Ce câștigă oamenii urmându-L pe Dumnezeu toți acești ani? Cei mai mulți ar spune că au avut roade bogate. Deocamdată nu vom vorbi despre cât de bogate sunt roadele celor care au un calibru bun și care urmăresc adevărul; chiar și cei care au un calibru mediocru au multe roade. În primul rând, au oamenii un oarecare discernământ în ceea ce privește această lume rea și coruptă? (Da.) Cum te-ai simțit când te aflai printre non-credincioși? În fiecare zi te-ai simțit obosit, iritat, furios, mâhnit și reprimat; n-ai îndrăznit să te descarci, de teamă că vei da peste o persoană rea care te va teroriza și nu vei putea să o învingi, așa că ai fost nevoit să îți calci pe orgoliu. Altfel spus, trăind în lumea non-credincioșilor, în această lume rea, cei cu care ai intrat în contact erau diavoli; se brutalizau unii pe alții, așa că inima îți era în mare suferință. Acesta este sentimentul cel mai evident. Așadar, după ce ai dobândit credință în Dumnezeu, în ce s-a transformat acest sentiment evident? Ce a devenit acest fragment al conștiinței și al discernământului tău moral? Un real discernământ și o cunoaștere reală a acestei ere ticăloase. Suferind multe persecuții, poți vedea înfățișarea hidoasă a regilor diavoli, precum și tenebrele și ticăloșia acestei epoci. Oare nu sunt acestea roade? Poți avea asemenea roade dacă nu crezi în Dumnezeu și nu accepți adevărul? Înainte, pur și simplu gândeai: „Cum de oamenii devin din ce în ce mai răi? Este de neconceput.” Ai mai spune asta acum? În acest moment, cunoști și ai un oarecare discernământ în privința oamenilor răi, a diavolilor lumești și ticăloși. Ai fi gata să intri în contact și să interacționezi cu ei? (Nu.) Cu siguranță nu ai fi dispus s-o faci. Dacă ți s-ar cere să li te alături și să socializezi cu ei, mai degrabă ai spune icnind: „Mi-e teamă. Nu pot să-i înving. Toți acei oameni aparțin Satanei, sunt foarte răi!” Ce te-a făcut să te schimbi atât de mult? Nu cumva efectele cuvântului lui Dumnezeu? Nu cumva faptul că vorbești mereu despre cum să-i discerni pe oamenii răi, epoca și tendințele ticăloase îți permite să ajungi să cunoști această epocă și omenirea? Cunoști acest lucru, așa că nu ești dispus să socializezi cu ei; simțul tău moral și conștiința ta sunt dezgustate de ei și începi să ai discernământ. Treptat, le percepi natura-esență așa cum e cu adevărat; din adâncul inimii tale, poți vedea că sunt diavoli. Te doare inima să trăiești în armonie cu ei și te supără atât de tare încât nu mai ai cum să mai trăiești; singura ta dorință este să te detașezi imediat de ei. Atunci când se alătură bisericii și intră în contact cu frații și surorile pentru prima oară, unii oameni gândesc: „Cu ce sunt diferiți acești oameni? Toți sunt capabili să își exprime în mod simplu și deschis gândurile cele mai intime, precum membrii unei familii. Cum de nu se păzesc deloc de ceilalți? Sunt proști, sau ce? Eu sunt cel deștept. Eu mă păzesc de toată lumea și nu-i spun nimănui gândurile mele cele mai intime.” Pe măsură ce trece timpul, ei înțeleg întrucâtva adevărul; se întreabă dacă nu încep să urmărească să devină persoane oneste, în loc să se deghizeze mereu, să mintă și să înșele, atunci n-ar fi ei diavoli și Satane? Cu siguranță ar fi eliminați. „Trebuie să accept adevărul și să fiu o persoană onestă.” Apoi încearcă să-și deschidă inimile în fața fraților și surorilor și să vorbească despre gândurile lor cele mai intime. Când spun minciuni uneori, se roagă lui Dumnezeu, se leapădă de ele și practică o conduită a unei persoane oneste. Mereu practică în acest fel și apoi, într-o bună zi, simt că acest mod de viață este chiar bun; nu numai că nu sunt obosiți, dar nu sunt nici reprimați și nici nu-i doare nimic. Inimile lor sunt libere și eliberate și simt cu adevărat pace și bucurie. După acest moment, sunt capabili să aibă părtășie în mod deschis cu frații și surorile despre toate gândurile și ideile lor. „Numai în casa lui Dumnezeu există mediul adevărului, numai acolo cuvântul lui Dumnezeu își exercită autoritatea și numai acolo există un pământ pur. Numai în casa lui Dumnezeu oamenii pot avea mai mult din asemănarea umană cât timp trăiesc!” Dacă realmente ai astfel de sentimente, atunci nu Îl vei părăsi pe Dumnezeu, pentru că vezi că El este iubire și te bucuri de iubirea Lui. Non-credincioșii nu înțeleg acest lucru când văd oameni care cred în Dumnezeu și Îl urmează în acest fel. Ei nu înțeleg ce fac acești oameni, de ce au o credință atât de mare în Dumnezeu sau de ce ar continua să se întrunească în circumstanțe atât de dificile – nici măcar atunci când sunt îndepărtați și excluși, ei nu Îl părăsesc pe Dumnezeu, ci continuă să facă munca de răspândire a Evangheliei pentru a face fapte bune. S-ar putea ca, de teamă, unii dintre ei să nu îndrăznească să-L părăsească pe Dumnezeu; se tem că, plecând, vor atrage asupra lor pedeapsa Lui. Eu îți spun adevărul: poți pleca pur și simplu cu inima liniștită, Dumnezeu nu te va pedepsi. El le oferă oamenilor libertate, iar ușa casei lui Dumnezeu este deschisă pe vecie; oricine dorește să plece o poate face oricând și oriunde, fără restricții. Însă nu mai este atât de simplu dacă o persoană vrea să se întoarcă după ce a plecat, deoarece acest lucru este o trădare împotriva lui Dumnezeu. Aceasta trebuie să treacă printr-o examinare strictă; trebuie să se afle dacă s-a căit cu adevărat sau nu, dacă este sau nu o persoană bună. Doar atunci poate fi reprimită în biserică. În ceea ce îi privește pe cei care vor să se lepede de Dumnezeu și să se întoarcă în lume, casa lui Dumnezeu nu a avut niciodată restricții. Are biserica vreun decret administrativ care spune că anumite persoane nu au voie să plece? (Nu.) Nu a existat niciodată unul. Casa lui Dumnezeu permite oricui să părăsească biserica; dacă biserica e părăsită de o persoană rea, casa lui Dumnezeu chiar își va lua bucuroasă rămas bun de la ea, dar sunt unii oameni care vor întotdeauna să-și exprime bunele intenții față de cei care vor să plece, spunând: „Nu poți pleca, încă mai ai unele daruri și un anumit calibru. Încă mai ai un viitor în biserică și ai putea fi binecuvântat foarte mult pe viitor.” Există unele persoane bine intenționate care încearcă să-i convingă pe alții în acest fel, crezând că aceasta este iubire. Are vreun rost să le cerem oamenilor să rămână în acest fel? Îi poți face pe oameni să rămână, dar nu-i poți convinge și în inimile lor să rămână. Cei care nu iubesc adevărul nu pot fi de neclintit în casa lui Dumnezeu; chiar dacă îi constrângi să rămână, ei nu sunt persoane care urmăresc adevărul, așadar, ce binecuvântări pot obține? Dacă sunt muncitori loiali, atunci binecuvântarea de a putea supraviețui nu este mică, dar pentru cei care nu iubesc adevărul este obositor să creadă în Dumnezeu, așadar, sunt ei dispuși să muncească? Prin urmare, această metodă de convingere bazată pe intenții bune are unele rezultate pentru o persoană bună, dar este puțin cam nesăbuită atunci când este aplicată unei persoane rele. Există principii pentru a-i îndemna pe alții. Practicarea îndemnului în privința celor care sunt capabili să se căiască dă unele rezultate, în timp ce practicarea îndemnului în ceea ce-i privește pe oamenii răi este inutilă. Cu cât încerci să îi convingi, cu atât îi dezguști mai mult, iar rușinea lor se transformă în mânie. Acest lucru demonstrează nesăbuință – este o nesăbuință să îndemni o persoană rea. Există unii oameni care, deși nu cred în Dumnezeu de foarte mult timp, simt în adâncul inimilor lor că, citindu-I cuvintele în ultimii ani, au dobândit o cunoaștere clară, perceptuală a multor adevăruri și că, deși nu au obținut încă pe deplin adevărul, s-au schimbat oarecum și chiar au obținut multe de la Dumnezeu. Deși, atunci când ți se cere să vorbești despre cunoașterea și mărturia bazată pe experiență, încă nu ești în măsură să vorbești clar despre asta, pur și simplu simți că avansezi într-o direcție bună și pozitivă și că nu dai înapoi într-o direcție rea sau negativă și îți spui întruna: „Trebuie să fiu o persoană bună, trebuie să fiu o persoană onestă. În niciun caz nu pot fi o persoană înșelătoare, cu atât mai puțin un acolit arogant al ticăloșiei, pe care Dumnezeu îl detestă. Trebuie să fiu o persoană care Îl mulțumește pe Dumnezeu.” Deseori te apostrofezi astfel și te stăpânești și, după câțiva ani, crezi în cele din urmă că ești capabil să trăiești întrucâtva asemănarea umană. Vorbind din punctul de vedere al celor mai adevărate sentimente, experiențe și înțelegeri ale oamenilor, întrucât Dumnezeu mântuiește omenirea, omul este cel mai mare beneficiar al lucrării Sale. Ce ați ratat crezând în Dumnezeu până în prezent? Îți voi explica. Ai ratat răsfățul de sine, să faci ce vrei, să trăiești cu nepăsare, oportunitățile de a merge să dansezi, să cânți și să petreci în cluburi de noapte și baruri și ai ratat ocazia de a mânca și de a-ți bea mințile în valurile ticăloșiei. Nu ai avut asemenea zile. Însă, pe lângă asta, ce ai obținut? Oamenii au adesea sentimentul că a crede în Dumnezeu îi face destul de fericiți și lipsiți de griji. Ar fi destul de bine să trăiești o viață întreagă în acest fel. Ceea ce obții îndeosebi este fericirea, bucuria și pacea. Nu sunt acestea beneficii reale? (Ba da.) Unii oameni ar putea spune: „Deși am obosit puțin făcându-mi datoria în ultimii doi ani, mă simt totuși liniștit.” Această ușurință și pace nu pot fi cumpărate cu bani și nici nu pot fi date la schimb pe statut, faimă, câștiguri sau vreun titlu academic.

Pentru un credincios în Dumnezeu, a obține adevărul înseamnă a obține viața, iar a obține viața înseamnă a obține beneficii reale. În timp ce omul obține beneficii reale, ce obține Dumnezeu de la acesta? Care sunt cerințele lui Dumnezeu de la om? Ce trebuie să obțină Dumnezeu de la el? Este Dumnezeu implicat într-o tranzacție? (Nu.) A exprimat El vreodată ideea: „Am spus aceste cuvinte, așa că trebuie să-Mi dați atâția bani” prin discursul și acțiunile Sale? V-a cerut Dumnezeu vreun ban vreodată? (Nu.) Unii oameni suspicioși nu cred niciodată că Dumnezeu ar acorda într-un mod atât de dezinteresat și necondiționat atât de multe adevăruri care pentru omenire pot însemna viața omului; ei nu cred în acest fapt. Ei cred că toate chestiunile de pe pământ sunt tranzacționale, că nu există prânz gratuit, așa că, nu cred că toate cuvintele și faptele lui Dumnezeu sunt acordate omenirii în mod necondiționat și fără un preț. Ei cred că, indiferent dacă este așa, cu siguranță e o capcană. Faptul că s-ar îndoi de Dumnezeu în acest fel nu este deloc surprinzător, deoarece ei nu știu pe cine mântuiește și desăvârșește Dumnezeu, cu atât mai puțin cui îi este dăruit adevărul. Însă ceea ce face Dumnezeu este cu adevărat necondiționat. Indiferent ce le cere oamenilor să facă, atât timp cât ei o fac, El este mulțumit, iar oamenii pot primi aprobarea Sa. Atât timp cât oamenii sunt capabili să accepte adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă și sunt în stare să trăiască potrivit cuvintelor Sale, acesta este rezultatul pe care Dumnezeu îl așteaptă și este ceea ce El Își dorește de la oameni atunci când îi mântuiește. Dumnezeu vrea acest mic lucru, dar pot oamenii să I-l dea? Câți oameni, pentru a-L răsplăti, pot trata această cerință a lui Dumnezeu ca pe cel mai prețios lucru dintre toate? Cine poate înțelege inima lui Dumnezeu? Nimeni nu poate, iar oamenii nu sunt conștienți că au obținut cel mai prețios lucru dintre toate. De ce spun că au obținut cel mai prețios lucru dintre toate? Dumnezeu i-a dat omului viața Sa, tot ceea ce este și are El, pentru ca acesta să o poată trăi, să poată lua tot ceea ce este și are El și adevărurile pe care i le-a dăruit și să le transforme în direcția și scopul propriei vieți, să poată trăi conform cuvintelor Sale și să facă din acestea viața lui. În acest fel, nu s-ar putea spune oare că Dumnezeu i-a dăruit omului viața Sa în mod necondiționat, pentru ca El să devină viața acestuia? (Ba da.) Așadar, ce anume primesc oamenii de la Dumnezeu? Așteptările Sale? Promisiunile Sale? Sau ce? Ceea ce primesc oamenii de la El nu este un cuvânt gol, ci viața lui Dumnezeu! În timp ce Dumnezeu le acordă oamenilor viață, singura Lui cerință către ei este ca aceștia să trăiască viața Lui ca pe propria lor viață. Când te vede trăind această viață, Dumnezeu este mulțumit; aceasta este singura Lui cerință. Așadar, ceea ce obțin oamenii de la Dumnezeu este un lucru neprețuit, dar în timp ce le acordă acest lucru neprețuit, El nu primește nimic. Cel mai mare beneficiar este omul; omul culege cele mai bogate roade, el fiind cel mai mare beneficiar. În timp ce oamenii acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca fiind viața lor, ei înțeleg adevărul și au principii și o bază în ceea ce privește comportamentul lor, astfel încât au o direcție pentru calea vieții lor. Ei nu mai sunt induși în eroare sau constrânși de Satana și nici nu mai sunt induși în eroare sau folosiți de oameni răi; nu mai sunt întinați sau ademeniți de tendințe rele. Ei trăiesc liberi și eliberați între cer și pământ și sunt capabili să trăiască cu adevărat sub stăpânirea lui Dumnezeu, fără a mai fi vreodată brutalizați de vreo forță rea sau întunecată. Adică, pe măsură ce o persoană trăiește acest tip de viață, nu mai simte durere și nu mai are dificultăți; ea trăiește fericită, liberă și fără griji. Are o relație normală cu Dumnezeu; nu se răzvrătește împotriva Lui și nici nu I se împotrivește. Trăind cu adevărat sub suveranitatea Sa, ea trăiește pe deplin într-un mod perfect justificat; deține adevărul și umanitatea și devine demnă de numele de omenire. Compară obținerea unui beneficiu atât de mare cu cele ce, în imaginația omului, sunt promisiunile făcute acestuia de Dumnezeu sau binecuvântările pe care omul dorește să le obțină – ce este mai bun? De care dintre ele au oamenii cea mai mare nevoie? Care dintre ele poate să-i facă pe oameni să se supună și să se închine lui Dumnezeu, să-i facă să trăiască veșnic, fără a fi distruși sau pedepsiți de El? Este importantă dorința ta de a fi binecuvântat sau este important să trăiești cu adevărat viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Ce te poate ajuta mai mult să vii în fața lui Dumnezeu, fără a-L face să te deteste, să Se lepede de tine sau să te pedepsească? Ce îți poate ocroti viața? Doar acceptând adevărul care vine de la Dumnezeu poți obține această viață eternă. Odată ce ai obținut această viață, viața ta este nesfârșită – aceasta este viața veșnică. De fapt, înseamnă că, dacă cineva nu obține viața care vine de la Dumnezeu, acesta trebuie să moară; viața umană este limitată de timp. Este viața limitată de timp tot viață veșnică? Nu este. Poate dorința ta de a fi binecuvântat să înlocuiască primirea vieții veșnice de la Dumnezeu? Poate dorința unei persoane de a fi binecuvântată să o ajute să ocolească moartea? Nu, acest lucru este sigur.

Dumnezeu a venit să exprime foarte mult adevăr. Oamenii obțin viața de la Dumnezeu și obțin viața eternă care vine de la El, o viață care este veșnică. S-a schimbat Dumnezeu? (Nu.) Teoretic vorbind, marele proiect al lui Dumnezeu de a mântui omenirea a făcut ca oamenii să întrunească în cele din urmă calitățile necesare pentru a trăi veșnic, fără să moară; la acest nivel, Dumnezeu Și-a îndeplinit dorințele, Și-a îndeplinit planul de gestionare de șase mii de ani – lucrarea de mântuire a omenirii. Marea lucrare a lui Dumnezeu a fost înfăptuită și pare că El a obținut un anumit beneficiu din asta, dar, în realitate, cine este cel care va trăi veșnic? Cine este cel care obține cele mai mari binecuvântări? (Omul.) Omenirea. Se va schimba statutul lui Dumnezeu dacă nu câștigă acești oameni? (Nu.) Nici statutul, nici esența Sa, nici nimic altceva nu s-ar schimba. Dimpotrivă, soarta omului s-ar schimba semnificativ; nu ar fi o diferență mică, ci una ca de la cer la pământ! Unul va muri pentru totdeauna, celălalt va trăi veșnic. Ce ar trebui să aleagă oamenii? (Să trăiască veșnic.) Ce dorește Dumnezeu să vadă? Care este cea mai mare așteptare a Sa de la omenire? De ce ar plăti El un preț atât de mare? Dumnezeu a acordat viața Sa omului în mod necondiționat, fără nicio pretenție sau tranzacție și fără nicio cerință suplimentară. El nu le cere oamenilor decât să accepte cuvintele Sale în inimile lor și să trăiască asemănarea unui om conform cerințelor Sale, iar atunci lucrarea Sa va avea rezultate și dorințele Sale vor fi îndeplinite. Însă oamenii au mintea îngustă; aceștia cred că, rostind toate aceste cuvinte și făcându-i să le mănânce, să le bea și să le pătrundă, făcându-i să se descotorosească de unele lucruri și să se sacrifice, să se lepede de sine, să se răzvrătească împotriva propriilor persoane și să I se închine mereu, Dumnezeu ar putea obține un mare profit. Oare așa este de fapt? (Nu, Dumnezeu este altruist. El îi dăruiește omului adevărul în mod necondiționat, fără a avea pretenții și fără a le cere oamenilor să-L răsplătească.) Analizând aceste chestiuni, este adevărată propoziția „Dumnezeu este altruist”? (Da.) Dumnezeu este altruist. Nu există egoism în niciunul dintre lucrurile pe care le face Dumnezeu. A făcut El vreodată ceva care să fie doar pentru El însuși, și nu pentru om? Nu, niciodată. Până în prezent, Dumnezeu nu a făcut niciodată așa ceva, lucru pe care oamenii îl pot cunoaște prin experiențele lor. În timp ce le permite oamenilor să înțeleagă adevărul și să obțină viața care vine de la El, Dumnezeu rânduiește, de asemenea, foarte multe circumstanțe, oameni, evenimente și lucruri și le oferă acestora oportunitățile adecvate pentru a-și îndeplini îndatoririle, astfel încât ei să aibă circumstanțele și condițiile adecvate pentru a experimenta și înțelege suficient de bine veridicitatea cuvintelor Sale și adevărul conținut în ele. El folosește tot felul de metode, cum ar fi emondarea, disciplinarea, încercările, rafinarea, îndemnurile și sfaturile, precum și viața bisericească și părtășia, sprijinul și ajutorul reciproc din partea fraților și surorilor, pentru a-i ajuta pe oameni să-I înțeleagă intențiile, să nu-I înțeleagă greșit inima și pentru a-i face să pășească pe calea cea dreaptă. În timp ce Dumnezeu face toate acestea, are El cerințe suplimentare de la oameni, cerându-le acestora să facă lucruri speciale pentru El? (Nu.) Pe scurt, în timp ce îi mântuiește, Dumnezeu le oferă suficiente oportunități și suficientă libertate de mișcare și le asigură diverse condiții și circumstanțe avantajoase și convenabile pentru a face fiecare persoană mai puternică. În același timp, El curăță, de asemenea, fiecare persoană, iar în final, îi desăvârșește pe cei care pot fi desăvârșiți; El îi desăvârșește pe cei care iubesc și urmăresc adevărul. Pe scurt, tot ceea ce face Dumnezeu, fie că este vorba de cuvintele pe care le spune oamenilor, de lucrarea pe care o face sau de prețul pe care îl plătește, este făcut în mod necondiționat.

De fapt, indiferent câți ani lucrează Dumnezeu, cât de mult pot oamenii să înțeleagă din cuvântul Lui, cât de mult adevăr sunt capabili să pună în practică, sau cât de multe provizii de viață primesc de la El, poate cineva din rândul oamenilor să converseze cu adevărat cu Dumnezeu? Să lăsăm deoparte conversația pentru moment – această cerință este cam mare pentru voi acum; există cineva care poate înțelege cu adevărat inima lui Dumnezeu? Să nu mai vorbim de a-L mulțumi – Îi poți înțelege inima? Nimeni nu poate. Unii oameni spun: „Dumnezeu este măreț, iar noi, oamenii, suntem atât de mici. Dumnezeu este în ceruri, iar noi suntem pe pământ. Un singur gând de-al lui Dumnezeu este suficient pentru ca noi să cugetăm la el ani de zile – cum putem să-L înțelegem? Acest lucru nu este ușor de înfăptuit, iar a conversa cu El este și mai greu de atins.” Așadar, este această chestiune dificil de înfăptuit? Există un nivel de dificultate? Unde intervine această dificultate? Toate gândurile lui Dumnezeu se află în cuvintele Sale, în adevărul pe care l-a exprimat și în firea Sa. Dacă cineva nu urmărește adevărul, nu poate înțelege și nici nu poate obține adevărul și viața care vine de la Dumnezeu, atunci nu Îl poate înțelege niciodată. Dacă cineva nu Îl înțelege pe Dumnezeu, atunci nu poate veni niciodată în fața Lui pentru a conversa cu El și nici nu va fi capabil să facă acest lucru. Ce vreau să spun prin „a conversa”? A-ți deschide inima, a vorbi din suflet. Știți cum să faceți acest lucru? Știi cum să vorbești din inimă cu părinții tăi, cu frații tăi și cu prietenii tăi de suflet, dar nu știi niciodată cum să vorbești din inimă cu Dumnezeu. De unde provine problema? (Din faptul că nu-I înțeleg inima lui Dumnezeu.) De ce nu-I poți înțelege inima lui Dumnezeu? (Omul nu Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu.) Acesta este un motiv principal. Oamenii nu înțeleg inima lui Dumnezeu; ei nu Îi cunosc inima și nici nu știu ce gândește, ce iubește, ce urăște, de ce este mâhnit sau de ce este trist. Tu nu poți înțelege aceste lucruri, ceea ce dovedește că nu ai obținut adevărul sau viața din cuvintele lui Dumnezeu, iar inima ta este încă departe de El. Ce înseamnă când inima cuiva este departe de Dumnezeu? În primul rând, înseamnă că oamenii nu au loc pentru Dumnezeu în inimile lor; ei încă vor să-și ia soarta în propriile mâini. Continuând astfel, ei ajung să se răzvrătească și să se împotrivească lui Dumnezeu peste tot, tot timpul; ei chiar se leapădă de El și Îl părăsesc. Unii oameni se confruntă cu dezastre și calamități și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu și se plâng de El; spun lucruri care Îl judecă și Îl neagă pe Dumnezeu. Astfel de oameni deja Îl trădează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Acesta este adevărul situației. Pentru Dumnezeu, dacă oamenii trăiesc într-o astfel de stare, este bine sau rău? (E rău.) De ce este rău? (Nu este ceea ce Dumnezeu vrea și nici ceea ce El speră să vadă.) Acesta este un aspect, iar Dumnezeu nu speră să vadă astfel de lucruri. Așadar, ce ar simți Dumnezeu în inima Sa? (Regret și mâhnire.) În primul rând, El ar fi mâhnit. Dacă ai avea așteptări mari de la cineva și ai spera că acesta își va deschide inima în fața ta, dar, în schimb, el s-ar înstrăina de tine și te-ar înțelege greșit, ascunzându-se mereu de tine și evitându-te, ce ai crede? Chiar dacă și-ar deschide inima în fața ta și ți-ar vorbi, iar ceea ce ți-ar spune nu ar fi ceea ce ai vrea să auzi, ce ai gândi? Nu te-ai simți singur? (Ba da.) În primul rând te-ai simți singur și izolat, ca și cum nu ai avea niciun confident, n-ai avea pe nimeni drag, pe nimeni cu care să vorbești din inimă, pe nimeni în care să crezi sau pe care să te bazezi; inima ta ar fi stingheră. Simțindu-te singur, la ce te-ai gândi? Cum te-ai simți? Nu te-ar durea inima? (Ba da.) Te-ar durea. Este această durere ușor de îndepărtat? Ce fel de lucruri ar putea alina această durere? Cum ai putea schimba această situație? Ar fi potrivit să renunți la această dorință și să te prefaci că nu poți vedea acest fapt? (Nu.) Deci, ce ar trebui să faci în cele din urmă? Care ar trebui să fie alegerea finală? Cum poate fi schimbată o astfel de situație? Dumnezeu ar putea face două lucruri. S-ar putea ca omul să aibă alte metode, dar alegerile omenirii corupte sunt cu siguranță diferite de căile de acțiune ale lui Dumnezeu. Alegerea omului ar fi: „Dacă nu acționezi în conformitate cu voia mea, nu te voi lua în seamă. Dacă această persoană nu e potrivită, o voi alege pe cealaltă. Dacă prima este rea, o voi alege pe a doua.” Ar acționa Dumnezeu în acest fel? Cu siguranță nu. Dumnezeu nu renunță la lucrurile pe care vrea să le facă. Așadar, ce ar face Dumnezeu? Aceasta este o chestiune în care este întruchipată esența altruistă a lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu ar continua să Se îngrijească în mod necondiționat de nevoile oamenilor, inclusiv de nevoile vieții și spiritului lor, precum și de nevoile legate de circumstanțele lor și de diferite alte nevoi. În plus, Dumnezeu ar face al doilea lucru, ceea ce a făcut în ultimele câteva mii de ani. Aveți idee ce anume? (Ar aștepta.) Ce altceva? (Dumnezeu ar continua să aștepte și ar continua să-i călăuzească.) Se pare că aveți o oarecare înțelegere, această mentalitate. Așa este, El ar aștepta. Dumnezeu nu ar alege o a doua metodă, fie să scape sau să renunțe, fie să-Și aline durerea. În timp ce acordă în mod necondiționat provizii de viață omenirii, El, de asemenea, așteaptă, tot în mod necondiționat. Asta face El. Cât de bine face El asta? Pentru a folosi cuvintele omului, nu este Dumnezeu cu adevărat minunat? (Dumnezeu face tot ce poate și tot ce se cuvine să facă.) Dumnezeu face toate acestea în mod necondiționat, pentru ca oamenii să poată obține viața veșnică. El nu are alte cerințe; cel puțin, se poate spune că nu are cerințe iraționale către om. În timp ce îi acordă toate acestea, în mod necondiționat și puțin câte puțin, Dumnezeu îi acordă omului ceea ce are El cel mai de preț și mai valoros, ceea ce omul se cuvine să prețuiască și să iubească cel mai mult. Pe măsură ce obțin toate aceste lucruri, oamenii obțin fericirea, pacea, o bază pentru supraviețuire și comportament uman și cele mai mari beneficii cu putință, dar, totodată, s-a gândit vreunul dintre acești oameni la Dumnezeu? Oare l-a preocupat ceea ce face și gândește El? Nu l-a preocupat asta, nu-i așa? Pe măsură ce oamenii obțin toate acestea, se întreabă vreunul dintre ei: „Ce I-am dat lui Dumnezeu în schimbul a tot ceea ce ne-a dăruit? Ce primește Dumnezeu de la noi? Este Dumnezeu fericit când obținem bucurie și fericire?” Este posibil ca oamenii să nu se întrebe, nici să nu se gândească la acest lucru. Atunci când oamenii au părtășie unii cu alții despre cuvintele lui Dumnezeu și sunt cuprinși de fericire și veselie, se gândește vreunul dintre ei la Dumnezeu? Ei nu se gândesc; nu s-au gândit niciodată și nu știu cum să se gândească. Astfel de lucruri nu se află în inimile lor. În timp ce oamenii primesc toate acestea de la Dumnezeu, ei gândesc: „Sunt foarte norocos! Să primesc toate acestea este grozav, sunt atât de binecuvântat! Nimeni nu este la fel de binecuvântat ca mine. Este într-adevăr mulțumită lui Dumnezeu!” Oamenii doar spun un cuvânt de mulțumire; au doar un fel de stare de recunoștință. Indiferent cât de sinceri sunt, cât de înflăcărate le sunt inimile sau cât de mare este povara pe care cred că o pot purta și cât de mult din adevăr cred că au înțeles deja, sau ce pot face pentru Dumnezeu, chiar și atunci când este lângă om, Dumnezeu Se simte totuși singur! De ce spun că Se simte singur? Pentru că, de la început și până la sfârșit, indiferent ce îi dăruiește omului, ce îi face, sub ce formă i Se arată sau în ce mod lucrează asupra lui, Dumnezeu este izolat de oameni. Nu este așa? (Ba da.) Așadar, în ce moment se va schimba această situație, astfel încât Dumnezeu să nu mai fie nevoit să aștepte și să nu Se mai simtă singur? Ce lucruri trebuie să facă oamenii și la ce nivel trebuie să fie statura lor pentru a schimba această situație, pentru a schimba această stare? De ce depinde acest lucru? (De ceea ce urmăresc oamenii.) Această chestiune depinde în cele din urmă tot de om, nu de Dumnezeu. După cum am spus, atunci când omul este capabil să vorbească din inimă cu Dumnezeu, față în față, și când inima nu-i este înstrăinată, când este capabil să converseze cu Dumnezeu și să Îi înțeleagă inima, când știe ce gândește și ce vrea să facă, ce îi place și ce detestă, de ce este mâhnit și de ce este mulțumit, atunci Dumnezeu nu Se va mai simți singur. Dacă oamenii sunt capabili să facă acest lucru, atunci ei vor fi cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Aceasta este adevărata relație pe care Dumnezeu vrea să o vadă între El și om. Înțelegi? (Un pic.) Este inima lui Dumnezeu ușor de înțeles? Când citești cu seriozitate cuvântul lui Dumnezeu și cântărești și experimentezi cu sârguință fiecare cuvânt și fiecare adevăr pe care El le-a exprimat, atunci vei pătrunde treptat în inima lui Dumnezeu și o vei înțelege. Înțelegându-I inima, vei ști cum să I-o mulțumești. Dacă cineva nu-I poate înțelege inima lui Dumnezeu, atunci cum Îl poate mulțumi? Este imposibil. Care este condiția prealabilă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu? (Să înțelegem.) În primul rând să pricepeți și să înțelegeți, apoi puteți vorbi despre mulțumire. Este această chestiune dificilă pentru voi? (Dacă facem un efort și analizăm cu sârguință, nu este dificilă.) De fapt, această chestiune nu este dificilă. Oamenii pot auzi cuvintele pe care le rostește Dumnezeu și pot vedea lucrarea pe care o face; ei admit aceste cuvinte în inimile lor și nimeni nu le neagă. Acest lucru depinde de inimile oamenilor; este ușor de înfăptuit atât timp cât ei își doresc să facă asta. Dacă nu pui inimă, atunci este problematic. Nu contează câte cuvinte ți se spun – toate sunt în zadar.

Tocmai am avut părtășie despre faptul că omul este cel mai mare beneficiar al întregului plan de gestionare al lui Dumnezeu. Nu este acesta un fapt? Ați văzut acest fapt? (Da.) Unii oameni au auzit și au înțeles, iar acum gândesc: „Așadar, pot obține beneficii reale. Aceasta nu este doar o poveste pentru copii, ci pot primi cu adevărat viața veșnică!” Cum puteți primi viața veșnică? (Practicând conform cerințelor lui Dumnezeu.) Cine credeți că are cea mai mare nevoie de aceste adevăruri pe care Dumnezeu le-a exprimat? Are Dumnezeu nevoie de ele? (Dumnezeu nu are nevoie de ele, ci omul.) Omul este cel care are cea mai mare nevoie de ele; Dumnezeu nu are nevoie de ele. Dumnezeu i-a acordat omului lucrurile de care acesta are cea mai mare nevoie. Nu este oare cel mai binecuvântat? (Ba da.) Dacă ți s-ar da chiar acum de ales între întreaga lume și viața veșnică, ce ai alege? Unii oameni nesăbuiți ar spune: „Nu vreau viața veșnică, deoarece nu o pot vedea sau simți. Pare foarte obositor s-o urmărești. Vreau bani, un conac și o mașină de lux – acestea sunt beneficii palpabile!” Există astfel de oameni? Nu poți spune că nu există, există tot felul de idioți. Oricum aș vorbi, ei nu înțeleg, așa că lasă-i să plece. Ei nu au această binecuvântare. Ei au ales. În cele din urmă, vei obține ceea ce alegi; trebuie să fii responsabil pentru propriile alegeri. Trebuie să plătești pentru propriile alegeri; viața sau moartea depinde de calea pe care ai ales-o. Dacă vrei să te împotrivești lui Dumnezeu până la capăt, atunci te afli pe drumul spre moarte. Dacă spui: „Voi trăi urmând calea pe care Dumnezeu mi-a arătat-o”, atunci vei putea trăi pentru totdeauna – acest lucru se va adeveri. Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu se va împlini și va deveni real, acest lucru nu poate fi negat. Unii oameni spun: „Cum se face că eu nu cunosc această chestiune?” Dacă tu nu o cunoști, iar Eu ți-o spun, atunci nu cumva o știi? Alții spun: „Chiar dacă am auzit de ea, nu am văzut-o cu ochii mei, așa că tot nu cred că este reală.” Atunci nu mai este nimic de făcut. Dacă cineva nu are credință, atunci nu va crede, chiar dacă vede cu ochii săi. Cei care nu au înțelegere spirituală nu știu, chiar dacă văd, și nici nu înțeleg, chiar dacă aud. Numai cei care au înțelegere spirituală și înțeleg adevărul pot vedea cum cuvântul lui Dumnezeu se înfăptuiește și se împlinește în fiecare zi. Dacă tu crezi că ale Sale cuvinte înfăptuiesc totul, că Dumnezeu este atotputernic și că toate cuvintele Sale se vor împlini, atunci ar trebui să urmărești adevărul. Dacă vezi că ale Sale cuvinte se împlinesc și se înfăptuiesc în tine, atunci vei crede în El. Fii sigur că promisiunile și binecuvântările lui Dumnezeu pentru tine vor depăși negreșit tot ceea ce ai putea cere sau ți-ai putea imagina!

11 decembrie 2016