Când se înalță luna strălucitoare, noaptea liniștită este spulberată dintr-o dată. Deși luna este zdrențuită, omul este încrezător și stă liniștit sub lumina lunii, admirând scena frumoasă sub lumină. Omul nu-și poate descrie emoțiile; este ca și cum el dorește să-și arunce gândurile înapoi în trecut, ca și când dorește să privească înainte spre viitor, ca și când s-ar bucura de prezent. Pe fața lui apare un zâmbet, iar în aerul plăcut pătrunde un miros proaspăt; în timp ce o briză blândă începe să sufle, omul detectează parfumul bogat și pare a fi intoxicat de el, incapabil să se trezească. Acesta este chiar momentul în care am venit personal printre oameni, iar omul are un sentiment sporit al aromei bogate și, prin urmare, toți oamenii trăiesc în mijlocul acestui parfum. Sunt împăcat cu omul, el trăiește în armonie cu Mine, nu mai este deviant în privința Mea, nu mai emondez deficiențele omului, omul nu mai are o privire îndurerată pe față și moartea nu mai amenință întreaga omenire. Astăzi avansez împreună cu omul în epoca mustrării, mergând înainte cu el alături. Eu fac lucrarea Mea, și anume: Îmi lovesc nuiaua printre oameni și cade pe ceea ce se răzvrătește în om. În ochii omului, nuiaua Mea pare să aibă puteri deosebite: vine peste toți aceia care sunt dușmanii Mei și nu-i cruță cu ușurință; printre toți cei care se opun Mie, nuiaua își îndeplinește funcția inerentă; toți cei care sunt în mâinile Mele își îndeplinesc datoria după intenția Mea inițială și niciodată nu au sfidat dorințele Mele sau nu și-au schimbat esența. Drept urmare, apele vor vui, munții se vor răsturna, marile râuri se vor dezintegra, omul se va schimba mereu, soarele va lumina mai puțin, luna va deveni mai întunecoasă, omul nu va mai avea zile în care să trăiască în pace, nu vor mai fi vremuri de liniște pe pământ, cerurile niciodată nu vor mai rămâne calme și liniștite și niciodată nu vor mai îndura. Toate lucrurile vor fi reînnoite și își vor recupera aspectul original. Toate gospodăriile de pe pământ vor fi zdruncinate și toate națiunile de pe pământ vor fi despicate; de mult uitate vor fi zilele reuniunii dintre soț și soție, nu se vor mai întâlni niciodată mama și fiul, niciodată nu se vor mai întâlni tatăl și fiica. Tot ce obișnuia să fie pe pământ va fi nimicit de Mine. Nu dau oamenilor ocazia de a-și elibera emoțiile, pentru că Eu nu am emoții și am ajuns să detest emoțiile oamenilor într-o oarecare măsură. Din cauza emoțiilor dintre oameni am fost aruncat la o parte și astfel am devenit un „altul” în ochii lor; din cauza emoțiilor dintre oameni am fost Eu uitat; din cauza emoțiilor omului el folosește ocazia de a-și restabili „conștiința”; din cauza emoțiilor omului, el este întotdeauna obosit de mustrarea Mea; din cauza emoțiilor omului, el Mă numește nedrept și injust și spune că sunt nepăsător de sentimentele omului în gestionarea Mea. Am și Eu rude pe pământ? Cine a lucrat vreodată, ca și Mine, zi și noapte, fără să se gândească la mâncare sau la somn, de dragul întregului Meu plan de gestionare (plan de mântuire)? Cum ar putea fi omul comparabil cu Dumnezeu? Cum ar putea fi compatibil cu Dumnezeu? Cum ar putea Dumnezeu, care creează, fi de același fel cu omul, care este creat? Cum aș putea să trăiesc mereu și să acționez împreună cu omul de pe pământ? Cine se îngrijorează pentru inima Mea? Oare rugăciunile omului? Odată am acceptat să Mă alătur omului și să merg împreună cu el – și da, până în ziua de azi, omul a trăit sub grija și protecția Mea, dar când este ziua în care omul se poate separa de grija Mea? Deși omului nu i-a păsat niciodată de inima Mea, cine poate trăi în continuare pe un pământ fără lumină? Numai datorită binecuvântărilor mele, omul a trăit până astăzi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 28