Dacă în acest moment încă nu ați găsit sentimentul și principiile de a fi sfânt, acest lucru dovedește că intrarea voastră în viață este prea superficială și că nu ați înțeles încă adevărul. În comportamentul și în conduita voastră cotidiană și în mediul în care trăiți în fiecare zi, ar trebui să savurați și să cugetați cu luare aminte, să aveți părtășie unul cu celălalt, să vă încurajați reciproc, să vă oferiți memento-uri unul celuilalt, să vă ajutați și să vă îngrijiți reciproc, să vă sprijiniți și să vă aprovizionați unul pentru celălalt. Trebuie să existe principii în modul în care interacționează frații și surorile. Nu vă concentrați întotdeauna asupra greșelilor celorlalți, în schimb, trebuie să vă examinați frecvent, iar apoi să recunoașteți în mod proactiv în fața celorlalți lucrurile pe care le-ați făcut, punându-le piedici sau făcându-le rău și să învățați să vă destăinuiți și să aveți părtășie. Astfel, veți reuși să vă înțelegeți unii pe alții. În plus, indiferent ce vi se întâmplă, ar trebui să priviți lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt capabili să înțeleagă adevărurile-principii și să găsească o cale de practicare, oamenii vor fi uniți în gând și-n simțire, iar relația dintre frați și surori va fi normală și nu vor fi la fel de nepăsători, reci și cruzi ca non-credincioșii și vor renunța la mentalitatea de precauție și suspiciune reciprocă. Frații și surorile vor deveni mai apropiați unul de celălalt; vor fi capabili să se sprijine și să se iubească reciproc; va exista bunăvoință în inimile lor și vor avea îngăduință și compasiune unul față de celălalt și se vor sprijini și se vor ajuta reciproc, în loc să se înstrăineze, să fie invidioși unul pe celălalt, să se măsoare unul cu celălalt și să concureze în secret, sfidându-se unii pe alții. Cum pot oamenii să-și îndeplinească bine îndatoririle dacă sunt asemeni non-credincioșilor? Acest lucru nu numai că va afecta intrarea lor în viață, ci îi va afecta și pe alții și le va face rău. De exemplu, s-ar putea să te enervezi când oamenii se uită pieziș la tine sau când spun ceva care nu corespunde voii tale, iar atunci când cineva face ceva care te împiedică să te faci remarcat, s-ar putea să disprețuiești acea persoană, să te simți jenat și nefericit și te gândești mereu cum să-ți recapeți reputația. Femeile și tinerii sunt în special incapabili să depășească acest lucru. Aceștia sunt întotdeauna obsedați de dispute și neînțelegeri minore, au tendința de a fi încăpățânați și trăiesc într-o stare de negativitate. Nu sunt dornici să se roage lui Dumnezeu sau să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu, lucru ce, la rândul său, afectează intrarea lor în viață. Când oamenii trăiesc după firile lor corupte, le este foarte greu să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu și le este foarte greu să practice adevărul și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu. Pentru a trăi înaintea lui Dumnezeu, trebuie să înveți mai întâi să reflectezi asupra ta și să te cunoști și să te rogi cu adevărat lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să înveți cum să te înțelegi bine cu frații și surorile. Trebuie să fiți toleranți unul cu celălalt, îngăduitori unul cu celălalt și să fiți capabili să vedeți care sunt calitățile și punctele forte ale celorlalți – trebuie să învățați să acceptați opiniile celorlalți și lucrurile care sunt corecte. Nu te răsfăța, nu avea ambiții și dorințe și nu te crede mereu mai bun decât ceilalți oameni, iar apoi nu te gândi la tine ca fiind o figură măreață, forțându-i pe alții să facă ceea ce spui, să ți se supună, să te admire, să te preamărească – acest lucru este anormal. Dacă firea arogantă a unui individ nu este rezolvată, iar aceasta se asociază cu ambiții și dorințe crescânde, se poate ajunge cu ușurință la devianță. Prin urmare, aceia care nu acceptă adevărul și nu reușesc să reflecteze asupra lor și să se cunoască, se află într-un mare pericol. Ei întotdeauna nutresc ambiții, întotdeauna aspiră să devină oameni măreți și supraoameni – aceasta este o devianță, este o aroganță extremă. Ei și-au pierdut orice rațiune, nu sunt oameni normali, sunt oameni devianți și sunt demoni. Dominați de firi arogante, ei îi privesc de sus pe ceilalți în inimile lor, considerându-i prea lipsiți de însemnătate și ignoranți. Ei nu pot recunoaște punctele forte ale altora, dar pot amplifica la infinit defectele acestora; ei îi disprețuiesc în inimile lor și, cu orice ocazie, le declară în gura mare și le critică aceste defecte, rănindu-i și supărându-i pe ceilalți și determinându-i în cele din urmă să li se supună și să asculte de ei sau să se teamă și să se ascundă de ei. Asta vă doriți să vedeți când o asemenea relație apare sau există între oameni? Puteți accepta așa ceva? (Nu.) De pildă, să presupunem că ești puțin mai înalt și mai arătos decât ceilalți, lucru ce-i determină pe unii oameni să te admire. Drept rezultat, te simți încântat de propria persoană și ajungi să-i desconsideri pe cei care sunt mai scunzi și mai puțin arătoși. Ce fel de fire dezvăluie acest lucru? Unii oameni privesc disprețuitor la cei care nu arată atât de bine, care sunt mai scunzi, mai nesăbuiți și nu atât de isteți și chiar rostesc cuvinte sarcastice, pentru a-și bate joc de ei. Este corect să tratezi oamenii în felul acesta? Este aceasta o manifestare a umanității normale? Categoric nu. Așadar, care este cea mai corectă modalitate de a aborda o asemenea situație? (Să nu-i ridiculizezi pe ceilalți pentru defectele lor și să-i respecți.) Acesta este un principiu. Se pare că ați înțeles asta întrucâtva. Așadar, cum îi tratează Dumnezeu pe oameni? El nu se uită la înfățișarea oamenilor, la cât de înalți sau scunzi sunt aceștia. În schimb caută să vadă dacă inimile lor sunt bune, dacă iubesc adevărul și dacă-L iubesc pe El și I se supun. Dumnezeu își bazează comportamentul față de oameni pe aceste criterii. Dacă și oamenii pot face asta, vor fi capabili să-i trateze corect pe ceilalți și conform cu adevărurile-principii. Înainte de toate, trebuie să înțelegem intențiile lui Dumnezeu și să știm cum se comportă El cu oamenii, apoi vom avea și noi un principiu și o cale pentru felul în care să ne comportăm cu oamenii. În general toți oamenii au puțină vanitate. Când primesc câteva cuvinte laudative, se simt ușor mulțumiți de ei înșiși, fredonează o melodie și pășesc cu capetele ridicate. Aceasta este o dezvăluire a firii Satanei. Dacă îi și judecă și-i desconsideră pe ceilalți, ce fel de fire este asta? Este una vicioasă, arogantă și rea. Dacă nu recunosc și nu văd urâțenia faptului că trăiesc după firile lor corupte, oamenilor le este greu să se elibereze de acestea și nu pot trăi adevărata asemănare umană.