Fragment 16 | „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatele pe care le va obține lucrarea Sa”

Atitudinea lui Dumnezeu față de cei care fug în timpul lucrării Lui

Vei găsi acest fel de om peste tot. După ce a fost sigur cu privire la calea lui Dumnezeu, din diverse motive, el porneşte în tăcere şi fără a-şi lua la revedere pentru a pleca şi a face orice îi pofteşte inima. Deocamdată, nu vom discuta despre motivul pentru care acest om pleacă. Mai întâi, vom vedea care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de acest fel de om. Este foarte clar! Din clipa în care acest om pleacă, în ochii lui Dumnezeu, amploarea credinţei lui dispare. Nu acest om i-a pus capăt, ci Dumnezeu. Faptul că acest om L-a părăsit pe Dumnezeu înseamnă că L-a respins deja, că deja nu-L mai vrea pe Dumnezeu. Înseamnă că deja nu acceptă mântuirea lui Dumnezeu. De vreme ce acest om nu-L vrea pe Dumnezeu, îl poate Dumnezeu dori în continuare? Mai mult, când acest om are această atitudine, această opinie şi e hotărât să-L părăsească pe Dumnezeu, el a provocat deja firea lui Dumnezeu. Deşi nu s-a înfuriat şi nu L-a blestemat pe Dumnezeu, deşi nu a adoptat niciun comportament ticălos sau excesiv şi deşi acest om se gândeşte: „Dacă va veni o zi când mă voi fi săturat de distracţie în exterior sau când voi avea nevoie de Dumnezeu în continuare pentru ceva mă voi întoarce. Sau, dacă Dumnezeu mă cheamă, mă voi întoarce.” Sau spune: „Când voi fi rănit în exterior, când voi vedea că lumea de afară este prea întunecată, prea haină şi nu voi mai vrea să mă las dus de val, mă voi întoarce la Dumnezeu.” Deşi acest om a calculat în mintea lui când se va întoarce, deşi lasă uşa deschisă pentru întoarcerea sa, nu-şi dă seama că, indiferent cum gândeşte sau cum plănuieşte, toate acestea nu sunt decât dorinţe deşarte. Greşeala lui cea mai mare este că este că nu înţelege cum se simte Dumnezeu când el vrea să plece. Începând din acel moment, când acest om hotărăşte să-L părăsească pe Dumnezeu, Dumnezeu l-a abandonat complet; Dumnezeu a stabilit deja rezultatul lui în inima Sa. Ce rezultat e acesta? Că acest om este unul dintre hamsteri şi va pieri odată cu ei. Astfel, oamenii văd adesea acest fel de situaţie: cineva Îl abandonează pe Dumnezeu, dar nu primeşte o pedeapsă. Dumnezeu operează potrivit propriilor principii. Oamenii sunt capabili să vadă nişte lucruri, iar unele lucruri sunt încheiate doar în inima lui Dumnezeu, aşa că oamenii nu pot vedea rezultatul. Ceea ce văd oamenii nu e neapărat partea adevărată a lucrurilor; dar cealaltă parte, partea pe care nu o vezi – acestea sunt gândurile şi concluziile adevărate ale inimii lui Dumnezeu.

Oamenii care fug în timpul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care abandonează adevărata cale

Aşadar, de ce îi poate da Dumnezeu unui astfel de om o pedeapsă atât de gravă? De ce e Dumnezeu atât de furios pe el? Întâi de toate, ştim că firea lui Dumnezeu este măreţie, este mânie. El nu este o oaie care să fie tăiată de oricine; mai mult, El nu este o marionetă care să fie controlată de oameni oricum vor ei. El nu e nici un vid care să primească ordine de la oameni. Dacă tu crezi cu adevărat că Dumnezeu există, ar trebui să ai o inimă care se teme de Dumnezeu şi ar trebui să ştii că esenţa lui Dumnezeu nu trebuie să fie mâniată. Această mânie poate fi pricinuită de un cuvânt; poate, de un gând; poate, de un tip de comportament ticălos; poate, de un comportament moderat, unul acceptabil în ochii şi etica omului; sau poate că e pricinuit de o doctrină, de o teorie. Totuşi, odată ce-L mânii pe Dumnezeu, şansa ta e pierdută, iar ultimelele tale zile au sosit. Acesta este un lucru îngrozitor! Dacă nu înţelegi că Dumnezeu nu poate fi ofensat, atunci poate că nu te temi de Dumnezeu şi poate că-L ofensezi tot timpul. Dacă nu ştii cum să te temi de Dumnezeu, atunci eşti incapabil să te temi de Dumenezeu şi nu ştii cum să te pui pe cărarea de a merge pe calea lui Dumnezeu – temându-te de Dumnezeu şi ferindu-te de rău. Odată ce ajungi să înţelegi, poţi fi conştient că Dumnezeu nu poate fi ofensat, atunci vei şti ce este a te teme de Dumnezeu şi a te feri de rău.

A merge pe calea fricii de Dumnezeu şi a feririi de rău nu se referă neapărat la cât adevăr ştii, câte încercări ai experimentat sau la cât de mult ai fost disciplinat. Mai degrabă, depinde în ce constă esenţa inimii tale cu privire la Dumnezeu şi care e atitudinea ta faţă de Dumnezeu. Esenţa oamenilor şi atitudinile lor subiective – acestea sunt foarte importante, cruciale. Cu privire la acei oameni care au renunţat la Dumnezeu şi L-au părăsit, atitudinea lor disprețuitoare față de Dumnezeu şi inimile lor care dispreţuiesc adevărul au provocat firea lui Dumnezeu până într-atât încât Dumnezeu este îngrijorat că nu vor fi iertaţi niciodată. Ei au ştiut despre existenţa lui Dumnezeu, au avut informaţia că Dumnezeu a sosit deja, chiar au experimentat noua lucrare a lui Dumnezeu. Plecarea lor nu este din cauză că au fost amăgiţi şi nici că sunt confuzi. Cu atât mai puţin, nu se poate spune că au fost forţaţi să plece. Mai degrabă, în mod conştient şi cu mintea limpede, au ales să-L părăsească pe Dumnezeu. Plecarea lor nu înseamnă că s-au rătăcit; nu au fost izgoniţi. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu, ei nu sunt un miel care s-a depărtat de turmă, cu atât mai puţin, un fiu rătăcitor care s-a pierdut. Au plecat fără teamă de urmări, iar un astfel de caz, o astfel de situaţie provoacă firea lui Dumnezeu şi această provocare Îl face să le dea un rezultat lipsit de speranţă. Nu e înfricoşător acest fel de rezultat? Aşadar, dacă oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, Îl pot ofensa. Aceasta nu e o chestiune neînsemnată! Dacă un om nu ia în serios atitudinea lui Dumnezeu şi continuă să creadă că Dumnezeu abia aşteaptă întoarcerea lui – pentru că el este unul dintre mieii rătăciţi ai lui Dumnezeu şi Dumnezeu continuă să aştepte ca el să se răzgândească – atunci acest om nu este atât de departe de ziua pedepsei. Dumnezeu nu doar va refuza să-l primească. Aceasta este a doua oară când Îi provoacă firea lui Dumnezeu; e o chestiune şi mai înfiorătoare! Atitudinea ireverenţioasă a acestui om a ofensat deja decretul administrativ al lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va primi în continuare? În inima Lui, principiile lui Dumnezeu cu privire la această chestiune sunt: dacă un om a fost sigur în legătură cu adevărata cale şi totuşi Îl poate respinge pe Dumnezeu în mod conştient şi cu mintea limpede, depărtându-se de Dumnezeu, atunci El va bloca drumul spre mântuirea lui, iar poarta Împărăţiei îi va fi închisă de acum înainte. Când acest om vine să bată la poartă încă o dată, Dumnezeu nu îi va mai deschide. Acest om va fi exclus pe vecie. Poate că unii dintre voi au citit povestea lui Moise din Biblie. După ce Moise a fost uns de Dumnezeu, cei 250 de conducători și-au manifestat neascultarea față de Moise din cauza acţiunilor lui şi din alte motive diverse. De cine au refuzat ei să asculte? Nu de Moise. Au refuzat să asculte de rânduielile lui Dumnezeu; au refuzat să asculte de lucrarea lui Dumnezeu în această chestiune. Au spus următoarele: „Luați prea mult asupra voastră, văzând că toată adunarea – fiecare dintre ei – este sfântă, iar Iahve este printre ei…” În ochii omului, sunt aceste cuvinte foarte grave? Nu sunt grave! Cel puţin, sensul literal al cuvintelor nu e grav. Din punct de vedere juridic, ele nu încalcă nicio lege pentru că, la prima vedere, nu e un limbaj sau un vocabular duşmănos, cu atât mai puţin, nu are un sens de hulă. E doar o propoziţie banală, nimic mai mult. Totuşi, de ce aceste cuvinte pot declanşa o astfel de furie din partea lui Dumnezeu? Asta pentru că ele nu sunt spuse oamenilor, ci lui Dumnezeu. Atitudinea şi firea exprimată de ele sunt tocmai ceea ce provoacă firea lui Dumnezeu, mai ales acea parte din firea lui Dumnezeu care nu poate fi ofensată. Cu toţii ştim care a fost sfârşitul lor, în cele din urmă. În privinţa celor care L-au abandonat pe Dumnezeu, care este punctul lor de vedere? Care e atitudinea lor? Şi de ce punctul lor de vedere şi atitudinea lor Îl fac pe Dumnezeu să-i trateze astfel? Motivul este că ei ştiu clar că El este Dumnezeu şi, totuşi, aleg să-L trădeze. Iată de ce sunt privaţi de şansa lor la mântuire. Exact aşa cum scrie în Biblie: „Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat.” Aţi înţeles acum această chestiune?

din „Cuvântul Se arată în trup”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar