Pentru toți cei care cred în Dumnezeu de mai mulți ani, chiar dacă au pus o temelie, există o problemă reală care trebuie rezolvată. Cei mai mulți oameni au o oarecare înțelegere a tuturor aspectelor adevărului și pot vorbi și propovădui cuvintele și doctrinele corecte, dar nu au experimentat corectitudinea acestor cuvinte în viața lor reală. Ei nu au experimentat cu adevărat semnificația reală și latura practică a adevărurilor cuprinse în acele cuvinte. Pentru a intra în adevărul-realitate, ai nevoie de un mediu adecvat, de oamenii potriviți alături de tine și de oamenii, evenimentele și lucrurile corespunzătoare care să-ți permită să crești în viață. În acest fel, atât aceste adevăruri, cât și aceste doctrine pe care le înțelegi vor fi confirmate și te vor face să câștigi experiență. Dacă o sămânță vie este aruncată într-un sol fertil, dar îi lipsesc razele soarelui și umezeala apei de ploaie, nu se va ofili oare mugurul care crește din ea? (Ba da.) Prin urmare, atunci când ai auzit multe predici, multe adevăruri și multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ai constatat deja că această cale este cea corectă și calea cea dreaptă în viață, de ce ai nevoie în acel moment? Trebuie să Îi ceri lui Dumnezeu să îți rânduiască un mediu potrivit, care să fie edificator și util pentru viața ta și care să te facă să crești în viață. Este posibil ca acest mediu să nu fie foarte confortabil – trupul trebuie să îndure greutăți și tu trebuie să renunți și să te detașezi de multe lucruri. Cu toții ați experimentat asta până acum. De exemplu, să spunem că ai fost persecutat și nu ai putut să te întorci acasă, să îți vezi copiii sau soțul/soția ori să iei legătura cu ei, să te întâlnești cu rudele sau cu prietenii sau să primești vești de la ei. În toiul nopții, ai începe să te gândești la cei de acasă: „Ce face tatăl meu? Este bătrân și nu am nicio cale să îl onorez. Mama mea are o sănătate precară și nu știu cum se simte acum.” Nu e așa că te-ai gândi mereu la aceste lucruri? Dacă inima ta este mereu constrânsă de astfel de lucruri, ce consecințe va avea asta asupra îndeplinirii datoriei tale? Este benefic pentru progresul vieții tale să nu te implici sau să nu te preocupi atât de mult de chestiuni lumești, trupești. Gândurile și îngrijorările tale nu vor avea niciun rost; aceste chestiuni sunt toate în mâinile lui Dumnezeu, iar tu nu poți schimba soarta membrilor familiei tale. Trebuie să înțelegi că principala ta prioritate în calitate de credincios în Dumnezeu este să fii atent la intențiile Lui, să îți faci datoria, să dobândești credință adevărată, să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, să crești în viață și să dobândești adevărul. Asta contează cel mai mult. La suprafață, se pare că oamenii se leapădă în mod activ de lume și de familiile lor, dar ce se întâmplă, de fapt? (Dumnezeu este Cel care deține suveranitate asupra acestor lucruri și le orchestrează.) Dumnezeu le orchestrează. El este Cel care te împiedică să îți vezi familia. Ca să mă exprim mai potrivit, Dumnezeu te privează de ea. Nu sunt acestea cele mai practice cuvinte? (Ba da, sunt.) Oamenii spun întotdeauna că Dumnezeu deține suveranitate asupra lucrurilor și le rânduiește, deci cum deține El suveranitate asupra acestei chestiuni? Te scoate din casa ta, astfel ca familia ta să nu se transforme într-o povară care te îngreunează. Așadar, unde te duce El? Te duce într-un mediu în care nu există încurcături trupești, unde nu îi poți vedea pe cei dragi. Când îți faci griji pentru ei și vrei să faci ceva pentru ei, nu poți, iar când vrei să le oferi pietatea ta filială, nu poți. Ei nu te mai pot încurca. Dumnezeu te-a îndepărtat de ei și te-a lipsit de toate aceste încurcături, altfel ai continua să le fi devotat, să le prestezi servicii și să muncești ca un sclav pentru ei. Este un lucru bun sau rău faptul că Dumnezeu te-a îndepărtat de toate aceste încurcături externe? (Un lucru bun.) Este un lucru bun și nu este nevoie să regreți asta. Din moment ce este un lucru bun, ce ar trebui să facă oamenii? Oamenii ar trebui să Îi mulțumească lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeu mă iubește atât de mult!” Robia afecțiunii nu poate fi depășită de unul singur, deoarece inimile oamenilor sunt toate constrânse de afecțiune. Cu toții își doresc să fie uniți cu familia lor, ca toată familia lor să fie împreună, ca toți să fie în siguranță, sănătoși, fericiți și să petreacă fiecare zi astfel, fără să se despartă vreodată. Dar există și un dezavantaj. Le vei dedica toată energia și eforturile vieții tale, tinerețea ta, anii tăi cei mai frumoși și toate părțile cele mai bune ale vieții tale; îți vei dărui întreaga viață trupului, familiei, celor dragi, slujbei, faimei, câștigului și tuturor tipurilor de relații complicate și, în consecință, te vei distruge complet. Așadar, cum îl iubește Dumnezeu pe om? Dumnezeu spune: „Nu te distruge în această mocirlă. Dacă îți prinzi ambele picioare, nu te vei mai putea elibera, indiferent cât de tare te epuizezi. Nu ai statură sau curaj, ca să nu mai vorbim de credință. Eu Însumi te voi scoate de acolo.” Asta face Dumnezeu și nu stă la discuții cu tine. De ce nu cere Dumnezeu părerea oamenilor? Unii spun: „Dumnezeu este Creatorul, El face orice vrea. Oamenii sunt ca furnicile și insectele, ei nu sunt nimic în ochii lui Dumnezeu.” Așa stau lucrurile, dar oare așa îi tratează Dumnezeu pe oameni? Nu, nu așa. Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și le dăruiește omului, permițându-le oamenilor să fie curățiți de corupția lor și să dobândească o viață nouă de la El. Dragostea lui Dumnezeu pentru om este atât de mare! Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii le pot vedea. Dumnezeu are intenții pentru tine, scopul Lui, când te aduce aici, este de a te face să pornești pe calea corectă în viață, să trăiești o viață plină de sens, o cale pe care tu nu ai putea să o alegi de unul singur. Dorința subiectivă a oamenilor este să își petreacă viața în siguranță și, chiar dacă nu fac avere, cel puțin vor să fie uniți cu familia lor pentru totdeauna și să se bucure de acest tip de fericire familială. Ei nu înțeleg cum să fie atenți la intențiile lui Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să se gândească la destinațiile lor viitoare sau la intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea. Dar Dumnezeu nu le reproșează lipsa lor de înțelegere și nu are nevoie să le spună prea multe, pentru că ei nu înțeleg, statura lor este prea mică și orice discuție nu ar face decât să ajungă într-un impas. De ce ar ajunge într-un impas? Pentru că planul de gestionare a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii nu este ceva ce oamenii pot înțelege dacă li se explică într-o propoziție sau două. Din moment ce așa stau lucrurile, Dumnezeu ia decizii și acționează direct, până va veni ziua când oamenii vor înțelege în cele din urmă.

Atunci când Dumnezeu îi scoate pe unii dintre aleșii Săi din mediul nociv al Chinei continentale, aceasta este bunăvoința Sa, așa cum toată lumea poate vedea acum. În această privință, oamenii trebuie să-și manifeste adesea recunoștința și să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru că le-a arătat bunătate. Tu provii din acel mediu familial, te-ai desprins de toate relațiile interpersonale complicate ale trupului și te-ai eliberat de toate încurcăturile lumești și trupești. Dumnezeu te-a scos dintr-o urzeală complexă și te-a adus în prezența Sa și în casa Sa. Dumnezeu spune: „Aici este liniște, acest loc este foarte bun și este potrivit pentru creșterea ta. Aici se află cuvintele și îndrumările lui Dumnezeu și aici domnește adevărul. Intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea se află aici, iar lucrarea de mântuire este centrată aici. Așadar, crești aici până când inima ta va fi mulțumită.” Dumnezeu te aduce în acest tip de mediu, un mediu care, poate, nu cuprinde mângâierea celor dragi, în care copiii tăi nu sunt prin preajmă pentru a avea grijă de tine când te îmbolnăvești și unde nu ai pe nimeni în care să ai încredere. Atunci când ești singur și te gândești la suferințele și la dificultățile trupului tău și la tot ceea ce vei avea de înfruntat în viitor, în acele momente, te vei simți singur. De ce te vei simți singur? Un motiv obiectiv este că oamenii au o statură prea mică. Care este motivul subiectiv? (Oamenii nu renunță complet la cei dragi trupește.) Așa este, oamenii sunt incapabili să renunțe la ei. Oamenii care trăiesc în trup se bucură de diferitele relații și legături de familie trupești. Ei cred că oamenii nu pot trăi fără cei dragi lor. De ce nu te gândești la modul în care ai intrat în lumea omului? Ai venit singur, fără relații cu ceilalți la început. Dumnezeu îi aduce pe oameni aici, unul câte unul; când ai venit, erai, de fapt, singur. Nu te-ai simțit singur în acel moment, așa că de ce te simți singur acum, când Dumnezeu te aduce aici? Crezi că îți lipsește un partener în care să te poți încrede, fie că este vorba despre copiii tăi, părinții tăi sau cealaltă jumătate a ta – soțul sau soția ta – și astfel, te simți singur. Atunci, de ce când te simți singur nu te gândești la Dumnezeu? Nu este Dumnezeu un tovarăș al omului? (Ba da, este.) Când simți cea mai mare suferință și tristețe, cine te poate mângâia cu adevărat? Cine îți poate rezolva cu adevărat dificultățile? (Dumnezeu poate.) Numai Dumnezeu poate rezolva cu adevărat dificultățile oamenilor. Dacă tu ești bolnav, iar copiii tăi sunt lângă tine, oferindu-ți băuturi și servindu-te, te vei simți destul de fericit, dar, cu timpul, copiii tăi se vor sătura și nimeni nu va mai fi dispus să te servească. În astfel de momente te vei simți cu adevărat singur! Așadar, acum, când te gândești că nu ai un partener, este adevărat? De fapt, nu este, deoarece Dumnezeu îți ține mereu companie! Dumnezeu nu îi părăsește pe oameni; El este cineva pe care se pot baza oricând și unde își pot găsi mereu adăpost, precum și singurul lor confident. Așadar, indiferent de dificultățile și suferințele care se abat asupra ta, indiferent cu ce nemulțumiri sau probleme de negativitate și slăbiciune te confrunți, dacă vii în fața lui Dumnezeu și te rogi imediat, cuvintele Lui îți vor oferi mângâiere și îți vor rezolva dificultățile și toate problemele tale diferite. Într-un astfel de mediu, singurătatea ta va deveni condiția de bază pentru a avea experiența cuvintelor lui Dumnezeu și a obține adevărul. Pe măsură ce ai această experiență, vei ajunge treptat să gândești: „Încă trăiesc o viață bună după ce mi-am părăsit părinții, o viață împlinită după ce mi-am părăsit soțul și o viață liniștită și plină de bucurie după ce mi-am părăsit copiii. Nu mai sunt goală. Nu mă voi mai baza pe oameni, în schimb mă voi baza pe Dumnezeu. El îmi va asigura totul și mă va ajuta mereu. Deși nu Îl pot atinge sau vedea, știu că El este alături de mine în orice moment și în orice loc. Atât timp cât mă voi ruga Lui, atât timp cât voi apela la El, El mă va mișca, mă va face să înțeleg intențiile Lui și să văd calea corespunzătoare.” În acel moment, El va deveni cu adevărat Dumnezeul tău, iar toate problemele tale vor fi rezolvate.