Voi trăiți în această epocă finală. Majoritatea membrilor familiilor voastre au o viață mult mai prosperă decât înainte, iar voi vă bucurați de abundență materială în fiecare aspect al vieții voastre. Ce fel de emoție vă încearcă? Este doar sentimentul acela ușor de fericire pe care îl simțiți în trup, dar care este diferența dintre această fericire și cea din inimă? Cu toții aveți anumite experiențe și nu v-ați lăsat păcăliți de anumite lucruri; urmărirea credinței voastre în Dumnezeu este mai practică decât înainte, cu toții puteți simți că urmărirea plăcerilor trupești este deșartă și cu toții sunteți dispuși să năzuiți spre adevăr – aveți toți acest gen de experiență? Poate plăcerea trupească, în diversele ei manifestări materiale, să le aducă oamenilor confort spiritual? Ce ar putea sentimentul de superioritate și o viață materială abundentă să le aducă oamenilor? Ele nu pot decât să îi corupă și să-i facă să-și piardă direcția. În acest fel, oamenii își vor pierde cu ușurință rațiunea, vor deveni incapabili să deosebească binele de rău, vor deveni iraționali și își vor pierde treptat umanitatea; vor tânji după confort din ce în ce mai mult și vor deveni tot mai ignoranți în ceea ce privește locul lor în univers. Unii își vor pierde până și abilitatea de a-și purta singuri de grijă. Vor fi complet incapabili să trăiască independent, vor fi incapabili să-și câștige propria existență și vor deveni dependenți de părinții lor. Vor fi, de asemenea, din ce în ce mai nesătui și mai nerușinați. Pe scurt, condițiile superioare de trai și o viață materială bogată nu le vor aduce oamenilor decât stricăciune, făcându-i să iubească lenea și să disprețuiască munca, transformându-i în niște lacomi nesătui, făcându-i să nu mai aibă simțul rușinii. Acestea nu le aduc oamenilor absolut niciun beneficiu. În ceea ce privește trupul, cu cât ești mai bun cu el, cu atât devine mai lacom. Se cuvine să înduri puțină suferință. Cei care îndură puțină suferință vor păși pe calea corectă și vor lucra cum se cuvine. Dacă trupul nu va îndura suferință, dacă va tânji după confort și va crește înconjurat de confort, atunci oamenii nu vor realiza nimic și nu vor avea cum să obțină adevărul. Dacă oamenii vor avea de-a face cu calamități naturale și dezastre provocate de om, vor fi complet lipsiți de sens și vor fi iraționali. Pe măsură ce trece timpul, doar vor deveni tot mai corupți. Avem multe exemple de genul acesta? Poți vedea printre necredincioși mulți cântăreți și actori de cinema celebri care au fost dispuși să îndure greutăți și s-au dedicat muncii lor înainte de a deveni celebri. Însă, odată ce dobândesc faimă și încep să facă mulți bani, nu mai merg pe calea corectă. Unii dintre ei iau droguri, alții se sinucid, iar viețile lor sunt scurtate. Care este cauza? Plăcerile lor materiale sunt excesive, au prea mult confort și nu știu cum să obțină plăceri sau emoții mai mari. Unii se apucă de droguri în căutarea unei plăceri sau emoții mai mari și, pe măsură ce trece timpul, nu mai pot renunța. Unii mor în urma consumului excesiv de droguri, iar alții, neștiind cum să scape de asta, pur și simplu se sinucid în cele din urmă. Sunt atât de multe exemple ca acesta. Indiferent cât de bine mănânci, cât de bine te îmbraci, cât de bine trăiești, cât de bine te simți sau cât de confortabilă este viața ta și indiferent cât de mult ți se îndeplinesc dorințele, la final este goliciune peste goliciune, iar rezultatul este distrugerea. Este acea fericire pe care o caută necredincioșii o fericire adevărată? De fapt, aceea nu este fericire. Este închipuire umană, este o formă de denaturare, este o cale prin care oamenii devin denaturați. Așa-zisa fericire pe care o urmăresc oamenii este falsă. Este, de fapt, suferință. Nu este un scop pe care oamenii ar trebui să-l urmărească, nici nu reprezintă valoarea vieții. Unele dintre căile și metodele prin care Satana îi corupe pe oameni este să îi facă să caute drept țel plăcerea trupului și răsfățul carnal. În acest fel, Satana îi amorțește pe oameni, îi ademenește și îi corupe, făcându-i să simtă că aceasta ar fi fericirea și îndemnându-i să urmărească acel țel. Oamenii cred că obținând aceste lucruri vor obține fericire, prin urmare, fac tot ce le stă în putere să urmeze acel țel. Apoi, după ce l-au atins, ceea ce simt nu este fericire, ci mai degrabă goliciune și durere. Acest lucru dovedește că nu este calea corectă; este un drum către moarte. De ce oamenii care cred în Dumnezeu nu merg pe această cale, așa cum fac necredincioșii? Cum arată fericirea pe care o simt oamenii care cred în Dumnezeu? În ce fel este aceasta diferită de cea pe care o urmăresc necredincioșii? După ce cred în Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu mai urmăresc bogății mari. Nu urmăresc prosperitatea pe pământ, realizări în carieră, sau să devină celebri. Mai degrabă, își îndeplinesc datoria în liniște, trăind simplu și neavând pretenții mari pentru calitatea vieții lor. Unii chiar se simt mulțumiți doar pentru că au hrană de mâncat și haine de purtat. Într-o lume cu atât de mult rău și întuneric, cum de încă sunt capabili să aleagă acest gen de cale? Ai putea spune că toți frații și surorile care cred în Dumnezeu nu au abilitatea de a face mulți bani? Categoric nu. Acești oameni, după ce cred în Dumnezeu mai mult sau mai puțin, deja simt adânc în inima lor că a-L urmări pe Dumnezeu este cea mai mare fericire, iar această fericire nu poate fi înlocuită de niciun lucru material din lume. Unii oameni chiar au încercat; au trecut prin greutăți în lume timp de câțiva ani și li s-a părut obositor și dificil. Chiar dacă au câștigat ceva bani și au experimentat plăceri trupești, au trăit fără demnitate, iar viețile lor au devenit tot mai goale și mai amare. Au simțit că ar fi mai bine să moară, decât să trăiască așa. Acești oameni au văzut deja dincolo de aceste lucruri. Ei nu cred în Dumnezeu doar pentru că nu au altă opțiune, ci mai degrabă pentru că au simțit cu adevărat că a-L urmări pe Dumnezeu și a merge pe calea de-a urmări adevărul, precum și a se sacrifica și a-și dedica întreaga viață lui Dumnezeu sunt cele mai mari mângâieri pentru inimile lor și sunt cele mai importante lucruri din toată viața lor; a-L dobândi pe Dumnezeu și a dobândi adevărul sunt cea mai mare fericire și lucrul care le aduce cea mai multă pace, bucurie și statornicie în inimi. Ei deja au simțit această fericire; nu este imaginară. Se poate spune că unii dintre aleșii lui Dumnezeu au experimentat deja necazuri și încercări, au înțeles adevărul și au văzut dincolo de multe lucruri. Au confirmat că a crede în Dumnezeu și a urmări adevărul este calea corectă, că nu este pe lume nicio altă cale de urmat și că doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul – și s-au stabilit pe această cale. O astfel de persoană are credință adevărată, iar acei ani de suferință nu sunt în van. Indiferent dacă mărturiile bazate pe experiențe despre care vorbesc ei sunt profunde sau superficiale, un lucru este clar: dacă încerci să-i împiedici să creadă în Dumnezeu și îi îndemni să se întoarcă în lume, în nici un caz nu ar merge pe această cale. Chiar dacă lumea ar avea un munte de aur îmbietor, care ar putea să-i ispitească pe moment, s-ar gândi bine: „Obținerea unui munte de aur sau de argint nu m-ar face la fel de fericit ca sacrificarea mea pentru Dumnezeu și îndeplinirea datoriei mele. Dacă aș obține o avere în aur și argint, aș fi foarte fericit pe moment, dar aș simți tortură și durere în inimă, așa că nu aș putea urma acea cale sub nicio formă. Nu a fost ușor să-L găsesc pe Dumnezeu; dacă mă întorc din nou unde am fost, unde m-aș duce să-L găsesc pe Dumnezeu? Șansa de a-L urma pe Dumnezeu este atât de rară! Nu este prea mult timp, iar timpul însuși zboară – aceasta este într-adevăr o ocazie rară!” Ei au văzut apariția și lucrarea lui Dumnezeu și a te ține strâns de Dumnezeu este ca și cum te-ai agăța de un pai care îți salvează viața. Spuneți-Mi, ce simte o persoană care se îneacă atunci când se agață de un colac de salvare? (Simte că există speranța de supraviețuire, așa că se agață strâns de el și nu-i mai dau drumul niciodată.) Asta este exact ceea ce simte ea. Când se agață de un colac de salvare, oare ce gândește? „Nu mai trebuie să mor acum, există în sfârșit o speranță de supraviețuire! Când moartea se apropie, atât timp cât există o fărâmă de speranță pentru a rămâne în viață, nu pot să-i dau drumul nici dacă trebuie să-mi folosesc toată puterea. Indiferent cât de greu sau dureros este, nu o pot lăsa să-mi scape. Chiar dacă am ajuns la ultima suflare, trebuie să mă țin de acel colac de salvare.” Când cineva simte că are o speranță de a rămâne în viață, nu se simte fericit? Acum, când vă gândiți în liniște, când contemplați, vă rugați sau participați la o devoțiune spirituală și vă dați seama cât de mult ați obținut urmându-L pe Dumnezeu, nu răsare în inima voastră acest sentiment de fericire? Exprimați-vă adevăratele sentimente. (Dacă nu L-am urma pe Hristos, am fi ajuns deja la pieire, iar consecințele acestui fapt ar fi inimaginabile. Acum, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și îndeplinindu-ne datoria, am ajuns să înțelegem multe adevăruri. Am dobândit credință adevărată și putem, de asemenea, să ne temem de Dumnezeu în inimile noastre; am învățat să ne supunem lui Dumnezeu. Am câștigat atât de mult și suntem atât de recunoscători pentru îndrumarea lui Dumnezeu.) Așa este. Ați câștigat atât de mult urmându-L pe Dumnezeu și îndeplinindu-vă datoria. E ceea ce Dumnezeu i-a adus omului. Trebuie să fiți cu adevărat recunoscători lui Dumnezeu și să-L lăudați.

Când oamenii cu credință adevărată în Dumnezeu se confruntă cu anumite probleme, sunt capabili să caute adevărul și, după ce au trecut prin câteva experiențe, vor putea obține anumite adevăruri. Fericirea pe care aceste adevăruri o aduc este suficientă pentru a înlocui plăcerile aduse de confort și lucruri materiale. În ceea ce privește aceste lucruri, cu cât câștigi mai mult de pe urma lor, cu atât te simți mai puțin satisfăcut și mai puțin capabil de a deosebi binele de rău. Dar cu cât înțeleg oamenii mai în amănunt adevărul și cu cât îl obțin mai mult, cu atât știu mai bine că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu și să fie recunoscători, cu atât mai mult tânjesc în inima lor să-L iubească pe Dumnezeu și cu atât sunt mai capabili să I se supună și să se teamă de El. Aceasta este fericirea adevărată. Ce le aduce oamenilor urmărirea plăcerilor materiale? Goliciune și denaturare; nu face decât să le crească dorința de a urmări lucruri materiale. Este dificil pentru oameni să alunge ispita statutului, faimei și câștigului. Așadar, cum pot oamenii care cred în Dumnezeu să renunțe la aceste plăceri materiale? Se obține asta prin rugăciune zilnică și exersarea stăpânirii de sine? (Nu, se obține văzând dincolo de aceste lucruri.) Cum poate cineva să vadă dincolo de ele? (Pe de o parte, prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu și, pe de altă parte, prin propriile experiențe și realizări și prin înțelegerea treptată a unor adevăruri pe care le putem vedea dincolo de aceste lucruri.) Înțelegi adevărul și, astfel, poți renunța la aceste lucruri, iar asta arată că ai acceptat adevărul. În adâncul tău, ai acceptat cuvântul lui Dumnezeu – ceea ce El i-a spus omului și ceea ce El îi cere omului – și a devenit realitatea ta. Este această realitate viața ta? A devenit deja viața ta. Îndeplinindu-ți datoria, fără să îți dai seama, ai obținut adevărul ca fiind viața ta. E posibil ca încă să nu simți asta, să crezi că statura ta pare destul de mică și că sunt multe lucruri pe care nu le înțelegi – dar ai o inimă temătoare de Dumnezeu, iar asta arată că viața lui Dumnezeu este deja întipărită în viața ta. Creșterea în viață este firească; nu este necesar să te simți într-un anumit fel. Chiar dacă nu poți exprima asta în cuvinte clare, de fapt, ai făcut progrese și te-ai schimbat. Așadar, în același timp cu acceptarea vieții-adevăr a lui Dumnezeu, în mod inconștient, inima ta s-a apropiat și mai mult de Dumnezeu și, în tot acest timp, El te-a scrutat și ți-a observat inima. Gândiți-vă cu atenție acum – nu este acest proces unul mai degrabă fericit? Este extrem de fericit! Sunteți atât de norocoși să trăiți în zilele de pe urmă, să aveți privilegiul de a accepta lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, urmându-L pe Dumnezeu și îndeplinindu-vă datoria. Cuvintele lui Dumnezeu sunt întipărite direct în voi, ceea ce vă permite să obțineți adevărul ca viață. Având viața cuvintelor lui Dumnezeu drept realitate și viața adevărului ca realitate, nu este existența umană cu adevărat valoroasă? Nu a devenit ea nobilă, fără ca nici măcar să vă dați seama de asta? Nu cumva a fi în viață a început încet-încet să devină un lucru mai demn? Abia în acest moment simt oamenii că au câștigat atât de mult crezând în Dumnezeu. Înțelegerea anumitor adevăruri îi poate schimba atât de mult pe oameni; înainte, nu vedeau dincolo de aceste lucruri, dar acum văd totul clar. După cum se vede, adevărul cuvintelor lui Dumnezeu a devenit deja viața lor interioară. Adevărul a prins rădăcini în inimă și înflorește pentru a da roade – aceasta este viața; este fructul născut din înțelegerea adevărului, și nu poate fi înlocuit de nimic. Când veți experimenta mai târziu o oarecare disciplinare, certare, judecată și mustrare și veți fi capabili să le acceptați și să vă supuneți lor, atunci, fără să vă dați seama, veți ajunge să-L cunoașteți pe Dumnezeu după înțelegerea multor adevăruri, iar viața voastră va face din ce în ce mai multe progrese. Nu este aceasta o creștere treptată? Nu așteptați și voi cu nerăbdare ziua aceea? (Ba da.) Atunci, trebuie să năzuiți spre adevăr.