Fragment 188 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)”

În cadrul omenirii, eu îi clasific pe toţi oamenii în trei tipuri. Primul tip sunt necredincioşii, care sunt aceia fără credinţe religioase. Sunt numiţi necredincioşi. Majoritatea covârşitoare a necredincioşilor cred doar în bani, îşi urmăresc doar propriile interese, sunt materialişti şi cred doar în lumea materială, nu în ciclul vieţii şi al morţii sau în maxime despre zeităţi şi fantome. Îi clasific drept necredincioşi şi ei sunt primul tip. Cel de-al doilea tip sunt diverşii oameni de credinţă, pe lângă necredincioşi. În cadrul omenirii, eu îi împart pe aceşti oameni de credinţă în mai multe tipuri importante: primul tip sunt evrei, al doilea sunt catolici, al treilea sunt creştini, al patrulea sunt musulmani şi al cincilea sunt budişti – sunt cinci tipuri. Acestea sunt diversele tipuri de oameni de credinţă. Cel de-al treilea tip sunt cei care cred în Dumnezeu, ceea ce are legătură cu voi. Astfel de credincioşi sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Aceşti oameni sunt împărţiţi în două tipuri: aleşii lui Dumnezeu şi făcătorii de servicii. Aceste tipuri principale au fost clar diferenţiate. Aşadar, acum, în minţile voastre sunteţi capabili să distingeţi tipurile şi clasificările oamenilor. Primul tip sunt necredincioşii – am spus ce sunt necredincioşii. Cei care cred în Bătrânul din Cer sunt socotiţi necredincioși? Mulţi necredincioşi cred doar în Bătrânul din Cer; ei cred că vântul, ploaia şi tunetul sunt toate controlate de acest Bătrân din Cer, pe care se bizuie pentru plantatul culturilor şi pentru recoltă – dar, când se pomeneşte despre credinţa în Dumnezeu, ei devin refractari. Poate fi numită aceasta credinţă în Dumnezeu? Astfel de oameni sunt incluşi în tipul necredincioşilor. Înţelegi asta, nu-i aşa? Nu confunda aceste categorii! Cel de-al doilea tip sunt oamenii de credinţă. Al treilea tip sunt aceia care-L urmează pe Dumnezeu azi. Şi de ce am împărţit toţi oamenii în aceste tipuri? (Pentru că ei au o destinaţie şi un final diferit.) Acesta este un aspect. Pentru că, atunci când aceste rase şi tipuri diferite de oameni se întorc în lumea spirituală, vor avea fiecare un loc diferit în care vor merge, vor fi supuşi unor legi diferite ale ciclului vieţii şi al morţii şi acesta e motivul pentru care am clasificat oamenii în aceste tipuri importante.

Ciclul vieţii şi al morţii în cazul necredincioşilor

Să începem cu ciclul vieţii şi al morţii în cazul necredincioşilor! După ce un om moare, e luat de un aprod din lumea spirituală. Şi ce anume din el e luat? Nu trupul său, ci sufletul său. Când sufletul lui e luat, ajunge într-un loc care e o agenţie a lumii spirituale, una care primeşte în special sufletele oamenilor care tocmai au murit. (Notă: primul loc în care merge oricine după ce moare este necunoscut sufletului.) Când e dus în acest loc, o oficialitate efectuează primele controale, confirmând numele, adresa şi vârsta sa. Ceea ce a făcut cu viaţa lui, tot ceea ce a făcut în viaţa lui e consemnat într-o carte şi verificat cu acurateţe. După ce a fost controlat totul, comportamentul şi acţiunile persoanei respective de-a lungul vieţii sale sunt folosite pentru a stabili dacă va fi pedepsită sau continuă să fie reîntrupată ca om, aceasta fiind prima etapă. Este această primă etapă înfricoşătoare? Nu este foarte înfricoşătoare deoarece singurul lucru care s-a întâmplat este că persoana respectivă a ajuns într-un loc întunecat şi nefamiliar. Asta nu e prea înspăimântător.

În cea de-a doua etapă, dacă omul acesta a făcut multe lucruri rele de-a lungul vieţii sale, dacă a comis multe fapte haine, atunci va fi dus într-un loc de pedeapsă pentru a fi pedepsit. Acela va fi locul expres pentru pedepsirea oamenilor. Detaliile felului în care este el pedepsit depind de păcatele comise şi de câte lucruri haine a făcut înainte să moară – aceasta este prima situaţie care are loc în etapa a doua. Din cauza lucrurilor pe care le-au făcut şi a răului pe care l-au comis înainte să moară, când vor fi reîntrupaţi, după pedeapsa lor – când se vor naşte încă o data în lumea materială – unii vor fi în continuare oameni, iar unii vor deveni animale. Cu alte cuvinte, după ce un om se întoarce în lumea spirituală, e pedepsit din cauza răului pe care l-a comis; mai mult decât atât, din cauza lucrurilor haine pe care le-a făcut, în următoarea lui reîntrupare, nu devine om, ci animal. Sfera animalelor în care s-ar putea transforma include: vaci, cai, porci şi câini. Unii oameni ar putea deveni o pasăre de pe cer, o raţă sau o gâscă… După ce a fost reîntrupat ca animal, când moare, revine în lumea spirituală şi, ca înainte, în funcţie de comportamentul său de dinainte de a muri, lumea spirituală va decide dacă va fi întrupat ca om. Majoritatea oamenilor comit prea mult rău, păcatele lor sunt prea cumplite, aşa că, atunci când sunt reîntrupaţi, devin animale de şapte până la douăsprezece ori. De şapte până la douăsprezece ori – este acest lucru înfricoşător? (Este înfricoşător.) Ce vi se pare înfricoşător? Faptul că un om devine un animal, asta e înfricoşător. Şi, pentru un om, ce e cel mai dureros în a deveni un animal? Ideea de a nu avea limbaj, de a avea doar gânduri simple, de a putea face doar lucrurile pe care le fac animalele şi de a mânca lucrurile pe care le mănâncă animalele, de a avea mentalitatea simplă şi limbajul corpului unui animal, de a nu putea merge în două picioare, de a nu putea comunica cu oamenii, nimic din comportamentul şi activităţile oamenilor care nu au nicio legătură cu animalele. Altfel spus, între toate lucrurile, faptul de a fi animal înseamnă că eşti cea mai josnică dintre toate fiinţele vii şi e mult mai dureros decât a fi om. Acesta e un aspect al pedepsei aplicate de lumea spirituală celor care au făcut mult rău şi au comis păcate mari. Cât despre severitatea pedepsei, aceasta e decisă de tipul de animal în care se transformă. De pildă, a fi porc este mai bine decât a fi câine? Un porc trăiește mai bine sau mai rău decât un câine? Mai rău, nu-i aşa? Dacă oamenii devin cai sau vaci, vor trăi ei mai bine sau mai rău decât un porc? (Mai bine.) Pare că, având de ales, aveţi preferinţe. Va fi mai comod dacă un om devine pisică? Va fi mult mai comod decât să devină un cal sau o vacă. Dacă ai avea de ales între animale, ai alege să devii pisică şi asta e mai comod pentru că ai putea lenevi aproape tot timpul, dormind. A deveni o vacă sau un cal este mai laborios, iar dacă oamenii sunt reîntrupaţi ca vaci sau cai, trebuie să muncească din greu – ceea cea pare a fi o pedeapsă aspră. A deveni câine este puţin mai bine decât a deveni vacă sau cal, pentru că un câine are o relaţie mai apropiată cu stăpânul lui. Mai mult, azi, mulţi oameni au un câine şi, după trei sau cinci ani, el a învăţat să înţeleagă mult din ce spun aceştia! Deoarece un câine poate înţelege multe dintre cuvintele stăpânului lui, are o bună înţelegere a stăpânului lui şi uneori se poate adapta stării şi exigenţelor stăpânului său. Prin urmare, stăpânul îl tratează pe câine mai bine şi animalul mănâncă şi bea mai bine, iar când are dureri, e mai îngrijit – aşadar, nu se bucură câinele de o viaţă fericită? Astfel, a fi câine este mai bine decât a fi vacă sau cal. În acest caz, severitatea pedepsei unei persoane stabileşte de câte ori e reîntrupată ca animal şi tipul de animal în care e întrupată. Înţelegi, nu-i aşa?

Deoarece au comis atât de multe păcate cât timp au fost în viaţă, unii oameni vor fi pedepsiţi fiind reîntrupaţi ca animale de şapte până la douăsprezece ori. După ce au fost pedepsiţi de suficiente ori, când se întorc în lumea spirituală, sunt duşi în altă parte. Diferitele suflete din acest loc au fost deja pedepsite şi sunt din tipul celor care se pregătesc să fie reîntrupate ca oameni. Acest loc categoriseşte fiecare suflet într-un tip, în funcţie de felul familiei în care se va naşte, de rolul pe care îl va juca odată ce a fost reîntrupat şi aşa mai departe. De pildă, unii oameni vor deveni cântăreţi când vor veni pe lumea aceasta, aşa că sunt puşi printre cântăreţi; unii vor deveni oameni de afaceri când vor veni pe lumea aceasta, aşa că sunt puşi printre oamenii de afaceri; iar dacă o persoană urmează să devină cercetător ştiinţific când va deveni om, atunci e pus printre cercetătorii ştiinţifici. După ce sunt clasificaţi, fiecare e trimis de acolo, potrivit unui moment diferit şi unei date stabilite, exact aşa cum trimit oamenii e-mailuri azi. Astfel, se va încheia un ciclu al vieţii şi al morţii. Din ziua în care un om ajunge în lumea spirituală şi până când pedeapsa lui se sfârşeşte, poate fi reîntrupat ca animal de multe ori, iar apoi se pregăteşte să fie reîntrupat ca om; acesta este un proces complet.

Iar cei care au încetat să fie pedepsiţi şi nu sunt reîntrupaţi ca animale vor fi trimişi repede în lumea materială pentru a deveni oameni? Sau cât va dura până când vor putea veni printre oameni? Care e frecvenţa cu care aceste persoane devin oameni? Există restricţii temporale aici. Tot ceea ce are loc în lumea spirituală este supus restricţiilor şi regulilor temporale adecvate – ceea ce veţi înţelege dacă vă explic cu numere. În cazul celor care sunt reîntrupaţi într-o perioadă scurtă, când mor, renaşterea lor ca oameni va fi pregătită. Cea mai scurtă perioadă este de trei zile. Pentru unii oameni, sunt trei luni, pentru alţii, sunt trei ani, pentru unii, sunt treizeci de ani, pentru alţii, sunt trei sute de ani, pentru unii, sunt trei mii de ani şi aşa mai departe. Aşadar, ce se poate spune despre aceste reguli temporale şi care sunt particularităţile lor? Sosirea unui suflet în lumea materială, lumea omului, este bazată pe nevoie: este în funcţie de rolul pe care acest suflet îl va juca în această lume. Când oamenii sunt reîntrupaţi ca persoane obişnuite, în cazul celor mai mulţi dintre ei, acest lucru are loc foarte curând, pentru că lumea omului are o nevoie presantă de astfel de oameni obişnuiţi, aşa că, trei zile mai târziu, sunt trimişi din nou unei familii care e complet diferită de aceea în care au fost înainte să moară. Dar sunt unii care joacă un rol special în această lume. „Special” înseamnă că nu există o cerere mare pentru aceste persoane în lumea omului; nu mulţi oameni sunt necesari pentru a juca un astfel de rol, aşa că pot trece trei sute de ani înainte să fie reîntrupaţi. Cu alte cuvinte, acest suflet va veni doar o dată la trei sute de ani sau chiar o dată la trei mii de ani. Şi de ce e aşa? Pentru că, timp de trei sute de ani sau de trei mii de ani, un astfel de rol nu este cerut în lumea omului, aşa că acesta este păstrat undeva în lumea spirituală. Să luăm, de pildă, cazul lui Confucius. El a avut un impact profund asupra culturii tradiţionale chineze. Sosirea lui a avut un efect profund asupra culturii, cunoaşterii, tradiţiei şi gândirii oamenilor din acele vremuri. Dar un om precum acesta nu e necesar în fiecare eră, aşa că el a trebuit să rămână în lumea spirituală, aşteptând acolo timp de trei sute sau trei mii de ani înainte de a fi reîntrupat. Deoarece lumea omului nu avea nevoie de o asemenea persoană, el a trebuit să aştepte inactiv, căci existau foarte puţine roluri ca al lui, nu prea era nimic de făcut pentru el, aşa că a trebuit să fie ţinut undeva, în lumea spirituală, în cea mai mare parte a timpului, inactiv, şi să fie trimis de acolo când lumea omului a avut nevoie de el. Astfel sunt regulile temporale ale tărâmului spiritual pentru frecvenţa cu care majoritatea oamenilor sunt reîntrupaţi. Indiferent dacă sunt persoane obişnuite sau speciale, lumea spirituală are reguli adecvate şi practici corecte pentru a procesa reîntruparea oamenilor, iar aceste reguli şi practici vin de la Dumnezeu, sunt trimise de Dumnezeu şi nu sunt decise sau controlate de niciun aprod sau fiinţă din lumea spirituală.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.