Mi, credeți că dacă vă încăpățânați să vă faceți datoria în felul acesta chiar până la sfârșit, veți putea obține aprobarea lui Dumnezeu? Sunteți conștienți că tipul acesta de stare e foarte periculos, că nu doar că nu veți putea obține desăvârșirea de către Dumnezeu, dar că e probabil să-I și ofensați firea? Urmărește oare adevărul o astfel de persoană lipsită de entuziasm? Este ea genul de persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Persoana care trăiește într-o asemenea stare deseori manifestă gândurile cuiva care vrea să le facă pe plac oamenilor și nu are o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă cineva doar simte groază sau spaimă fără motiv, este aceea o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Chiar dacă se avântă cu toată ființa în datoria sa, își dă demisia de la serviciu și renunță la familie – dacă nu-și oferă inima lui Dumnezeu și se ferește de El, este aceea o stare bună? Este aceea starea normală a intrării în adevărul-realitate? Nu e terifiantă viitoarea evoluție a acestei stări? Dacă o persoană continuă în starea aceasta, poate să obțină adevărul? Poate să dobândească viața? Poate să intre în adevărul-realitate? (Nu.) Sunteți conștienți că voi înșivă aveți chiar starea aceasta? Când deveniți conștienți de asta, vă spuneți oare în gând: „De ce mă feresc întotdeauna de Dumnezeu? De ce gândesc așa întotdeauna? E atât de înspăimântător să gândești așa! Înseamnă să I te împotrivești lui Dumnezeu și să respingi adevărul. A te feri de Dumnezeu e totuna cu a te împotrivi Lui”? Starea de a te feri de Dumnezeu e exact ca și cum ai fi un hoț – nu îndrăznești să trăiești în lumină, te temi să-ți dai în vileag fețele demonice și, în același timp, ești înspăimântat: „Cu Dumnezeu nu e de joacă. El poate judeca și mustra oamenii oriunde și oricând. Dacă-L mânii pe Dumnezeu, în cazurile ușoare El te va emonda, iar în cele grave te va pedepsi, te va face bolnav ori te va face să suferi. Oamenii nu pot suporta lucrurile astea!” Nu au oamenii aceste înțelegeri greșite? Este aceasta o inimă cu frică de Dumnezeu? (Nu.) Nu e terifiantă o asemenea stare? Când o persoană e în starea aceasta, când se ferește de Dumnezeu și are mereu aceste gânduri, când are mereu o asemenea atitudine față de Dumnezeu, Îl tratează ea pe Dumnezeu ca Dumnezeu? E aceasta credință în Dumnezeu? Când o persoană crede în Dumnezeu în felul acesta, când nu-L tratează pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu e asta o problemă? Cel puțin, oamenii nu acceptă firea dreaptă a lui Dumnezeu și nu acceptă nici realitatea lucrării Sale. Ei se gândesc: „E adevărat că Dumnezeu e milos și iubitor, dar e și mânios. Când mânia lui Dumnezeu se abate peste cineva, e dezastruos. El poate oricând să lovească mortal oamenii, distrugând pe oricine vrea El. Nu chema furia lui Dumnezeu! Este adevărat că măreția și mânia Lui nu îngăduie ofensă. Ține-te la distanță de El!” Dacă o persoană are o astfel de atitudine și aceste idei, poate ea să vină înaintea lui Dumnezeu deplin și sincer? Nu poate. Nu există, atunci, o distanță între ea și Dumnezeu? Nu există multe lucruri care îi separă pe cei doi? (Ba da.) Care lucruri îi împiedică pe oameni să vină înaintea lui Dumnezeu? (Viitorul și destinele lor.) (Renumele, câștigul și statutul.) Ce altceva? Care lucruri îi fac pe oameni să le fie lehamite de adevăr, să respingă adevărul, să respingă darul de viață de la Dumnezeu și mântuirea Sa? Reflectați la aceasta: ce părți din oameni îi împiedică să vină cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu, să practice adevărul și să-și încredințeze trupurile și inimile lui Dumnezeu, ca El să le ia în primire și să aibă suveranitate asupra lor? Care lucruri îi determină pe oameni să le fie frică de Dumnezeu și să-L înțeleagă greșit? Oamenii au firi corupte, precum și filosofii satanice și gânduri satanice; sunt înșelători, se feresc de Dumnezeu la fiecare pas, neavând încredere în El și înțelegându-L greșit. Când o persoană e întinată de toate aceste lucruri, poate ea să aibă încredere în Dumnezeu cu adevărat? Poate ea să accepte cuvintele lui Dumnezeu ca fiind viața ei? Unii oameni spun: „Eu mănânc și beau cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi. Când Îi citesc cuvintele și mă simt mișcat de ele, mă rog. Prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Le citesc în fiecare zi, adesea mă rog în gând și cânt imnuri lăudându-L pe Dumnezeu.” Deși o astfel de viață spirituală este bună, dacă acești oameni se bazează tot pe ideile proprii când reacționează la lucrurile care li se întâmplă, dacă nu caută deloc adevărul și niciuna dintre doctrinele pe care le înțeleg nu are efect asupra lor, ce se întâmplă? Oamenii nu iubesc adevărul. Pretind că prețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, dar nu se plasează alături de ele pentru comparație și nu le pun în practică. Lucrul acesta e foarte problematic și e foarte dificil ca oamenii să intre apoi în adevărul-realitate. Oamenii nu înțeleg niciodată adevărul, nici nu au nici cea mai vagă cunoaștere de Dumnezeu, deci cu siguranță au noțiuni și înțelegeri greșite despre El și există un zid între ei și Dumnezeu. Nu aveți cu toții experiența personală a acestui lucru? Spui: „Nu vreau să mă feresc de Dumnezeu, vreau să am încredere în El cu adevărat, dar când mi se întâmplă ceva, nu mă pot abține și mă feresc de El. Vreau să mă fac ghem, să mă despart de Dumnezeu și să folosesc filosofii satanice pentru a mă proteja. Ce-i în neregulă cu mine?” Aceasta arată că oamenii nu au adevărul, că ei încă trăiesc după filosofii satanice și încă sunt controlați de Satana. Aceasta-i jalnica asemănare pe care o au oamenii din cauza naturii lor satanice – le este dificil să pună adevărul în practică. Să nu practici adevărul e cea mai mare barieră în calea intrării în viață. Dacă această problemă nu e rezolvată, e greu ca o persoană să-și ofere inima lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea Lui, sau să intre în adevărul-realitate. Ați experimentat toți lucrul acesta? Cum poate fi rezolvată această chestiune? Trebuie să reflectezi asupra ta, să încerci să te cunoști și să vezi care lucruri te împiedică să practici adevărul. Rezolvarea acestei probleme este crucială.