De ce le cere Dumnezeu oamenilor să-L cunoască? De ce le cere El oamenilor să se cunoască pe ei înșiși? Care este scopul cunoașterii de sine? Care este rezultatul dorit? Și care este scopul în a-L cunoaște pe Dumnezeu? Ce efect se va obține asupra oamenilor prin a-i face să-L cunoască pe Dumnezeu? Sunt acestea întrebări pe care le-ați luat în considerare? Dumnezeu folosește diferite mijloace să-i determine pe oameni să se cunoască pe ei înșiși. El a pregătit tot felul de medii pentru ca oamenii să-și dezvăluie stricăciunea și să ajungă să se cunoască pe ei înșiși, treptat, prin experiență. Indiferent dacă este vorba despre expunerea cuvintelor lui Dumnezeu sau de judecata și mustrarea Lui, înțelegeți care este scopul final pentru care Dumnezeu săvârșește această lucrare? Scopul final al lui Dumnezeu în a-Și face lucrarea în acest fel este acela de a permite fiecărei persoane care Îi experimentează lucrarea să știe ce este omul. Și ce presupune acest lucru, „a ști ce este omul”? Presupune să lase omul să-și cunoască identitatea și statutul, datoria și responsabilitatea. Înseamnă să te lase să știi ce înseamnă să fii uman, să te lase să înțelegi cine ești. Acesta este scopul final al lui Dumnezeu în a-i determina pe oameni să se cunoască pe ei înșiși. Așadar, de ce îi face Dumnezeu pe oameni să-L cunoască? Acesta este harul special pe care El îl oferă omenirii întrucât, cunoscându-L pe Dumnezeu, omul poate înțelege multe adevăruri și poate desluși multe taine. Oamenii câștigă foarte mult cunoscându-L pe Dumnezeu. Când oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu, ei învață cum să trăiască în modul cel mai plin de sens, așa că a-i face pe oameni să caute cunoașterea de Dumnezeu este cea mai mare iubire a lui Dumnezeu, cea mai mare binecuvântare a Sa. Iar Dumnezeu dispune de multe moduri pentru a-i determina pe oameni să-L cunoască, principalele fiind judecata și mustrarea, îndrumarea și punerea la dispoziție a cuvintelor Sale. Bineînțeles, El îi face pe oameni să Îi cunoască firea și prin judecată și mustrare – aceasta este o scurtătură pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Care este rezultatul fundamental obținut de oamenii care văd și cunosc firea lui Dumnezeu? Este acela de a-i face pe oameni să știe cine este Dumnezeu, ce este esența Lui, ce sunt identitatea și statutul Lui, ce sunt bunurile și ființa Lui și ce este firea Lui. Este acela de a determina fiecare persoană să vadă clar că este o ființă creată, că numai Dumnezeu este Creatorul și cum se cade ca ființele create să se supună Creatorului. Cunoscând toate acestea, drumul omului în viață se clarifică în întregime. Când oamenii se cunosc pe ei înșiși cu adevărat, nu pot apoi să renunțe treptat la dorințele lor extravagante și la diferitele intenții nedrepte? (Ba da.) Așadar, pot ei să atingă punctul în care să fie capabili să renunțe complet? Acest lucru depinde de fiecare în parte. O persoană poate renunța cu adevărat la dorințele sale extravagante și la diferitele cereri adresate lui Dumnezeu numai atunci când, prin lucrarea Lui, dobândește o cunoaștere de Dumnezeu și obține o cunoaștere și o definiție corectă a esenței, identității și statutului lui Dumnezeu. Numai genul acesta de persoană poate, ca Petru, să-și exprime dorința profundă de a-L iubi pe Dumnezeu din adâncul inimii și să pună în practică iubirea lui Dumnezeu. Așadar, nu se poate renunța nici la cunoașterea de Dumnezeu, nici la cunoașterea de sine. Spui că vrei să-L iubești pe Dumnezeu, dar poți să știi cum să-L iubești dacă nu-L înțelegi? Ce părți ale Lui sunt demne de a fi iubite? Care sunt aspectele Lui cele mai demne de iubire? Dacă nu știi acest lucru, nu Îl poți iubi. Vei fi incapabil să-L iubești, chiar dacă vrei acest lucru, și ai putea chiar să găsești noțiuni despre El și răzvrătire care apar în mod involuntar în tine, ceea ce duce la negativitate. Va primi genul acesta de persoană aprobarea lui Dumnezeu? Nu o va primi. Când cineva nu-L cunoaște pe Dumnezeu și spune totuși că Îl iubește, această așa-zisă „iubire” este doar teorie goală evocată de logica și rațiunea umană. Nu izvorăște dintr-o cunoaștere a lui Dumnezeu și nu ține deloc cu Dumnezeu. Vedeți acum ce spun în legătură cu aceste două chestiuni? (Da.) Atunci, de ce nu ați fost capabili să o spuneți chiar acum? Asta dovedește că autocunoașterea în experiența practică este confuză și că nu aveți adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Știți care este problema aici? (Nu am găsit calea corectă de practică. Nu putem intra concomitent din cele două aspecte, a-L cunoaște pe Dumnezeu și a ne cunoaște pe noi înșine. Ne concentrăm doar asupra intrării dintr-un singur aspect, limitând astfel creșterea vieții noastre.) Din moment ce sunteți în această stare acum, cum este statura voastră? Nu este imatură? Nu sunteți foarte departe de cerințele și standardul lui Dumnezeu în ceea ce privește cunoașterea de sine? Cel puțin, încă nu poți renunța la dorințele și intențiile personale. Poate supunerea ta față de Dumnezeu să corespundă adevărului? Ești capabil să știi dacă Dumnezeu are vreun statut în inima ta? Sunt mulți oameni care încă își pun problema dacă întruparea lui Dumnezeu este ființă umană sau Dumnezeu; stau cu câte un picior în fiecare tabără, o clipă crezând în Dumnezeul de pe pământ, în clipa următoare crezând într-un Dumnezeu nedeslușit din cer. Și mai sunt și unii care pun la îndoială chiar esența lui Dumnezeu, care spun: „Cum pot Dumnezeul întrupat și Dumnezeul din cer să fie același Dumnezeu? Dacă este cu adevărat Dumnezeu, de ce nu ne arată miracole și semne?” Acest lucru arată că sunteți grav lipsiți de înțelegere spirituală. Statura voastră este în așa fel încât, cu toate că Dumnezeu spune atât de multe, voi tot nu înțelegeți. Acum recunoașteți doar că Dumnezeu S-a întrupat, recunoașteți doar adevărul exprimat de Dumnezeul întrupat, dar nu aveți prea multă cunoaștere când e vorba despre esența, identitatea și statutul lui Dumnezeu. Ați putea spune că această cunoaștere este zero în inimile voastre, nu-i așa? (Da, așa este.) Și, de fapt, acest lucru poate fi dovedit. Înainte de a avea părtășie despre aspecte ale adevărului, precum esența lui Dumnezeu și voia Sa, credeai că Îl cunoști profund pe Dumnezeu și ai o credință puternică și neabătută în El. Dar când am avut părtășie cu voi despre adevăruri ca Dumnezeu Însuși, firea lui Dumnezeu și esența lui Dumnezeu, aceste cuvinte și conținuturi au provocat o reacție puternică în inimile voastre. Această reacție a fost intensă și a făcut să vă fie dificil să acceptați, creând un mare conflict cu Dumnezeul pe care vi-L imaginaserăți în inimile voastre. Nu e acesta un fapt real? (Ba da.) Așadar, când spun unele lucruri pe care nu le-ați mai auzit înainte, la început vi se pare imposibil să le acceptați, ca și cum nu ați înțelege ce spun. Acest lucru dovedește că aveți o statură prea mică, într-atât încât nu puteți nici măcar să înțelegeți cuvintele lui Dumnezeu sau să vă ridicați la nivelul lor. Veți avea nevoie de încă vreo câțiva ani de experiență înainte de a putea înțelege.