Unii oameni nu se comportă niciodată bine când vine vorba de îndatoririle lor. În schimb, caută constant lucruri noi pentru a se distinge și a declama idei răsunătoare. Este acesta un lucru bun? Pot ei să colaboreze armonios cu ceilalți? (Nu pot.) Dacă cineva trâmbițează opinii răsunătoare, ce fel de fire este aceasta? (Aroganță și neprihănire de sine.) Este aroganță și neprihănire de sine. Care este natura acțiunilor sale? (El caută să-și stabilească independența, să iasă în evidență și să-și creeze propria facțiune.) A-și crea propria facțiune înseamnă a-i face pe alți oameni să-l asculte și a nu se ocupa de chestiuni conform adevărurilor-principii. Intenția și scopul său sunt de a-și stabili independența și de a avea succes, așadar, în acțiunile sale, există un sentiment de perturbare a ordinii lucrurilor. Ce înseamnă a perturba ordinea lucrurilor? Înseamnă a provoca distrugere, există o natură de tulburare și perturbare în asta. În mod obișnuit, majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin părtășie și discuții de grup, mare parte a deciziilor luate respectând adevărurile-principii, fiind atât corecte, cât și precise. Cu toate acestea, unii oameni se împotrivesc cu stăruință acestui consens; nu numai că evită să caute adevărul, ei ignoră interesele casei lui Dumnezeu. Expun teorii ciudate pentru a ieși în evidență și a-i face pe ceilalți să-i stimeze. Vor să contrazică deciziile corecte care au fost luate și să respingă alegerile pe care le-a făcut toată lumea. Asta e ceea ce înseamnă a perturba ordinea lucrurilor și a provoca distrugere, a crea tulburări și perturbări. Aceasta este esența declamării ideilor răsunătoare. Așadar, care e problema cu acest tip de comportament? În primul rând, ei dezvăluie o fire coruptă și o lipsă totală de supunere. În plus, acești oameni încăpățânați vor întotdeauna să iasă în evidență și să-i facă pe alții să-i stimeze și, ca urmare, tulbură și perturbă lucrarea bisericii. Fără adevăr, sunt incapabili să vadă dincolo de lucruri, totuși, persistă în a declama idei răsunătoare ca să se laude, fără a căuta câtuși de puțin adevărul. Nu înseamnă asta a fi arbitrar și nechibzuit? Pentru a-ți îndeplini bine îndatoririle, este esențial să înveți să colaborezi cu ceilalți. O discuție între două persoane generează întotdeauna o perspectivă mai cuprinzătoare și mai precisă decât punctul de vedere al unei singure persoane asupra lucrurilor. Dacă cineva dorește întotdeauna să acționeze într-un mod nonconformist sau declamă în mod obișnuit idei răsunătoare pentru a-i face pe alții să-l urmeze, acest lucru este periculos, înseamnă a merge pe propria cale. O persoană trebuie să discute cu ceilalți despre orice face. Ascultă mai întâi ce au de spus toți ceilalți. Dacă opinia majorității este corectă și este în conformitate cu adevărul, ar trebui să o accepți și să îi dai ascultare. Orice ai face, nu declama păreri răsunătoare. A face asta nu e niciodată un lucru bun, în niciun grup de oameni. Când predici o idee răsunătoare, dacă aceasta e în conformitate cu adevărurile-principii și are aprobarea majorității, ar putea fi considerată acceptabilă. Cu toate acestea, dacă ea contrazice adevărurile-principii și este în detrimentul lucrării bisericii, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ea și să suporți consecințelor acțiunilor tale. În plus, a declama idei răsunătoare este o problemă ce ține de fire. Asta dovedește că nu deții adevărul-realitate și că trăiești, în schimb, pe baza firii tale corupte. Când declami opinii răsunătoare, tu încerci să-i conduci pe alții, să fii la comandă și, de asemenea, încerci să-ți impui propriile idei și să-ți stabilești propriul domeniu; vrei să-i faci pe toți aleșii lui Dumnezeu să te asculte, să te urmeze și să ți se supună. Asta înseamnă a merge pe calea unui antihrist. Ești sigur că-i poți îndruma pe aleșii lui Dumnezeu să intre în adevărurile-realități? Îi poți conduce în Împărăția lui Dumnezeu? Nici tu însuți nu deții adevărul și ești capabil să faci lucruri pentru a te împotrivi lui Dumnezeu și a-L trăda – dacă tot vrei să-i conduci pe aleșii lui Dumnezeu pe această cale, nu ai devenit atunci un arhi-păcătos? Pavel a devenit un arhi-păcătos și încă îndură pedeapsa lui Dumnezeu. Dacă mergi pe calea unui antihrist, mergi pe calea lui Pavel, iar finalul și finalitatea ta definitivă nu vor fi diferite de ale lui. Prin urmare, cei care cred în Dumnezeu și Îl urmează nu trebuie să declame idei răsunătoare. Mai degrabă, trebuie să învețe să caute adevărul, să-l accepte și să se supună atât adevărului, cât și lui Dumnezeu. Numai făcând acest lucru se pot asigura că nu merg pe propria lor cale și că-L pot urma pe Dumnezeu fără să devieze în nicio direcție. Casa lui Dumnezeu le cere oamenilor să coopereze armonios în îndeplinirea îndatoririlor lor. Acest lucru este semnificativ și este, de asemenea, calea corectă de practică. În biserică, este posibil ca luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt să sosească asupra oricăruia dintre cei care înțeleg adevărul și au abilitate de înțelegere. Ar trebui să prinzi strâns luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, urmând-o îndeaproape și cooperând intim cu aceasta. Procedând astfel, vei merge pe cea mai corectă cale; este calea condusă de Duhul Sfânt. Acordă o atenție deosebită modului în care Duhul Sfânt lucrează în oameni și îi îndrumă pe cei asupra cărora lucrează. Ar trebui să ai deseori părtășie cu ceilalți, să faci sugestii și să-ți exprimi propriile opinii – acest lucru reprezintă datoria și libertatea ta. Însă, în cele din urmă, atunci când trebuie luată o decizie, dacă tu singur ești cel care dă verdictul final, punându-i pe toți să facă ceea ce spui și să urmeze voia ta, atunci încalci principiile. Ar trebui să faci alegerea corectă în funcție de ceea ce crede majoritatea și apoi să iei hotărârea. Dacă sugestiile majorității nu sunt în concordanță cu adevărurile-principii, ar trebui să te ții cu tărie de adevăr. Doar asta se conformează adevărurilor-principii. Dacă declami mereu opinii răsunătoare, încercând să expui niște teorii sofisticate ca să-i impresionezi pe alții, dar, de fapt, simți în inima ta că e un lucru greșit, atunci nu intra cu forța în lumina reflectoarelor. E oare asta datoria pe care ar trebui să o realizezi? Care este datoria ta? (Să fac tot ce-mi stă în putere pentru a îndeplini datoria pe care se cuvine să o fac și să vorbesc numai despre ceea ce înțeleg. Dacă nu am propria mea opinie, ar trebui să învăț să ascult mai mult sugestiile tuturor celorlalți, să discern cu înțelepciune și să ajung în punctul în care pot coopera armonios cu toată lumea.) Dacă nimic nu-ți este clar și nu ai nicio opinie, învață să asculți și să te supui și să cauți adevărul. Aceasta este datoria pe care ar trebui să o realizezi; aceasta este o atitudine de bună-purtare. Dacă nu ai propriile opinii și ți-e mereu teamă că pari nesăbuit, că nu te poți evidenția și că ești umilit – dacă ți-e teamă că ești desconsiderat de către ceilalți și nu ai niciun loc în inimile lor și, astfel, încerci întotdeauna să te impui în centrul atenției și vrei mereu să debitezi idei răsunătoare, propunând niște afirmații absurde care nu corespund realității, pe care ai vrea ca alții să le accepte – îți realizezi tu datoria? (Nu.) Ce faci? Ești distructiv. Când observați pe cineva care acționează constant în acest fel, trebuie să-i stabiliți limite. Și cum ar trebui stabilite limitele? Nu trebuie să-l reduceți complet la tăcere și nici să-i refuzați vreo oportunitate de a vorbi. Îl puteți lăsa să aibă părtășie și nu ar trebui exclus, ci toți cei din jurul său ar trebui să exercite discernământ. Acesta este principiul. De exemplu, dacă cineva propune un punct de vedere incorect, care se aliniază complet cu noțiunile și închipuirile omului, iar majoritatea susține acea persoană și e de acord cu ea, însă câțiva oameni cu un pic de discernământ pot detecta că punctul său de vedere e denaturat de voința sa, de ambițiile și dorințele sale, atunci acești oameni ar trebui să expună acea persoană și să o facă să reflecteze asupra ei și să se cunoască pe sine. Aceasta e abordarea corectă. Dacă nimeni nu exercită discernământ și nu dă glas propriei opinii și toți se comportă doar ca niște oameni care caută să facă pe plac altora, vor exista inevitabil cei care vor linguși acea persoană, o vor aproba și o vor susține, alimentându-i astfel ambițiile și dorințele. Atunci, acea persoană va începe să câștige cu adevărat putere în biserică. Acesta este momentul în care devine periculoasă, întrucât se poate uni cu cei care o susțin, devenind o forță în sine, făcând rău și perturbând lucrarea bisericii. În felul acesta, ea va fi pășit pe calea antihriștilor. Odată ce preia controlul asupra bisericii, va deveni un antihrist și va începe să-și stabilească propria împărăție independentă.