Cei care nu au credință cred adesea că tot ceea ce poate fi văzut există, în timp ce tot ceea ce nu poate fi văzut sau care e foarte departe de oameni nu există. Ei preferă să creadă că nu există „un ciclu al vieții și al morții” și că nu există „pedeapsă”, așa că păcătuiesc și fac rău fără remușcare – după care sunt pedepsiți sau reîntrupați ca animale. Majoritatea diverșilor oameni dintre necredincioși cad în acest cerc vicios. Asta deoarece ei nu știu că lumea spirituală e strictă în administrarea tuturor ființelor vii. Indiferent dacă tu crezi sau nu, această realitate există, căci niciun om sau obiect nu se poate sustrage din zona supravegheată de ochii lui Dumnezeu și niciun om sau obiect nu poate scăpa de regulile și restricțiile ordinelor și decretelor cerești ale lui Dumnezeu. Așadar, acest exemplu simplu spune tuturor că, indiferent dacă tu crezi în Dumnezeu, este inacceptabil să păcătuiești, să faci rău, și că există consecințe. Când cineva care a înșelat pe altcineva, luându-i bani, este astfel pedepsit, o asemenea pedeapsă este corectă. Un comportament des întâlnit ca acesta este sancționat de lumea spirituală, este pedepsit prin decretele și ordinele cerești ale lui Dumnezeu, iar un comportament infracțional și hain atât de cumplit – violul și jaful, înșelătoria și escrocheria, furtul și tâlhăria, crima și incendierea și așa mai departe – este și mai supus unei diversități de pedepse cu grade diferite de severitate. Și ce includ aceste pedepse cu diferite grade de severitate? Unele dintre ele au nevoie de timp pentru a stabili nivelul severității, unele fac asta prin diferite metodologii, iar altele fac asta prin intermediul locurilor în care merg oamenii când sunt reîntrupați. De pildă, unii oameni sunt spurcați la gură. La ce se referă faptul de a fi „spurcat la gură”? Înseamnă a-i înjura des pe alții și a folosi un limbaj răutăcios, unul care-i blestemă pe oameni. Ce înseamnă „limbaj răutăcios”? Înseamnă că o persoană are o inimă spurcată. Limbajul răutăcios care blestemă oamenii vine adesea din gurile unor astfel de oameni și un asemenea limbaj răutăcios este însoțit de consecințe grave. După ce acești oameni au murit și au primit pedeapsa potrivită, pot fi renăscuți ca muți. Unii oameni sunt foarte vicleni când sunt în viață, profită adesea de alții, micile lor uneltiri sunt deosebit de bine planificate și fac multe lucruri care-i lezează pe alții. Când sunt renăscuți, pot fi reduși la minte sau cu deficiențe mintale. Unii oameni trag deseori cu ochiul la intimitatea celorlalți; ochii lor văd multe lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă și știu multe pe care nu se cuvine să le știe, așadar, când sunt renăscuți, pot fi orbi. Unii oameni sunt foarte sprinteni când sunt în viață, se bat adesea și fac multe lucruri rele și, astfel, când sunt renăscuți, pot fi invalizi, ologi sau ciungi ori pot fi cocoșați sau pot avea torticolis, pot șchiopăta sau avea un picior mai scurt decât celălalt și așa mai departe. În acest caz, ei sunt supuși unor diferite pedepse, în funcție de nivelul de răutate pe care au comis-o în timp ce erau în viață. Și ce părere aveți, de ce sunt oamenii sașii? Există mulți astfel de oameni? Există mulți azi printre noi. Unii oameni sunt sașii pentru că în viața lor trecută și-au folosit prea mult ochii, au făcut prea multe lucruri rele, așadar, când sunt renăscuți în această viață, ochii lor sunt sașii, iar în cazuri grave, sunt chiar orbi. Aceasta e răsplata! Unii oameni se înțeleg bine cu alții înainte să moară, fac multe lucruri bune pentru cei dragi, prieteni, colegi sau pentru cei care au legătură cu ei. Fac acte de caritate și le pasă de ceilalți sau îi ajută financiar, alții au păreri foarte bune despre ei și, când astfel de oameni se întorc în lumea spirituală, nu sunt pedepsiți. Dacă un necredincios nu e pedepsit în niciun fel înseamnă că a fost un om foarte bun. În loc să creadă în existența lui Dumnezeu, el crede doar în Bătrânul din Cer. El crede doar că există un duh deasupra lui care supraveghează tot ceea ce face – doar în asta crede. Și care e rezultatul? Se comportă mult mai bine. Acești oameni sunt buni la suflet și generoși, iar când, în cele din urmă se întorc în lumea spirituală, aceasta îi va trata foarte bine și vor fi curând reîntrupați și renăscuți. Și în ce fel de familie vor ajunge? Deși această familie nu va fi bogată, va fi liniștită, va fi armonie între membrii ei, vor petrece zile senine și fericite, toată lumea va fi veselă și va avea o viață bună. Când persoana respectivă ajunge la maturitate, va da naștere multor fii și fiice și va avea o familie mare, extinsă, copiii săi vor fi talentați și se vor bucura de succes, iar aceasta și familia sa se vor bucura de noroc – iar un astfel de rezultat este legat în mod colosal de viața din trecut a persoanei respective. Cu alte cuvinte, locul unde merge un om după ce moare și e reîntrupat, indiferent dacă e bărbat sau femeie, care e misiunea sa, prin ce va trece în viață, obstacolele sale, de ce binecuvântări se bucură, pe cine va cunoaște, ce se întâmplă cu el – nimeni nu poate prezice, evita sau nu se poate ascunde de aceasta. Cu alte cuvinte, după ce viața ta a fost stabilită, în ceea ce privește ceea ce ți se întâmplă, oricum ai încerca să eviți asta, indiferent de mijloacele prin care încerci să eviți asta, nu ai nicio modalitate de a încălca cursul vieții stabilit pentru tine de Dumnezeu în lumea spirituală. Căci, atunci când ești reîntrupat, soarta vieții tale a fost deja stabilită. Indiferent dacă e bună sau rea, toată lumea ar trebui să accepte situația și să meargă mai departe; e o chestiune pe care nu o poate evita nimeni care trăiește în această lume, și nicio chestiune nu e mai reală.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)”