Vedeți clar acum cum să-L urmați pe Dumnezeu și să mergeți pe calea căutării adevărului? Ce înseamnă, mai exact, să crezi în Dumnezeu și să-L urmezi? Înseamnă a renunța la câteva lucruri, a te sacrifica pentru Dumnezeu, a îndura puțină suferință și a-L urma pe Dumnezeu până la capătul drumului, și doar atât? Se poate ajunge la adevăr urmându-L pe Dumnezeu în acest fel? Poate cineva să obțină mântuirea? În inimile voastre, sunteți lămuriți în privința acestor lucruri? Unii oameni cred că, odată ce o persoană a fost judecată, mustrată și emondată sau după ce adevăratul ei caracter a fost dezvăluit, finalul este stabilit și e destinată să nu aibă nicio speranță de mântuire. Cei mai mulți oameni nu pot vedea clar această chestiune, ezită la răscruce de drumuri, neștiind cum să meargă pe drumul care le stă înainte. Nu înseamnă asta că încă le lipsește adevărata cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu? Oare au o credință adevărată cei care se îndoiesc mereu de lucrarea lui Dumnezeu și de mântuirea omului de către Dumnezeu? În mod normal, atunci când unii oameni încă nu au fost emondați și nu au suferit niciun eșec, ei cred că ar trebui să urmărească adevărul și să mulțumească intențiile lui Dumnezeu în credința lor. Cu toate acestea, de îndată ce primesc o lovitură sau apar dificultăți, natura lor trădătoare iese la iveală, iar imaginea este una detestabilă. După aceea, și ei simt că e detestabil și, în cele din urmă, dau un verdict în ceea ce privește propriul lor final, spunând: „S-a terminat pentru mine! Dacă sunt în stare să fac astfel de lucruri, nu înseamnă că sunt dincolo de orice speranță? Dumnezeu nu mă va mântui niciodată.” Mulți oameni se află în această stare. S-ar putea spune chiar că toți sunt așa. De ce dau oamenii astfel de verdicte împotriva propriilor persoane? Acest lucru dovedește că ei încă nu înțeleg intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea. A fi emondat doar o dată te poate face să cazi în negativism o lungă perioadă, să fii incapabil să ieși singur din această stare, până în punctul în care chiar e posibil să renunți la datoria ta; chiar și o întâmplare măruntă poate să te sperie astfel încât să nu mai urmărești adevărul și să te blochezi. Este ca și cum oamenii sunt entuziaști în căutările lor doar atunci când simt că sunt ireproșabili și fără cusur, însă atunci când descoperă că sunt cu totul corupți, nu mai au puterea de a continua să urmărească adevărul. Mulți oameni și-au vărsat frustrarea și negativismul spunând: „Categoric s-a terminat pentru mine; Dumnezeu nu mă va mântui. Chiar dacă Dumnezeu mă iartă, eu nu mă pot ierta; nu mă pot schimba niciodată.” Oamenii nu înțeleg intenția lui Dumnezeu, ceea ce arată că încă nu-I cunosc lucrarea. De fapt, prin experiențele lor, este firesc uneori ca oamenii să dezvăluie anumite firi corupte sau să acționeze într-un mod denaturat, iresponsabil, superficial și neloial. Acest lucru e din cauză că oamenii au firi corupte; aceasta este legea inexorabilă. Dacă nu ar fi aceste dezvăluiri, de ce ar fi numiți ființe umane corupte? Dacă ființele umane nu ar fi corupte, atunci lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu ar fi lipsită de sens. Problema acum este că, deoarece oamenii nu înțeleg adevărul sau nu se înțeleg cu adevărat pe ei înșiși și deoarece nu își pot vedea clar stările, ei au nevoie ca Dumnezeu să exprime cuvintele prin care să-i dea în vileag și să-i judece, pentru a vedea lumina. În caz contrar, ei ar rămâne insensibili și ignoranți. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, oamenii nu s-ar schimba niciodată. Indiferent de dificultățile care se vor abate asupra voastră în fiecare etapă, voi avea părtășie cu voi despre adevăr, oferindu-vă claritate și călăuzire și, câtă vreme puteți intra pe calea cea bună, este suficient. În caz contrar, oamenii se vor îndrepta mereu spre extreme. Ei vor merge întotdeauna pe căi fără ieșire, fără o cale de urmat și vor emite verdicte împotriva lor în timp ce merg mai departe. Când oamenii abia încep să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, încă nu se înțeleg pe ei înșiși. După ce eșuează și sunt dați în vileag de mai multe ori, în cele din urmă își dau un verdict. Ei spun: „Sunt un diavol; sunt o satană! Totul s-a terminat pentru mine. Nu există nicio șansă să fiu mântuit vreodată. Nu pot fi mântuit.” Într-adevăr, oamenii sunt prea fragili, este destul de greu să lucrezi cu ei și se vor îndrepta spre extreme în căile lor. Când oamenii nu pot vedea cât de adâncă este corupția lor, că sunt diavoli, devin aroganți și se consideră neprihăniți de sine; ei cred că au îndurat nenumărate greutăți, că sunt oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu și că sunt calificați pentru a intra în Împărăția Cerurilor. Cu toate acestea, atunci când oamenii își dau seama de profunzimea corupției lor, de faptul că nu au trăit asemănarea umană, ci sunt diavoli și satane, se lasă cuprinși de disperare și cred că sunt dincolo de orice speranță; că trebuie să fi fost condamnați de Dumnezeu, dați în vileag și eliminați. Oamenii sunt aroganți și neprihăniți de sine când nu se înțeleg pe ei înșiși și se lasă pradă disperării atunci când se înțeleg. Iată cât de tulburați și de dificili sunt oamenii. Dacă pot accepta adevărul, dacă într-o zi vor ajunge cu adevărat să înțeleagă intenția lui Dumnezeu, vor spune: „Stricăciunea mea a fost foarte profundă tot timpul și în sfârșit am recunoscut-o. Din fericire, Dumnezeu mă mântuiește, iar acum pot vedea o viață strălucitoare și pot merge pe calea corectă a vieții. Nu știu cum pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu.” Este ca și cum te-ai trezi dintr-un vis și ai vedea lumina. Nu au primit ei marea mântuire? Nu ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu? Unii oameni nu se înțeleg pe ei înșiși nici măcar atunci când moartea este aproape; încă sunt aroganți și nu pot accepta dezvăluirea realității. Ei consideră că sunt destul de buni: „Sunt o persoană bună; cum aș fi putut face asta?” Se pare că au fost acuzați pe nedrept. Unii oameni trec ani de zile prin lucrarea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, tot nu-și înțeleg naturile. Cred mereu că sunt oameni buni și că au făcut o greșeală într-un moment de confuzie și, chiar și în ziua de azi, când sunt eliminați, nu se supun. Acest tip de persoană este prea arogantă și ignorantă și pur și simplu nu acceptă adevărul. Ei nu vor putea niciodată să se transforme și să devină ființe umane. Din acest lucru, puteți descoperi că, deși natura oamenilor este potrivnică și trădătoare față de Dumnezeu, există diferențe în naturile lor. Acest lucru necesită o înțelegere mai profundă a naturilor oamenilor.

În naturile oamenilor, există anumite trăsături comune care trebuie înțelese. Toți oamenii sunt capabili să-L trădeze pe Dumnezeu – aceasta este o trăsătură comună – și, totuși, fiecare individ are propria slăbiciune vitală. Unii oameni iubesc puterea, alții statutul; unii venerează bani, în timp ce alții venerează plăceri materiale. Acestea sunt diferențe în naturile oamenilor. Unii sunt capabili să rămână fermi în ciuda faptului că au îndurat multe greutăți după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu, în vreme ce alții devin negativi, se plâng și nu reușesc să rămână fermi atunci când se confruntă cu câteva greutăți. Așadar, atunci de ce, în ciuda faptului că ambele tipuri de oameni cred în Dumnezeu și mănâncă și beau cuvântul Său, reacțiile lor variază când li se întâmplă ceva? Acest lucru ilustrează că, deși toți oamenii profund corupți au natura Satanei, calitatea umanității lor variază. Unii oameni sunt scârbiți de adevăr și-l urăsc, în vreme ce alții sunt capabili să-l iubească și să-l accepte. Manifestările firilor corupte ale unora sunt mai grave, în timp ce ale altora sunt mai puțin grave. Unii oameni sunt puțin mai buni la inimă, în timp ce alții sunt foarte răi. Deși cuvintele, comportamentul și manifestările lor pot diferi, firile lor corupte sunt aceleași; toți sunt oameni corupți care aparțin Satanei. Aceasta este o trăsătură comună lor. Natura unei persoane definește cine este. Deși există aspecte comune de la o persoană la alta în ceea ce privește natura lor, fiecare individ trebuie tratat diferit, în funcție de esența sa. De exemplu, poftele rele sunt o trăsătură comună tuturor oamenilor. Toată lumea le are și nu le poate depăși cu ușurință. Totuși, unii oameni au înclinații deosebit de puternice în acest sens. Ori de câte ori asemenea oameni întâmpină ispite care implică sexul opus, cedează în fața lor. Inimile lor devin stăpânite, iar ei cad pradă ispitei; sunt gata să fugă în orice moment cu o altă persoană și să-L trădeze pe Dumnezeu. Astfel, se poate spune că acești oameni au naturi rele. Când unii oameni se confruntă cu acest gen de lucruri, chiar dacă dau dovadă de puțină slăbiciune sau dezvăluie niște pofte rele, nu vor face nimic deplasat. Ei sunt capabili să-și exercite înfrânarea și să evite acest tip de situație; pot să se răzvrătească împotriva trupului și să se ferească de ispită. Astfel, nu se poate spune că natura lor este rea. Ființele umane trăiesc în trup, așa că au pofte rele, dar unii oameni sunt arbitrari și nesocotiți, își satisfac pofta și chiar fac lucruri care tulbură și perturbă lucrarea bisericii. Totuși, unii nu sunt așa. Ei sunt capabili să urmărească adevărul și să acționeze conform lui și pot să se răzvrătească împotriva trupului. Deși toți oamenii au pofte trupești, ei nu se comportă în același fel. Acesta este modul în care diferă naturile-esențe ale oamenilor. Unii oameni sunt ahtiați după bani. Ori de câte ori văd bani sau lucruri frumoase, vor să le ia pentru ei. Dorința lor de a dobândi aceste lucruri este deosebit de puternică. Acești oameni sunt lacomi din fire. Ei râvnesc la toate bunurile materiale pe care le văd și chiar îndrăznesc să fure sau să folosească în mod greșit jertfele aduse lui Dumnezeu – chiar îndrăznesc să pună mâna pe sume de mii sau zeci de mii de yuani. Cu cât sunt mai mulți bani, cu atât devin mai îndrăzneți. Nu au deloc inimi care se tem de Dumnezeu. Aceasta este o natură lacomă. Unii nu au conștiința împăcată după ce au cheltuit câțiva yuani sau câteva zeci de yuani din banii bisericii. Îngenunchează rapid înaintea lui Dumnezeu pentru a se ruga cu lacrimi de remușcare, implorându-L să-i ierte. Nu putem spune că asemenea oameni sunt ahtiați după bani, pentru că toată lumea are firi corupte și slăbiciuni, iar capacitatea acestor oameni de a se căi cu adevărat demonstrează că acțiunile lor au fost doar o dezvăluire a propriilor firi corupte. Unii oameni îi critică pe alții. Vor spune: „Din moment ce această persoană a cheltuit câțiva yuani din banii bisericii de data aceasta, data viitoare ar putea fi zeci de yuani. Cu siguranță este o persoană care fură jertfele și ar trebui îndepărtată.” Natura acestui mod de a vorbi conține un strop de critică. Oamenii au firi corupte, așa că sigur își vor dezvălui corupția și vor face multe lucruri rele. Acest lucru este normal, dar o persoană care își dezvăluie corupția nu e totuna cu un individ care are natura unei persoane rele. Deși e posibil ca aceste două tipuri de oameni să facă unele dintre aceleași lucruri, natura lor este diferită. De exemplu, în timp ce o persoană merge pe calea urmăririi adevărului și caută să fie o persoană onestă, din când în când, în mod inevitabil, dezvăluie minciuni, înșelătorie sau tertipuri, în vreme ce minciuna și înșelătoria fac parte din natura diavolului, iar acesta va minți tot timpul și în legătură cu orice. Deși ambii pot afișa un comportament mincinos, esența unui diavol și cea a unui ins care urmărește adevărul sunt fundamental diferite. Așadar, e potrivit să-i etichetăm drept diavoli și satane pe oamenii care caută să fie onești, doar din cauza unei dezvăluiri de moment a corupției? A fi săvârșit fărădelegea de a-i minți sau păcăli pe alții nu înseamnă că ei sunt diavoli care-i mint și păcălesc mereu pe alții. Deoarece naturile-esențe ale oamenilor nu sunt aceleași, nu-i putem băga pe toți în aceeași oală. A compara pe cineva care a săvârșit o fărădelege de moment cu un diavol este o formă de judecată și condamnare arbitrară. Acesta este lucrul care-i rănește cel mai mult pe oameni. Dacă ești lipsit de discernământ și nu poți să vezi clar lucrurile, atunci nu trebuie să vorbești orbește sau să aplici fără discernământ reglementările pentru că, în caz contrar, vei face rău altora. Oamenii cărora le lipsește înțelegerea spirituală și cărora le place să respecte reglementările sunt cei mai predispuși să-i judece și să-i condamne pe alții. Oamenii care nu înțeleg adevărul vorbesc și acționează fără principii, iar aceia care vorbesc în mod imprudent și-i judecă și condamnă arbitrar pe alții nu sunt de folos nici lor înșiși, nici altora.

În inimile voastre, nu știți ce țel trebuie să atingă o persoană în credința sa în Dumnezeu pentru a fi în concordanță cu intențiile Sale. Foarte puțini oameni sunt capabili să creadă în Dumnezeu în deplină conformitate cu cerințele Sale. În voi sunt prea multe probleme și poate că încă nu v-ați dat seama de ele și încă nu sunteți lămuriți în privința lor. Asta arată că tot nu înțelegeți adevărul, că nu sunteți capabili să reflectați asupra voastră și că încă nu ați descoperit și sunteți tot incapabili să disecați diferitele gânduri și aspecte ale naturii care se află în voi. Într-o zi, după ce veți fi auzit multe predici și veți avea experiență, veți înțelege adevărul. Numai atunci veți fi capabili de o adevărată autocunoaștere. Deși credeți cu adevărat în Dumnezeu, încă nu v-ați eliberat de firile voastre corupte, în natura voastră există încă multe lucruri superficiale, iar vouă tot vă place să purtați haine frumoase și să vă bucurați de lucruri frumoase. Când unii oameni poartă haine frumoase sau primesc un telefon mobil frumos, tonul vocii lor se schimbă; când unele femei poartă tocuri înalte, felul în care merg se schimbă, iar ele nu mai știu cine sunt. Când vine vorba de lucrurile pe care le adăpostesc oamenii în inimile lor și ce natură îi determină să dezvăluie aceste lucruri ticăloase, urâte și superficiale, este nevoie ca ei să-și cunoască firile corupte și lucrurile din propria natură. Deși oamenii pot să simtă aceste firi corupte, nu pot să le înlăture, ci pot doar să se bazeze pe propria voință pentru a le înfrâna și a le împiedica să se dezvăluie în exterior. Pe măsură ce experiențele lor devin mai profunde, pe măsură ce cunoașterea naturii lor și a tuturor aspectelor adevărului se adâncește și pe măsură ce înțeleg treptat și pătrund în cerințele lui Dumnezeu, firile corupte ale oamenilor și aspectele naturii lor încep, încet, să se schimbe. La început, autocunoașterea lor este foarte superficială. Ei își pot recunoaște firile corupte, dar nu sunt în stare să caute adevărul și să ajungă să cunoască esența corupției lor. Când dobândesc un strop de cunoaștere, vor să se înfrâneze și să se răzvrătească împotriva trupului prin muncă grea și să obțină rezultate, dar eforturile lor se dovedesc a fi în zadar, iar ei tot nu pot vedea rădăcina problemei. Mai târziu, când ajung să înțeleagă realmente adevărul și să-și cunoască temeinic firile corupte, încep să se urască. În acel moment, nu este nevoie să depună mult efort pentru a se răzvrăti împotriva trupului – ei pot să practice adevărul în mod proactiv și să acționeze conform principiilor. Deși uneori nu înțeleg pe deplin adevărul, pot cel puțin să acționeze bazându-se pe conștiința și rațiunea lor. Când oamenii încep să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, toți întâmpină dificultăți; deoarece nu înțeleg adevărul și nu știu să ia principiile drept bază, ei întreabă mereu cum să facă una sau alta și pot doar să respecte reglementările. Mai mult, oamenii sunt întotdeauna tulburați de stări negative și, uneori, nu au nicio cale înainte. Când vine vorba de stări negative, oamenii ar trebui să le rezolve prin părtășie pe cele care pot fi rezolvate astfel. Cât despre cele care nu pot fi rezolvate prin părtășie, le poți ignora. Ar trebui să te concentrezi mai degrabă asupra practicării și a pătrunderii în mod normal și să ai mai mult părtășie despre adevăr. Într-o zi, când vei înțelege clar adevărul și vei discerne multe lucruri, stările tale negative vor dispărea în mod firesc. Oare vechile voastre stări negative nu au dispărut deja? Cel puțin, experimentați mult mai puține decât înainte. Concentrați-vă doar asupra muncii din greu pentru a urmări adevărul și veți putea să vă rezolvați toate problemele. Când veți putea să vă rezolvați problemele, veți fi făcut progrese și veți fi crescut. Când oamenii experimentează până în ziua în care perspectiva lor asupra vieții, înțelesul și baza existenței lor s-au schimbat în întregime, când ei s-au schimbat în totalitate și au devenit altcineva, nu este incredibil acest lucru? Aceasta este o mare schimbare, o schimbare zguduitoare. Numai atunci când devii dezinteresat de faimă, câștig, statut, bani, plăcere, putere și gloria lumii și poți să renunți ușor la ele, vei avea asemănarea unei ființe umane. Cei care vor fi în cele din urmă făcuți compleți de Dumnezeu sunt un grup ca acesta; ei trăiesc pentru adevăr, pentru Dumnezeu și pentru ceea ce este drept. Aceasta este asemănarea unei adevărate ființe umane.

Unii oameni vor întreba: „Ce este, exact, o ființă umană?” Niciunul dintre oamenii din ziua de astăzi nu este ființă umană. Dacă nu sunt ființe umane, ce sunt ei? Ai putea spune că sunt animale, fiare, satane sau diavoli; în orice caz, sunt doar înveliți în piele umană, dar nu pot fi numiți ființe umane, întrucât nu au umanitate normală. A spune că sunt animale e oarecum potrivit, dar oamenii au limbaj, minte și gânduri și pot să se implice în știință și producție, așa că pot fi categorisiți doar ca animale superioare. Cu toate acestea, oamenii au fost prea profund corupți de Satana, și-au pierdut de mult timp conștiința și rațiunea, nu I se supun lui Dumnezeu și nu se tem deloc de El. Este întru totul potrivit să-i numim diavoli și satane. Întrucât natura lor este a Satanei și ei dezvăluie firi satanice și exprimă opinii satanice, este mai potrivit să-i numim diavoli și satane. Oamenii au fost prea profund corupți și nu au cine știe ce asemănare umană. Sunt ca fiarele și animalele, sunt diavoli. În acest moment, oamenii nu sunt una sau alta, nu seamănă nici cu ființele umane, nici cu demonii și nu au adevărata asemănare umană. După mulți ani de experiență, unii credincioși mai vechi ajung la un pic de intimitate cu Dumnezeu și-L înțeleg mai mult sau mai puțin, își fac mai mult sau mai puțin griji pentru lucrurile de care Se îngrijorează Dumnezeu și se gândesc mai mult sau mai puțin la lucrurile la care Se gândește El – asta înseamnă că au un pic din înfățișarea unui om și sunt formați pe jumătate. Noii credincioși nu au experimentat încă mustrarea și judecata, sau prea multă emondare, și nici nu au auzit prea mult despre adevăr; abia au citit cuvintele lui Dumnezeu, dar nu au nicio experiență adevărată. Prin urmare, sunt departe de adevărata asemănare umană. Profunzimea experienței unei persoane determină cât de mult se schimbă. Cu cât experimentezi mai puțin cuvintele lui Dumnezeu, cu atât vei înțelege mai puțin adevărul. Dacă nu ai deloc experiență, atunci ești o satană vie neatinsă și ești un diavol, pur și simplu. Crezi asta? Într-o zi, vei înțelege acele cuvinte. Există vreun om bun acum? Dacă oamenii nu au înfățișare umană, cum îi putem numi ființe umane? A-i numi oameni buni este exclus. Au doar o carapace umană, însă nu au o esență umană; nu ar fi o exagerare să-i numim fiare în haine umane. În cazul în care cineva își dorește să devină o persoană cu asemănare umană prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu, atunci trebuie să treacă prin expunerea, mustrarea și judecata cuvintelor lui Dumnezeu – doar atunci va putea, în cele din urmă, să obțină schimbarea. Aceasta este calea; dacă Dumnezeu nu ar face asta, oamenii nu ar fi capabili să se schimbe. Dumnezeu trebuie să acționeze în acest fel, puțin câte puțin. Oamenii trebuie să experimenteze judecata și mustrarea și emondarea constantă, iar felurile în care își dezvăluie firile corupte trebuie expuse. Oamenii pot porni pe calea cea bună doar atunci când sunt capabili să reflecteze asupra propriilor persoane și să înțeleagă adevărul. Abia după o perioadă de experiență și după ce ajung la înțelegerea unor adevăruri, au oamenii o oarecare certitudine că pot rămâne fermi. Văd că toți încă aveți o statură prea mică, înțelegeți prea puțin din adevăr și nu vă puteți îndeplini îndatoririle în mod adecvat. Deși păreți să vă găsiți foarte activ de lucru în îndatoririle voastre, în realitate, toți sunteți în pragul pericolului. Nu văd să dețineți vreunul dintre adevărurile-realități și e greu să-Mi dau seama dacă sunteți oameni care urmăresc adevărul. Asta vă pune în mare pericol. De multe ori am rostit astfel de cuvinte, dar mulți oameni nu înțeleg ce înseamnă. Unii spun: „Sunt atât de entuziasmat în credința mea în Dumnezeu acum, că nu mă voi împiedica și nici nu-mi voi pierde calea. Dumnezeu mă tratează cu atât de mult har, încât nu sunt în niciun pericol.” Dumnezeu tratează fiecare persoană cu har și o protejează, dar voi nu ați intrat în adevărurile-realități, așa că, firește, sunteți în pericol. În fața încercărilor, poți să garantezi că vei fi capabil să rămâi ferm? Nicio persoană nu îndrăznește să ofere acest tip de garanție. Mulți oameni sunt capabili doar să vorbească despre anumite cuvinte și doctrine. Asta nu înseamnă că ei înțeleg adevărul și cu siguranță nu înseamnă că au o statură reală, și totuși cred că aproape au reușit. Dacă o persoană poate să spună un asemenea lucru, asta demonstrează că nu este la înălțime. Toți aceia care nu dețin adevărurile-realități trăiesc în pragul pericolului. Acest lucru este indiscutabil adevărat.