Există principii ale rugăciunilor pe care I le adresați lui Dumnezeu? În ce situații vă rugați lui Dumnezeu? Care este conținutul rugăciunilor voastre? Atunci când suferă, cei mai mulți oameni se roagă astfel: „O, Dumnezeule, sufăr, Te implor să mă ajuți!” Acesta este primul lucru pe care-l spun. Este oare un lucru bun să spuneți întotdeauna că suferiți atunci când vă rugați? (Nu.) De ce nu? Și, dacă nu este bun, atunci de ce continuați să vă rugați în felul acesta? Asta dovedește că nu știți cum să vă rugați sau ce ar trebui să spuneți și să căutați atunci când veniți înaintea lui Dumnezeu. Tot ce știți este să vă rugați lui Dumnezeu atunci când suferiți puțin și sunteți triști, spunând: „O, Dumnezeule, sufăr! Mă simt deplorabil, ajută-mă, Te rog!” Aceasta este rugăciunea cuiva care a început de curând să creadă în Dumnezeu. Este rugăciunea unui prunc. Dacă cineva crede în Dumnezeu de câțiva ani și încă se mai roagă în felul acesta, este o problemă serioasă. Arată că a rămas la stadiul de prunc și nu s-a maturizat. Toți aceia care cred în Dumnezeu însă nu știu cum să-I experimenteze lucrarea sunt oameni care nu au crescut și care nu au intrat încă pe drumul corect al credinței în Dumnezeu. Dacă o persoană este într-adevăr atentă, trebuie să chibzuiască la modul prin care să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, precum și la felul în care poate mânca și bea din cuvintele Sale și la felul în care le poate experimenta și pune în practică. Oriunde se îndreaptă cuvintele lui Dumnezeu, acolo trebuie să se îndrepte și experiența omului; acesta trebuie să-I urmeze cuvintele în acel loc. Dacă cineva poate pune în practică și poate experimenta cuvintele lui Dumnezeu în acest fel, va întâmpina multe probleme și va căuta în mod natural adevărul de la Dumnezeu, pentru a le rezolva. Dacă se roagă întotdeauna lui Dumnezeu și caută adevărul pentru a-și rezolva problemele în acest fel, va experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Rezolvându-și în mod consecvent problemele, dificultățile cu care se confruntă vor deveni din ce în ce mai puține și acea persoană va ajunge treptat să înțeleagă adevărul și să dobândească cunoaștere cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Va ști cum ar trebui să coopereze cu Dumnezeu, dar și cum să se supună lucrării Sale. Asta înseamnă să intri pe drumul corect al credinței în Dumnezeu. Unii oameni care cred în Dumnezeu nu știu cum să-I experimenteze lucrarea. Ei sunt întotdeauna cu mintea în ceață – citesc cuvintele lui Dumnezeu, însă nu meditează la ele; ascultă predici, însă nu au părtășie, iar când li se întâmplă ceva, nu știu să caute adevărul, nu știu cum să priceapă intențiile lui Dumnezeu și ce atitudine să adopte sau cum ar trebui să coopereze. Ei nu înțeleg aceste lucruri. Sunt profani în astfel de chestiuni și sunt lipsiți de înțelegerea spirituală. Indiferent de problemele care se abat asupra lor, nu se roagă niciodată lui Dumnezeu și nu caută adevărul, iar în adâncul inimi lor nu se bizuie cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu privesc la El. Ei doar spun: „O, Dumnezeule, sufăr. O, Dumnezeule, sufăr.” Repetă aceste cuvinte până în punctul în care oamenii se satură și sunt dezgustați de ele. Cei mai mulți dintre voi se roagă în felul acesta, nu-i așa? (Așa este.) Îți poți da seama cât de jalnică este starea cuiva după rugăciunile pe care le face. Îl cauți pe Dumnezeu numai atunci când suferi. Când nu suferi sau nu te confrunți cu vreo problemă, nu simți nevoia de Dumnezeu, nici nu vrei să te bizui pe El. Vrei doar să fii propriul stăpân. Oare nu aceasta este condiția în care te afli? (Așa este.) Când experimentează judecata și mustrarea din cuvintele lui Dumnezeu și sunt emondați de acestea, iar apoi reflectează la propriile persoane și încearcă să se cunoască, cum se roagă cei mai mulți? Spun cu toții același lucru: „O, Dumnezeule, sufăr. O, Dumnezeule, sufăr.” Nu te dezgustă aceste cuvinte? (Ba da.) Oamenii sunt atât de ofiliți pe dinăuntru – cât de jalnică este condiția lor! De fiecare dată când se roagă lui Dumnezeu spun aceeași propoziție simplă, fără un singur cuvânt din toată inima. Ei nu caută adevărul și nu vor să-și rezolve problemele. Ce fel de rugăciune este aceasta? Care este de fapt problema atunci când cineva nu poate spune cuvinte sincere când se roagă și nu știe care-i sunt neajunsurile? Când vii înaintea lui Dumnezeu, nu ai nevoie ca El să te lumineze cu privire la un lucru anume? Nu ai nevoie de credință, de putere, sau de Dumnezeu ca sprijin? Ai nevoie chiar mai puțin ca Dumnezeu să te lumineze și să te călăuzească pe drumul care-ți stă înainte? Nu ai nevoie să înțelegi adevărul pentru a rezolva problemele ce există în tine? Nu ai nevoie de disciplinarea și certarea lui Dumnezeu, sau de călăuzirea Lui? Oare singurul lucru de care ai nevoie de la Dumnezeu este să te elibereze de suferința ta? Chiar nu simți în inima ta că ai atât de multe neajunsuri? A nu ști cum să te rogi nu este o problemă minoră; arată că nu știi cum să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, arată că nu ai adus cuvintele lui Dumnezeu în viața reală și că rareori interacționezi în mod autentic cu El în viața ta. Pur și simplu nu ai stabilit cu Dumnezeu felul de relație care ar trebui să existe între Dumnezeu și discipolii Săi sau între obiectele creației și Creatorul lor. Când întâmpini o problemă, ești condus de presupunerile, noțiunile, gândurile, cunoștințele, darurile și talentele tale subiective și de firile tale corupte. Nu ai nicio legătură cu Dumnezeu, așa că, atunci când vii înaintea Lui, deseori nu ai niciodată nimic de zis. Aceasta este starea jalnică a oamenilor care cred în Dumnezeu! Este o stare demnă de plâns! În sufletul lor, oamenii sunt pustii și amorțiți. Nu simt nimic față de chestiunile spirituale din viață și nici nu le înțeleg deloc, iar atunci când vin înaintea lui Dumnezeu, nu au nimic de spus. Indiferent de situația în care te afli, indiferent de necazul pe care îl înfrunți și indiferent de greutățile pe care le întâlnești, dacă rămâi fără cuvinte înaintea lui Dumnezeu, atunci n-ar trebui pusă la îndoială credința ta în El? Nu este aceasta caracterul jalnic al omului?

De ce trebuie oamenii să se roage lui Dumnezeu? Rugăciunea îndreptată spre Dumnezeu este singura cale prin care omul privește la Dumnezeu și se bizuie pe El. Fără rugăciune, aceste lucruri nu sunt posibile; prin rugăciune, poți să te bizui pe Dumnezeu și să privești la El. Este posibil ca acela care crede în Dumnezeu fără a se ruga Lui să ajungă la luminarea și iluminarea Duhului Sfânt? Poate obține lucrarea și călăuzirea lui Dumnezeu? Dacă nu-ți încredințezi greutățile lui Dumnezeu, nu te rogi Lui și nu cauți adevărul, cum le va rezolva El? Cum te va călăuzi El să-L urmezi pe drumul care-ți stă înainte? Cum te va mântui de firea ta coruptă? Se poate spune că, fără rugăciune, credința în Dumnezeu nu este credință adevărată în Dumnezeu. O relație normală între om și Dumnezeu trebuie clădită pe rugăciune și trebuie menținută prin rugăciune. Rugăciunea este semnul credinței omului în Dumnezeu; singurul criteriu pentru testarea normalității relației omului cu Dumnezeu este dacă acel om se roagă cu adevărat. Atâta vreme cât rostește cuvinte sincere când se roagă și atâta vreme cât caută adevărul în rugăciune, omul poate obține lucrarea Duhului Sfânt, iar asta arată că are o relație normală cu Dumnezeu. Dacă cineva se roagă arareori și nu poate rosti cuvinte sincere, dacă întotdeauna se ferește de Dumnezeu, asta arată că relația sa cu Dumnezeu nu este normală. Dacă cineva nu se roagă deloc, asta arată că acel om nu are nicio relație cu Dumnezeu. Dacă un om se roagă bine și în acord cu intențiile lui Dumnezeu, acesta va fi în stare să se supună Lui și pe acesta îl iubește Dumnezeu; cei care se roagă adesea cu sinceritate sunt oameni onești și au o dragoste simplă pentru Dumnezeu. Așadar, toți cei care cred în Dumnezeu însă nu se roagă Lui nu au o relație normală cu Dumnezeu. Sunt cu toții departe de Dumnezeu, răzvrătiți și potrivnici Lui. Cei mai mulți oameni care nu se roagă lui Dumnezeu nu sunt iubitori sau căutători de adevăr, iar cei care nu iubesc și nu caută adevărul nu se pot ruga cu sinceritate. Oricare ar fi greutățile pe care le au, ei nu se roagă, iar când se roagă, nu vor decât să-L exploateze pe Dumnezeu pentru a scăpa de dificultățile și suferința lor. Acestora nu le pasă de intențiile lui Dumnezeu și nu caută, în dificultățile lor, aspectele adevărului pe care ar trebui să-l înțeleagă și în care ar trebui să intre. Astfel de oameni nu tânjesc după adevăr și nu au o credință adevărată în Dumnezeu – în esență, sunt neîncrezători. În calitate de credincios în Dumnezeu, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul în toate lucrurile. Deși s-ar putea să nu simți imediat după rugăciune că inima ta a căpătat mai multă lumină sau că ai primit o cale de urmat, așteaptă-L pe Dumnezeu și, în timp ce aștepți, citește cuvintele lui Dumnezeu și caută adevărul. Pe măsură ce mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu sau asculți predici și ai părtășie, concentrează-te asupra contemplării și analizării problemelor tale. Dacă tu cooperezi în mod practic în aceste feluri, este posibil să ai parte instantaneu de înțelegere în timp ce contempli cuvintele lui Dumnezeu sau asculți predici și ai părtășie. Sau este posibil să întâmpini o situație care să te inspire și să găsești răspunsul exact la problema pe care ai căutat s-o rezolvi. Oare nu este aceasta călăuzirea lui Dumnezeu și rânduiala Sa? Așadar, rugăciunea sinceră înaintea lui Dumnezeu poate fi eficientă, însă acest efect nu este ceva ce poți obține imediat după rugăciune. Este nevoie de timp și necesită cooperare și practică din partea omului. Nu se poate spune când te va lumina Duhul Sfânt și îți va oferi răspunsul. Acesta este procesul căutării adevărului și înțelegerii lui și este calea pe care omul poate crește în viață. Deși credeți în Dumnezeu de mai mulți ani, tot este nevoie să învățați din nou a vă ruga. Încă nu știți cum să vă rugați și ori de câte ori vă confruntați cu o problemă, fie începeți să declamați sloganuri și să luați hotărâri, fie să vă plângeți lui Dumnezeu și să dați glas nemulțumirilor voastre, spunând cât de mult suferiți, fie căutați scuze și justificări. Acestea sunt lucrurile pe care le purtați în inimă și nu e de mirare că ați intrat atât de greu în adevăr. Vă abateți. Nu știți cum să urmăriți adevărul și este greu de spus dacă a crede în Dumnezeu în felul acesta va fi suficient ca voi să primiți mântuirea.