Diferitele atitudini ale oamenilor față de Dumnezeu

Modul în care oamenii se comportă față de Dumnezeu le decide soarta și decide și felul în care Dumnezeu Se poartă cu ei și tratează cu ei. Ajuns aici, vă voi da niște exemple despre modurile în care oamenii se comportă față de Dumnezeu. Să discutăm dacă manierele și atitudinile cu care ei se comportă față de Dumnezeu sunt corecte sau nu. Să luăm în considerare comportamentul următoarelor șapte tipuri de oameni:

1) Există un tip de oameni a căror atitudine față de Dumnezeu este deosebit de absurdă. Ei cred că Dumnezeu este ca Bodhisattva sau ca o ființă sfântă din folclorul omenirii și că El cere ca oamenii să se închine de trei ori când se întâlnesc și să ardă tămâie după ce mănâncă. Și astfel, atunci când, în inimile lor, ei Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul Lui și Îi sunt recunoscători, au deseori un astfel de impuls. Ei doresc astfel ca Dumnezeul în care cred în prezent să poată, ca ființa sfântă după care tânjesc în inimile lor, să le accepte comportamentul față de El, comportament în cadrul căruia ei se închină de trei ori când se întâlnesc și ard tămâie după ce mănâncă.

2) Anumiți oameni Îl văd pe Dumnezeu ca pe un Buddha în viață, capabil să scape toate ființele de suferință și să le salveze; ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe un Buddha în viață, capabil să îi ducă departe de marea durerilor. Credința acestor oameni în Dumnezeu este venerarea lui Dumnezeu drept Buddha. Chiar dacă ei nu ard tămâie, nu se ploconesc și nu dau ofrande, in inimile lor, Dumnezeul lor este un astfel de Buddha, și le cere doar ca ei să fie buni și milostivi, doar ca ei să nu ucidă nicio ființă vie, să nu îi înjure pe ceilalți, să ducă o viață aparent onestă și să nu facă nimic rău – doar aceste lucruri. Acesta este Dumnezeul din inimile lor.

3) Unii oameni Îl venerează pe Dumnezeu ca pe cineva măreț sau faimos. De exemplu, în orice fel preferă să vorbească această măreață persoană, cu orice intonație vorbește, ce cuvinte și ce vocabular folosește, tonul și gesturile acesteia, opiniile și faptele acesteia, ținuta acesteia – ei le copiază pe toate și acestea sunt lucrurile pe care ei trebuie să le genereze pe deplin în cadrul credinței lor în Dumnezeu.

4) Unii oameni Îl văd pe Dumnezeu ca pe un rege, consideră că El este deasupra oricui și nimeni nu îndrăznește să-L jignească – iar dacă o fac, vor fi penalizați. Ei venerează un asemenea rege fiindcă regii dețin un anumit loc în inimile lor. Gândurile, manierele, autoritatea și natura regilor – chiar și interesele și viața lor personală – toate acestea devin ceva ce acești oameni trebuie să înțeleagă, subiecte și aspecte pe care le iau în considerare, iar așa, ei Îl venerează pe Dumnezeu ca pe un rege. O astfel de formă de credință este ridicolă.

5) Anumiți oameni au o credință deosebită în existența lui Dumnezeu, o credință profundă și de neclintit. Fiindcă a lor credință în Dumnezeu este atât de superficială, fiindcă ei nu au multă experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, Îl venerează ca pe un idol. Acest idol este Dumnezeul din inimile lor, este ceva de care ei trebuie să se teamă, ceva în fața căruia trebuie să se încline, ceva ce trebuie urmat și imitat. Ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe un idol, unul pe care trebuie să-L urmeze întreaga lor viață. Ei copiază tonul cu care vorbește Dumnezeu și, în aparență, îi copiază pe cei pe care Dumnezeu îi simpatizează. Ei fac deseori lucruri care par naive, pure și cinstite, chiar îl urmează pe acest idol ca pe un tovarăș sau însoțitor de care nu se pot despărți niciodată. Astfel este forma lor de credință.

6) Sunt unii oameni care, în ciuda faptului că au citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și au auzit multe propovăduiri, simt în inimile lor că singurul principiu al comportamentului lor față de Dumnezeu este că trebuie să fie mereu slugarnici și lingușitori sau că trebuie să-L slăvească și să-L laude pe Dumnezeu într-un mod cu totul nerealist. Ei cred că Dumnezeu este un Dumnezeu care le cere să se comporte într-un asemenea mod, ei cred că, dacă nu fac așa, atunci, în orice moment, Îi pot provoca mânia Lui, pot păcătui împotriva Lui, iar, ca rezultat al faptului că au păcătuit, Dumnezeu îi va pedepsi. Așa este Dumnezeul din inimile lor.

7) Și mai este cea mai mare parte a oamenilor, cei care găsesc sprijin spiritual în Dumnezeu. Fiindcă ei trăiesc în această lume, sunt lipsiți de pace și de fericire, nu găsesc nicăieri alinare. După ce Îl găsesc pe Dumnezeu, când Îi aud și Îi văd cuvintele, inimile lor sunt pe ascuns pline de bucurie și de entuziasm. Și de ce se întâmplă așa? Ei cred că au găsit în sfârșit un loc care le va aduce fericirea, că au găsit în sfârșit un Dumnezeu care le va da hrană spirituală. Iar asta fiindcă, după ce ei L-au acceptat pe Dumnezeu și au început să-L urmeze, ei devin fericiți, viețile lor sunt împlinite și nu mai sunt ca necredincioșii, care trec prin viață ca niște somnambuli, ca niște animale, și simt că pot să aștepte ceva de la viață. Așadar, ei cred că acest Dumnezeu le poate satisface nevoile spirituale și le poate aduce multă fericire atât minții, cât și sufletului. Fără să-și dea seama, ei devin incapabili să-L părăsească pe acest Dumnezeu care le dă hrană spirituală, care le aduce fericire în suflet și în familie. Ei consideră că credința în Dumnezeu nu trebuie să facă nimic mai mult, ci doar să le aducă hrană spirituală.

Atitudinile față de Dumnezeu ale acestor diferite tipuri de oameni pe care tocmai le-am menționat se regăsesc și printre voi? (Da.) Dacă, în credința lor în Dumnezeu, în inimile oamenilor se regăsesc aceste atitudini, pot ei să vină cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Dacă cineva are o asemenea atitudine în inima sa, oare crede în Dumnezeu? Cred în unicul Dumnezeu Însuși? (Nu.) Din moment ce tu nu crezi în unicul Dumnezeu Însuși în cine crezi? Dacă Dumnezeul în care crezi nu este unicul Dumnezeu Însuși, e posibil ca tu să crezi într-un idol, într-un om de seamă sau într-un Bodhisattva, că îl venerezi pe Buddha în inima ta. În plus, este posibil ca tu să crezi într-un om obișnuit. În concluzie, din cauza diferitelor forme de credință și a diferitelor atitudini ale oamenilor față de Dumnezeu, oamenii Îl pun pe Dumnezeul propriei lor cunoașteri în inima lor, își impun imaginația asupra lui Dumnezeu, își pun atitudinile și închipuirile la același nivel cu unicul Dumnezeu Însuși, iar apoi le înalță ca să să le sărbătorească. Ce înseamnă atunci când oamenii au astfel de atitudini nepotrivite față de Dumnezeu? Înseamnă că ei L-au respins pe adevăratul Dumnezeu Însuși și venerează un Dumnezeu fals. Înseamnă că, în timp ce ei cred în Dumnezeu, ei Îl resping pe Dumnezeu și I se opun. Înseamnă că ei neagă existența adevăratului Dumnezeu. Dacă oamenii mențin astfel de forme de credință, care va fi consecința pentru ei? Cu astfel de forme de credință, pot ei să se apropie tot mai mult de îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Din contră, din cauza concepțiilor și a închipuirilor lor, se vor îndepărta tot mai mult de calea lui Dumnezeu, fiindcă direcția pe care ei o caută este opusă celei pe care Dumnezeu le-o cere. Ați auzit povestea „mersului spre sud conducând caleașca spre nord”? Acesta poate fi un caz în care te îndrepți spre sud mergând cu caleașca spre nord. Dacă oamenii cred în Dumnezeu într-un mod atât de ridicol, atunci, cu cât încerci mai mult, cu atât mai departe fugi de Dumnezeu. Și Eu vă cert astfel: înainte să porniți, tu trebuie mai întâi să stabilești dacă mergi în direcția corectă. Fii precis în eforturile tale și ai grijă să te întrebi: „Este Dumnezeul în care cred Stăpânitorul tuturor lucrurilor? Este acest Dumnezeu în care cred doar cineva care îmi oferă sprijin spiritual? Este El idolul meu? Ce îmi cere acest Dumnezeu în care cred? Oare Dumnezeu aprobă tot ceea ce fac? Toate cele pe care le fac și le urmăresc, sunt ele oare pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Respectă oare cerințele lui Dumnezeu pentru mine? Este calea pe care merg recunoscută și aprobată de Dumnezeu? Este Dumnezeu mulțumit de credința mea?” Tu ar trebui să îți pui deseori și în mod repetat aceste întrebări. Dacă vrei să dobândești cunoașterea lui Dumnezeu, atunci trebuie să ai o conștiință limpede și niște obiective clare înainte de a putea să-L mulțumești pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)”