Un vers dintr-un imn bisericesc spune: „Toți oamenii iubitori de adevăr sunt frați și surori.” Afirmația aceasta este corectă. Numai cei care iubesc adevărul aparțin casei lui Dumnezeu; numai ei sunt frați și surori adevărați. Crezi că toți cei care participă deseori la adunări în casa lui Dumnezeu sunt frați și surori? Nu neapărat. Care oameni nu sunt frați și surori? (Cei cărora le este scârbă de adevăr, care nu acceptă adevărul.) Cei care nu acceptă adevărul și cărora le este scârbă de el sunt cu toții oameni răi. Sunt toți oameni fără conștiință sau rațiune. Niciunul dintre ei nu face parte dintre cei pe care Dumnezeu îi mântuiește. Acești oameni sunt lipsiți de umanitate, nu își fac lucrarea cum se cuvine și se dezlănțuie făcând lucruri rele. Ei trăiesc după filosofii satanice, utilizează manevre viclene și îi folosesc, îi lingușesc și îi înșală pe ceilalți. Nu acceptă nici cea mai mică fărâmă de adevăr și s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu doar pentru a obține binecuvântări. De ce îi numim neîncrezători? Pentru că le este scârbă de adevăr și nu-l acceptă. De îndată ce se are părtășie despre adevăr, ei își pierd interesul, li se face scârbă, nu pot suporta să audă despre acesta, simt că e plictisitor și nu pot sta locului. Este limpede că sunt neîncrezători și non-credincioși. Nu trebuie să îi privești ca pe frații și surorile tale. Este posibil ca ei să vrea să se apropie de tine și să-ți ofere unele beneficii, încercând să clădească o relație cu tine folosindu-se de mici favoruri. Totuși, când ai părtășie cu ei despre adevăr, ei îndreaptă discuția spre subiecte triviale, vorbind despre lucruri externe precum problemele trupești, chestiunile lumești, munca, tendințele non-credincioșilor, sentimente, problemele de familie. Nimic din ceea ce spun nu se raportează la adevăr, la credința în Dumnezeu, sau la practicarea adevărului. Acești oameni nu acceptă deloc adevărul. Nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu, nici nu au părtășie despre adevăr și niciodată nu se roagă, nici nu practică devoțiuni spirituale. Sunt acești oameni frați și surori? Nu sunt. Acești oameni nu practică adevărul și le este scârbă de el. După ce se infiltrează în casa lui Dumnezeu și văd că întâlnirile întotdeauna implică lecturarea cuvintelor lui Dumnezeu și părtășia despre adevăr, discuții despre cunoașterea de sine, părtășia despre chestiuni legate de îndeplinirea îndatoririlor, sunt scârbiți. Nu au înțelegere sau experiențe și nu au nimic de spus, așa că se satură de viața bisericească. Se întreabă în mod constant: „Pentru ce să avem mereu părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu? Pentru ce să vorbim tot timpul despre cunoașterea de sine? De ce nu există distracție sau bucurie în viața bisericii? Când se va sfârși acest fel de viață bisericească? Când vom intra în Împărăție și vom primi binecuvântări?” Părtășia despre adevăr li se pare neinteresantă și nu vor să audă de ea. Credeți că acești oameni caută adevărul când li se întâmplă ceva? Pot ei practica adevărul? (Nu pot.) Dacă nu sunt interesați de adevăr, cum îl pot practica? Atunci, după ce se ghidează ei în viață? Fără îndoială, se ghidează după filosofiile Satanei, sunt întotdeauna șireți și vicleni, nu au o viață de umanitate normală. Nu se roagă niciodată lui Dumnezeu și nu caută adevărul, ci abordează toate lucrurile folosind trucuri, tactici și filosofii pentru interacțiuni lumești pentru a trăi, iar aceasta este o existență istovitoare și dureroasă. Ei interacționează cu frații și surorile în același fel în care interacționează cu non-credincioșii, urmează filosofii satanice, mint și înșală. Le place să stârnească certuri și să despice firul în patru. Indiferent în ce grup trăiesc, întotdeauna caută să vadă cine e în alianță cu cine și cine face echipă cu cine. Atunci când vorbesc, observă cu atenție reacțiile celorlalți oameni, sunt întotdeauna în gardă, încercând să nu ofenseze pe nimeni. Întotdeauna abordează toate lucrurile din jurul lor și relațiile cu ceilalți urmând aceste filosofii pentru interacțiuni lumești. Acest lucru le face existența foarte istovitoare. Deși par a fi activi printre ceilalți, în realitate, numai ei își cunosc zbuciumul, iar dacă ar fi să le privești îndeaproape viețile, vei constata că e istovitor. În chestiuni legate de faimă, câștig sau imagine, ei insistă să clarifice cine are dreptate sau cine greșește, cine este superior sau inferior și trebuie să se certe pentru a-și susține punctul de vedere. Ceilalți nu vor să audă asta. Oamenii spun: „Poți să te exprimi mai simplu? Poți să spui clar? De ce trebuie să fii atât de trivial?” Gândurile lor sunt foarte complicate și întortocheate și trăiesc o viață atât de istovitoare, fără să-și dea seama de problemele de fond. De ce nu pot să caute adevărul și să fie onești? Pentru că le este scârbă de adevăr și nu vor să fie onești. Așadar, pe ce se bazează ei în viață? (Pe filosofii pentru interacțiuni lumești și metode omenești.) Când depinde de metode omenești pentru a acționa, omul sfârșește fie prin a fi ridiculizat, fie prin a prezenta celorlalți o latură urâtă a sa. Și astfel, la o examinare mai atentă, acțiunile lor, lucrurile pe care le fac toată ziua – toate au legătură cu propria lor imagine, faimă, câștig și vanitate. E ca și cum ar trăi într-o plasă, trebuie să facă speculații logice sau să caute scuze pentru orice și vorbesc mereu de dragul lor. Gândirea lor este complicată, vorbesc atât de multe prostii, cuvintele lor sunt atât de încurcate. Ei se ceartă mereu cu privire la ce este bine și rău, la nesfârșit. Dacă nu încearcă să câștige imagine, concurează pentru reputație și statut și nu există niciodată un moment în care să nu trăiască pentru aceste lucruri. Și care este consecința finală? Poate că au căpătat imagine, dar toți sunt sătui și obosiți de ei. Oamenii i-au văzut așa cum sunt de fapt și-au dat seama că sunt lipsiți de adevărul-realitate, că nu sunt persoane care cred sincer în Dumnezeu. Când conducătorii și lucrătorii sau alți frați și surori îi emondează prin câteva cuvinte, ei refuză cu încăpățânare să accepte, insistă să încerce să facă speculații logice sau să inventeze scuze și încearcă să paseze vina. În timpul adunărilor, se apără, provoacă certuri și stârnesc necazuri printre aleșii lui Dumnezeu. În inimile lor, se gândesc: „Chiar nu am unde să-mi susțin cauza?” Ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care iubește adevărul? Este aceasta o persoană care crede în Dumnezeu? Când aude pe cineva spunând ceva care nu este în concordanță cu intențiile sale, vrea mereu să se certe și să ceară explicații; nu mai știe cine are dreptate și cine greșește, nu caută adevărul și nu tratează acest lucru conform adevărurilor-principii. Oricât de simplă ar fi o chestiune, trebuie să o complice foarte mult – doar o caută cu lumânarea, merită să fie atât de epuizată! Multe dintre problemele cu care se confruntă oamenii sunt cauzate de ei înșiși. Ei caută probleme fără vreun motiv anume. Nu-și ocupă timpul cu lucrurile corecte, ca să o spunem simplu. Acesta este modul de viață al oamenilor absurzi. Unii oameni confuzi, deși nu se încurcă în bine și rău, sunt de un calibru atât de slab, încât nu își pot da seama de nimic. Trăiesc precum porcii, în confuzie. Aceste două tipuri de oameni sunt complet diferite: unul înclină spre stânga, iar celălalt spre dreapta, însă ambele tipuri fac parte din categoria non-credincioșilor. Astfel de oameni, indiferent de câtă vreme cred în Dumnezeu sau cât de multe predici au auzit, nu pot înțelege adevărul niciodată, înțelegând cu atât mai puțin ce înseamnă practicarea adevărului. Când se confruntă cu orice situație, nu caută niciodată adevărul, ci trăiesc după metode omenești și după filosofiile Satanei, ducând vieți istovitoare și demne de milă. Sunt ei sinceri credincioși în Dumnezeu? Categoric nu. Cei care nu iubesc adevărul nu cred cu adevărat în Dumnezeu. Cei care nu pot accepta deloc adevărul nu pot fi numiți frați și surori. Doar cei care iubesc adevărul și sunt capabili să-l accepte sunt frați și surori. Acum, cine sunt cei care nu iubesc adevărul? Sunt cu toții non-credincioși. Celor care nu acceptă câtuși de puțin adevărul le este scârbă de adevăr și îl resping. Mai exact, sunt cu toții non-credincioși care s-au infiltrat în biserică. Dacă sunt capabili să facă tot felul de rele și să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii, sunt slujitorii Satanei. Ar trebui îndepărtați și eliminați. Ei categoric nu pot fi tratați drept frați și surori. Toți cei care le arată iubire sunt extrem de nesăbuiți și ignoranți.