Există diferite tipuri de oameni, iar aceștia se deosebesc după spiritul pe care îl au. Unii au spirite umane și sunt cei pe care Dumnezeu i-a predestinat și i-a ales, iar alții nu au – sunt demoni care s-au insinuat prin tertipuri. Cei care nu au fost predestinați și aleși de Dumnezeu nu pot să fie mântuiți chiar dacă au reușit să se strecoare în casa Lui și, în cele din urmă, vor fi dați în vileag și eliminați. Totul – dacă oamenii pot să accepte lucrarea lui Dumnezeu și, după aceea, pe ce fel de cale merg și dacă sunt capabili să se schimbe – depinde de spiritul și natura lor intrinsecă. Unii nu se pot abține să nu o ia pe căi greșite; spiritele lor îi determină să fie astfel de oameni, iar ei nu se pot schimba. Duhul Sfânt nu lucrează în unii oameni deoarece aceștia nu merg pe calea cea dreaptă; totuși, dacă ar putea să se schimbe, Duhul Sfânt ar putea încă să lucreze. Dacă nu se schimbă, atunci, pentru ei totul se va termina. Există tot felul de situații, însă Dumnezeu tratează în mod drept fiecare persoană. Cum cunosc și înțeleg oamenii dreapta fire a lui Dumnezeu? Cei drepți primesc binecuvântările Sale și când cei răi sunt blestemați de El. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu răsplătește binele și pedepsește răul și recompensează fiecare om în funcție de faptele sale. Acest lucru e corect, dar, în prezent, se petrec niște evenimente care nu sunt în acord cu noțiunile omului, și anume că există unii care cred în Dumnezeu și I se închină și care sunt uciși sau Îi îndură blestemele sau pe care Dumnezeu nu i-a binecuvântat niciodată sau cărora nu le-a acordat atenție; oricât de mult I se închină ei, El îi ignoră. Sunt unii oameni răi pe care Dumnezeu nu-i binecuvântează și nici nu-i pedepsește și, totuși, ei sunt bogați și au mulți urmași și totul le merge bine; au succes în toate. Este aceasta dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Îl venerăm pe Dumnezeu, dar n-am primit încă binecuvântări din partea Lui, în vreme ce oamenii răi care nu Îl venerează și chiar I se împotrivesc trăiesc mai bine și mai prosper decât noi. Dumnezeu nu este drept!” Ce vă arată acest lucru? Tocmai v-am dat două exemple. Care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu? Unii oameni spun: „Amândouă sunt manifestări ale dreptății lui Dumnezeu!” De ce spun asta? Există principii pentru acțiunile lui Dumnezeu – doar că oamenii nu le pot vedea clar și, neputând să le vadă clar, nu pot spune că Dumnezeu nu este drept. Omul poate să vadă doar ceea ce se află la suprafață; nu poate să vadă lucrurile așa cum sunt. Prin urmare, ceea ce face Dumnezeu este drept, oricât de puțin este în acord cu noțiunile și închipuirile omului. Sunt mulți oameni care se plâng în mod constant că Dumnezeu nu este drept. Acest lucru se întâmplă din cauză că ei nu înțeleg situația așa cum este. Lor le este ușor să greșească atunci când se uită mereu la lucruri prin prisma propriilor noțiuni și închipuiri. Cunoștințele oamenilor există printre gândurile și punctele lor de vedere, în cadrul ideilor sau al tranzacțiilor personale sau în cadrul perspectivelor pe care le au cu privire la ce este bine și ce este rău, ce este corect sau greșit sau pe baza logicii. Când o persoană vede lucrurile din astfel de perspective, îi este ușor să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu și să genereze noțiuni, iar acea persoană I se va împotrivi și se va plânge cu privire la El. A fost odată o persoană nevoiașă care știa doar să I se închine lui Dumnezeu, dar El pur și simplu a ignorat-o și nu a binecuvântat-o. Poate gândiți: „Chiar dacă Dumnezeu nu a binecuvântat-o în viața asta, sigur o va binecuvânta în cea veșnică și o va răsplăti de zece mii de ori mai mult. Oare asta nu L-ar face drept pe Dumnezeu? Un om bogat se bucură însutit de binecuvântări în viața asta și în cea veșnică cunoaște distrugerea. Aceasta nu e și dreptatea lui Dumnezeu?” Cum ar trebui să înțelegem dreptatea Sa? Să luăm ca exemplu înțelegerea lucrării Sale: dacă Dumnezeu Și-ar fi încheiat lucrarea după terminarea lucrării Sale în Epoca Harului și nu ar fi săvârșit lucrarea de judecată din zilele de pe urmă și nu ar fi mântuit omenirea pe deplin, ducând la exterminarea ei, s-ar mai fi putut considera că are dragoste și dreptate? Dacă aceia care I se închină lui Dumnezeu ar fi aruncați în iazul de foc și pucioasă, în timp ce Dumnezeu le-ar permite să supraviețuiască oamenilor care nu I se închină și nici măcar nu știu că El există, ce s-ar înțelege din asta? Când vorbesc în contextul doctrinei, oamenii mereu spun că Dumnezeu este drept, dar dacă se confruntă cu tipul acesta de situație, e posibil ca ei să nu poată să discearnă în mod corespunzător și ar putea chiar să se plângă de Dumnezeu și să-L judece ca fiind nedrept.

Iubirea și dreptatea lui Dumnezeu trebuie să fie înțelese temeinic și explicate și pricepute în baza cuvintelor Sale și a adevărului. În plus, oamenii trebuie și să treacă prin experiența adevărată și să dobândească luminarea lui Dumnezeu, pentru a-I cunoaște cu adevărat iubirea și dreptatea. Aprecierea iubirii și dreptății Sale de către oameni nu ar trebui să se bazeze pe noțiunile și închipuirilor acestora. Potrivit noțiunilor umane, binele este răsplătit și răul e pedepsit, oamenii buni sunt răsplătiți cu bine și cei răi cu rău, iar toți cei care nu fac rău ar trebui să fie răsplătiți cu bine și să primească binecuvântări. Aparent, în toate cazurile în care oamenii nu sunt răi, aceștia ar trebui răsplătiți cu bine; doar asta este dreptatea lui Dumnezeu. Nu aceasta este noțiunea oamenilor? Dar dacă nu reușesc să fie răsplătiți cu bine? Ai spune, atunci, că Dumnezeu nu este drept? De exemplu, pe vremea lui Noe, Dumnezeu i-a spus acestuia: „Sfârșitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul” (Geneza 6:13). După aceea, i-a poruncit lui Noe să construiască arca. După ce Noe a acceptat însărcinarea dată de Dumnezeu și a construit arca, pe pământ a plouat torențial timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, șuvoaiele de apă au inundat lumea întreagă și, cu excepția lui Noe și a celor șapte membri ai familiei lui, Dumnezeu a nimicit toți oamenii din acea epocă. Tu ce părere ai despre asta? Ai spune că Dumnezeu nu este iubitor? În ceea ce-l privește pe om, oricât de coruptă ar fi omenirea, atâta vreme cât Dumnezeu o distruge, înseamnă că El nu este iubitor – are omul dreptate să creadă asta? Nu este absurdă această convingere? Dumnezeu nu i-a iubit pe cei pe care i-a distrus, dar poți să zici sincer că nu i-a iubit pe cei care au supraviețuit și au obținut mântuirea Sa? Petru L-a iubit pe Dumnezeu din tot sufletul, iar Dumnezeu l-a iubit pe Petru – chiar poți să spui că Dumnezeu nu este iubitor? El îi iubește pe cei care Îl iubesc sincer și-i urăște și-i blestemă pe aceia care I se împotrivesc și refuză să se căiască. Adevărul este că Dumnezeu e înzestrat atât cu iubire, cât și cu ură. Oamenii nu ar trebui să-L eticheteze sau să-L judece în funcție de noțiunile și închipuirile lor deoarece acestea reprezintă modul lor de a vedea lucrurile și nu conțin niciun crâmpei de adevăr. Omul trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu pe baza atitudinii Sale față de el, a firii și a esenței Sale. Categoric nu trebuie să încercăm să definim esența pe care o are Dumnezeu bazându-ne pe repercusiunile lucrurilor făcute și abordate de El. Neamul omenesc este extrem de profund corupt de Satana; nu cunoaște natura-esență a omenirii corupte, și cu atât mai puțin ce reprezintă omenirea coruptă înaintea lui Dumnezeu și nici cum s-ar cuveni să fie tratată conform firii Sale drepte. Haideți să ne gândim la Iov: el a fost un om drept și Dumnezeu l-a binecuvântat. Aceasta a fost dreptatea Sa. Satana a făcut un rămășag cu Iahve: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv? Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are? Tu i-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema fățiș” (Iov 1:9-11). Iahve Dumnezeu a spus: „Tot ceea ce are el este în puterea ta; doar pe el însuși să nu pui mâna” (Iov 1:12). Astfel, Satana s-a dus la Iov și l-a atacat și l-a ispitit, iar Iov a fost supus încercărilor. I s-a luat tot ce avea – și-a pierdut copiii și bunurile și tot corpul i s-a umplut de bube. Așadar, s-a regăsit firea dreaptă a lui Dumnezeu în încercările lui Iov? Nu știți cu certitudine, nu-i așa? Chiar dacă ești o persoană dreaptă, Dumnezeu e îndreptățit să te supună la încercări și să-ți permită să-I fii martor. Firea lui Dumnezeu este dreaptă; El îi tratează pe toți în mod egal. Nu este vorba că oamenii drepți nu trebuie să fie supuși încercărilor, chiar dacă pot să le facă față, sau că apoi trebuie să fie protejați; nu așa stau lucrurile. Dumnezeu e îndreptățit să-i supună încercărilor pe cei drepți. Aceasta este dezvăluirea firii drepte a lui Dumnezeu. În cele din urmă, după ce Iov a trecut prin încercări și a fost martor pentru Iahve, El l-a binecuvântat chiar mai mult și mai bine decât înainte și i-a dat de două ori mai multe binecuvântări. În plus, Iahve i s-a arătat și i-a vorbit din vânt, iar Iov L-a văzut ca și când ar fi fost față în față. Aceasta a fost o binecuvântare pe care i-a oferit-o Dumnezeu. Aceasta a fost dreptatea Sa. Dacă, atunci când încercările lui Iov s-au terminat și Iahve a văzut cum Iov fusese martor pentru El în prezența Satanei și îl făcuse de rușine pe Satana, Iahve S-ar fi întors și ar fi plecat, ignorându-l, iar Iov nu ar fi primit binecuvântări după aceea, s-ar fi aflat în asta dreptatea lui Dumnezeu? Indiferent dacă Iov a fost sau nu binecuvântat după încercări, ori dacă Iahve i S-a arătat sau nu, toate acestea conțin bunăvoința lui Dumnezeu. Să i Se arate lui Iov ar fi fost dreptatea lui Dumnezeu, iar să nu i Se arate ar fi fost, de asemenea, dreptatea Sa. Pe ce bază, tu – o ființă creată – Îi ceri ceva lui Dumnezeu? Oamenii nu sunt calificați să Îi ceară nimic lui Dumnezeu. Nu există nimic mai irațional decât a cere de la Dumnezeu. El va face ceea ce se cuvine să facă, iar firea Sa este dreaptă. Dreptatea nu înseamnă nicidecum echitate sau justețe; nu înseamnă egalitarism și nici a-ți aloca ceea ce meriți în funcție de cât de multe lucrări ai dus la bun sfârșit, a-ți plăti pentru vreo lucrare pe care ai făcut-o sau a-ți da ce ți se cuvine în funcție de eforturile depuse. Aceasta nu este dreptate, înseamnă doar a fi corect și rațional. Foarte puțini oameni sunt capabili să cunoască firea dreaptă a lui Dumnezeu. Să presupunem că Dumnezeu l-ar fi eliminat pe Iov după ce Iov a fost martor pentru El: ar fi asta drept? De fapt, ar fi. De ce se numește aceasta dreptate? Cum văd oamenii dreptatea? Dacă un lucru este în conformitate cu noțiunile oamenilor, atunci lor le este foarte ușor să spună că Dumnezeu este drept; totuși, dacă nu văd acel lucru ca fiind în concordanță cu noțiunile lor – dacă este ceva ce nu sunt capabili să înțeleagă – atunci le-ar fi greu să spună că Dumnezeu este drept. Dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Iov pe atunci, oamenii nu ar fi spus că El este drept. De fapt, totuși, indiferent dacă oamenii au fost sau nu corupți și dacă au fost profund corupți sau nu, trebuie Dumnezeu să Se justifice atunci când îi distruge? Ar trebui să fie nevoit să le explice oamenilor pe ce bază face acest lucru? Trebuie oare Dumnezeu să le spună oamenilor regulile pe care El le-a poruncit? Nu este nevoie. În ochii lui Dumnezeu, cineva care este corupt și care este pasibil să se împotrivească lui Dumnezeu nu are nicio valoare; orice mod în care Se va ocupa Dumnezeu de el va fi potrivit și toate sunt rânduielile lui Dumnezeu. Dacă ai fi neplăcut în ochii lui Dumnezeu și dacă El ar spune că nu Îi mai ești de niciun folos după mărturia ta și, prin urmare, te-ar distruge, ar fi și aceasta dreptatea Lui? Ar fi. S-ar putea să nu fii capabil să recunoști acest lucru din fapte chiar acum, dar trebuie să înțelegi doctrina. Ce ați spune – este distrugerea Satanei de către Dumnezeu o expresie a dreptății Sale? (Da.) Și dacă i-ar permite Satanei să rămână? Nu îndrăzniți să spuneți, nu-i așa? Esența lui Dumnezeu este dreptatea. Deși ceea ce face El nu este ușor de înțeles, tot ceea ce face El este drept; doar că, pur și simplu, oamenii nu înțeleg. Când Dumnezeu i l-a dat pe Petru Satanei, cum a răspuns Petru? „Omenirea nu este în măsură să priceapă ce faci Tu, dar tot ceea ce faci conține voia Ta; în toate acestea există dreptate. Cum să nu rostesc vorbe de laudă pentru înțelepciunea și faptele Tale?” Acum, ar trebui să vedeți că motivul pentru care Dumnezeu nu îl distruge pe Satana în timp ce îl mântuiește pe om este că oamenii pot să vadă clar cum i-a corupt Satana și măsura în care i-a corupt și cum îi purifică și mântuiește Dumnezeu. În cele din urmă, când oamenii au înțeles adevărul și au văzut clar chipul hidos al Satanei și păcatul monstruos al corupției lor de către Satana, Dumnezeu îl va distruge pe Satana, arătându-le dreptatea Lui. Momentul în care Dumnezeu îl distruge pe Satana este plin de firea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept. Deși s-ar putea ca oamenii să nu poată să perceapă dreptatea lui Dumnezeu, ei nu ar trebui să emită judecăți după bunul plac. În cazul în care ceva din ce face El li se pare nerezonabil oamenilor sau dacă aceștia au vreo noțiune privind acest lucru, iar asta îi determină să spună că El nu este drept, atunci sunt extrem de nerezonabili. Vezi că unele lucruri i s-au părut de neînțeles lui Petru, dar a fost sigur că înțelepciunea lui Dumnezeu era prezentă și că voia Sa bună era în acele lucruri. Oamenii nu pot înțelege totul; sunt atât de multe lucruri pe care nu le pot pricepe. Astfel, a cunoaște firea lui Dumnezeu nu este un lucru ușor. Deși în lumea religioasă există atât de mulți oameni care cred în Dumnezeu, puțini pot să-I cunoască firea. Atunci când unii au încercat să le răspândească oamenilor religioși Evanghelia și să-i pună să citească din cuvintele lui Dumnezeu, nu numai că aceștia nu au căutat și nu au cercetat, ba chiar au ars cărți care conțin cuvintele lui Dumnezeu și au fost pedepsiți. Alții au dat crezare zvonurilor, L-au hulit pe Dumnezeu și au fost pedepsiți. Într-adevăr, există nenumărate exemple de astfel de întâmplări. Unii noi credincioși sunt aroganți și semeți, așa că nu acceptă acest lucru când îl aud și dezvoltă noțiuni. Dumnezeu vede că ești nesăbuit și neștiutor și te ignoră, însă va veni o zi în care te va face să înțelegi. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu de mulți ani și tot te porți astfel, agățându-te de noțiunile tale, oricâte ai avea, nu doar necăutând adevărul pentru a rezolva problemele, ba chiar răspândindu-ți noțiunile peste tot și batjocorind și satirizând casa lui Dumnezeu, ar trebui să fii pedepsit. În unele cazuri, s-ar putea ca Dumnezeu să te ierte pentru că ai fost nesăbuit și neștiutor, dar dacă ești mai înțelept și tot acționezi astfel în mod intenționat, nereușind să asculți, oricâte sfaturi ți se dau, atunci se cuvine să fii pedepsit de Dumnezeu. Știi doar că Dumnezeu are o latură tolerantă, însă nu uita că are și una care nu poate fi ofensată și care este firea Lui dreaptă.

All Scripture quotations in this product are from Nouă Traducere În Limba Română (NTLR). Copyright © 2006 by Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide.