Prin modul în care o persoană își îndeplinește datoria se dezvăluie dacă aceasta are cu adevărat credință în Dumnezeu. Pentru a stabili dacă un om urmărește adevărul, observați dacă acesta își îndeplinește datoria conform principiilor. Unora le lipsește orice principiu când își îndeplinesc datoria. Mereu își urmează înclinațiile și acționează după bunul plac. Oare nu e asta o manifestare a superficialității? Oare nu Îl înșală pe Dumnezeu? V-ați gândit vreodată la consecințele unui asemenea comportament? Prin modul în care vă faceți datoria nu arătați deloc respect pentru intențiile lui Dumnezeu. Sunteți nechibzuiți și ineficienți în tot ce faceți, nu vă dedicați din toată inima și nu depuneți efort. Puteți dobândi aprobarea lui Dumnezeu în felul acesta? Mulți oameni își îndeplinesc datoria fără tragere de inimă și nu pot persevera. Nu pot îndura nici măcar cea mai mică suferință, având mereu impresia că li s-a făcut cel mai mare deserviciu, și nici nu caută adevărul pentru a înlătura dificultățile. Îl pot ei urma pe Dumnezeu până la capăt dacă-și îndeplinesc îndatoririle în acest fel? Este în regulă să fie superficiali în tot ce fac? Poate conștiința accepta acest lucru? Acest comportament este inacceptabil chiar și după standardele umane – așadar, poate să fie considerat o îndeplinire satisfăcătoare a datoriei? Nu vei dobândi niciodată adevărul dacă îți îndeplinești datoria astfel. Munca ta va fi nesatisfăcătoare. Atunci, cum ai putea dobândi aprobarea lui Dumnezeu? Când își îndeplinesc datoria, mulți oameni se tem de dificultăți, sunt prea leneși și tânjesc după confort trupesc. Nu depun niciodată vreun efort să deprindă competențe specializate sau să mediteze la adevărul din cuvintele lui Dumnezeu. Ei consideră că în acest mod, dacă sunt superficiali, nu au bătăi de cap. Nu e necesar să se documenteze sau să ceară sfatul altora. Nu e necesar să își pună mințile la contribuție ori să chibzuiască. Asta pare să-i scutească de mult efort și disconfort trupesc, reușind totuși să își îndeplinească sarcina. Dacă însă îi emondezi, devin sfidători și se ceartă spunând: „N-am fost leneș sau delăsător, sarcina a fost îndeplinită, de ce-mi cauți nod în papură? Nu cumva încerci să mă învinuiești pe nedrept? Deja mă descurc destul de bine îndeplinindu-mi datoria în acest fel. Cum de nu ești mulțumit?” Credeți că asemenea oameni mai pot progresa? Ei permanent își îndeplinesc îndatoririle cu superficialitate și mereu inventează scuze. Când apar probleme, nu vor să lase pe nimeni să le semnaleze. Ce fel de fire este asta? Nu e firea Satanei? Cu o astfel de fire, oare pot oamenii să-și îndeplinească datoria în mod acceptabil? Îl pot mulțumi pe Dumnezeu? Voi așa vă îndepliniți datoria? La prima vedere, păreți ocupați, că lucrați bine cu ceilalți, fără certuri. Însă niciunul dintre voi nu depune eforturi în datoria sa, nu-și frământă mintea și nu-și face griji în legătură cu asta. Niciunul dintre voi nu își pierde apetitul sau somnul pentru că nu și-a îndeplinit bine datoria. Niciunul dintre voi nu caută adevărul, nici nu respectă principiile pentru a rezolva problemele. Cu toții doar reușiți să vă descurcați, făcând totul mecanic, superficial. Prea puțini dintre voi își asumă cu adevărat responsabilitatea în datoria lor. Indiferent de dificultățile care apar, nu vă uniți forțele ca să vă rugați din toată inima sau să înfruntați și să rezolvați problemele împreună. Nu țineți deloc seamă de final. Pur și simplu îndepliniți o sarcină, doar ca să ajungeți la concluzia că trebuie refăcută. Făcându-vă datoria în felul acesta doar vă comportați superficial, acest lucru nefiind cu nimic diferit de felul în care non-credincioșii își îndeplinesc sarcinile. Aceasta e atitudinea unui muncitor. Realizându-vă îndatoririle în acest fel nu experimentați lucrarea lui Dumnezeu și nici nu vă sacrificați în mod sincer pentru El. Dacă nu vă schimbați această mentalitate doar veți ajunge să fiți dezvăluiți și eliminați.

Ce dificultăți întâmpinați la fiecare sarcină pe care o preluați, la fiecare proiect pe care îl finalizați? Ați avut zile în care nu ați mâncat corespunzător, nu ați dormit bine, zile în care ați sacrificat odihna și hrana? Ați depășit vreo problemă personală? Ați plătit vreun preț? După ce-și îndeplinesc îndatoririle, unii oameni sunt atât de epuizați încât nu pot dormi noaptea. De ce nu pot dormi? Pentru că simt că le lipsește adevărul necesar pentru a-și putea îndeplini bine datoria, iar acest lucru devine istovitor pentru ei. Se agită, simțind că dacă nu-și pot îndeplini bine datoria înseamnă că nu au îndeplinit-o cu loialitate. Conștiința le este tulburată și îi acuză. În timp ce alții mănâncă, ei se întreabă: „Cum să fac lucrurile mai bine? Și data trecută am greșit în același domeniu. Nu am verificat lucrurile așa cum se cuvine. Ce-ar trebui să fac în legătură cu asta? Nu este doar o chestiune de a îndura emondarea, ci faptul că nu mi-am îndeplinit responsabilitățile.” Îi văd pe alții cum se bucură de mâncare, dar lor le lipsește apetitul. Mintea le stă numai la cum să își îndeplinească bine datoria. Nu înseamnă asta că pun suflet? Că depun un efort? (Ba da.) Voi ați depus un asemenea efort? Dacă nu ai nici cel mai mic simț al responsabilității, dacă poți face lucruri greșite sau poți acționa superficial, fără să ai în conștiință vreun sentiment de reproș, fără să fii conștient, atunci, cum poți vorbi despre devoțiune? Pur și simplu nu poți. Dacă îți încredințează casa lui Dumnezeu o datorie care are un program riguros și trebuie finalizată cât de curând posibil, cum ai îndeplini-o? Dacă doar faci totul mecanic, fără să gândești, fără să te documentezi, fără să cauți părtășia unor persoane care au cunoștințe solide; dacă doar pierzi vremea, atunci, ce atitudine adopți față de datoria ta? Te arăți interesat doar de formă, fără să ai o inimă sinceră. Ce înseamnă să fie numai gura de tine? Înseamnă că spusele tale sună bine, dar sunt doar de ochii lumii; le dau oamenilor o impresie falsă sau îi înșală în mod deliberat, făcându-i să creadă că suferi, că ești foarte atent și muncitor, când, de fapt, tu nu ai cântărit deloc lucrurile. Dacă faci lucrurile din toată inima, dacă realmente le cântărești, dacă într-adevăr ești dedicat datoriei tale, atunci ar trebui să acționezi. Cum ar trebui să acționezi? Trebuie să te apuci de treabă, să te documentezi sau să citești mai mult despre principiile casei lui Dumnezeu, sau ar trebui să te consulți cu persoane care au cunoștințe solide, care sunt competente în acel domeniu. Uneori vei fi atât de ocupat încât nu vei avea timp să mănânci, dar, deși ești ocupat, tot trebuie să nu uiți să te rogi și să te bizui pe Dumnezeu. Odată ce ai găsit o cale de urmat și ai priceput întrucâtva principiile, e timpul să începi să lucrezi. După câteva zile vei fi creat un lucru care este conform standardului, iar asta va fi o realizare. Dacă nu depui un asemenea efort, ci abordezi situația cu o atitudine de superficialitate, probabil vei putea crea ceva după câteva zile, dar care va fi calitatea acelui lucru? La prima vedere, ar putea părea acceptabil, fără defecte evidente, dar nu va fi vreo capodoperă. Nu va fi ceva ce a fost creat cu migală, ci o lucrare grosolană. Dacă prezinți un lucru terminat cu superficialitate, oare poate acesta fi considerat vreodată satisfăcător? Până la urmă, va trebui să îl refaci, iar asta nu doar va întârzia lucrurile?

Unii fac lucrurile într-un mod grosolan. Nu pun suflet în nimic, au o atitudine de superficialitate. Astfel de oameni au o mentalitate greșită. Oare o persoană cu o mentalitate greșită simte vreo responsabilitate? (Nu.) Pe de altă parte, este posibil ca o persoană care nu are deloc simțul responsabilității să aibă o mentalitate corectă sau una greșită? (Una greșită.) O persoană iresponsabilă are o mentalitate greșită! Ea abordează totul cu o atitudine de superficialitate, nevrând să-și asume responsabilitatea sau să plătească vreun preț pentru a obține rezultate. Este considerat un lucru satisfăcător să-ți faci datoria cu o asemenea atitudine? (Nu, nu este.) În ceea ce privește timpul, există cerințe și standarde pentru a-ți îndeplini datoria în mod satisfăcător? În ceea ce privește atitudinea ta, există cerințe sau standarde pentru a-ți îndeplini datoria? Unii spun: „Eu am standarde. Primul este să nu mă spetesc, al doilea este să nu rabd de foame, iar cel de-al treilea este să nu-mi asum riscuri. Nu pot ajunge undeva înaintea celorlalți, nu voi fi primul venit. Dacă ceilalți încă își îndeplinesc datoria, mă voi gândi cum să termin treaba și să mă odihnesc. Nu voi îndura nicio suferință pe care n-o îndură și ceilalți și voi suferi doar atât cât pot suferi și alții. Dacă toți fac un anume lucru, îl voi face și eu, dar dacă nimeni nu face nimic, nu voi face nici eu nimic.” Ce fel de standarde sunt acestea? (Greșite.) Unii spun: „Dacă am o stare de spirit proastă, îmi voi amâna datoria pentru o vreme. Voi lucra mai puțin timp, iar când va fi nevoie de ajutorul meu, nu va fi necesar să fiu chiar atât de plin de inițiativă. Apoi, când voi avea o stare de spirit mai bună, voi fi mai implicat.” Ce ziceți de standardele acestea? (Nu sunt bune; lucrarea lor depinde de starea lor de spirit.) Mai sunt și unii care spun: „Dacă toți se comportă frumos cu mine și fac ce vreau eu când îmi îndeplinesc datoria și nimeni nu mă emondează, chiar dacă greșesc, atunci este bine, iar eu voi depune un efort de aproximativ 70 la sută. Însă, dacă cineva mă critică sau îmi semnalează defectele, nu voi mai avea chef să-mi îndeplinesc datoria cum se cuvine și pur și simplu mă voi ascunde.” Ce ziceți de atitudinea asta? (Este greșită.) De asemenea, mai sunt unii care spun: „În ceea ce privește îndeplinirea datoriei mele, nu-mi poate cere nimeni nimic. O voi face doar de bunăvoie. Am demnitatea mea și nu voi accepta ca cineva să mă tot preseze să-mi fac datoria, cerând eficiență. Dacă-mi spune mereu că nu respect principiile, atunci îmi creează probleme și îmi face zile fripte. Dacă va continua să se folosească de adevărurile-principii ale casei lui Dumnezeu ca să-mi ceară anumite lucruri, statura mea mică mă va împiedica să le îndeplinesc. Voi face tot posibilul să îndeplinesc ceea ce pot, dar nu mă forța când ceva mă depășește. Dacă o vei face, mă voi da bătut și voi pleca și mă voi întoarce când vei înceta să mă mai forțezi.” Cum este atitudinea aceasta? (Greșită.) Este evident, iar toată lumea știe că niciuna dintre aceste atitudini nu este mai bună. Atunci, voi toți cum vă îndepliniți îndatoririle? Aveți vreunul dintre aceste comportamente? Sunteți lipsiți de stăpânire de sine, încăpățânați, aroganți și neprihăniți de sine, refuzând să ascultați pe oricine, pur și simplu comportându-vă superficial. Nu aveți o atitudine serioasă față de nimic. Vă dați importanță când aveți cel mai mic talent și, când orice lucru mărunt nu merge cum vreți voi, aveți un acces de furie și vă bosumflați, nemaivrând să lucrați. Vă gândiți mereu să renunțați la a vă mai face datoria. V-ați comportat vreodată așa? (Da.) Când vă comportați așa, aveți părtășie unii cu alții și încercați să rezolvați aceste chestiuni? Sunt oamenii capabili să-și îndeplinească bine datoria când există asemenea probleme? Reușesc să își îndeplinească datoria conform standardului și să-L mulțumească pe Dumnezeu? Evident că nu.

Indiferent de tipul de fire pe care o dezvăluie un individ în timp ce își îndeplinește datoria, aceasta e o problemă practică și îi va slăbi eficiența în îndeplinirea datoriei respective. El trebuie să caute adevărul și s-o rezolve imediat. Dacă asemenea probleme practice rămân nerezolvate, ele nu vor dispărea de la sine; se vor agrava cu timpul. Ce înseamnă că „se vor agrava”? Înseamnă că, dacă nu sunt înlăturate, aceste firi corupte vor interfera cu starea ta și cu alți oameni. Cu timpul, aceste probleme te vor împiedica să îți îndeplinești bine datoria, să înțelegi și să practici adevărul și să vii înaintea lui Dumnezeu. Aceasta nu e o problemă fără însemnătate, ci una serioasă; iar din acel moment, cu trecerea timpului, nemulțumirile și resentimentele din inima ta, noțiunile și neînțelegerile tale față de Dumnezeu și prejudecățile tale față de ceilalți, precum și înstrăinarea ta față de ei vor crește înlăuntrul tău. Asta sigur te va duce pe o cale greșită. Aceste lucruri nu pot decât să-ți tulbure inima, să te facă negativ și să te determine să te ferești de Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Pentru că toate neînțelegerile și toate noțiunile oamenilor sunt lucruri negative, otrăvuri ale Satanei. Dacă ți se adună mult timp în inimă, ele îți macină credința și îți secătuiesc zelul și sinceritatea, iar fără zel sau sinceritate, oare energia de a-ți îndeplini datoria nu se diminuează cu timpul? Când o persoană nu simte pacea și bucuria de a crede în Dumnezeu, iar când își îndeplinește datoria nu simte binecuvântarea și îndrumarea Lui, ea nu-și poate aduna puterea interioară și va fi controlată de lucruri negative precum noțiunile, neînțelegerile, nemulțumirile și negativitatea. Când se află în aceste stări, ea poate doar să se străduiască să-și îndeplinească datoria, rezistând și făcând față, făcând totul cu determinare, dar fără să caute adevărul pentru a le înlătura. Îndrumarea sau binecuvântările lui Dumnezeu nu pot fi văzute în felul acesta. Și ce urmează imediat după asta? Indiferent cum își îndeplinește datoria, nu îi poate găsi principiile. Doar acționează după bunul plac, cu tot mai puțin aplomb, și își pierde energia de a-și îndeplini datoria. Unii spun: „Când tocmai începusem să-mi îndeplinesc datoria, am fost destul de emoționat și de luminat și am simțit că Dumnezeu era cu mine. Era bucurie în inima mea; puteam pătrunde orice cu privirea și puteam să fac totul, având un sentiment de ușurare. Însă, după o vreme, în inima mea nu mai era nicio rugăciune și nu mai puteam să-L simt pe Dumnezeu, căci inima mi-era prea departe de El.” Ce se întâmplă aici? Această persoană are o inimă bolnavă. Și ce boală este aceasta? Este firea coruptă din sinea ei care reacționează mereu și creează tulburări. Dacă aceste firi corupte nu sunt înlăturate, mereu vor apărea probleme în îndeplinirea datoriei sale, iar când acestea vor deveni serioase, ele vor perturba și tulbura lucrarea bisericii. Dacă o persoană dorește să ajungă să își îndeplinească datoria satisfăcător, trebuie să caute des adevărul și să-și înlăture firea coruptă, depunând efort pentru asta, și trebuie să fie capabilă să sufere și să plătească un preț, până când înlătură această fire coruptă. Ea va putea apoi să-și îndeplinească datoria în mod liber și nestingherit. Unii oameni nu pot căuta adevărul pentru a-și înlătura firile corupte. Ei doar se pot stăpâni prin bunătate și zel, prin voință umană; pot doar preveni dezvăluiri de moment ale firii lor corupte. Însă pot ei înlătura din rădăcină problema unei firi corupte? Dacă o persoană nu caută adevărul, nu are cum să înlăture o fire coruptă, iar dacă trăiește într-o fire coruptă, nu are cum să pună adevărul în practică și nici cum să ajungă să-și îndeplinească satisfăcător datoria.

Oare o persoană care caută, din fire, să le facă oamenilor pe plac este una bună? Ce fel de persoană este considerată de Dumnezeu o persoană cu adevărat bună, care deține adevărul? În primul rând, o persoană trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și adevărul. În al doilea rând, aceasta trebuie să poată pune adevărul în practică, bazându-se pe înțelegerea acestuia. Este capabilă să înlăture din sinea ei lucrurile care nu sunt conforme cu adevărul – noțiunile și închipuirile sale, prejudecățile față de alții și neînțelegerile pe care le are față de alți oameni și față de Dumnezeu – imediat cum le descoperă. Atunci când trăiește stări rele sau negative, este capabilă să se schimbe la timp, nu se agață de aceste lucruri corupte. Adică, în clipa în care această persoană descoperă că are o problemă, ea e capabilă să vină înaintea lui Dumnezeu și să caute o soluție și e capabilă să mențină o relație normală cu El. O astfel de persoană poate fi slabă și coruptă și poate dezvălui tot soiul de firi corupte, cum ar fi aroganța, neprihănirea de sine, necinstea și înșelăciunea. Cu toate acestea, odată ce s-a examinat și a devenit conștientă de aceste lucruri, poate să le rezolve în timp util și să facă o schimbare. Ce fel de persoană e aceasta? Este una care iubește adevărul și care practică adevărul. Cum este o astfel de persoană în ochii lui Dumnezeu? În ochii lui, este o persoană bună. Unii oameni rămân mereu la noțiunile lor, agățându-se cu încăpățânare de propriile prejudecăți și neînțelegeri. Mereu își îndeplinesc datoria cu emoții negative, știind foarte bine că greșesc, dar păstrându-și totuși ideile cu îndărătnicie. Chiar și atunci când sunt emondați, aceștia se împotrivesc și se apără, spunând: „Eu așa fac lucrurile. Nu renunț la obiceiurile mele. După părerea mea, casa lui Dumnezeu abordează problema asta în mod inechitabil, așa că nu o voi rezolva. Chiar dacă vorbești despre echitate, nu voi accepta asta. Cuvintele tale nu sunt adevărul! Pretinzi că nu am atitudinea cuvenită în îndeplinirea datoriei mele, dar n-am făcut niciun rău. Spui că sunt superficial în îndeplinirea datoriei mele. Atunci, ce ar trebui să fac pentru a nu fi superficial? E suficient să-mi fac datoria în acest mod. Dacă Dumnezeu este nemulțumit de faptul că îmi îndeplinesc datoria astfel, atunci El este inechitabil, iar dreptatea Lui este, de asemenea, falsă.” Este aceasta genul de persoană care acceptă adevărul? Este aceasta atitudinea cuiva care acceptă adevărul? Cum se deosebește o persoană care vorbește astfel de un non-credincios? Cum privește Dumnezeu o asemenea persoană? Care este atitudinea lui Dumnezeu? (O detestă.) Oare nu este aceasta o persoană încăpățânată și rebelă? Deși ai corupții, Dumnezeu nu-Și amintește de ele. El nu te respinge și nu te condamnă pentru că ești o ființă umană coruptă, ci pentru că știi foarte bine adevărul, dar tot te răzvrătești împotriva lui și i te împotrivești cu bună știință. Atitudinea ta Îl întristează pe Dumnezeu, El o detestă și Îi creează repulsie. Aceasta e atitudinea Lui. În ochii Lui și ai altora, o asemenea persoană nu este o persoană bună.

Dacă voi credeți în Dumnezeu și vreți să obțineți mântuirea Lui, trebuie să vă îndepliniți bine datoria. În primul rând, în timp ce vă realizați datoria trebuie să dezvoltați un simț al responsabilității și să vă dați toată silința. Când Dumnezeu vă consideră persoane bune, sunteți la jumătatea drumului. Dacă în timp ce vă îndepliniți datoria sunteți capabili să urmăriți adevărul și, indiferent cât de coruptă este firea pe care o dezvăluiți sau cu câte dificultăți vă confruntați, încă puteți căuta adevărul pentru a le înlătura, iar dacă atunci când sunteți emondați aveți o atitudine de acceptare și supunere, atunci speranța voastră de a obține mântuirea lui Dumnezeu nu va fi deloc știrbită. Să fii considerat de Dumnezeu o persoană care urmărește adevărul este o cerință măreață pe care s-ar putea să nu o poți îndeplini încă. Îți lipsesc voința și statura, iar credința ta este prea slabă, așa că începe prin a-i lăsa pe frații și surorile din jurul tău să te considere o persoană bună și dreaptă, care iubește oarecum lucrurile pozitive, care iubește imparțialitatea și dreptatea și este relativ integră. Când faci greșeli, corectează-le. Când îți recunoști starea de răzvrătire, schimb-o repede. Când îți descoperi firea coruptă, caută adevărul cu promptitudine și ai părtășie cu alții. Odată ce dobândești înțelegere, te poți căi. Urmărind în acest mod, cu siguranță vei progresa. Mai întâi, lasă-i pe frații și surorile tale să te considere o persoană bună, dreaptă, care are pătrundere în viață, apoi, treptat, străduiește-te să devii o persoană care iubește și urmărește adevărul. Punând acest lucru în practică, îți va fi mai ușor să dobândești pătrundere și va deveni mai practic pentru tine să ai asemenea pretenții de la tine. În primul rând, trebuie să faci în așa fel încât frații și surorile tale să te recunoască drept o persoană bună. Care sunt criteriile pentru a fi o persoană bună? Mai întâi trebuie să arunci o privire asupra realizării datoriei tale. Câte standarde și cerințe ar trebui îndeplinite când îți faci datoria? Trebuie să fii harnic, responsabil, să fii dispus să înduri dificultăți și să plătești prețul și să fi meticulos când te ocupi de probleme, să nu te comporți superficial. La un nivel puțin mai ridicat, trebuie ca în fiecare situație să fii capabil să găsești principiile corecte și să acționezi în conformitate cu ele. Indiferent cine vorbește, chiar și atunci când un frate sau o soră pe care o admiri cel mai puțin exprimă un principiu care este corect și în concordanță cu adevărul, ar trebui să-l asculți, să încerci să-l accepți și să te străduiești să te răzvrătești împotriva propriilor opinii și noțiuni. Ce părere ai despre această atitudine? (Este corectă.) Este ușor să vorbești despre nevoia de a-ți îndeplini bine datoria, este un lucru ușor de spus, dar este dificil să o îndeplinești efectiv conform standardului. Este necesar să plătești un preț și să renunți la anumite lucruri. La ce ar trebui să renunți? La cel mai elementar nivel, trebuie să dedici ceva timp și energie. Ar trebui ca zilnic să petreci mai mult timp și să depui mai multă energie decât alții. Ar trebui să continui ceva mai mult timp și să depui ceva mai mult efort. Dacă vrei să dezvolți un simț al responsabilității și să-ți îndeplinești bine datoria, trebuie să cugeți în mod constant cum să-ți îndeplinești datoria cum se cuvine. Este nevoie să te gândești cu ce adevăruri trebuie să te echipezi și cărui gen de probleme ar trebui să acorzi atenție, apoi să cauți adevărul prin rugăciune, exprimându-ți aspirațiile în fața lui Dumnezeu, și să Îl implori cu sinceritate să te lumineze și să te îndrume. În timp ce alții se odihnesc noaptea, tu se cuvine să petreci mai multă vreme cugetând la problemele care au existat în timp ce ți-ai realizat datoria în ziua respectivă și ce corupție ai dezvăluit. Ar trebui să cugeți la aceste lucruri și să te odihnești abia după ce ai găsit o cale de urmat, astfel încât ziua respectivă să se dovedească a fi o zi productivă și nu una pierdută. Dacă nu te gândești cum să rezolvi aceste probleme, nu vei reuși să mănânci sau să dormi bine. Asta înseamnă să suferi, acesta este prețul pe care-l plătești. Va trebui să înduri mai multe dificultăți, să plătești un preț mai mare decât alții și să dedici mai mult timp și energie, străduindu-te să obții adevărul. Este acesta un preț practic ce trebuie plătit? (Da.) Voi ați mai plătit un asemenea preț? Unora dintre surori le place să se îmbrace frumos, petrecându-și zilnic cel puțin o oră sau două cu machiajul și diferite coafuri. Ele niciodată nu sacrifică nimic în împlinirea dorințelor fizice, având mereu un chip luminos și frumos și îmbrăcându-se impecabil. Însă când e vorba să-și realizeze datoria, nu o iau niciodată în serios și nu depun niciun efort. Unde se reflectă lipsa lor de efort? În lipsa de sinceritate și atenție în îndeplinirea datoriei lor. Chiar dacă uneori stau treze până târziu, acest lucru se întâmplă pentru că toți ceilalți fac asta, nu pentru că așa vor ele, sau pentru că au sarcini neterminate și nu pot pleca. Personal, nu au dedicat însă niciodată mai mult timp sau energie, nu au plătit un preț mai mare și nu au îndurat nicio dificultate în îndeplinirea datoriei lor. Nu a existat niciun rezultat util, deși și-au îndeplinit datoria împreună cu ceilalți, petrecând tot atât timp. Pur și simplu nu au făcut altceva decât să fie superficiale și să facă totul mecanic, dar, cu toate acestea, tot se simt nefericite în sinea lor. Ce părere aveți despre această atitudine? Este conform adevărului să îți îndeplinești datoria cu o asemenea atitudine? Categoric nu. Voi cum abordați de obicei realizarea datoriei voastre? Ați luat-o vreodată în serios? Ați făcut vreo schimbare știind că vă lipsește o asemenea determinare sau dedicare, știind că vă îndepliniți datoria doar prin autocontrol și prin puterea voinței, dându-vă seama că ceva este în neregulă cu această situație? Ce ar trebui făcut pentru a îndrepta situația? În primul rând, trebuie să plătești prețul. Uneori, asta înseamnă că trebuie să stai treaz până târziu, iar alteori înseamnă că trebuie să te trezești devreme. Aceasta este suferința trupului. În plus, ar trebui să dedici mai multă chibzuință și energie, să gândești mai mult, să cugeți mai mult și să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să Îl cauți, dedicându-I timpul și energia ta, sacrificându-te pentru El, dedicându-ți timpul și energia pentru a-ți îndeplini datoria, pentru a duce la bun sfârșit însărcinarea pe care ți-a dat-o El și pentru a urmări adevărul. Nu este acesta prețul care trebuie plătit în timp ce îți îndeplinești datoria? (Ba da.)

Ce vă lipsește vouă cel mai mult în realizarea datoriei voastre? Dumnezeu a spus: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta” (Marcu 12:30). Voi v-ați folosit doar puterea, nu și inima, sufletul și mintea – nu ați atins aceste trei aspecte. Veți ști doar cum să vă folosiți de puterea voastră pentru a vă realiza datoria. Ce fel de om este acesta în ochii lui Dumnezeu? (Un muncitor.) Sunteți dispuși să fiți muncitori? (Nu.) Chiar dacă nu sunteți dispuși să fiți muncitori, tot munciți, si faceți asta neobosit. Aceasta este calea pe care mergeți. Nu este contradictoriu faptul că nu sunteți dispuși să fiți muncitori și, cu toate acestea, munciți în mod voluntar? Cum de s-a ajuns aici? Pentru că oamenii iau calea greșită. Calea pe care o alegi determină scopul tău final, cu alte cuvinte, culegi ce ai semănat. Dacă alegi calea muncii, rezultatul final va fi că vei deveni un muncitor. Întrucât mereu îți dorești să primești binecuvântări în urma eforturilor depuse și nu ești dispus să cauți adevărul și să abordezi lucrurile conform principiilor de realizare a datoriei tale, ca s-o îndeplinești în mod satisfăcător; întrucât nu ești dispus să-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată mintea ta în îndeplinirea datoriei tale și pur și simplu te mulțumești să dai dovadă de putere, rezultatul este că devii un muncitor. Nu există nicio contradicție aici. Și totuși, în inimile muncitorilor apar contradicții. Ce contradicții? Oamenii nu sunt dispuși să fie muncitori, dar nici să urmărească adevărul sau iubirea față de Dumnezeu. Totuși, își doresc binecuvântări. Nu vor să audă că sunt muncitori, gândind: „Oare nu încearcă să mă înjosească și să mă subestimeze? Nu e asta un fel de prejudecată? Am depus atât de mult efort și mi-am epuizat atât de mult puterea. Cum aș putea să fiu un muncitor?” Dar așa este. Nu practici deloc adevărul; te mulțumești doar să depui efort, devenind astfel un muncitor. Să nu crezi că a-ți realiza datoria înseamnă doar a depune un mic efort. Nu-ți poți îndeplini datoria bine dacă nu o faci din toată inima. Să acționezi din toată inima înseamnă să îți dai cu totul inima, sufletul și cugetul. Trebuie să te ridici la înălțimea acestui standard: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.” Această afirmație poate fi aplicată în totalitate îndeplinirii datoriei. Dacă ești cu adevărat un credincios în Dumnezeu, ar trebui să-ți îndeplinești bine datoria, cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea ta. Apoi, Dumnezeu te va considera o persoană bună. Cum poate fi evaluată o persoană pe care Dumnezeu o consideră bună? Din ce perspectivă ar trebui ea să fie evaluată? (Din perspectiva îndeplinirii îndatoririlor.) Ar trebui mai întâi evaluată din perspectiva îndeplinirii datoriei sale, a atitudinii și a opiniei ei despre îndeplinirea propriei datorii, intenției și scopului ei, faptului dacă deține adevărurile-principii în îndeplinirea datoriei sale și a rezultatelor pe care le poate obține prin abordarea problemelor. Evaluând aceste aspecte, putem stabili dacă cineva iubește și urmărește adevărul și este considerat de Dumnezeu o persoană cinstită, o persoană pe care El o iubește. Acestea sunt cele mai clare principii și criterii de evaluare a unei persoane. Înțelegeți asta? Aveți determinarea să urmăriți adevărul și să deveniți oamenii lui Dumnezeu? Nu vă mulțumiți doar să depuneți efort pentru a vă realiza datoria; ar trebui să vă luptați pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru adevăr. Doar asta este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă vă mulțumiți doar să depuneți efort, standardul acestei cerințe este prea mic. A-ți realiza datoria nu înseamnă a face sarcini simple care pot fi îndeplinite cu un pic de efort. Sarcinile care necesită competențe tehnice nu pot fi făcute fără cunoștințele necesare. Îndatoririle din casa lui Dumnezeu, în special, implică să fii martor pentru El, ele neputând fi îndeplinite dacă îți lipsește adevărul. Dacă nu îți realizezi datoria în concordanță cu adevărurile-principii, nu poți obține rezultatele dorite în a fi martor pentru Dumnezeu. De aceea, pentru a-și îndeplini bine îndatoririle, oamenii trebuie să înțeleagă adevărul și să stăpânească principiile. Dacă o persoană nu iubește adevărul, ci dorește doar să depună un mic efort pentru a dobândi binecuvântările lui Dumnezeu, o astfel de mentalitate este lipsită de temei. Dacă nu-ți îndeplinești datoria în mod satisfăcător, Dumnezeu nu va folosi o persoană ca tine. El te va elimina, întrucât standardul pentru ca oamenii să fie mântuiți de Dumnezeu este ca aceștia să fie capabili să își îndeplinească îndatoririle în mod satisfăcător, și nu doar să muncească. Dacă tu, ca muncitor, te simți în inima ta stingherit în vreun fel în legătură cu acest lucru, de fapt, și Dumnezeu este trist și mâhnit pentru tine. Chiar nu înțelegi deloc inima lui Dumnezeu. Ar plăti El un preț atât de mare pentru a mântui un grup de muncitori? Categoric nu! El Își dorește să desăvârșească un grup de oameni care Îl cunosc și care se conformează intențiilor Lui. Dețin muncitorii adevărul și viața? Are rost ca Dumnezeu să mântuiască muncitorii? Este acesta un semn că Dumnezeu dobândește gloria? Este oare doar munca o mărturie pentru El? A fi muncitor nu înseamnă că ești martor pentru Dumnezeu. Nu aceasta e calea pe care ar trebui să meargă oamenii. Unii ar putea spune: „Sunt dispus să muncesc pentru Dumnezeu. Oricât efort este necesar, sunt dispus să-mi dau toată silința. Voi depune efort sută la sută, în loc de optzeci la sută. Am făcut deja tot ce mi-a stat în putință, deși calibrul meu este puțin cam slab și nu înțeleg adevărul. Dumnezeu îmi cunoaște inima și ar trebui să mă aprobe, nu-i așa?” Este oare această afirmație în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu? El îi aprobă pe cei care își îndeplinesc datoria în mod satisfăcător, pe cei care își îndeplinesc datoria cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea lor. Dacă doar îți folosești toată puterea, fără să pui suflet în ce faci, atunci nu ți-ai realizat datoria cu toată inima. Poți să practici adevărul dacă nu o faci cu toată inima? Poți să rezolvi problemele în mod principial? Dacă îți dedici doar puterea, nu și toată inima, atunci nu poți fi decât un muncitor. Pot muncitorii să câștige aprobarea lui Dumnezeu? Este imposibil. Ce cere cuvântul lui Dumnezeu pentru realizarea datoriei? („Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.”) Asta aparține adevărului, adevărurilor-principii și principiilor de practică. Care sunt principiile de practică? Ele sunt ceea ce ar trebui să faci în viața ta și în îndeplinirea datoriei tale, calea ta de practică și direcția și scopul vieții tale. Întipărește-ți în minte cuvintele mottoului: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.” Folosește-te de aceste cuvinte pentru a te evalua în tot ce faci. Întreabă-te: „Pe care dintre aceste lucruri le-am obținut? Pe care nu le-am realizat? Care este starea mea lăuntrică? Există vreo urmă de răzvrătire? Vreo urmă de egoism? Mă târguiesc sau Îi pun condiții lui Dumnezeu? Sunt încăpățânat? Există vreun dram de negativitate sau lene înlăuntrul meu? Acționez într-un mod superficial?” Când îți întipărești în inimă cuvintele: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”, păstrezi în ea aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, aceste cuvinte ale adevărului. Care este scopul păstrării lor în inima ta? Nu este acela de a le spune ca să le audă alții, ci acela de a-ți îndrepta starea, de a-ți ajusta comportamentul și de a-ți ghida fiecare faptă. De exemplu, dacă este ceva ce nu știi să faci, cântărește rapid ce scrie în cuvântul lui Dumnezeu și gândește: „Dumnezeu a spus să fac asta cu toată inima, deci cum pot s-o fac cu toată inima? Altcineva înțelege asta mai bine decât mine, deci ar trebui să-l întreb pe el și să avem părtășie.” După ce ați avut părtășie, roagă-te și analizează-te, pentru a vedea dacă ai vreo intenție greșită. Dacă nu ai niciun scop sau interes personal și ești sigur că faci un lucru aflat în deplină concordanță cu adevărul și devii capabil să practici adevărul, atunci sufletul tău va fi împăcat, dovedind că ai acționat cu toată inima, adică pe cât de mult posibil. Pentru a ajunge la o dăruire totală, trebuie să cauți adevărul în inima ta, să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să fii în comuniune cu El. Asta e o chestiune sufletească. Dacă inima ta se apropie de Dumnezeu, mereu reflectând și străduindu-se să obțină adevărul, atunci ești o persoană care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Odată ce faci un lucru cu toată inima ta, atunci va deveni ceva firesc să-l faci și cu toată mintea ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Cuvintele: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta” vor deveni realitatea ta.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.