Mai există un alt fel de stare, și anume traiul conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești. Celor mai mulți oameni le place să urmărească faima, câștigul și statutul în credința lor în Dumnezeu, fără să se concentreze pe a urma adevărul. Atât timp cât o persoană are puțin calibru și câteva idei, aceasta posedă un set de filosofii și reguli de viață ale Satanei. Fiecare persoană are proprii „ași din mânecă” în ceea ce privește modul de a trăi fericită, modul de a trăi astfel încât să se distingă, să aducă onoare numelui familiei sale și să câștige aprecierea tuturor. Care sunt acești „ași”? Sunt filosofii „supreme” pentru interacțiunile lumești. Unora li se poate părea amuzant să audă asta: sintagmele „supreme” și „filosofii pentru interacțiuni lumești” nu se potrivesc împreună. Sunt o asociere ciudată. Deci, de ce este folosit cuvântul „suprem” aici? În general, o persoană cu o filosofie pentru interacțiuni lumești crede că, pentru a trăi, trebuie să fie dotată cu niște reguli de existență, adică niște secrete pentru supraviețuire. Crede că aceasta este singura cale de a-și atinge obiectivele în viață. Respectă aceste reguli pentru existență, care sunt filosofii pentru interacțiuni lumești, ca fiind cele mai înalte principii ale sale, precum acele motouri pe care oamenii le spun adesea. Susține și rămâne fidelă filosofiei sale pentru interacțiunile lumești ca și cum ar fi adevărul, fără a-i exclude nici măcar pe aleșii lui Dumnezeu de la acest tratament. Ea crede că: „Niciun om nu se poate separa de treburile lumești. Voi credeți în Dumnezeu, nu-i așa? Urmați principiile, nu-i așa? Înțelegeți adevărul, nu-i așa? Ei bine, atunci am o filosofie pentru interacțiuni lumești ca să vă tratez. Sunteți meticuloși, nu-i așa? Acționați conform adevărurilor-principii, nu-i așa? Ei bine, eu nu înțeleg adevărurile-principii și tot pot să vă fac să fiți binedispuși față de mine și să vă fac să alergați în cerc. Veți orbita cu toții în jurul meu; veți spune că sunt o persoană bună și nu veți spune nimic rău despre mine pe la spate. Ba chiar vă voi judeca atunci când nu sunteți prezenți, vă voi face lucruri rele și vă voi vinde, iar voi nici n-o veți ști.” Aceasta este o persoană care trăiește conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești. Ce se află în interiorul acestor filosofii pentru interacțiuni lumești? Subterfugii, înșelăciune și tactici, precum și abordări și metode. De exemplu, când vede pe cineva cu statut, pe cineva care ar putea fi de folos, este foarte politicoasă, făcând plecăciuni, lingușindu-l și lăudându-l. Cu aceia despre care crede că au puțin de oferit și nu sunt la fel de buni ca ea vorbește întotdeauna condescendent și îi desconsideră, ceea ce îi face pe acei oameni să considere că ea este superioară și că trebuie să fie mereu admirată. În lumea sa interioară, are un sistem pentru a se juca cu oamenii și a-i manipula, precum și un mod pentru a trata fiecare tip de persoană. Când întâlnește pe cineva, știe dintr-o privire ce fel de persoană este, cum ar trebui să se poarte și să se asocieze cu ea. Mintea ei găsește imediat formula. Este sofisticată și are experiență în această privință. Nu are nevoie să se gândească la punerea în aplicare a acestor filosofii pentru interacțiunile lumești – nu are nevoie de schițe preliminare sau de instrucțiuni din partea cuiva. Are propriile sale metode. Pe unele dintre acestea le-a conceput ea însăși; pe altele le-a învățat de la alții, le-a văzut în cazul altora sau le-a dobândit prin influența altora. Se poate ca nimeni să nu îi fi spus despre aceste metode, ci să fi dedus căile de acces și de ieșire și, astfel, își învață filosofiile pentru interacțiunile lumești, tehnicile, abordările și metodele, schemele și calculele. Oare oamenii care trăiesc conform acestor lucruri au adevărul? Pot ei trăi conform adevărului? (Nu.) Nu pot. Deci, ce impact au ei asupra celorlalți oameni? Ceilalți sunt adesea înșelați și fraieriți de ei, folosiți și jucați pe degete de ei, și așa mai departe. Aceste filosofii pentru interacțiunile lumești nu sunt neapărat apanajul exclusiv al intelectualilor sau al unui grup de oameni – adevărul este că ele sunt prezente în toată lumea.

În ce alte moduri se manifestă filosofiile satanice? Unii oameni sunt foarte buni oratori. Ei obțin fericire și satisfacție de la oameni, care rămân liniștiți pentru că i-au auzit vorbind, dar nu fac nicio lucrare de fapt. Ce fel de persoană este aceasta? Una care-i manipulează pe oameni cu vorbe frumoase. Unii conducători și lucrători muncesc un timp, apoi își spun în sinea lor: „Oare Cel de mai sus mă înțelege? Oare Dumnezeu mă cunoaște? Trebuie să raportez câteva probleme astfel încât Cel de mai sus să știe că lucrez. În cazul în care Cel de mai sus vede că problemele pe care le raportez sunt destul de reale și de fond, că sunt probleme-cheie, Cel de mai sus poate că mă apreciază, văzând că pot face o muncă reală.” Și, astfel, ea găsește o șansă de a menționa probleme. Este îndreptățită să menționeze problemele, este de bun simț, iar munca o cere. Acest lucru nu ar trebui să fie însă pătat de intenția sa personală. Puteți vedea intenția pe care o are această persoană în raportarea acestor probleme? Care este de fapt problema cu această intenție pe care o are? Această întrebare necesită chibzuință și discernământ. Dacă ar fi menționat problemele pentru a-și îndeplini bine datoria și pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, acest lucru ar fi fost justificat; ar fi însemnat că este o persoană responsabilă, una care face o muncă reală. Totuși, în prezent, există unii conducători și lucrători care nu fac o muncă reală, ci sunt oportuniști și superficiali, își mint superiorii și ascund lucruri celor din subordine. Totuși, ar vrea să fie finuți și dibaci și să mulțumească pe toată lumea. Practicând în acest fel, nu trăiesc ei conform filosofiilor satanice? Dacă da, cum ar trebui rezolvată această problemă? Ce adevăruri trebuie căutate, cum trebuie să fie cunoscute și discernute – aceste lucruri trebuie clarificate înainte ca problema intenției lor corupte să poată fi rezolvată. Iată un alt exemplu. Două persoane devin parteneri pentru a îndeplini o datorie. Vor merge la o biserică din altă zonă pentru a se ocupa de o problemă locală. Condițiile de trai de acolo nu sunt prea bune, securitatea publică nu este grozavă și este un loc puțin riscant. Unul din ei spune: „Oamenii din acea biserică nu mă plac. Chiar dacă m-aș duce, nu există nicio garanție că aș putea rezolva problema de acolo. Dar toți te plac pe tine. Ar fi productiv să te duci tu să rezolvi problema.” Celălalt consideră că acest lucru este adevărat și se duce. Lăsând la o parte toate celelalte lucruri, nu există oare o problemă cu cel care a găsit motive și scuze pentru a nu se duce? Indiferent dacă scuzele și motivele sale sunt valide sau nu, practică oare adevărul în acest caz? Se gândește la frații și surorile sale? Nu; această persoană minte. Se folosește de cuvinte frumoase pentru a-și atinge propriile obiective. Nu este aceasta o tehnică? Dacă gândești astfel și acționezi astfel, nu te-ai răzvrătit împotriva trupului. Încă trăiești conform filosofiilor satanice. Dar dacă te-ai putea răzvrăti împotriva ta și nu ai trăi conform filosofiilor satanice? Inițial, nu ai vrea să te duci la acea biserică pentru a te ocupa de problemele ei, dar ai reflecta asupra acestui lucru: „Nu este corect. Faptul că aș gândi astfel înseamnă că sunt o persoană rea, că sunt imoral. Trebuie să retrag ceea ce am spus, cât de repede pot. Trebuie să îmi cer scuze față de el și să fiu deschis cu privire la corupția pe care am dezvăluit-o. Trebuie să merg în acel loc astăzi, chiar dacă înseamnă că voi muri acolo.” De fapt, nu e chiar sigur că vei muri acolo. De când vine moartea atât de ușor? Viața și moartea sunt hotărâte dinainte de Dumnezeu. La urma urmei, într-un astfel de caz, trebuie să ai hotărâre și capacitatea de a te răzvrăti împotriva propriei persoane. Doar atunci vei putea trăi conform adevărului. Îți voi da un alt exemplu. Două persoane devin parteneri pentru a îndeplini o datorie. Amândoi se tem să-și asume responsabilitatea, așa că totul devine o bătălie a inteligenței. Unul spune: „Du-te tu și ocupă-te de asta.” Celălalt zice: „Ar fi mai bine să te ocupi tu. Eu am un calibru mai slab decât tine.” Ceea ce-și spune, de fapt, în sinea sa este: „Nu va fi nicio recompensă dacă fac acest lucru bine, iar dacă nu este făcut bine, voi fi emondat. Nu mă duc – nu sunt atât de nătăfleț! Știu ce pui la cale. Nu mai încerca să mă convingi să mă duc.” Ce se întâmplă la finalul schimbului lor de replici? Niciunul din ei nu se duce, iar lucrarea este întârziată drept urmare. Nu este imoral? (Ba da.) Nu este întârzierea lucrării o consecință gravă? Nu este un rezultat bun. Deci, conform cărui lucru trăiesc aceștia doi? Amândoi trăiesc conform filosofiilor satanice; sunt constrânși și legați de filosofii satanice și de propria lor înșelătorie. Ei nu au practicat adevărul și, ca atare, îndeplinirea datoriei lor nu este la nivelul standardelor. Este superficială și nu există nicio mărturie în ea. Să spunem că două persoane devin parteneri pentru a îndeplini o datorie. Una din ele încearcă să adopte o poziție dominantă în tot și vrea întotdeauna să aibă ultimul cuvânt, iar cealaltă probabil își spune: „Ea este cea puternică; îi place să preia conducerea. Ei bine, poate prelua conducerea în toate și, când ceva nu merge bine, ea va fi cea emondată. «Pasărea care își scoate capul din cuib e cea care e împușcată»! Eu nu voi ieși în evidență, atunci. Întâmplător, sunt de calibru slab și nu-mi place să fiu deranjat cu treburi. Acelei persoane îi place să preia conducerea, nu-i așa? Păi, dacă este ceva de făcut, o voi lăsa în seama ei!” Unei persoane care ar spune astfel de lucruri îi place să fie una care caută să-i mulțumească pe oameni, este un subordonat. Ce părere aveți despre modul său de a îndeplini o datorie? Conform cărui lucru trăiește? (Conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești.) Își mai spune și altceva: „Nu se va supăra pe mine dacă i-o iau înainte? Nu va fi discordie între noi doi pe viitor? Dacă acest lucru ar afecta relația noastră, ne va fi greu să ne înțelegem. Îmi va fi mai bine dacă îl las să facă ce vrea.” Nu este aceasta o filosofie pentru interacțiuni lumești? Felul în care trăiește îl scutește de bătăi de cap. Îi permite să evite să-și asume responsabilitatea. Va respecta orice i se cere să facă, fără să preia conducerea sau să iasă în evidență și fără să se gândească la vreo problemă. Altcineva se ocupă de tot, așa că nu se va obosi. Faptul că este atât de dornic să fie subordonat dovedește că nu are simțul responsabilității. Trăiește conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești. Nu acceptă adevărul și nu respectă principiile. Aceasta nu este o cooperare armonioasă – înseamnă a fi un subordonat, o persoană care caută să facă pe plac oamenilor. De ce nu este aceasta cooperare? Pentru că nu-și asumă responsabilitatea pentru nimic. Nu acționează cu toată inima și nici cu tot cugetul și poate că nu acționează nici cu toată puterea sa. De aceea spun că trăiește conform filosofiilor pentru interacțiuni lumești mai degrabă decât conform adevărului. Iată un alt exemplu: cineva face un lucru rău în timp ce-și îndeplinește datoria, ceva care aduce o pierdere intereselor casei lui Dumnezeu. Tu vezi acest lucru, dar îți spui: „Asta nu e treaba mea. Nu mi-a afectat interesele. Și, în plus, nu eu sunt cel responsabil. Ce fac, îmi bag nasul în treburile altora? Poate să se ocupe altcineva, oricine e dispus să o facă. Nu trebuie decât să mă ocup de munca mea. Nu are nicio legătură cu mine dacă alții fac lucruri rele. Nu-mi pasă dacă o văd; nu-mi pasă dacă s-au rătăcit; și, dacă există o pierdere pentru lucrarea bisericii, asta nu are nimic de-a face cu mine.” Nu este aceasta o filosofie pentru interacțiuni lumești? (Ba da.) Sunt bune intențiile acestei persoane? (Nu.) Trăiește conform filosofiilor satanice. Unii oameni fac acest lucru ocazional, în anumite chestiuni; alții o fac frecvent, fără să caute vreodată adevărul sau să reflecteze asupra lor înșiși și fără să-și rezolve firile corupte. Aceste două tipuri de oameni se află în situații diferite. Dar, indiferent dacă este făcut în incidente izolate sau în toate chestiunile, are legătură cu problema unei firi corupte. Nu este o simplă problemă cu metodele cuiva – este vorba despre a-ți trăi viața conform filosofiilor satanice. De obicei, ce alte filosofii pentru interacțiuni lumești văd oamenii și cu care anume intră în contact? (Mituirea altora cu favoruri mărunte, satisfacerea preferințelor altora, lăudarea oamenilor și mijlocirea satisfacerii plăcerilor vinovate ale acestora.) Satisfacerea preferințelor altora este o tehnică, un fel de filosofie pentru interacțiuni lumești. Ce altceva? (Să nu vorbești direct după ce vezi că o persoană a făcut un lucru care încalcă principiile, de teamă să nu-i rănești sentimentele.) A fi indirect în vorbire, a ocoli mereu problema, a alege mereu cuvinte plăcute care nu implică principiile sau problema esențială – acesta este un alt fel de filosofie pentru interacțiuni lumești. Mai sunt și altele? (A flata și a fi mieros cu o persoană care are statut.) Asta înseamnă a atrage favoruri și este, de asemenea, un fel de filosofie pentru interacțiuni lumești. Există oameni care, prin natura lor, caută mereu să manipuleze și să profite de alții. Sunt deosebit de perfizi. Sunt oameni finuți și dibaci oriunde se duc. Ceea ce spun depinde de persoana căreia i-o spun. Mintea lor reacționează foarte repede: știu cum să se descurce cu o persoană din prima clipă în care li s-au întâlnit privirile. Astfel de oameni sunt extrem de vicleni; nu pot trăi conform adevărului. În ce alte moduri se manifestă filosofiile pentru interacțiuni lumești? (Nu îndrăznesc să vorbească după ce au văzut o problemă, de teamă să nu-și asume vina dacă se dovedește a fi o greșeală, urmăresc ceea ce spun și fac ceilalți și nu-și exprimă un punct de vedere până când majoritatea nu a vorbit deja.) Oamenii au tendința de a se lăsa purtați de val, crezând că legea nu poate fi aplicată atunci când toți sunt infractori. Ce fel de problemă este aceasta? Ce fel de fire? Nu este o fire înșelătoare? Să nu îndrăznești să susții adevărurile-principii pentru că vrei să fii mereu o persoană care caută să facă pe plac oamenilor și te temi să nu jignești, dar și să te temi că vei fi expus și eliminat pentru că nu practici adevărul – ce dilemă! Aceasta este situația jalnică a celor care caută să facă pe plac oamenilor. Atunci când oamenii nu practică adevărul, astfel sunt condițiile urâte pe care le trăiesc; toți sunt întruchiparea demonică a Satanei. Unii dintre acești oameni sunt perfizi, unii sunt trădători, unii sunt demni de dispreț, unii sunt infami, unii sunt josnici, iar alții sunt demni de milă. Voi trăiți conform filosofiilor satanice? Flatați pe oricine este conducător, în timp ce ignorați conducătorii care au fost înlocuiți și eliminați; sunteți mieroși cu oricine este ales drept conducător, indiferent cine este, spunând tot felul de lucruri dezgustătoare: „Ah, ești drăguță și ai o constituție atât de armonioasă – definiția frumuseții! Ai o voce ca de prezentator de știri și cânți ca o ciocârlie”, căutând modalități de a le atrage favorurile; lingușindu-i cu fiecare ocazie pe care o ai; mituindu-i cu favoruri mărunte; în general, urmărind să vezi ce fac și ce spun și gândindu-te la modalități de a-i mulțumi atunci când vezi că le place ceva. Sunt acestea tactici de-ale voastre? (Da. Uneori văd că un conducător sau un lucrător are unele probleme sau neajunsuri, dar nu îndrăznesc să spun nimic, de teamă că mă va învinovăți și nu va fi binedispus față de mine.) Aceasta este o lipsă de principii. Știi, atunci, dacă ai identificat corect aceste probleme și dacă ar fi benefic pentru lucrarea bisericii să le semnalezi? (Într-o mică măsură.) Știi într-o mică măsură – deci ce trebuie să faci pentru a fi aliniat la adevărurile-principii? Dacă ești sigur că ai găsit o problemă și înțelegi în inima ta că această problemă ar trebui rezolvată, altfel va întârzia lucrarea, însă nu ești capabil să respecți principiile și îți este teamă să nu-i jignești pe alții, ce problemă este la mijloc? De ce ți-ar fi teamă să respecți principiile? Aceasta este o problemă de o natură serioasă și implică faptul dacă iubești adevărul și dacă ai un simț al justiției. Ar trebui să dai glas opiniei tale, chiar dacă nu știi dacă este corectă. Dacă ai o părere sau o idee, ar trebui să o spui și să-i lași pe ceilalți să o evalueze. Procedând astfel, vor exista beneficii pentru tine și va fi de ajutor în rezolvarea problemei. Dacă te gândești în sinea ta: „Nu mă implic. Dacă ceea ce spun este corect, nu mi se vor recunoaște meritele, iar dacă este greșit, voi fi emondat. Nu merită”, nu este acesta un lucru egoist și demn de dispreț din partea ta? Oamenii se gândesc mereu la propriile interese și sunt incapabili să practice adevărul. Acesta este cel mai dificil lucru în privința oamenilor. Nu aveți cu toții o mulțime de astfel de filosofii pentru interacțiuni lumești și uneltiri în interiorul vostru? Există destul de multe elemente din filosofiile Satanei în fiecare persoană și este de multă vreme copleșită de ele. Așadar, nu este de mirare că oamenii ascultă ani de zile predici fără să înțeleagă adevărul și că intrarea lor în adevărul-realitate este lentă, iar statura lor rămâne mereu atât de mică. Motivul este că astfel de lucruri corupte îi împiedică și îi tulbură. Conform căror lucruri trăiește omul când trebuie să practice adevărul? Trăiește conform acestor firi corupte, conform noțiunilor, închipuirilor și filosofiilor pentru interacțiuni lumești, precum și conform darurilor. Trăind conform acestor lucruri, oamenilor le este foarte greu să vină înaintea lui Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Sarcina lor este prea mare și jugul lor prea greu. Faptul că omul trăiește conform acestor lucruri este atât de rupt de adevăr. Aceste lucruri te împiedică să înțelegi adevărul și să îl practici. Dacă nu înțelegi adevărul, credința ta în Dumnezeu va crește? (Nu.) Credința ta în Dumnezeu cu siguranță că nu va crește, cu atât mai puțin cunoașterea ta despre El. Acesta este un lucru foarte lamentabil și înfricoșător.

Lucrul conform căruia trăiesc oamenii are legătură cu viziunea lor privind toate chestiunile, precum și cu firea lor. Unii oameni se străduiesc mereu să-și îndeplinească visele și dorințele. Aceia sunt oameni care au vise. Unii trăiesc mereu conform dorințelor lor. Ce includ dorințele lor? Există dorința de a munci și de a se face cunoscut și există dorința de a se da în spectacol. De exemplu, există unii cărora le place statutul. Fără statut, nu vor să creadă în Dumnezeu; fără statut, nu vor să facă nimic și, pe deasupra, a crede în Dumnezeu li se pare plictisitor. Trăiesc conform dorinței lor de a urmări statutul și își petrec zilele, una după alta, dominați de această dorință. Orice statut ar avea este foarte prețios pentru ei. Nimic din ceea ce fac nu este pentru altceva decât pentru statut: să-și mențină statutul, să-și consolideze statutul, să-și extindă aria de influență – tot ceea ce fac, în orice fel, este legat de această dorință a lor. Trăiesc conform dorinței. Există și alții care duc o viață jalnică în lume. Sunt oameni naivi, care sunt mereu hărțuiți, care provin din familii dezorganizate, dintr-un mediu social sărac, care nu au pe cine să se bazeze. Sunt singuri și neîngrijiți, până când ajung să creadă în Dumnezeu, moment în care simt că au găsit, în sfârșit, un stâlp de sprijin. Au o aspirație și sunt mânați de ea în credința lor în Dumnezeu. Aspirația lor nu s-a schimbat niciodată, nici măcar până în prezent. Ei își spun: „Crezând în Dumnezeu, trăiesc cu demnitate și tărie de caracter; crezând în Dumnezeu, îmi pot ridica umerii și capul deasupra celorlalți și pot trăi o viață superioară vieții altora. Când voi fi plecat în cer, voi toți va trebui să mă stimați. Nimeni nu mă va mai desconsidera.” Această dorință, această speranță a lor este foarte goală și neclară. Ei simt că trăiau o viață atât de mizerabilă în lume, din cauza circumstanțelor familiei lor sau din alte motive. Trăind în casa lui Dumnezeu, au ceva pe care să se bazeze. Frații și surorile nu îi intimidează. Nu mai sunt niște oameni fără căpătâi; au un stâlp de susținere. Mai mult, cea mai mare speranță a lor este că pot obține o destinație minunată pentru ei înșiși după ce mor sau în această viață, unde vor putea să țină capul sus. Acesta este obiectivul lor. Trăiesc conform acestei aspirații și pretutindeni, în toate lucrurile, folosesc acest gând, această dorință, ca motivație a lor. Le este destul de greu să trăiască conform adevărului. Astfel de oameni trăiesc jalnic. Există alții care au dorința de a se da mari sau de a se face cunoscuți. Din această cauză, le place foarte mult să trăiască în cadrul unui grup, acționând în diverse moduri pentru a-i face pe ceilalți din grup să aibă o părere bună despre ei, ceea ce le satisface vanitatea. Ei gândesc astfel: „Poate că nu sunt un conducător, dar, atât timp cât pot să-mi prezint talentele în fața grupului și par să strălucesc de farmec, aureolat, merită să cred în Dumnezeu. Pentru asta trăiesc; nu este mai rău decât să fii în lume.” Așa că, de atunci încolo, pentru asta trăiesc. Își trăiesc toate zilele și anii așa, fără nicio schimbare a intenției lor inițiale. Înseamnă asta să trăiești conform adevărului? Cu siguranță că nu. Ei trăiesc conform viselor și dorințelor, ca non-credincioșii. Aceasta este o problemă care are de-a face cu viziunea cuiva asupra lucrurilor, precum și cu firile corupte. Dacă această problemă rămâne nerezolvată, nu există nicio modalitate de a înțelege sau de a practica adevărul și atunci este destul de greu să trăiești conform adevărului.

Există, de asemenea, unele femei care trăiesc bazându-se pe înfățișarea lor, care se consideră mereu drăguțe, care cred că, oriunde s-ar duce, toată lumea le place, le apreciază și are o părere bună despre ele. Oriunde se duc, aud limbajul elogios al oamenilor la adresa lor și văd fețele zâmbitoare ale oamenilor îndreptate spre ele. Sunt destul de mulțumite de ele însele și destul de încrezătoare trăind astfel. Așadar, ele cred că, trăind așa cum o fac le oferă capital, că există multă valoare în traiul lor – că mulți oameni le apreciază, cel puțin. Nu există și bărbați care sunt implicați în a trăi bazându-se pe înfățișarea lor? Să zicem că ești prezentabil și, în discuțiile cu surorile tale din biserică, ești spiritual, fermecător și romantic. Ești destul de mulțumit de tine însuți, toată lumea având o părere bună despre tine și gravitând în jurul tău. „Nu e ca și cum aș încerca să-mi dau întâlnire cu cineva. Pur și simplu trăiesc astfel și e încântător! Să practici adevărul – cât de plictisitor!” Sunt alții care trăiesc dintr-un fel de capital și, pentru a avea capital, desigur, trebuie să aibă un anume tip de lucru real. Ce lucruri reale ar putea fi acestea? Unii oameni, de exemplu, consideră că au ieșit din pântecele mamei lor crezând în Dumnezeu. Cred în Dumnezeu de cincizeci de ani sau mai mult și acesta este capitalul lor. Când văd un frate sau o soră, întreabă: „De câți ani crezi în Dumnezeu?” „De cinci ani”, i se răspunde. El crede în Dumnezeu de o perioadă de zece ori mai îndelungată decât cealaltă persoană și, văzând acest lucru, își spune în sinea sa: „Crezi în Dumnezeu măcar cât de cât de toți atâția ani de când cred și eu? Ești atât de tânăr. Ar fi bine să te comporți cum trebuie – mai ai un drum lung de parcurs!” Astfel trăiesc aceștia din capitalul lor. Ce alte tipuri de capital mai există? Unii oameni au slujit drept conducători și lucrători la toate nivelurile. Au stat plecați mult timp, lucrând, alergând de colo-colo, umblând de la o biserică la alta, și au multă experiență. Sunt destul de familiarizați cu aranjamentele de lucru ale Celui de mai sus, precum și cu diferitele tipuri de oameni și domenii ale lucrării din biserică. Așadar, ei își spun: „Sunt un conducător veteran, cu un capital de veteran. Lucrez de mult timp și am experiență. Ce știți voi toți? Sunteți copii. Câte zile ați lucrat? Sunteți atât de necopți! Nu știți nimic. Da, ascultați ce vă zic eu, așa e!” Și, astfel, ei continuă să predice toată ziua, fără nimic practic în aceasta – sunt doar cuvinte și doctrine. Vor găsi scuze, totuși: „Am o stare proastă astăzi. Este un antihrist care provoacă perturbări și tulburări și m-a afectat acest lucru. Voi predica așa cum trebuie data viitoare.” Asta le arată adevăratul chip, nu-i așa? Trăiesc din capitalul lor de veteran și sunt imens de satisfăcuți de ei înșiși, nici mai mult, nici mai puțin. E într-adevăr atât de dezgustător, atât de revoltător! Acesta este un fel de capital. Sunt alții care au fost băgați la închisoare pentru credința în Dumnezeu sau au avut vreo altă experiență excepțională ori au îndeplinit îndatoriri excepționale. Au suferit, dar și asta le servește drept un fel de capital. De ce trăiesc oamenii mereu din capitalul lor? Există o problemă în asta: ei consideră că acest capital este viața lor. Atât timp cât trăiesc din capitalul lor, sunt capabili să se admire și să se desfete prin ei înșiși deseori, și folosesc acest capital pentru a-i instrui și a-i influența pe alții, ceea ce este util pentru a le câștiga laudele. Ei cred că, avându-și capitalul drept bază, atât timp cât urmează o mică parte din adevăr sau își fac bine datoria și au câteva fapte bune la activ, atunci și pe ei, ca pe Pavel, ar putea să-i aștepte o cunună a dreptății. Cu siguranță, vor supraviețui; cu siguranță, vor ajunge la o destinație bună. Trăind din capitalul lor, ei trăiesc adesea într-o stare de mulțumire de sine, de extremă satisfacție de sine însuși, de complacere satisfăcută. Ei simt că Dumnezeu este mulțumit de capitalul lor, că El Se bucură de ei, că le va permite să rămână până la sfârșit. Nu înseamnă aceasta a trăi din capital? Ei dezvăluie această mentalitate la tot pasul. În lucrurile pe care le dezvăluie, în lucrurile conform cărora trăiesc și în lucrurile pe care le predică altora cu fiecare ocazie, se poate vedea clar ce au în minte. Sunt alții care au primit har sau îngrijire specială de la Dumnezeu, ceva ce nimeni altcineva nu are – doar ei îl au. Așadar, ei cred că sunt speciali, că sunt diferiți de toți ceilalți. Ei spun: „Credința voastră în Dumnezeu este diferită de a mea. Dumnezeu începe prin a vă da mult har și prin a vă conduce. Apoi, după ce ați ajuns încet să înțelegeți câteva adevăruri, Dumnezeu vă emondează, vă judecă și vă mustră. Așa este pentru voi toți. Pentru mine este diferit: Dumnezeu îmi dă un har special. El mă tratează cu o favoare specială, iar această favoare specială este capitalul meu – este voucherul meu și biletul meu de intrare în Împărăție.” Ce sentiment aveți când îi auziți spunând aceste lucruri? Cunosc lucrarea lui Dumnezeu? Se cunosc pe ei înșiși? Absolut deloc. Este just să spunem că nu înțeleg adevărul și că ei cred că pot fi mântuiți fără a fi nevoiți să urmeze adevărul sau să caute adevărul sau să accepte judecata și mustrarea. Ce fel de oameni sunt cei care au astfel de stări? Sunt acei puțini câțiva care au avut unele viziuni, care au primit vreo protecție specială și au scăpat de calamități. Sau au murit și s-au reîntors la viață și au vreo mărturie sau vreo experiență specială. Ei consideră aceste lucruri ca fiind viața lor, ca bază pentru traiul lor, și le folosesc ca un substitut pentru practicarea adevărului. Mai mult, ei consideră aceste lucruri ca fiind semne și standarde pentru mântuire. Aceste lucruri au o importanță capitală. Aveți și voi astfel de lucruri? Poate că nu aveți acest tip de experiență specială, dar, dacă ați îndeplinit o anumită datorie timp îndelungat și ați obținut rezultate, veți presupune că aveți capital. Să zicem că ai îndeplinit datoria de regizor o perioadă îndelungată și ai produs câteva lucrări bune. Aceasta se transformă într-un capital pentru tine. S-ar putea să nu ai vreun capital, pentru că nu ai produs nicio lucrare. Sau s-ar putea să fi făcut două filme pe care le consideri bunicele, însă nu îndrăznești încă să le tratezi drept capitalul tău. Îți lipsește încrederea în ele; crezi că nu ai încă suficientă experiență sau capital, așa că ești precaut, rezervat și supus. Nu îndrăznești să calci pe careva pe bătături, cu atât mai puțin să fii încrezut și să te fălești. Chiar și așa, ești extrem de mulțumit de tine însuți și te admiri în orice moment, iar acestea sunt lucrurile conform cărora trăiești. Nu este aceasta starea jalnică a omenirii corupte?

Unii oameni au o înfățișare foarte răuvoitoare. Sunt masivi, vânjoși și puternici și caută mereu să-i intimideze pe ceilalți. În vorbire, sunt destul de dominatori și autoritari; sunt de neînduplecat cu toți, indiferent cine sunt aceia. Așa că oamenii devin puțin temători când îi văd și îi tratează cu deferență, încercând să fie mieroși cu ei. Acest lucru îi face extrem de mândri. Au impresia că viața e floare la ureche și cred că toate acestea sunt un talent al lor – cred că nimeni nu ar îndrăzni să-i intimideze, trăind așa cum trăiesc ei. Dacă vrei să rămâi ferm într-o mulțime, trebuie să fii încrezător, să deții controlul asupra vieții tale, să fii puternic și dur – acesta este principiul lor de viață. Pentru a sta ferm printre ceilalți, fără să îndrăznească să-i intimideze sau să-i manipuleze careva și fără să îndrăznească să-i înșele și să-i exploateze careva, ei sintetizează lucrurile într-un principiu ca acesta: „Trebuie să fiu puternic și dur dacă vreau să trăiesc bine – cu cât sunt mai aprig, cu atât mai bine. În acest fel, nimănui, nicăieri, nici măcar nu-i va trece prin cap să mă intimideze.” Așadar, trăiesc astfel câțiva ani și, într-adevăr, după cum se dovedește, nimeni nu îndrăznește să-i intimideze. Și-au atins în sfârșit scopul. În orice grup se află, au o expresie serioasă, un chip ce nu trădează emoțiile, accentuându-și solemnitatea și încruntându-se cu dispreț rece. Nimeni nu îndrăznește să vorbească în preajma lor; copiii plâng doar când îi văd. Diavoli renăscuți – asta sunt! Traiul conform pumnului – ce fire este asta? Este o fire feroce. Oriunde se duc, primul lucru pe care îl fac este să învețe cum să-i manevreze și să-i exploateze pe oameni. De asemenea, vor să-i controleze și să îi supună. Se gândesc la modalități de a admonesta pe oricine nu îi respectă și caută ocazii de a pedepsi prin cuvinte tăioase pe oricine le vorbește nepoliticos. Nu este feroce să trăiești conform acestor lucruri? Rezolvarea lucrurilor cu pumnii, așa cum fac ei, are un oarecare efect: mulți oameni se tem de ei, ceea ce le deschide calea. Dar pot astfel de oameni să accepte adevărul, având în vedere că trăiesc prin impetuozitate și o fire malițioasă? Se pot ei căi cu adevărat? Ar fi imposibil, pentru că ei susțin filosofii satanice și folosirea forței. Ei trăiesc doar conform filosofiilor satanice și folosirii forței; îi fac pe toți să li se supună și să se teamă de ei, astfel încât să o poată lua razna fără motiv, făcând tot ce le place. Ceea ce îi îngrijorează nu este să aibă o reputație proastă, ci să nu aibă o reputație malefică. Acesta este principiul lor. Odată ce și-au atins obiectivul astfel, își spun: „Am reușit să rămân ferm în casa lui dumnezeu și printre aceste grupuri. Toată lumea se teme de mine; nimeni nu ar îndrăzni să se pună cu mine. Toți sunt respectuoși față de mine.” Ei cred că au învins. Chiar este adevărat că nimeni nu ar îndrăzni să se pună cu ei? Să nu îndrăznești să te pui cu ei este un lucru exterior. Cum îi vede toată lumea, în adâncul inimii, pe astfel de oameni? Nu există nicio îndoială în această privință: s-au săturat de ei, sunt dezgustați, plini de ură, se retrag și îi evită. Ați fi dispuși să aveți de-a face cu o astfel de persoană? (Nu.) De ce nu? S-ar gândi mereu la modalități de a te chinui. Ai fi în stare să o suporți? Uneori, în loc să te amenințe cu forța, va folosi anumite tehnici pentru a te deruta și apoi te va amenința. Unii oameni nu pot rezista amenințării, așa că imploră mila și se predau Satanei. Oamenii răi vorbesc și acționează prin orice mijloace necesare. Cei timizi și temători li se predau acestora, apoi îi urmează în vorbă și în faptă. Sunt complicii persoanei rele, nu? Ce veți face voi când veți vedea o astfel de persoană rea? În primul rând, nu vă temeți. Trebuie să găsiți o modalitate de a vă ocupa de ea și de a o demasca. Ca să o denunțați, puteți și să vă aliați cu frații și surorile care cred cu adevărat în Dumnezeu. Frica este inutilă – cu cât te temi mai mult de această persoană, cu atât mai mult te va intimida și te va hărțui. A alcătui o echipă pentru a raporta persoana rea este singura modalitate de a o face să se teamă și să se rușineze. Dacă ești prea timid și lipsit de înțelepciune, cu siguranță vei fi atacat sălbatic de acea persoană rea. Cât de mică este credința oamenilor – ce jalnic! De fapt, chiar dacă o persoană rea face tot ce îi stă în putință, ce le poate face oamenilor? Ar îndrăzni să împartă pumni în stânga și în dreapta și să ucidă pe cineva în bătaie? Suntem într-o societate a legii acum. Nu ar îndrăzni. În plus, cei diabolic de feroce sunt o minoritate mică și izolată. Dacă cineva ar avea îndrăzneala de a-i intimida pe oameni și de a ignora biserica, ar fi nevoie doar de doi sau trei oameni care să se alieze pentru a-l raporta și a-l expune. Asta l-ar liniști. Nu este așa? Dacă doar câțiva dintre aleșii lui Dumnezeu sunt în asentiment, ei se pot ocupa ușor de o persoană rea. Trebuie să crezi că Dumnezeu este un Dumnezeu drept, atotputernic, că El detestă oamenii răi și că El îi va susține pe aleșii Săi. Atât timp cât cineva are credință, nu ar trebui să se teamă de o persoană rea – și, cu puțină înțelepciune și strategie, dacă se poate alia cu alții, persoana rea va ceda în mod natural. Dacă nu ai cu adevărat credință în Dumnezeu, ci te temi de oamenii răi și crezi că te pot prinde în ghearele lor și îți pot comanda soarta, atunci ești terminat. Nu vei avea nicio mărturie, nimic de oferit și vei trăi o viață lașă și precară. Ce este de făcut într-o astfel de situație? Unii oameni trăiesc întotdeauna conform vicleniei lor meschine și își spun: „Nu știu unde este Dumnezeu și nu sunt sigur dacă Cel de mai sus știe despre această chestiune. Dacă fac un raport și persoana rea află, nu mă va chinui și mai mult pentru asta?” Cu cât se gândesc mai mult la asta, cu atât se sperie mai tare și vor să se ferească și să se ascundă sub masă. Poate cineva care face asta să mai practice adevărul și să respecte principiile? (Nu.) Sunt niște oameni mici și lași, nu-i așa? Așa sunt cei mai mulți dintre voi. Mai demult, a existat un antihrist care a chinuit niște oameni. Acei oameni au fost suficient de lași pentru a se lăsa chinuiți. Este un lucru bun sau rău să fii chinuit? Este un lucru rău, din perspectiva omului: înseamnă să fii nedreptățit, să ți se provoace durere. Dar se poate învăța o lecție și se poate obține un beneficiu din asta, iar acesta nu este un lucru rău – este un lucru bun. Sunt unii oameni, însă, care nu au înțelepciune și tărie de caracter. Când cineva îi chinuiește și îi intimidează, nu se împotrivesc, chiar dacă au dreptate. Știu că acea persoană este un conducător fals, un antihrist, dar nu îl denunță și nici nu îndrăznesc să îl respingă și să îl expună. Lepădături lașe! Dacă o persoană poate fi constrânsă când vine vorba de astfel de lucruri, aceasta arată că este prea mică de statură și jalnică în credință: nu știe să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu se gândește să protejeze lucrarea bisericii. Nu înțelege intențiile lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu au dreptul să ia atitudine împotriva oamenilor răi și a antihriștilor. A face acest lucru este aprobat și binecuvântat de Dumnezeu. Nu este jalnic că tu nu te războiești cu Satana și nu-l învingi? Acea persoană este în mod clar un răufăcător, o forță negativă; este Satana, un diavol, un spirit murdar și rău – totuși, tu ești chinuit de el. Și nu doar tu – sunt atât de mulți alții care sunt chinuiți și ei. Nu este asta o lașitate? De ce nu vă puteți uni pentru a lupta împotriva lui? Cât de lipsiți de inteligență și de înțelepciune sunteți! Găsiți câțiva oameni cu discernământ care să înțeleagă adevărul pentru a analiza comportamentul acelei persoane. Faceți acest lucru și majoritatea aleșilor lui Dumnezeu vor fi capabili să vadă lucrurile așa cum sunt și să se revolte. Nu va fi atunci problema ușor de rezolvat? Când veți întâlni din nou o situație similară, veți fi capabili să vă revoltați și să luptați cu antihriștii? (Da.) Aș vrea să văd câți antihriști puteți trata și de câți vă puteți ocupa. Aceasta este mărturia biruitorilor. Acum spuneți că puteți, dar veți putea respecta principiile atunci când chiar se va întâmpla? S-ar putea ca din nou să vă speriați atât de mult încât să vă adăpostiți sub masă. Figura jalnică și lamentabilă pe care o fac acei oameni care nu înțeleg adevărul atunci când li se întâmplă ceva este un lucru dureros de văzut! E atât de jalnic! Nu îndrăznesc să spună nimic atunci când sunt chinuiți, iar frica persistă în ei după aceea. Sunt înfricoșați de moarte. Cât de mică este statura unei persoane care nici măcar nu poate recunoaște o persoană rea când o vede? Nu înțelege niciun adevăr. Nu este jalnică? Oamenii răi trăiesc conform pumnului; trăiesc asuprindu-i pe oameni, terorizându-i pe cei buni și profitând pe seama altora; trăiesc conform naturii lor răuvoitoare și conform firii lor feroce, făcându-i pe alții să se teamă de ei, să le atragă favorurile și să le plătească tribut. Ei cred că este un lucru grozav să trăiască astfel. Nu sunt ei mai-marii nelegiuiților? Nu sunt ei tâlhari și bandiți? Voi nu sunteți oameni răi, dar aveți astfel de stări? Nu trăiți și voi conform unor astfel de lucruri? Când unii dintre voi formează o echipă cu altcineva și vedeți că este tânăr, vă spuneți în sinea voastră: „Tu nu înțelegi nimic. Pot să te intimidez, iar tu nu poți face nimic în privința asta. Sunt mai puternic decât tine și într-o poziție mai înaltă; sunt mai mare decât tine, iar pumnii mei lovesc mai tare, așa că te pot intimida.” Conform cărui lucru înseamnă asta că trăiești? Înseamnă că trăiești conform pumnului; înseamnă că trăiești și acționezi conform unei firi feroce. Când astfel de oameni văd o persoană naivă, o agresează, iar când văd o persoană formidabilă, se ascund. Îi vânează pe cei slabi și se tem de cei puternici. Unii oameni răi se tem de izolare când văd că oamenii se feresc de ei, așa că aleg câteva persoane neprihănite și lașe cu care să interacționeze și cu care să se împrietenească. Își cresc astfel puterea, apoi îi folosesc pe acei oameni neprihăniți și lași pentru a-i chinui pe oamenii buni, pentru a-i ataca pe cei care urmăresc adevărul și pentru a-i chinui pe toți cei care sunt nemulțumiți sau nesubordonați față de ei. Este evident din aceasta că o persoană malefică are o intenție și un obiectiv pentru a se împrieteni cu câțiva oameni neprihăniți. Pe scurt, dacă nu poți accepta adevărul sau nu poți cumpăni dacă faci rău sau faci bine prin comportamentele și acțiunile tale, atunci, indiferent dacă ești o persoană bună sau rea și indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, nu vei fi capabil de o căință adevărată. Poate că nu ești o persoană cu o fire feroce – doar trăiești conform filosofiilor satanice. Poate că nu ai făcut rău sau poate că ai la activ câteva fapte bune, dar, cu toate acestea, nu trăiești conform adevărului. Trăiești conform unor lucruri care nu au nimic de-a face cu adevărul. Pe scurt, atât timp cât ai o fire satanică coruptă, atunci, indiferent de câți ani crezi în Dumnezeu, probabil că trăiești conform unor lucruri care nu au nimic de-a face cu adevărul. Aceste lucruri pot fi tangibile sau pot fi intangibile; poți fi conștient de ele sau poți să nu fii deloc conștient de ele; pot veni din exterior sau pot fi lucruri care au rădăcini adânci și solide în firea ta – în orice caz, niciunul dintre aceste lucruri nu reprezintă adevărul. Toate provin din însăși omenirea coruptă – sau, mai precis, își au originea în Satana. Deci, atunci când oamenii trăiesc conform acestor lucruri satanice, pe ce fel de drum se află ei, mai exact? Urmează ei calea lui Dumnezeu? Cu siguranță că nu. Dacă o persoană nu practică adevărul în acțiunile și comportamentele sale, atunci, strict vorbind, nu îndeplinește datoria unei ființe create. Poate că îndeplinește o datorie la exterior, dar există o oarecare distanță între aceasta și standardul de îndeplinire a unei datorii, în principal prin faptul că este denaturat cu intențiile lor și prin caracterul tranzacțional. Poate că îndeplinește o datorie, dar nu e loială și nu are principii, iar faptul că face acest lucru cu siguranță nu produce rezultate practice. Aceasta demonstrează că, în îndeplinirea datoriei sale, a făcut, de fapt, o mulțime de lucruri care nu au nimic de-a face cu adevărul. Niciunul dintre aceste lucruri nu are legătură cu principiile adevărului; toate sunt lucruri făcute conform propriilor închipuiri și preferințe ale acelei persoane. Cum ar putea ca îndeplinirea unei îndatoriri în acest mod să se bucure de aprobare din partea lui Dumnezeu?

Am avut părtășie despre aceste stări, sub toate aspectele lor. Puteți acum să evaluați conform cărui lucru trăiți? Fie că este vorba de îndeplinirea datoriei, fie de viața de zi cu zi, trăiți conform adevărului în mare parte din timp? (Nu.) În părtășia noastră, întotdeauna vă expun până la esența voastră, iar voi simțiți că ați trăit vieți fără slavă. V-ați pierdut încrederea în voi; nu mai sunteți atât de fermecători. Și sunt o mulțime de lucruri cărora vă este rușine să le dați glas – nu vă mai simțiți atât de îndreptățiți să fiți binecuvântați sau să ajungeți la o destinație bună pe viitor. Ce este de făcut în privința asta? Este un lucru bun să vă expun așa cum ați fost? (Da.) Care este, atunci, scopul de a vă expune până la esență? Oamenii trebuie să aibă o cunoaștere clară a felurilor de stări în care trăiesc, a stărilor în care trăiesc; ei trebuie să aibă o cunoaștere clară a drumului pe care merg, a modului lor de viață, a comportamentelor anormale pe care le au, a lucrurilor nepotrivite pe care le fac, a faptului dacă pot dobândi adevărul și pot veni înaintea lui Dumnezeu, trăind așa cum o fac. Acestea sunt cele mai importante lucruri. Poți spune: „Am conștiința împăcată privind modul în care trăiesc. Nu m-am simțit niciodată neliniștit sau nefericit în legătură cu asta și nu m-am simțit niciodată pustiit.” Dar ce rezultă din asta? Nemulțumirea lui Dumnezeu. Tu nu urmezi calea Lui. Drumul pe care te afli nu este adevăratul drum al vieții omenești, cel pe care Dumnezeu ți-l arată, ci ești pe un drum pe care tu, pentru împlinirea dorințelor tale, l-ai găsit cu ajutorul închipuirilor tale. Deși te-ai agitat fericit încoace și încolo și ai alergat mult, care va fi finalul tău, în cele din urmă? Intențiile și dorințele tale, precum și drumul pe care mergi, îți vor face rău și te vor ruina – credința ta în Dumnezeu este sortită eșecului. Ce înseamnă să eșueze credința cuiva în Dumnezeu? (Înseamnă că acea persoană nu va avea niciun final.) Ca să înțelegi acum, va fi o consecință a faptului că nu ai câștigat adevărul. Vei fi crezut în Dumnezeu ani de zile, dar fără să te concentrezi pe câștigarea adevărului și, astfel, va veni ziua în care, dintr-un motiv sau altul, vei fi dezvăluit și eliminat. Și atunci, va fi prea târziu pentru regrete. Tu spui: „Acesta este un mod rezonabil să trăiesc! Mă simt încrezător trăind astfel și sunt destul de împlinit și bogat în inimă.” Va fi de ajutor acest lucru, atunci? De rezultate depinde dacă modul în care mergi pe drumul credinței în Dumnezeu, modul în care trăiești și care sunt lucrurile conform cărora trăiești sunt corecte. Cu alte cuvinte, depinde de faptul dacă vei câștiga, în cele din urmă, adevărul și dacă vei avea o mărturie adevărată, dacă ți se va schimba viața-fire și dacă vei fi trăit o viață cu valoare. Dacă ai obținut toate aceste rezultate, atunci vei avea aprobarea din partea lui Dumnezeu și lauda din partea aleșilor lui Dumnezeu, ceea ce dovedește că ești pe drumul cel bun. Dacă nu ai obținut aceste rezultate pozitive și nu ai nici o mărturie adevărată bazată pe experiență, nici o schimbare reală în viața-fire personală, asta dovedește că nu ești pe drumul cel bun. Este ușor de înțeles, explicat astfel? Pe scurt, oricum ai trăi, oricât de bine ai duce-o în viață și oricâtă aprobare ai câștiga din partea celorlalți, nu acesta este miezul problemei. Tu spui: „Sunt atât de multe lucruri de care să mă bucur în modul în care trăiesc și practic. Am un sentiment grozav de bunăstare, de a fi onorat și am confirmare.” Nu te păcălești singur? Să zicem că o persoană te întreabă: „Ai practicat faptul de a fi o persoană onestă? Ce a reprezentat o provocare pentru tine în această practică? Ce împrejurări îți fac dificilă capacitatea de a fi o persoană onestă? Discută puțin despre asta, dacă ai experiență în acest sens. Ai mărturie despre faptul că Îl iubești pe Dumnezeu? Ai experiența de a-L iubi pe Dumnezeu și de a I te supune? Ai experiența de a-ți fi schimbat firea după ce ai acceptat judecata, mustrarea și emondarea? Ce lucruri deosebite ai experimentat de-a lungul drumului tău de dezvoltare în viață, care au făcut ca viața ta să se transforme în mod constant și să se apropie în mod constant de obiectivul pe care Dumnezeu L-a stabilit pentru tine și pe care El îți cere să îl atingi?” Dacă nu ai răspunsuri clare la aceste lucruri, dacă nu știi, asta dovedește că nu ești pe drumul cel bun. Este clar ca lumina zilei.

Cuvintele de părtășie de mai sus sunt doar simple afirmații. Sunt câteva puncte minore, care nu necesită o detaliere. Oamenii care fac lucruri prin perseverența lor, de exemplu, sau prin bunătatea inimii lor, prin disponibilitatea lor de a suferi, cu noțiunile și închipuirile lor, și așa mai departe – niciuna dintre aceste situații nu reprezintă traiul conform adevărului. Toate acestea sunt exemple de oameni care trăiesc conform dorințelor lor, firilor lor corupte, bunătății lor umane și conform filosofiilor Satanei. Toate aceste lucruri vin din creierul omului și, dacă aprofundăm, de la Satana. A trăi conform acestor lucruri nu are cum să Îl mulțumească pe Dumnezeu. El nu le vrea, oricât de bune ar fi, pentru că nu reprezintă practicarea adevărului. A trăi conform acestor lucruri înseamnă a trăi conform filosofiilor și firilor corupte ale Satanei. Este o insultă la adresa lui Dumnezeu. Nu este o mărturie adevărată. Dacă ai spune: „Știu că aceste acțiuni reprezintă doar bunătate, care nu este în concordanță cu adevărurile-principii; nu așa ar trebui să practic”, cu o înțelegere adevărată a acestui lucru în suflet, cu sentimentul că este greșit să acționezi astfel, atunci ai avea cunoaștere. Perspectiva ta ar fi modificată. Acesta este rezultatul pe care Îl dorește Dumnezeu. Trebuie să știi unde ți se află distorsiunile. Schimbă-ți perspectiva, renunță la noțiunile tale și ajunge să înțelegi adevărul și intențiile lui Dumnezeu. Odată ce ai făcut-o, practică în această direcție din ce în ce mai mult și ia-o pe calea corectă. Aceasta este singura ta speranță de a îndeplini obiectivul pe care Dumnezeu ți l-a dat. Dacă nu practici și nu intri pe calea cerută de Dumnezeu, ci spui: „Asta este ceea ce fac. Nu este ca și cum aș fi inactiv: mi-am îndeplinit datoria. Sunt sigur că sunt o ființă creată și L-am recunoscut pe Creatorul meu”, va fi de ajutor acest lucru? Nu, nu va fi. Tu I te împotrivești lui Dumnezeu, intransigent! Acum este momentul să alegi un drum în viață. Ceea ce este de extremă importanță este ceea ce trebuie să faci pentru a urma drumul pe care Dumnezeu îți cere să mergi. În primul rând, nu acționa în funcție de noțiuni și închipuiri omenești; în al doilea rând, nu acționa în funcție de aspirația omenească; în al treilea rând, nu acționa în funcție de preferințe omenești și în al patrulea rând, nu acționa din emotivitate. Cel mai important, nu acționa în baza unei firi corupte. Trebuie să te eliberezi de aceste lucruri neîntârziat. Pentru Dumnezeu, orice capital ai reprezintă în întregime lucruri fără valoare, ieftine, care nu se apropie nici pe departe de realitate. Trebuie să elimini aceste lucruri, unul câte unul, să renunți la toate, și vei înțelege din ce în ce mai mult că numai ceea ce se obține bazându-te pe practicarea adevărului are valoare și este în concordanță cu standardele cerințelor lui Dumnezeu pentru om. Tot ceea ce vine de la om este lipsit de valoare – inutil în cele din urmă, indiferent cât de mult înveți din aceasta. Toate sunt lucruri fără valoare, ieftine; numai adevărul pe care Dumnezeu îl dăruiește omului reprezintă o comoară și viața. Acesta are valoare eternă. Tu susții mereu lucrurile tale, spunându-ți: „Mi-au trebuit ani de studiu extenuant pentru a-mi dobândi abilitățile. Părinții mei au făcut atâtea eforturi pentru mine, au cheltuit atâția bani și au plătit un asemenea preț, de sânge, sudoare și lacrimi – cum pot să disec și să condamn asta, pur și simplu? Este o chestiune grozavă, o treabă pe viață și pe moarte! Conform cărui lucru voi trăi fără acestea?” Cât de nesăbuit ești! Trăiește conform acestor lucruri și ești sortit iadului. Trebuie să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu. Schimbă-ți modul de a trăi; lasă cuvintele lui Dumnezeu să te pătrundă și elimină lucrurile tale vechi. Trebuie să le diseci și să le cunoști, să te deschizi și să le arăți tuturor, pentru ca grupul să poată câștiga discernământ. Fără să-ți dai seama, vei ajunge să detești acele lucruri, să detești lucrurile pe care le iubeai odată, să detești lucrurile de care ai depins odată pentru a supraviețui, să detești lucrurile despre care credeai cândva că reprezintă viața ta și că sunt lucrurile pe care le prețuiai cel mai mult. Aceasta este calea de a izola și de a elimina complet acele lucruri din tine, calea spre autentica înțelegere a adevărului și spre practicarea adevărului. Desigur, acesta este un proces complicat și dificil, dureros, de asemenea. Însă este un proces prin care omul trebuie să treacă. Nu se poate să nu o faci. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu este ca și cum ai fi tratat de o boală: dacă ai o tumoră, singurul mod de a o trata este pe masa de operație. Dacă nu te urci pe acea masă și nu te supui cuțitului care disecă tumora și o îndepărtează, boala ta va rămâne nevindecată, iar tu nu te vei face bine.

O mulțime de oameni îi consideră pe cei cinstiți drept nesăbuiți, spunându-și: „Ei urmează orice spune Dumnezeu. El spune să fii o persoană cinstită, iar ei chiar o fac; ei spun adevărul, fără niciun cuvânt fals. Sunt nesăbuiți, nu-i așa? Poți fi o persoană cinstită, dar numai în măsura în care nu-ți provoacă pierderi sau daune. Nu poți spune orice! Să-ți dai toate cărțile pe față – asta este o nesăbuință, nu-i așa?” Ei cred că a fi o persoană cinstită este o nesăbuință. Chiar este? O astfel de persoană este cea mai deșteaptă dintre toate, pentru că ea crede următoarele: „Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, iar a fi o persoană cinstită este adevărul, așa că oamenii ar trebui să fie cinstiți pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu. Așadar, orice spune Dumnezeu, eu fac; cât de departe vrea El să merg, voi merge. Dumnezeu îmi cere să mă supun, așa că mă supun și voi continua să mă supun pentru totdeauna. Nu-mi pasă dacă o persoană spune că sunt nesăbuit – aprobarea lui Dumnezeu îmi este suficientă.” Oare nu este o astfel de persoană cea mai deșteaptă dintre toți? A văzut cu exactitate ce este important și ce nu este. Sunt unii oameni cu planuri ascunse, care cred următoarele: „Să mă supun în toate lucrurile ar fi o nesăbuință, nu-i așa? A face asta înseamnă să nu ai autonomie, nu-i așa? Are cineva demnitate dacă nu se are nici măcar pe sine? Cu siguranță, ni se permite să ne păstrăm un pic de demnitate pentru noi înșine, nu? Nu ne putem supune complet, nu-i așa?” Și, astfel, ei practică supunerea într-un mod drastic diminuat. Se poate ridica aceasta la standardele practicării adevărului? Nu – este cu mult sub acest nivel! Dacă nu practici adevărul conform principiilor, optând mereu în schimb pentru căi de compromis care nu se îndreaptă nici spre adevăr, nici spre Satana, ci se mențin pe calea de mijloc, practici atunci adevărul? Aceasta este filosofia Satanei, ceea ce Dumnezeu detestă cel mai mult. Dumnezeu detestă această atitudine a omului față de adevăr; El detestă faptul că oamenii se îndoiesc mereu de adevăr și de cuvintele Sale, că sunt mereu neîncrezători față de cuvintele Sale sau că adoptă mereu o atitudine discriminatorie, disprețuitoare, impertinentă. De îndată ce omul adoptă această atitudine față de Dumnezeu, îndoindu-se de El, fiind neîncrezător, punându-L la îndoială, analizându-L și neînțelegându-L, studiindu-L mereu și încercând să-L cântărească mental, Dumnezeu va fi atunci ascuns de el. Și mai poți tu obține adevărul, odată ce Dumnezeu este ascuns de tine? „Pot!”, spui tu. „Citesc cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, sunt la adunări tot timpul și ascult predici în fiecare săptămână, meditez la ele și iau notițe în fiecare zi după ele. De asemenea, cânt imnuri și mă rog. Cred că Duhul Sfânt lucrează în mine.” Va funcționa asta? Aceste moduri de a crede în Dumnezeu sunt bune, dar nu ele sunt ceea ce este esențial; ceea ce este esențial este ca tu să fii genul de persoană potrivită și ca inima ta să fie potrivită – doar atunci Dumnezeu nu-Și va ascunde chipul de tine. Dacă Dumnezeu nu-Și ascunde chipul de tine, ci te luminează, te călăuzește întotdeauna și te face să-I înțelegi intențiile și adevărul în toate lucrurile, astfel încât să dobândești, în cele din urmă, adevărul, vei fi foarte binecuvântat. Dacă însă inima ta nu este potrivită și te îndoiești mereu de Dumnezeu, ești în defensivă față de El, Îl pui la încercare și Îl înțelegi greșit cu istețimea ta măruntă și cu opiniile tale sau cu studiile și filosofiile tale satanice, atunci ai probleme. Unii oameni merg dincolo de defensivă, încercare, îndoială și neînțelegere a lui Dumnezeu, până la împotrivirea față de El și rivalitatea cu El. Au devenit satane; au probleme și mai mari. Tu nu vei înțelege adevărul doar înțelegând sensul literal al cuvintelor care îl alcătuiesc și doctrina simplă. Înțelegerea adevărului nu este o chestiune simplă. Majoritatea oamenilor trudesc având această înțelegere greșită și nu-și schimbă părerea nici după ce li s-a subliniat acest lucru în mod repetat. Ei își spun: „În fiecare zi, citesc cuvintele lui Dumnezeu, ascult predicile, am părtășie și îmi îndeplinesc datoria an de an. Sunt ca o sămânță pe câmp – chiar dacă nu o uzi sau nu o fertilizezi, va crește încet-încet de la sine cu ajutorul ploii și va da roade toamna.” Nu așa funcționează lucrurile. Componenta de cooperare a unei persoane, felul în care cooperează, inima și atitudinea ei față de adevăr și față de Dumnezeu sunt esențiale. Acestea sunt de o importanță vitală. Nu se referă oare acestea și la lucrurile conform cărora trăiește o persoană? (Ba da.) Dacă trăiești mereu conform preferințelor omenești și filosofiilor satanice, dacă te păzești mereu de Dumnezeu și nu iei cuvintele Lui drept adevărul, atunci Dumnezeu nu Se va mai ocupa de tine. Și ce vei putea câștiga atunci, dacă Dumnezeu nu Se va mai ocupa de tine? În cazul în care Creatorul te ignoră, atunci nu mai ești o ființă creată de El. Dacă El te consideră un diavol, ca Satana, vei mai putea veni atunci înaintea lui Dumnezeu? Vei mai fi tu un subiect al mântuirii Sale? Vei mai avea tu speranța de a fi mântuit? Asta ar fi imposibil. Prin urmare, nu contează cum este viața ta de acasă, ce fel de calibru ai sau cât de grozave sunt darurile tale, nici nu contează ce lucrare faci în biserică, ce datorie îndeplinești sau care este rolul tău. Nu contează ce fel de fărădelegi ai făcut în trecut, în ce fel de stare te afli în prezent, măsura în care ai crescut în viață sau cât de mare îți este statura. Nimic din toate acestea nu este cel mai important. Cel mai important este cum este relația ta cu Dumnezeu, dacă te îndoiești în mod constant și Îl înțelegi greșit sau dacă mereu Îl studiezi, dacă inima ta este potrivită. Aceste lucruri sunt esențiale. Cum pot ști oamenii despre aceste lucruri esențiale? Pentru a face asta, ei trebuie să se examineze mereu pe ei înșiși, nu să umble în confuzie, așa cum fac non-credincioșii, uitându-se la videoclipuri laice, jucându-se și prostindu-se când nu au nimic de făcut. Cum va îndeplini cineva o datorie, dacă inima sa nu poate veni înaintea lui Dumnezeu? Dacă nu faci efortul de a veni înaintea lui Dumnezeu, El nu te va forța, pentru că Dumnezeu nu îi obligă pe oameni să facă nimic. Dumnezeu exprimă adevărul pentru ca oamenii să-l poată înțelege și accepta. Dacă oamenii nu se întorc înaintea lui Dumnezeu, cum vor accepta adevărul? Dacă oamenii sunt mereu pasivi, dacă nu Îl caută pe Dumnezeu sau nu au nevoie de El în inimile lor, atunci cum va lucra Duhul Sfânt în ei? Așadar, având în vedere că tu crezi în Dumnezeu, nu este esențial să trebuiască să Îl cauți în mod proactiv și să cooperezi cu El? Aceasta este treaba ta! Dacă a crede în Dumnezeu este doar o activitate secundară pentru tine, un hobby extracurricular, ai probleme! Există oameni care încă sunt credincioși acum și au ascultat o mulțime de predici, dar încă mai consideră că a crede în Dumnezeu înseamnă a crede în religie, că este un hobby pentru timpul lor liber. Cât de frivol consideră credința în Dumnezeu! Chiar și acum, în acest stadiu, ei mai au acest punct de vedere. În credința lor în Dumnezeu, nu doar că nu au reușit să stabilească o relație normală cu El – ei nu au nicio relație cu El. Dacă Dumnezeu nu te recunoaște drept adept al Său, mai ai speranța de a fi mântuit? Nu, nu o mai ai. De aceea este important să stabilești o relație normală cu Dumnezeu! Pe ce temelie se stabilește, așadar, această relație normală? Pe cea a cooperării oamenilor. Așadar, ce fel de poziție sau punct de vedere trebuie să adopte oamenii? Care ar trebui să fie starea lor? Ce fel de voință trebuie să aibă? Cum tratezi adevărul în inimă? Cu îndoială? Cu studiu? Cu neîncredere? Cu respingere? Ai o inimă potrivită, dacă ai aceste lucruri? (Nu.) Dacă vrei să ai o inimă potrivită, ce fel de atitudine trebuie să ai? Trebuie să ai o inimă de supunere. Orice ar spune Dumnezeu, orice ar cere El, trebuie să fii hotărât să te supui, fără îndoieli și fără justificări. Aceasta este atitudinea corectă. Trebuie să crezi, să accepți și să te supui, fără nicio concesie. A nu face concesii este ceva ce poate fi realizat imediat? Nu, dar trebuie să încerci să pătrunzi în asta. Imaginează-ți dacă Dumnezeu ți-ar spune: „Ești bolnav”, iar tu I-ai spune: „Nu, nu sunt.” Asta nu ar fi o problemă; poate că nu crezi asta. Dar apoi, Dumnezeu spune: „Ești foarte bolnav. Ia niște medicamente”, iar tu spui: „Nu sunt bolnav, dar aș putea la fel de bine să iau niște medicamente, așa cum spui Tu. Nu-mi vor face rău, oricum, și, dacă sunt bolnav, poate va fi mai bine așa. Voi lua niște medicamente.” Le iei și te simți fizic diferit față de înainte; continui să le iei, în doza care ți-a fost atribuită și, după un timp, îți dai seama că te simți din ce în ce mai bine, din punct de vedere fizic. Atunci crezi că boala de care vorbea Dumnezeu este într-adevăr reală. Ce rezultate dă acest tip de practică? Ești vindecat de boala ta, pentru că ai crezut și te-ai supus cuvintelor lui Dumnezeu. Deși prima dată nu ai luat atât de multe medicamente cât ți-a spus Dumnezeu, ci ai făcut o mică concesie pentru tine însuți, ai avut puțină neîncredere și ai fost puțin încăpățânat și reticent, ai ajuns, în cele din urmă, să iei medicamentele așa cum ți-a spus Dumnezeu și le-ai simțit beneficiile după aceea. Așa că ai continuat să le iei și, cu cât ai luat mai multe, cu atât mai mult a crescut credința ta și ai ajuns să consideri din ce în ce mai mult că spusele lui Dumnezeu erau corecte, că tu te înșelai și că nu trebuia să te îndoiești de cuvintele Lui. Și, în cele din urmă, când ai luat toate medicamentele pe care Dumnezeu ți le-a cerut să le iei, te-ai însănătoșit. În acel moment, credința ta în Dumnezeu nu ar fi devenit autentică? Ai fi știut că spusele lui Dumnezeu sunt corecte, că trebuie să I te supui Lui fără concesii și să practici cuvintele Lui fără concesii. Care este rostul acestui exemplu? Boala ta din exemplu reprezintă firea coruptă a omului, iar luarea medicamentelor reprezintă acceptarea judecății și mustrării din partea lui Dumnezeu. Mesajul său principal este că, dacă oamenii pot accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu, corupția lor poate fi curățită și pot obține mântuirea. Aceasta este ceea ce se obține prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu. Vă este teamă de eșec? Poate că tu spui: „Trebuie să tind spre perfecțiune. Dumnezeu a spus că trebuie să mă supun absolut, fără concesii. Așadar, trebuie să ajung la o supunere absolută față de cuvintele Lui de prima dată când le practic. Dacă nu o pot realiza de data aceasta, voi aștepta următoarea ocazie și pur și simplu nu voi mai practica supunerea de data aceasta.” Este acesta un mod bun de a fi? (Nu.) Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, există un proces în ceea ce privește practicarea adevărului de către oameni. El le oferă oamenilor șanse. Când o persoană are o stare coruptă, Dumnezeu o va expune și va spune: „Ai făcut concesii, ești nesupus, ești răzvrătit.” Așadar, care este scopul lui Dumnezeu în a o expune? Are scopul să te determine să faci din ce în ce mai puține concesii, să practici supunerea din ce în ce mai mult și să-ți facă înțelegerea din ce în ce mai pură și mai aproape de adevăr, astfel încât să I te poți supune cu adevărat lui Dumnezeu. Te-a pedepsit Dumnezeu în timp ce te-a expus? Atunci când te emondează și te supune la încercări, El doar te disciplinează și te mustră. Ești puțin expus, puțin dojenit și făcut să simți puțină durere, dar ți-a luat Dumnezeu viața? (Nu.) El nu ți-a luat viața și nu te-a dat pe mâna Satanei. În aceasta, se poate vedea intenția Lui. Și care este intenția Lui? Vrea să te mântuiască. Uneori, după câteva greutăți, oamenii devin reticenți și își spun: „Dumnezeu nu mă place. Nu există speranță pentru mine.” Ai probleme dacă Îl înțelegi mereu greșit pe Dumnezeu în felul acesta. Este o mare întârziere a creșterii tale în viață. Așadar, indiferent de timp, indiferent dacă ești slab sau puternic, dacă starea ta este bună sau slabă, indiferent de măsura creșterii tale în viață – nu este nevoie să te preocupi de aceste lucruri acum. Preocupă-te doar de practicarea cuvintelor pe care le-a rostit Dumnezeu, chiar dacă doar încerci să le practici. Și asta este bine. Încearcă din greu să cooperezi și fă ceea ce ești capabil să faci; intră în starea despre care se vorbește în cuvintele lui Dumnezeu; vezi cum te simți dacă practici adevărurile pe care Dumnezeu le-a exprimat, dacă ai beneficiat de pe urma lor și dacă ai intrare în viață. Trebuie să înveți să te străduiești să ajungi la adevăr. Oamenii nu înțeleg procesul creșterii în viață. Ei speră mereu să reușească tot peste noapte, spunându-și: „Dacă nu pot ajunge la o supunere completă, pur și simplu nu mă voi supune. Mă voi supune doar atunci când o voi putea face complet. Nu voi fi nerușinat în această privință. Aceasta arată cât de multă rezistență am, cât de mult caracter și demnitate!” Ce fel de „rezistență” este asta? Este rebeliune și intransigență!

Gândiți-vă bine la cele despre care tocmai am avut părtășie. Am încheiat părtășia noastră despre patru subcapitole ale întrebării: „Conform căror lucruri au trăit oamenii în toți anii lor de credință în Dumnezeu?” Ei se bazează pe darurile lor pentru a trăi, pe cunoașterea lor, pe inimile lor dezgolite, de copil, și pe filosofiile Satanei. Înțelegeți ceea ce ați auzit despre aceste patru stări? Puteți vedea ce părți din acestea există în voi? Sunteți capabili să înțelegeți acest lucru? Am mai avut părtășie despre aceste lucruri înainte? S-ar putea să aveți un control asupra unor stări și să știți câte ceva despre ele, dar nu într-un mod care să se refere la practicarea adevărului sau la subiectul părtășiei noastre de astăzi. Astăzi, am avut părtășie despre aceste stări privind subiectul și din punctul de vedere următor: „Conform căror lucruri au trăit oamenii în toți anii lor de credință în Dumnezeu?” Acest lucru se apropie un pic mai mult de practicarea adevărului și de traiul conform acestuia. Am o altă întrebare. Luați aminte la ea. Aceasta este: care sunt lucrurile pe care tu le iubești cel mai mult? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de acele lucruri pe care tu le iubești cel mai mult? Pe viitor, vom avea părtășie pe îndelete cu privire la această întrebare. Astăzi, am expus în principal câteva stări negative care decurg din lucrurile conform cărora trăiesc oamenii; nu am avut părtășie despre cum să practicăm adevărul cu referire specifică la aceste stări negative. În ciuda faptului că nu am avut părtășie pe această temă, știți unde sunt erorile în aceste stări? De unde provin problemele? Din ce firi fac parte? Cum ar trebui să fie practicat adevărul? Când apar astfel de lucruri, când aveți astfel de stări și astfel de metode, știți cum ar trebui să folosiți adevărul pentru a le înlocui? Ce adevăruri ar trebui să practicați? Lucrul important și preliminar pe care ar trebui să îl faci acum este să începi prin a înțelege aceste stări și a te diseca pe tine însuți. Când trăiești în aceste stări, ar trebui să știi cel puțin în inima ta că sunt greșite. Inversarea lor este etapa de după ce știi că sunt greșite. Dacă nu știi dacă sunt corecte sau greșite, nici unde sunt erorile lor, cum le poți inversa? Așadar, primul pas este ca tu să fii capabil să discerni dacă aceste stări sunt corecte sau greșite. Doar după aceea poți ști cum ar trebui practicat pasul următor. Astăzi, am avut părtășie doar despre câteva dintre diferitele stări de corupție ale omului și au fost foarte multe de spus. Așa că, în ceea ce privește detaliile specifice privind modul exact în care puteți ajunge să trăiți conform adevărului, mai analizați problema de unii singuri. Ar trebui să puteți obține rezultate.

5 septembrie 2017