Care sunt principalele principii pe care se bazează cineva în îndeplinirea îndatoririlor? Trebuie să acționeze conform standardelor, principiilor și cerințelor casei lui Dumnezeu, să practice conform adevărului și să își îndeplinească bine îndatoririle din toată inima și să-și manifeste toată forța folosind ca principii cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și protejarea lucrării și a intereselor casei lui Dumnezeu. Și atunci, cum acționează în general cineva pentru sine însuși? Face orice dorește, prioritizându-și interesele în propriile acțiuni și punându-le deasupra tuturor celorlalte lucruri. Tot ceea ce face este în interesul său, acționând pe deplin pentru a-și satisface dorințele egoiste trupești și fără să țină cont câtuși de puțin de dreptate, conștiință și rațiune; astfel de lucruri nu se regăsesc în inima sa. Doar urmează o fire satanică și acționează conform preferințelor omului, uneltind în stânga și-n dreapta și trăind după filosofii satanice. Ce mod de a trăi este acesta? Este modul de a trăi al Satanei. Când Îl urmezi pe Dumnezeu și îți îndeplinești îndatoririle, ar trebui să acționezi conform adevărurilor-principii și trebuie să ai măcar conștiință și rațiune – acesta este strictul necesar. Unii oameni spun: „Azi sunt într-o pasă proastă, așa că vreau să fiu superficial în această privință”. Este acesta un mod cugetat de a face lucrurile? (Nu este.) În momentele în care vrei să fii superficial, ești conștient de acest lucru? (Da, sunt.) Există momente când nu ești conștient de acest lucru? (Da, există.) Atunci, ești capabil să te cercetezi și să constați acest lucru după comiterea faptei? (Întrucâtva.) După ce constați că ai fost superficial, data viitoare când vei avea idei similare și vei vrea să fii superficial, vei putea să te răzvrătești împotriva lor și să le înlături? (Când sunt conștient de aceste idei, pot să mă răzvrătesc întrucâtva împotriva lor.) De fiecare dată când te răzvrătești împotriva propriilor gânduri și dorințe, se va duce o luptă și, dacă la sfârșitul acestei lupte, vor prevala propriile dorințe egoiste, atunci te-ai opus în mod intenționat lui Dumnezeu și ești în pericol. Să spunem că tu crezi în Dumnezeu de 10 ani și că în primii trei acționezi la întâmplare și ești serios într-o oarecare măsură, dar după trei ani îți dai seama că, atunci când crezi în Dumnezeu, trebuie să practici adevărul, să pătrunzi în adevărul-realitate și să te răzvrătești împotriva trupului tău. Apoi, puțin câte puțin, începi să-ți recunoști stricăciunea, răutatea, și natura ticăloasă și arogantă și, până atunci, te cunoști cu adevărat pe tine însuți – îți cunoști esența stricată. Crezi că acceptarea adevărului este extrem de necesară și că este esențial să-ți înlături firile stricate și doar în acest moment simți că este lamentabil să nu ai adevărul-realitate. Deși în inima omului se dă o luptă de fiecare dată când îi este dezvăluită stricăciunea, el nu-și poate învinge dorințele egoiste în niciuna dintre aceste lupte și încă acționează după propriile preferințe. De fapt, știe prea bine că, în inima sa, firea Satanei încă ia deciziile și, prin urmare, adevărul este dificil de pus în practică. Asta dovedește că nu are niciun adevăr-realitate și este foarte dificil să ne pronunțăm dacă, în final, va putea sau nu să obțină mântuirea. Dacă într-adevăr ai voință, ar trebui să pui în practică adevărurile pe care le înțelegi și, indiferent ce firi corupte te blochează atunci când practici aceste adevăruri, ar trebui întotdeauna să te rogi și să te bizui pe Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a înlătura firile stricate, să îndrăznești să lupți împotriva lor și să îndrăznești să te răzvrătești împotriva trupului tău. Dacă ai acest tip de credință, atunci poți pune adevărul în practică. Deși ocazional vor exista momente în care vei eșua, nu te vei descuraja și vei putea în continuare să te bazezi pe rugăciunile către Dumnezeu și să-L cauți ca să-l învingi pe Satana. Dacă lupți astfel mai mulți ani, momentele în care biruiești trupul și practici adevărul se vor înmulți, iar cele în care eșuezi se vor reduce treptat și, chiar dacă vei eșua ocazional, nu vei putea să devii negativ și vei continua să te rogi și să-L cauți pe Dumnezeu până când vei putea să pui adevărul în practică. Asta va însemna că există speranță pentru tine, că norii s-au risipit și că poți vedea cerul senin. Atât timp cât există momente în care reușești când practici adevărul, acest fapt dovedește că ești o persoană cu voință și speranțe că va putea obține mântuirea. Oamenii care urmăresc adevărul pătrund în cele din urmă în adevărul-realitate doar după ce eșuează de multe ori atunci când îl practică. Indiferent de câte ori eșuează o persoană și indiferent de cât de negativă este, atât timp cât se poate baza și Îl poate chema pe Dumnezeu și privi spre El, vor exista întotdeauna momente în care va reuși. Indiferent de nenumăratele dăți în care eșuează, încă va exista speranță pentru aceasta atât timp cât nu se dă bătută. Când va veni ziua în care chiar va descoperi că poate să practice adevărul, să acționeze conform principiilor, să nu facă compromisuri cu Satana în privința unor elemente cheie – în special în ceea ce privește îndeplinirea propriilor îndatoriri – și nu va renunța la îndatoririle proprii în timp ce rămâne fermă în mărturia ei, atunci sigur va putea să spere la mântuire.

De fiecare dată când veți practica adevărul, veți trece printr-o luptă interioară. Oare e vreunul dintre voi care nu a experimentat nicio luptă în practicarea adevărului? Categoric, nu. Doar dacă o persoană a pătruns deja în adevărul-realitate și cu greu dezvăluie firi corupte, ar putea să nu aibă parte de lupte majore. Cu toate acestea, în condiții speciale și în anumite contexte, tot s-ar lupta puțin. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană înțelege mai bine adevărul, cu atât mai puțin se luptă și cu cât o persoană înțelege mai puțin adevărul, cu atât are parte de mai multe lupte. În special în cazul noilor credincioși, toate luptele din inimile acestora de fiecare dată când practică adevărul sigur sunt extrem de crâncene. De ce sunt crâncene? Pentru că oamenii nu au numai propriile preferințe și alegeri trupești, ci și dificultăți concrete, pe lângă firile corupte care îi țin pe loc. Pentru fiecare aspect al adevărului pe care îl înțelegi, trebuie să te lupți cu aceste patru aspecte care te blochează, ceea ce înseamnă că trebuie măcar să depășești aceste trei sau patru bariere care te blochează înainte de a putea pune adevărul în practică. Aveți această experiență a luptei constante cu firile voastre corupte? Când trebuie să practicați adevărul și să protejați interesele casei lui Dumnezeu, puteți să depășiți constrângerea firilor voastre corupte și să fiți de partea adevărului? De exemplu, faci echipă cu o persoană pentru a efectua lucrarea de curățire a bisericii, dar aceasta are întotdeauna părtășie cu frații și cu surorile, zicându-le că Dumnezeu îi mântuiește pe oameni în cea mai mare măsură posibilă și că trebuie să-i tratăm pe oameni cu dragoste și să le oferim oportunități de a se pocăi. Devii conștient de faptul că este ceva în neregulă cu părtășia acestei persoane și, deși cuvintele pe care le rostește par corecte, la o analiză amănunțită descoperi că aceasta nutrește intenții și obiective, că nu este dispusă să ofenseze pe nimeni și că nu vrea să ducă la bun sfârșit rânduielile de lucru. Când au astfel de părtășii, oamenii cu o statură modestă și fără discernământ vor fi deranjați de aceste persoane, își vor arăta în mod nechibzuit și neprincipial dragostea, nu vor ține cont de faptul că trebuie să aibă discernământ față de alții și nu-i vor da în vileag și nu-i vor raporta pe antihriști, pe oamenii răi și non-credincioși. Aceasta reprezintă un obstacol în calea lucrării de curățire a bisericii. Dacă antihriștii, oamenii răi și non-credincioșii nu pot fi înlăturați în timp util, acest lucru va afecta modul normal în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvintele Sale și îndeplinirea normală a îndatoririlor proprii și vor tulbura și vor perturba lucrarea bisericii, lezând interesele casei lui Dumnezeu. În astfel de momente, cum ar trebui să practici? Când observi problema, trebuie să te ridici și să dai în vileag această persoană; trebuie să o oprești și să protejezi lucrarea bisericii. Poate că vei cugeta: „Suntem parteneri de muncă. Dacă o dau în vileag în mod direct și nu acceptă lucrul acesta, oare atunci nu ne-am certa? Nu, nu pot pur și simplu să vorbesc deschis, trebuie să dau dovadă de mai mult tact.” Așadar, îi amintești într-un mod simplu și îi oferi câteva îndemnuri. După ce te ascultă, aceasta nu acceptă și oferă o mulțime de motive pentru a te combate. Dacă nu acceptă, lucrarea casei lui Dumnezeu va suferi pierderi. Ce ar trebui să faceți? Te rogi la Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, Te rog să rânduiești și să orchestrezi această situație. Disciplineaz-o, eu n-am ce să fac.” Nu crezi că o poți opri, așa că o lași în pace. Este acesta un comportament responsabil? Practici adevărul? Dacă nu o poți opri, de ce nu raportezi situația conducătorilor și lucrătorilor? De ce nu prezinți situația la o adunare și nu-i lași pe toți să aibă părtășie despre asta și să discute pe marginea ei? Dacă nu faci acest lucru, nu te vei învinovăți după aceea? Dacă spui: „Nu pot gestiona această situație, așa că o voi ignora pur și simplu. Am conștiința împăcată”, atunci ce fel de inimă ai? Este o inimă care iubește cu adevărat sau este una care îi rănește pe ceilalți? Inima ta este atât de malițioasă din cauză că, atunci când ceva se abate asupra ta, te temi să-i ofensezi pe oameni și să nu respecți principiile. De fapt, știi foarte bine că această persoană are propriul obiectiv pentru care acționează astfel și că nu o poți asculta în acest sens. Totuși, nu poți să respecți principiile și să o oprești din a-i induce în eroare pe alții și, în cele din urmă, asta prejudiciază interesele casei lui Dumnezeu. Te-ai învinovăți vreun pic după acest lucru? (Eu, da.) Oare faptul că te învinovățești îți permite să recuperezi pierderile? Acestea sunt irecuperabile. Ulterior, cugeți din nou: „Mi-am îndeplinit responsabilitățile oricum, iar Dumnezeu știe. Dumnezeu scrutează străfundurile inimii oamenilor.” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Sunt cuvinte amăgitoare, diavolești care înșală atât pe om, cât și pe Dumnezeu. Nu ți-ai îndeplinit responsabilitățile și mai cauți motive și scuze de a te sustrage de la ele. Este un lucru înșelător și intransigent. Este o astfel de persoană câtuși de puțin sinceră față de Dumnezeu? Are simțul dreptății? (Nu îl are.) Aceasta este o persoană care nu acceptă câtuși de puțin adevărul, e una din tagma Satanei. Când ceva se abate asupra ta, trăiești după filosofiile pentru interacțiuni lumești și nu practici adevărul. Îți este întotdeauna teamă să nu-i jignești pe alții, dar nu și să-L ofensezi pe Dumnezeu și chiar vei sacrifica interesele casei lui Dumnezeu pentru a-ți proteja relațiile interpersonale. Care sunt consecințele atunci când acționezi în acest fel? Îți vei fi protejat relațiile interpersonale destul de bine, dar Îl vei fi ofensat pe Dumnezeu, iar El te va disprețui și te va respinge și va fi furios pe tine. Punându-le în balanță, care variantă este mai bună? Dacă nu poți să-ți dai seama, atunci ești complet încurcat; acest lucru demonstrează că nu ai nici cea mai mică înțelegere a adevărului. În cazul în care continui în acest fel fără să-ți dai vreodată seama de asta, pericolul este într-adevăr mare și, dacă ești incapabil să obții adevărul, în cele din urmă, tu vei fi cel care a avut de pierdut. Oare vei putea să cauți adevărul în viitor dacă nu cauți adevărul în această chestiune și eșuezi? Dacă tot nu vei putea, nu va mai fi o chestiune de a suferi o pierdere – în cele din urmă, vei fi eliminat. Dacă ai motivațiile și perspectiva unei „persoane care caută să facă pe plac oamenilor”, atunci, în toate chestiunile, vei fi incapabil să practici adevărul și să respecți principiile și vei eșua și vei cădea mereu. Dacă nu te trezești și nu cauți niciodată adevărul, atunci ești un non-credincios și nu vei dobândi niciodată adevărul și viața. Atunci, ce ar trebui să faci? Când te confrunți cu astfel de lucruri, trebuie să te rogi la Dumnezeu și să privești spre El, să implori mântuirea și să-I ceri să-ți dea mai multă credință și tărie și să-ți îngăduie să respecți principiile, să faci ceea ce ar trebui să faci, să rezolvi lucrurile conform principiilor, să rămâi ferm pe poziția pe care ar trebui să o ai, să aperi interesele casei lui Dumnezeu și să împiedici orice vătămare să vină asupra lucrării casei lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să te răzvrătești împotriva propriilor interese, mândriei și punctului de vedere de „persoană care caută să facă pe plac oamenilor” și dacă faci ceea ce ar trebui să faci, dintr-o inimă onestă, neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului. Dacă insiști să trăiești mereu după filosofia Satanei, protejându-ți relațiile cu ceilalți și nepracticând niciodată adevărul, și fără să îndrăznești să respecți principiile, atunci vei putea să practici adevărul în alte chestiuni? Tot nu vei avea nici credință, nici putere. Dacă nu ești niciodată capabil să cauți sau să accepți adevărul, atunci, o astfel de credință în Dumnezeu îți va permite să dobândești adevărul? (Nu.) Și dacă nu poți să dobândești adevărul, poți să fii mântuit? Nu poți. Dacă trăiești mereu după filosofia Satanei, complet lipsit de adevărul-realitate, atunci nu poți fi niciodată mântuit. Ar trebui să-ți fie clar că dobândirea adevărului este o condiție necesară pentru mântuire. Prin urmare, cum poți să dobândești adevărul? Dacă vei fi capabil să practici adevărul, dacă vei putea să trăiești după adevăr, iar adevărul va deveni baza vieții tale, atunci vei dobândi adevărul și vei avea viață și, astfel, vei fi unul dintre cei care sunt mântuiți.