Atunci când îți faci datoria, nu este suficient să lucrezi din greu, trebuie și să pui și suflet în asta. Singura cale pentru a-ți da toată silința este să faci acest lucru cu toată inima. Dacă nu te implici sufletește, nu ți-ai dat toată silința. Dacă te dedici cu toată puterea, dar nu și cu toată inima, atunci doar trudești, fără a pune suflet. Această manieră de îndeplinire a datoriei nu este acceptabilă pentru Dumnezeu. Atunci când îți faci datoria, ar trebui să dai tot ce-i mai bun de fiecare dată, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu din toată inima ta, cu toată puterea și mintea ta. Dacă investești doar o jumătate din puterea ta și-ți păstrezi cealaltă jumătate, gândind: „Nu vreau să obosesc; cine mă va întreține după ce mă epuizez?”, atunci este aceasta atitudinea potrivită? (Nu.) Vei suferi o pierdere dacă-ți faci datoria cu acest gen de mentalitate? (Da.) Ce fel de pierdere? (Dumnezeu mă va disprețui, iar eu voi pierde, treptat, lucrarea Duhului Sfânt.) A nu avea lucrarea Duhului Sfânt reprezintă o pierdere. Dacă oamenii cred în Dumnezeu mai mulți ani fără lucrarea Duhului Sfânt, pierderea lor va fi atât de mare încât nu vor dobândi nimic. Va fi de parcă ar fi crezut în zadar. Există numeroși oameni care nu urmăresc adevărul și sunt eliminați după câțiva ani de credință. Asta înseamnă că, oricât efort ai depune atunci când îți îndeplinești datoria, dacă nu pui suflet în asta, atunci nu vei fi capabil să dobândești adevărul. Este aceasta o pierdere? Vă dați seama că acest lucru reprezintă o pierdere? Dacă ești o persoană care chiar înțelege adevărul, poți să vezi că aceasta este o pierdere prea mare. Dintre acei oameni care au crezut în Dumnezeu vreme de 5 sau 10 ani, unii au obținut adevărul-realitate, în vreme ce alții continuă să predice cuvinte și doctrine. Este aceasta o mare diferență? (Da.) Cum obțin adevărul-realitate cei care l-au dobândit? Acesta vine din experiență și practicare. Este dat de Dumnezeu? (Da.) Ce se întâmplă cu cei care nu au obținut adevărul-realitate și predică în continuare cuvinte și doctrine? Ei cred mulți ani în Dumnezeu și totuși nu dobândesc adevărul, întrucât nu îl urmăresc și își îndeplinesc datoria doar cu puterea, nu și cu sufletul lor. A crede în Dumnezeu și a nu dobândi adevărul este oare o binecuvântare sau o nenorocire? (Este o nenorocire.) De ce este o nenorocire? Poți să vezi dincolo de acest lucru? Faptul că nu ai dobândit adevărul reprezintă o problemă mare sau mică? (O problemă mare.) Cu ce are legătură această mare problemă? Are vreo legătură cu mântuirea? (Da.) Ce înseamnă atunci când predici cuvinte și doctrine cât e ziua de lungă? Acest lucru pune sub semnul întrebării mântuirea și o face greu de dobândit. Unii oameni cred în Dumnezeu de 10 ani și continuă să predice cuvinte și doctrine. Alții cred de 20 de ani și nu au pătruns încă în adevărul-realitate și nu știu încă ce înseamnă acesta. Sunt acești oameni în pericol? Este neclar dacă pot sau nu să fie mântuiți? (Da.) Spuneți-Mi, dintre cei care cred de tot atâția ani, ce tip de persoană are șansă mai mare și mai multă speranță pentru mântuire? Sunt oare cei care propovăduiesc cuvinte și doctrine sau cei care dețin adevărul-realitate? (Cei care dețin adevărul-realitate.) Este evident. În acest caz, ce fel de oameni vreți să fiți? (Oameni care dețin adevărul-realitate.) Cum poate cineva să fie o persoană care deține adevărul-realitate? (Prin practicarea efectivă conform cuvântului lui Dumnezeu.) (Îndeplinindu-și datoria cu toată inima, puterea și mintea, conform cerințelor lui Dumnezeu, fără a evita niciun efort pentru a-L mulțumi.) Așa este. Dacă faci orice îți cere Dumnezeu să faci, vei dobândi adevărul. Cu ce are legătură acest lucru? Are legătură cu finalul și destinația unei persoane. Unii oameni sunt nesăbuiți și îngâmfați și nici măcar nu știu cât de mult au pierdut sau ce pagube au suferit. Stau acolo bătând din gură și predicând cuvinte și doctrine și încă nu știu că se află în pragul pericolului! Care este finalul celor care nu pot fi mântuiți? În primul rând, aceștia vor fi eliminați de Dumnezeu și, privind mai departe în viitor, care este finalul lor? (Pierzanie și distrugere.) Acesta este finalul lor, aceasta le este destinația. Dacă oamenii cred în Dumnezeu și sfârșesc așa, reprezintă aceasta intenția lor inițială în ceea ce privește credința în El? (Nu.) Nimeni nu vrea să sfârșească în acest fel. Dacă nu vrei un astfel de final, atunci nu urma acea cale. Ar trebui să mergi pe calea urmăririi adevărului și numai atunci vei fi capabil să dobândești mântuirea.

Dacă oamenii sunt incapabili să primească lucrarea din zilele de pe urmă, ei vor fi complet terminați și nu vor primi o altă șansă. Nu este ca lucrarea din Epoca Harului, când dacă o persoană nu o primea, indiferent de țara în care era născută, încă putea să aștepte o oportunitate de a primi lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Sfârșitul lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu reprezintă sfârșitul planului Său de gestionare și ce înseamnă sfârșitul? Înseamnă că El va hotărî finalul fiecărei persoane, iar sfârșitul tuturor lucrurilor și al omenirii este aproape. Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns în această etapă, iar dacă oamenii nu au această viziune în inimile lor, dacă sunt mereu confuzi și își îndeplinesc datoria într-o manieră superficială, dacă nu reușesc să ia în serios urmărirea adevărului și se gândesc că, atât timp cât cred, ei vor fi mântuiți, atunci își vor rata ultima șansă la mântuire. Într-o zi, când marile dezastre vor veni, iar lucrarea va fi întru totul finalizată, Dumnezeu nu va mai îndeplini lucrarea de udare și de aprovizionare a oamenilor cu adevărul. Știi cu ce fel de fire va înfrunta Dumnezeu omenirea atunci? Mânia Sa va fi grozav de mare, iar firea Lui dreaptă va fi dezvăluită întregii omeniri, într-un mod nemaivăzut până atunci. Aceasta va fi ultima mare catastrofă pentru omenire. Acum este momentul în care Dumnezeu lucrează pentru a mântui oamenii. El a fost răbdător, tolerant și a așteptat. Ce a așteptat? I-a așteptat pe oamenii predestinați Lui, pe aleșii Lui, pe cei pe care vrea să-i mântuiască pentru a veni înaintea Lui, ca să-I accepte judecata, mustrarea și mântuirea. Când acești oameni au fost desăvârșiți, măreața lucrarea a lui Dumnezeu va fi îndeplinită, iar El nu va mai face lucrarea de mântuire a omenirii. Aceasta nu este perioada lui Noe, nici cea a distrugerii Sodomei, nici cea de creare a lumii. Mai degrabă, este perioada de sfârșit a lumii. Unii oameni încă visează, neștiind în ce stadiu a ajuns lucrarea lui Dumnezeu de mântuire. Deși au primit apariția și lucrarea lui Dumnezeu, ei tot nu se grăbesc, rămân confuzi și nu o iau în serios. Odată ce această etapă a lucrării se termină, finalul unei persoane va fi stabilit și nu se va schimba. Omul este nesăbuit și încă se gândește: „E în regulă. Dumnezeu ne va mai da o șansă!” Șansele sunt oferite în perioada lucrării lui Dumnezeu. Cum ar mai putea fi o altă șansă, când această epocă s-a încheiat? Nu este acesta doar un vis?